Coada-calului (Equisetum arvense): cum arată, când se culege, beneficii și ce spun studiile

Coada-calului (Equisetum arvense) face parte din singurul gen care a mai rămas dintr-un grup de plante vechi de sute de milioane de ani. Rudele ei, calamiții, creșteau cât copacii în pădurile din care s-a format cărbunele. Azi o găsești pe câmpuri, pe margini de drum și pe maluri, în două înfățișări: primăvara, tulpini brune cu un con în vârf, iar vara, tulpini verzi, ramificate ca o coadă de cal. Este și una dintre plantele cu cel mai mult siliciu. Mai jos afli cum o recunoști, când se culege, cum o deosebești de coada-calului-de-baltă, care e otrăvitoare, ce spun studiile și cum se prepară ceaiul.

Ce este coada-calului

Coada-calului este o plantă perenă fără flori și fără semințe. Se înmulțește prin spori, ca ferigile, și trăiește din rizomi, adică tulpini subterane care se întind orizontal și coboară până la aproximativ un metru adâncime.¹ Tulpinile de deasupra pământului trăiesc cel mult un an.² Pentru grădinari e o buruiană greu de scos: smulsă de la suprafață, rizomii rămân în pământ.

Crește în toată zona temperată a emisferei nordice, din America și Europa până în Asia și în nordul Africii.¹ Îi plac locurile umede: margini de drum, maluri de râu, câmpuri și pășuni, de la nivelul mării până la 3.200 m.² Planta din comerț vine mai ales din China și din estul și sud-estul Europei.³

În fitoterapie se folosesc doar tulpinile verzi, sterile, de vară, uscate. Farmacopeea Europeană le numește Equiseti herba, iar monografia europeană, în română, „iarbă de coada calului”.^{3, 4}

Din magazinul Hypericum: Ceai Coada Calului doze, Capsule Coada Calului și Tinctura de Coada Calului.

Cum arată coada-calului

Coada-calului are două feluri de tulpini, care cresc pe rând din același rizom. Botaniștii spun că e o plantă dimorfă.² Primăvara devreme apar tulpinile fertile, care poartă sporii. Tulpinile verzi răsar mai târziu, când cele fertile s-au ofilit de obicei.¹

Cum o recunoști

• Tulpinile de primăvară: au 15-20 cm și până la 5 mm grosime, sunt suculente, neramificate, gălbui sau roșiatice. În vârf poartă un con de 1-3,5 cm, plin cu spori. Nu se înverzesc niciodată și se usucă după ce își împrăștie sporii.^{1, 2}
• Tulpinile de vară: verzi, de obicei până la 60 cm, rar până la un metru, goale pe dinăuntru, cu 6-18 muchii fine și până la 20 de etaje de ramuri subțiri, dispuse în cerc.^{1, 2}
• Ramurile: pline, îndreptate oblic în sus, cu 3-4 muchii. Primul segment al fiecărei ramuri e mai lung decât teaca tulpinii de lângă el.²
• Frunzele: abia se văd. Sunt reduse la niște dinți mici, închiși la culoare, uniți la bază într-o teacă, la fiecare nod.^{2, 1}
• La atingere: tulpina e aspră, iar uscată se sfărâmă ușor și scrâșnește când o strivești.¹

Coada-calului sau coada-calului-de-baltă?

Aici e cea mai importantă regulă. Coada-calului-de-baltă (Equisetum palustre) seamănă foarte mult cu coada-calului, crește în locuri asemănătoare și e adesea confundată cu ea.⁵ Doar că ea conține alcaloizi toxici, mai ales palustrină: între 213 și 994 mg la kilogramul de plantă uscată, cel mai mult în plantele tinere.⁶ E printre cele șase plante cu alcaloizi care pun cel mai des în pericol vitele și caii din Europa, de obicei prin fânul contaminat.⁷

Surse: Flora of North America; Tipke și colab., 2019; Müller și colab., 2020.^{2, 8, 6}

Pe teren, semnul cel mai ușor de verificat e primul segment al ramurilor de jos: la coada-calului e mai lung decât teaca tulpinii de lângă el, iar la coada-calului-de-baltă e mai scurt.² Speciile se amestecă însă și în produsele din comerț. Într-un studiu german, 26 din 34 de produse cu coada-calului, cumpărate din farmacii, drogherii, supermarketuri și magazine online, aveau urme de alcaloizi de coada-calului-de-baltă, iar 42-60% din ei treceau în ceai.⁵ Dacă nu ești sigur de specie, nu o culege. Folosește plantă cu calitatea controlată.³

Când se culege coada-calului

Pentru ceai se culeg doar tulpinile verzi, vara. Monografia Organizației Mondiale a Sănătății citează farmacopeea sovietică, după care materia primă sunt tulpinile sterile culese vara.¹ Primăvara e prea devreme: tulpinile brune nu intră în ceai, iar cele verzi abia răsar.

Și siliciul arată același lucru. Cercetătorii de la Universitatea de Medicină din Varșovia au analizat coada-calului sălbatică patru luni la rând: siliciul din plantă a crescut de la mai până în august cu aproximativ 7 mg pe gram, până la 26 mg pe gram.⁹

• Ce se culege: partea verde, de deasupra pământului. Rizomii negri nu intră: farmacopeea elvețiană admite cel mult 5% fragmente de rizom și alte impurități.¹
• Fără alte specii: Farmacopeea Europeană admite cel mult 5% tulpini din alte specii de coada-calului.¹
• Cine nu o culege: oricine nu poate deosebi sigur coada-calului de coada-calului-de-baltă. Agenția Europeană a Medicamentului recomandă doar plantă cu calitatea controlată, pentru că amestecul cu specia toxică e posibil.³

7 lucruri surprinzătoare despre coada-calului

1. Linia ei are peste 340 de milioane de ani. Coada-calului face parte din singurul gen rămas dintr-un grup mare de plante, cu fosile încă din Devonian.¹⁰ Cercetătorii de la Grădinile Botanice Regale Kew au estimat că linia ei s-a desprins acum aproximativ 343 de milioane de ani, iar speciile de azi au început să se despartă acum 170 de milioane de ani, în Jurasic.¹¹
2. Calamiții nu sunt strămoșii ei, ci verii ei. Multă vreme s-a crezut că se trage din calamiți, rudele ei cât copacii din pădurile de cărbune. O analiză din 2018 arată că cele două ramuri merg pe drumuri separate încă din Carbonifer.^{10, 12}
3. Arată aproape la fel ca pe vremea dinozaurilor. În Patagonia s-au găsit tulpini fosile din Jurasicul târziu, crescute lângă izvoare termale, care au toate trăsăturile speciilor de azi.¹³
4. Are una dintre cele mai mari concentrații de siliciu din lumea plantelor. Pentru el are în rădăcini transportori speciali, diferiți de ai celorlalte plante și foarte eficienți.¹⁴ Siliciul ajunge peste tot: în rizom, în tulpină, în frunze, în stomate și chiar în spori.¹⁵
5. Fără siliciu, crește la fel de sănătoasă. Cultivată în apă fără acid silicic, la Universitatea Keele din Anglia, coada-calului a crescut normal, dar fără nicio urmă de silice în țesuturi.¹⁵
6. Sporii ei „merg” și sar. Fiecare spor, lat de vreo 50 de micrometri, are patru panglici care se desfac când aerul se usucă și se strâng la umezeală. Fizicienii de la Grenoble au observat că, de la o schimbare de umiditate la alta, sporii fac pași mici, iar când se desfac brusc, sar și prind din nou vântul.¹⁶
7. Pentru cai poate fi periculoasă. Planta conține tiaminază, o enzimă care distruge vitamina B1. În 1952, cercetătorii descriau trei cai otrăviți cu coada-calului, dintre care doi și-au revenit cu injecții cu vitamina B1. Un mânz hrănit 35 de zile doar cu fân cu coada-calului s-a îmbolnăvit la fel.³

Ce conține coada-calului

Coada-calului e o plantă mai ales minerală: peste o zecime din planta uscată sunt substanțe anorganice, din care două treimi silicați, iar restul mai ales săruri de potasiu.¹ Farmacopeea Europeană cere cel puțin 0,3% flavonoide totale.³

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului; Organizația Mondială a Sănătății; Pajchel și colab., 2011; Tipke și colab., 2019.^{3, 1, 9, 8}

Două lămuriri față de ce circulă. Equisetonina, trecută adesea drept saponina cozii-calului, pare să fie de fapt un amestec de zaharuri și flavonoide, iar unii cercetători au propus scoaterea ei de pe lista componentelor.³ Iar alcaloizii toxici de tipul palustrinei nu au apărut în coada-calului într-o analiză a tuturor speciilor de pe glob: au fost găsiți doar la coada-calului-de-baltă și la două specii din America Latină.⁸

Siliciul din coada-calului: cât ajunge în ceai

Aproape tot siliciul din coada-calului e silice, adică dioxid de siliciu, depus în pereții celulelor. Doar o mică parte se dizolvă în apă. În experimentele citate de Agenția Europeană a Medicamentului, ceaiul făcut fără fierbere a scos cel mult 0,3% din greutatea plantei sub formă de siliciu. Alți autori arată că, înmuiată și apoi fiartă câteva ore, planta ar ceda mult mai mult.³ În analiza de la Varșovia, concentrația de siliciu a scăzut de aproximativ 50 de ori prin infuzare.⁹

Cu toate acestea, ceaiul contează. Într-un studiu-pilot german din 2022, cu 12 bărbați sănătoși care au ținut înainte 36 de ore o dietă săracă în siliciu, participanții au băut câte un litru pe zi, trei zile la rând, fie ceai de coada-calului, fie un ceai de aproape 4 ori mai concentrat, fie apă săracă în siliciu. Apa nu a schimbat nimic. Ceaiul a ridicat siliciul din sânge de aproape 10 ori, cu vârful după o oră, iar siliciul nu s-a acumulat de la o zi la alta.¹⁷

Ceaiul obișnuit a fost bine tolerat, iar analizele imunologice nu s-au schimbat.¹⁷ Pentru siliciu nu există în Uniunea Europeană nicio mențiune de sănătate autorizată, așa că studiul arată doar că siliciul din ceai se absoarbe, nu că ar avea un anumit efect asupra sănătății.¹⁸

Ce spun studiile

Coada-calului are puține studii pe oameni, iar cele mai multe sunt mici. Iată ce s-a testat și ce a ieșit.

Surse: Carneiro și colab., 2014 și 2022; Asgharikhatooni și colab., 2015.^{19, 20, 21}

Cantitatea de urină

Cel mai citat studiu vine de la Universitatea Federală din Goiás, Brazilia. Au participat 36 de bărbați sănătoși, care au luat pe rând, câte patru zile, 900 mg pe zi de extract uscat standardizat de coada-calului, un placebo din amidon de porumb și hidroclorotiazidă, un diuretic din farmacie, cu câte 10 zile de pauză între ele. Extractul a crescut eliminarea de lichide mai mult decât placebo și cam cât medicamentul, fără să schimbe semnificativ eliminarea de sodiu și de potasiu. Analizele de ficat, de rinichi și de sânge au rămas normale.¹⁹

Pentru Agenția Europeană a Medicamentului, studiul a fost prea mic, iar extractul nu a fost descris destul de precis, așa că recunoașterea a rămas una tradițională.³

Tensiunea arterială

Aceeași echipă braziliană a testat apoi extractul la 58 de pacienți cu hipertensiune de gradul 1, cu vârste între 25 și 65 de ani. Timp de trei luni, o parte au luat 900 mg de extract pe zi, iar ceilalți 25 mg de hidroclorotiazidă. Cu extractul, tensiunea a scăzut în medie cu 12,6 mmHg sistolica și cu 8,1 mmHg diastolica, de la 148,5/95,7 la 134,0/84,5 mmHg, fără diferență semnificativă față de medicament și cu efecte adverse la fel de rare.²⁰

Studiul nu a avut grup placebo și e primul de acest fel, așa că trebuie confirmat. Coada-calului nu înlocuiește tratamentul pentru hipertensiune.

Rănile

Pentru rănile superficiale, recunoașterea europeană e tot tradițională.⁴ La iepuri, pansamentele îmbibate cu decoct de coada-calului de 5% au dus la închiderea completă a rănilor în 14 zile, spre deosebire de cele cu ser fiziologic.³ În Iran, la Tabriz, 108 mame la prima naștere au folosit după episiotomie, timp de 10 zile, un unguent cu 3% coada-calului sau un placebo. La 5 și la 10 zile, rănile s-au vindecat mai bine și au durut mai puțin în grupul cu coada-calului.²¹

Și în tradiția românească, coada-calului e o plantă pentru piele. Într-o analiză a 106 plante folosite în dermatologia populară din România și din Europa de Est, făcută la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, a ieșit pe locul cinci, după varză, mușețel, brusture și morcov.²²

Unghiile, părul și oasele

Aici dovezile sunt slabe. Un lac de unghii cu extract de coada-calului și un compus cu sulf, aplicat 28 de zile pe unghiile unei mâini la 36 de femei, a redus striațiile, iar numărul celor care se plângeau de unghii care se exfoliază a scăzut cu 85%.³ E însă un produs cosmetic cu mai multe ingrediente, nu coada-calului singură.

Pentru păr nu există studii clinice solide cu coada-calului singură, iar pentru oase există doar studii pe celule și pe animale. O echipă italiană a dat un extract standardizat timp de trei luni unor șoareci în vârstă: animalele și-au păstrat masa musculară, iar osul a îmbătrânit mai încet.²³

Cercetători din România

La Universitatea din Oradea, împreună cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, un extract de coada-calului a oprit în eprubetă doar anumite bacterii, cocii gram-pozitivi. Pe celule din vasele de sânge, în doze mici a avut efect antioxidant, iar în doze mari, efect pro-oxidant.²⁴ Tot cu participarea Universității din Oradea, o echipă de la Debrecen a dat extract timp de șase săptămâni unor șobolani cu diabet: glicemia s-a îmbunătățit moderat, iar la doza de 100 mg/kg a crescut și sensibilitatea la insulină.²⁵

Coada-calului nu tratează infecțiile urinare, hipertensiunea, diabetul sau osteoporoza și nu înlocuiește medicamentele.

Ceaiul de coada-calului: cum se prepară

Monografia europeană descrie ceaiul așa: 1-4 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie sau ca decoct fiert 5-15 minute, de 3-4 ori pe zi. Asta înseamnă 3-12 g de plantă pe zi.⁴

• Cu apă clocotită, nu doar caldă. Tiaminaza din plantă se inactivează complet la 80 °C. La temperaturile folosite pentru ceai și în extractele în alcool, enzima nu mai e activă.³
• Decoctul scoate mai mult siliciu. Fierberea eliberează mai mult siliciu decât simpla opărire.³
• Pentru comprese: 10 g de plantă fierte în 1 l de apă, pentru pansamente umede și spălături, o dată sau de mai multe ori pe zi.⁴
• Cât timp: tradițional, 2-4 săptămâni. Dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, e nevoie de medic.⁴

Precauții și siguranță

Raportul european consideră preparatele din coada-calului sigure pentru folosirea de scurtă durată, în dozele obișnuite, iar monografia pune câteva condiții.^{3, 4}

• Nu mai mult de câteva săptămâni: tradițional, 2-4 săptămâni.⁴ Organizația Mondială a Sănătății recomandă cel mult 6 săptămâni fără supravegherea unui specialist, pentru că planta poate irita tubul digestiv.¹
• Lichide suficiente pentru toate formele, în afară de ceai, care aduce singur lichidul.⁴
• Efecte adverse: neplăceri digestive ușoare și reacții alergice, precum erupții pe piele sau umflarea feței. Frecvența lor nu e cunoscută.⁴
• Semnele care cer medicul: febra, usturimea la urinare, crampele, sângele în urină sau simptomele care se agravează.⁴

Cine nu ar trebui să o folosească

• Cei care trebuie să bea mai puține lichide, de exemplu din cauza unei boli grave de inimă sau de rinichi.⁴
• Copiii sub 12 ani, din lipsă de date.⁴
• Femeile însărcinate sau care alăptează. Siguranța nu a fost stabilită. În alăptare, preparatele pentru piele nu se aplică pe sân.³
• Cei alergici la coada-calului.⁴
• Cei care iau litiu, decât cu acordul medicului: plantele care cresc cantitatea de urină pot duce la deshidratare și la creșterea litiului în sânge.³
• Cei cu probleme în eliminarea potasiului prin rinichi, pentru că planta e bogată în potasiu.³

Tiaminaza și nicotina

Planta crudă și cea uscată conțin tiaminază, enzima care distruge vitamina B1. Ea se inactivează complet la 80 °C și nu a fost găsită în extractele industriale în apă sau în alcool. Canada le cere producătorilor să dovedească faptul că produsele lor cu coada-calului nu au activitate de tiaminază. În folosirea tradițională din Europa nu au fost observate efectele ei la oameni, iar la cantitățile obișnuite nici nu sunt de așteptat, deși pentru pulberea de plantă neîncălzită un efect nu poate fi exclus complet.³

Coada-calului conține și nicotină, dar foarte puțină: într-o analiză a tuturor speciilor, cantitatea a trecut rar de 0,25 mg la kilogramul de plantă.⁸ Persoanele sensibile la nicotină pot face totuși o reacție alergică.³

Ce spune legea

În România, coada-calului (Equisetum arvense) este pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu este pe lista plantelor periculoase.²⁶

Farmacopeea Europeană descrie materia primă drept tulpini sterile uscate de Equisetum arvense, cu cel mult 5% alte ingrediente, și cere un test care să arate că lipsește coada-calului-de-baltă.^{3, 5}

Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște ca medicament tradițional din plante, pentru două folosiri: creșterea cantității de urină, pentru spălarea căilor urinare, ca adjuvant în afecțiunile urinare minore, și tratamentul de susținere al rănilor superficiale.⁴ Pentru alimente și suplimente alimentare, Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate despre coada-calului sau despre siliciu.¹⁸ În 2009, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a considerat că planta nu fusese caracterizată suficient pentru afirmațiile despre piele, păr, oase și greutate.³

Coada-calului de-a lungul timpului

Numele latinesc, Equisetum, vine de la equus, cal, și seta, păr aspru. Flora Americii de Nord îl pune pe seama rădăcinilor negre și aspre ale unei specii înrudite, Equisetum fluviatile.² Botaniștii Renașterii îi spuneau și Hippuris, cuvânt grecesc care înseamnă tot coadă de cal, iar monografia europeană o numește și azi, în greacă, după acest cuvânt.⁴

În cărțile de fitoterapie, coada-calului apare din secolul al XVI-lea. După secolul al XVIII-lea a fost aproape uitată, iar în secolul al XIX-lea a readus-o în atenție Sebastian Kneipp, preotul bavarez cunoscut pentru tratamentele cu apă.³ Manualele de farmacie de mai târziu îi atribuiau o listă lungă de folosiri, de la eliminarea apei până la unghii fragile și oase rupte, iar botanistul american James Duke a numărat în jur de 80 de folosiri tradiționale în lume.³ Dintre toate, Agenția Europeană a Medicamentului a păstrat două.⁴

În Japonia, tulpinile fertile, cu conuri cu tot, numite tsukushi, se fierb și se mănâncă, iar unii nativi americani din New Mexico îi mâncau rădăcinile.^{3, 1}

Cum i se spune în alte limbi

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului; Organizația Mondială a Sănătății; Flora of North America.^{4, 1, 2}

Din magazinul Hypericum

Ceai, capsule și tinctură de coada-calului de la Hypericum

Până aici ai citit despre coada-calului. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile sunt alimente, iar capsulele și tinctura sunt suplimente alimentare: niciunul nu tratează și nu previne boli. Toate conțin coada-calului (Equisetum arvense), specia din monografia europeană și din farmacopee.

Ceai Coada Calului

• 100% părți aeriene de coada-calului (Equisetum arvense)
• 20 de pliculețe, 24 g, adică 1,2 g de plantă în fiecare
• Infuzie din 1-2 pliculețe sau decoct din 2-3 pliculețe, fierte 10 minute
• 2-3 căni pe zi, în cure de o lună, cu o săptămână pauză

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Vrac, capsule, tinctură sau amestec

Ceaiul vrac, în cutie de 20 g, e aceeași plantă mărunțită, pentru cine preferă să o măsoare cu lingurița. Capsulele conțin câte 340 mg de extract fermentat din părți aeriene de coada-calului, iar cele 6 capsule pe zi aduc 2.040 mg de extract. Tinctura e un extract în alcool de 38%, care se ia în picături, dizolvată în apă sau în ceai. Ceaiul Diuretic amestecă 10 plante, dintre care coada-calului și frunzele de mesteacăn fac fiecare câte o cincime.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Calului vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Coada Calului

32,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Coada Calului

13,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Diuretic doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Coada Calului, pliculețe	Infuzie din 1-2 pliculețe la 200 ml de apă fierbinte sau decoct din 2-3 pliculețe, fierte 10 minute; 2-3 căni pe zi	Cure de o lună, cu o săptămână pauză
Ceai Coada Calului vrac, 20 g	Infuzie din 1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte sau decoct din 2-3 lingurițe, fierte 10 minute; 2-3 căni pe zi	Cure de o lună, cu o săptămână pauză
Capsule Coada Calului	2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale, cu un pahar mare de apă	Cură de 40 de zile, apoi 10 zile pauză
Tinctura de Coada Calului	12-20 picături de 3 ori pe zi, în apă sau în ceai	Conține 38% alcool; cure de 6 săptămâni
Ceai Diuretic	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, 2-3 căni pe zi	Conține sunătoare; atenție la medicamente

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Cine trebuie să bea mai puține lichide din cauza unei boli de inimă sau de rinichi, cine ia litiu sau diuretice, femeile însărcinate sau care alăptează și copiii sub 12 ani întreabă întâi medicul.^{4, 3}

Întrebări frecvente

Referințe

1. World Health Organization. Herba Equiseti, în WHO monographs on medicinal plants commonly used in the Newly Independent States (NIS). Geneva, 2010, p. 113-126.
2. Hauke R.L. Equisetum; Equisetum arvense; Equisetum palustre, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2. Oxford University Press, 1993.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278089/2015, 2 februarie 2016.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, 2 februarie 2016.
5. Nowak M., Tipke I., Bücker L., Franke K., Lubienski M., Beuerle T. Biomarker-based determination of Equiseti herba contamination by Equisetum palustre using HPLC-MS/MS. Planta Medica, 2022, 88(6):447-454.
6. Müller J., Puttich P.M., Beuerle T. Variation of the main alkaloid content in Equisetum palustre L. in the light of its ontogeny. Toxins, 2020, 12(11):710.
7. Cortinovis C., Caloni F. Alkaloid-containing plants poisonous to cattle and horses in Europe. Toxins, 2015, 7(12):5301-5307.
8. Tipke I., Bücker L., Middelstaedt J., Winterhalter P., Lubienski M., Beuerle T. HILIC HPLC-ESI-MS/MS identification and quantification of the alkaloids from the genus Equisetum. Phytochemical Analysis, 2019, 30(6):669-678.
9. Pajchel L., Nykiel P., Kolodziejski W. Elemental and structural analysis of silicon forms in herbal drugs using silicon-29 MAS NMR and WD-XRF spectroscopic methods. Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis, 2011, 56(4):846-850.
10. Elgorriaga A., Escapa I.H., Rothwell G.W., Tomescu A.M.F., Cúneo N.R. Origin of Equisetum: evolution of horsetails (Equisetales) within the major euphyllophyte clade Sphenopsida. American Journal of Botany, 2018, 105(8):1286-1303.
11. Christenhusz M.J.M., Chase M.W., Fay M.F. și colab. Biogeography and genome size evolution of the oldest extant vascular plant genus, Equisetum (Equisetaceae). Annals of Botany, 2021, 127(5):681-695.
12. Armstrong J., Armstrong W. Record rates of pressurized gas-flow in the great horsetail, Equisetum telmateia. Were Carboniferous Calamites similarly aerated? New Phytologist, 2009, 184(1):202-215.
13. Channing A., Zamuner A., Edwards D., Guido D. Equisetum thermale sp. nov. (Equisetales) from the Jurassic San Agustín hot spring deposit, Patagonia: anatomy, paleoecology, and inferred paleoecophysiology. American Journal of Botany, 2011, 98(4):680-697.
14. Grégoire C., Rémus-Borel W., Vivancos J., Labbé C., Belzile F., Bélanger R.R. Discovery of a multigene family of aquaporin silicon transporters in the primitive plant Equisetum arvense. The Plant Journal, 2012, 72(2):320-330.
15. Law C., Exley C. New insight into silica deposition in horsetail (Equisetum arvense). BMC Plant Biology, 2011, 11:112.
16. Marmottant P., Ponomarenko A., Bienaimé D. The walk and jump of Equisetum spores. Proceedings of the Royal Society B, 2013, 280(1770):20131465.
17. Waterstradt A., Winker M., Zimmermann-Klemd A.M., Devi S., Lederer A.K., Huber R., Gründemann C. Silicon resorption from Equisetum arvense tea: a randomized, three-armed pilot study. Planta Medica, 2022, 88(14):1360-1368.
18. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
19. Carneiro D.M., Freire R.C., Honório T.C. și colab. Randomized, double-blind clinical trial to assess the acute diuretic effect of Equisetum arvense (field horsetail) in healthy volunteers. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2014, 2014:760683.
20. Carneiro D.M., Jardim T.V., Araújo Y.C.L. și colab. Antihypertensive effect of Equisetum arvense L.: a double-blind, randomized efficacy and safety clinical trial. Phytomedicine, 2022, 99:153955.
21. Asgharikhatooni A., Bani S., Hasanpoor S., Mohammad Alizade S., Javadzadeh Y. The effect of Equisetum arvense (horse tail) ointment on wound healing and pain intensity after episiotomy: a randomized placebo-controlled trial. Iranian Red Crescent Medical Journal, 2015, 17(3):e25637.
22. Gilca M., Tiplica G.S., Salavastru C.M. Traditional and ethnobotanical dermatology practices in Romania and other Eastern European countries. Clinics in Dermatology, 2018, 36(3):338-352.
23. Salvadori L., Paiella M., Castiglioni B. și colab. Equisetum arvense standardized dried extract hinders age-related osteosarcopenia. Biomedicine and Pharmacotherapy, 2024, 174:116517.
24. Pallag A., Filip G.A., Olteanu D. și colab. Equisetum arvense L. extract induces antibacterial activity and modulates oxidative stress, inflammation, and apoptosis in endothelial vascular cells exposed to hyperosmotic stress. Oxidative Medicine and Cellular Longevity, 2018, 2018:3060525.
25. Hegedűs C., Muresan M., Badale A. și colab. SIRT1 activation by Equisetum arvense L. (horsetail) modulates insulin sensitivity in streptozotocin induced diabetic rats. Molecules, 2020, 25(11):2541.
26. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată sau tratamentul prescris. Dacă urmezi un tratament, ai o boală de inimă sau de rinichi, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de a folosi coada-calului.