Salcâm este recunoscut pentru proprietățile sale benefice asupra sistemului digestiv, contribuind la reglarea acidității gastrice și calmarea mucoasei stomacului.
De asemenea, acesta este util și ca emolient al tractului respirator superior, calmând tusea.
Astfel, digestia, în special pe fondul unor dezechilibre la nivelul microbiotei intestinale (intoleranțe), dar și a unor dereglări de natură hepatobiliară („bilă leneșă”, „ficat gras”) sau pancreatică (producție insuficientă de enzime), poate avea de suferit, afectarea sa devenind evidentă odată cu apariția tranzitului intestinal lent sau accelerat, a balonării, meteorismului, arsurilor gastrice asociate sau nu cu reflux gastroesofagian, a stărilor de greață, inapetență sau a poftelor alimentare exagerate.
Nevoia menajării sistemului nostru digestiv, în care funcțiile hepatobiliare și pancreatice au un rol major, devine și mai evidentă în perioadele stresante când nu putem avea mese regulate, de sărbători, când consumăm alimente grele și după episoadele de post, când facem trecerea de la o alimentație restrictivă la una mai permisivă. În plus, ficatul și colecistul au nevoie de protecție și susținere pentru a se regenera și după abuzul de alcool, lipsa de somn, fumat, intoxicarea cu anumite substanțe, în perioadele de convalescență sau dacă urmăm anumite tratamente medicamentoase care suprasolicită funcția de detoxifiere a acestor organe.
De asemenea, expunerea constantă la medii în care calitatea aerului este scăzută (fumat pasiv sau activ, trafic intens, lucrul în laboratoare și fabrici de textile, panificație, ciment, expunerea la diverși factori alergeni, aerosoli sau compuși organici volatili etc.) poate cauza slăbirea imunității locale și iritarea și inflamarea căilor respiratorii și a plămânilor. În timp, pot apărea efecte marcante asupra sănătății aparatului respirator precum îngustarea și rigidizarea căilor aeriene, fapt ce poate îngreuna respirația, cauzând tuse și disconfort. Așadar, traiul în medii în care aerul este poluat are o influență negativă asupra întregului organism, dar cu precădere asupra sistemului respirator, acesta fiind la interfața directă cu aerul pe care îl inspirăm. Afectarea acestui sistem se manifestă, cel mai adesea, printr-o capacitate redusă de efort, dificultatea de a respira (respirație rapidă, superficială), dureri în piept, tuse, concentrație scăzută a oxigenului în sânge, oboseală cronică și o scădere a rezistenței față de diverși agenți patogeni. Nevoia protejării aparatului nostru respirator devine și mai evidentă în lunile de iarnă („anotimpul virozelor”) sau primăvara („sezonul alergiilor”) când imunitatea este și mai solicitată.
Extractele din flori de salcâm contribuie și la:
- combaterea hiperacidității gastrice și calmarea durerii asociate acesteia,
- reducerea senzației de arsură produsă de refluxul gastric (pirozis),
- ușurarea respirației prin fluidizarea secrețiilor bronșice,
- calmarea inflamației căilor respiratorii superioare,
- reducerea episoadelor de tuse, calmarea durerilor articulare de natură reumatică,
- menținerea diviziunii celulare normale,
- îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară.
Pe scurt, printre virtuțile ceaiului de Salcâm se numără acțiunea: antiacidă, antitusivă, secretolitică, antiinflamatoare, calmantă, antiastmatică, antireumatică, citotoxică, emolientă, antibronșitică și diuretică.