Gențiană galbenă (Gentiana lutea): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Gențiana galbenă (Gentiana lutea) e o plantă de munte, înaltă de 1-2 m, cu frunze late și flori galbene. Rădăcina ei conține amarogentina, cea mai amară substanță cunoscută. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru tulburările digestive ușoare. Mai jos afli cum o recunoști, cum o deosebești de strigoaia toxică și de ghințura cu flori albastre, ce conține, ce spun studiile, cum se ia și ce spune legea.

Ce plantă este gențiana galbenă

Gențiana galbenă e o plantă perenă din familia Gentianaceae, înaltă de 1-2 m, cu frunze late, de la lanceolate la eliptice, lungi de 10-30 cm și late de 4-12 cm, și cu flori galbene. Rădăcina principală poate depăși 1 m în lungime și poate cântări, proaspătă, până la 7 kg.¹ Planta face parte din genul Gentiana, care are peste 400 de specii, răspândite mai ales în zonele montane ale lumii.⁵

În română, planta se numește gențiană galbenă sau ghințură galbenă, iar pe etichetele produselor apare de multe ori doar ca „gențiană”. Aceleași cuvinte sunt date și altor plante, așa că le lămurim mai jos.^{6, 7} Pentru ceai și pentru extracte se folosește rădăcina uscată.²

Cum arată gențiana galbenă

Gențiana galbenă se recunoaște după frunzele mari, albăstrui-verzui, cu nervuri proeminente, și după florile galbene, cu petale înguste, grupate în buchete la subsuoara frunzelor.^{1, 6}

Cum o recunoști

• Înălțimea: 1-2 m, cu o tulpină robustă, cilindrică și goală în interior.^{1, 6}
• Frunzele: mari, eliptice, albăstrui-verzui, cu vreo 7 nervuri proeminente, lungi de 10-30 cm. Cele de la bază au codiță scurtă, cele de sus stau direct pe tulpină.^{1, 6}
• Așezarea frunzelor: opuse, câte două, față în față. Acesta e semnul care o deosebește de strigoaie.¹
• Florile: galbene, pe codițe scurte, în buchete la subsuoara frunzelor. Corola e despicată aproape până la bază, în 5-7 petale înguste.^{1, 6}
• Rădăcina: pivotantă, foarte groasă și ramificată, lungă de peste 1 m.^{1, 6}
• Înflorirea: vara.⁶

Unde crește gențiana galbenă

Gențiana galbenă crește pe pajiști alpine și subalpine, de obicei pe soluri calcaroase, în munții Europei centrale și de sud. În stare naturală o găsești în Franța, în Spania și în munții Balcani.¹ În Parcul Național Retezat, specia se întâlnește prin pajiști și pe stâncării calcaroase înierbate, din zona subalpină până în cea alpină.⁸

Un dicționar regional din Maramureș o notează pe coastele însorite din Munții Rodnei și spune că folosirea deasă a rizomului, în medicina populară și la vinurile amare, a dus la scăderea numărului plantei.⁶ În sălbăticie planta e ocrotită, așa că materia primă se cultivă mai ales în Germania și în Franța.¹ Cum o tratează legea românească afli în capitolul despre lege.

Gențiană galbenă sau strigoaie?

Aici e cea mai importantă deosebire din tot articolul. Strigoaia (Veratrum album, numită și stirigoaie) are, ca și gențiana, frunze mari, late, cu nervuri. E o plantă toxică, iar Agenția Europeană a Medicamentului notează că a fost luată de multe ori din greșeală drept gențiană.^{1, 6}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului; dexonline, după Dicționarul dendrofloricol, Scriban și Șăineanu; studiile de toxicologie citate mai jos; Ordinul nr. 244/2005.^{1, 6, 3, 9}

Toxicologii au descris intoxicații după băuturi făcute, din greșeală, cu strigoaie în loc de gențiană. Doi bărbați au ajuns la urgențe, la un spital din Bolzano, după ce au băut un spirt de gențiană: aveau greață, vărsături, dureri de cap și un puls de 42 și de 45 de bătăi pe minut. Și-au revenit fără urmări.³ Un bărbat de 49 de ani a băut două pahare, de aproximativ 20 ml fiecare, dintr-o băutură cu gențiană galbenă. A avut greață, vărsături și furnicături în gură, puls de 35 de bătăi pe minut și tensiune de 50/30 mm Hg. În băutură și în sângele lui s-au găsit protoveratrine, substanțe din strigoaie, iar el s-a vindecat în 24 de ore.⁴ Un articol din 1993, care descrie alte două cazuri, arată că asemenea intoxicații sunt aproape întotdeauna accidentale, din cauza greutății de a deosebi strigoaia de gențiană.¹⁰

Nu culege gențiană din munte pentru ceai sau pentru băuturi făcute în casă. Dacă după o băutură cu gențiană apar greață, vărsături, furnicături în gură sau puls foarte rar, sună imediat la 112.

Gențiană, ghințură sau lumânărică?

Cuvintele gențiană și ghințură nu înseamnă o singură plantă. În DEX, gențiana e numele dat mai multor specii de plante montane, cu flori albastre sau galbene, iar ghințura e forma populară a aceluiași cuvânt. Dicționarele leagă ghințura de mai multe specii: Gentiana lutea, G. cruciata și G. punctata.⁶ Legea o numește „ghințură” tot pe Gentiana lutea,¹¹ iar Agenția Europeană a Medicamentului dă în română rădăcina de Gentiana lutea drept „rădăcină de ghințură” sau „rădăcină de gențiană”.²

Specia cu flori albastre, Gentiana asclepiadea, e altă plantă. DEX o numește lumânărica-pământului, iar în produse apare de multe ori simplu ca „gențiană” sau „ghințură”.⁶ Monografia europeană se referă doar la gențiana galbenă.²

Surse: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, Scriban, Șăineanu și Dicționarul de sinonime; OUG nr. 57/2007; Agenția Europeană a Medicamentului; GBIF; Parcul Național Retezat.^{6, 11, 2, 7, 8}

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, gențiana galbenă se mai numește ghințură galbenă sau doar ghințură. Dicționarele mai notează numele ințură galbenă și ochimea.^{6, 7}

Surse: dexonline, pentru română; GBIF Backbone Taxonomy, pentru celelalte limbi.^{6, 7}

Ce parte se folosește

Se folosește rădăcina, împreună cu rizomul, uscată și mărunțită. Farmacopeea Europeană o descrie drept organele subterane uscate și fragmentate ale speciei Gentiana lutea, cu miros caracteristic și gust amar puternic și persistent, în bucăți de obicei groase de 10-40 mm.¹

• Cum se recoltează și se usucă: planta trebuie uscată imediat după recoltare, ca să nu fermenteze. Fermentarea scade mult conținutul de extract și schimbă culoarea rădăcinii.¹
• Când se recoltează: substanțele amare ating maximul primăvara, iar zaharurile în iulie.¹
• Forme recunoscute în monografie: rădăcina mărunțită, pentru ceai, extractul uscat, obținut cu etanol 53%, extractul lichid, cu etanol 45%, și tinctura, cu etanol 70%.²

7 lucruri surprinzătoare despre gențiana galbenă

1. Are cea mai amară substanță cunoscută. Valoarea de amăreală a amarogentinei e de 58 de milioane, față de 12.000 la gentiopicrozidă, substanța amară principală.¹
2. Rădăcina poate cântări 7 kg. Rădăcina principală poate depăși 1 m în lungime și poate avea, proaspătă, până la 7 kg.¹
3. Are mai mult zahăr decât amar. Rădăcina uscată conține 30-55% carbohidrați, față de 2-8% substanțe amare.¹
4. Amărăciunea depinde de anotimp și de altitudine. Substanțele amare ating maximul primăvara, iar conținutul lor total crește pe măsură ce planta crește mai sus.¹
5. Doza maximă a fost scăzută din cauza gustului. Monografia veche permitea până la 8 g de rădăcină pe zi. Comitetul a coborât maximul la 6 g: cei 8 g nu aveau sprijin în literatură, iar gustul foarte amar nu încurajează respectarea dozei.¹
6. Numele vine de la un rege. După Scriban, gențiana se numește așa de la regele Gentius, care, după Pliniu, i-ar fi descoperit proprietățile.⁶
7. E pomenită într-un manuscris românesc din secolul al XVI-lea. Gențiana se numără printre plantele descrise în manuscrisul nr. 740 din Biblioteca Academiei Române, considerat cel mai vechi text de folclor medical păstrat la noi.¹²

Ce conține rădăcina de gențiană

Rădăcina de gențiană conține în primul rând zaharuri și substanțe amare. Urmează xantonele și uleiul volatil.¹

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2018, după Blaschek și colab. (2016), Wichtl (2002), Hänsel și Sticher (2007) și Seitz și colab. (2005).¹

La uscare, gentianoza, un zahăr cu trei molecule, se descompune în gentiobioză, un zahăr amar, sau în zaharoză, mai dulce.¹ Valoarea de amăreală e cifra cu care se compară substanțele amare: cu cât e mai mare, cu atât gustul amar se simte la o diluție mai mare. Cifrele din tabel descriu rădăcina uscată, nu o ceașcă de ceai sau o capsulă anume.

Ce spun studiile

Despre gențiana galbenă există puține studii la oameni. Recunoașterea europeană se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{1, 13}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2018 și rezumatul din 2019.^{1, 13}

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Prima monografie a rădăcinii de gențiană a fost adoptată pe 12 noiembrie 2009, iar versiunea în vigoare, pe 20 noiembrie 2018. Monografia e de utilizare tradițională: acoperă pierderea temporară a poftei de mâncare și tulburările digestive sau gastrointestinale ușoare. Pentru o asemenea recunoaștere trebuie dovedite cel puțin 30 de ani de folosire, dintre care cel puțin 15 în Uniunea Europeană.^{2, 1, 13}

În 2024, comitetul a început revizuirea periodică a monografiei.¹⁴ Un addendum din 19 martie 2025 a analizat datele noi, printre care rapoarte de reacții adverse din bazele europene de farmacovigilență și studii pe celule despre genotoxicitate, și nu a găsit motive de modificare a monografiei.¹⁵

Studiile pe oameni

Într-un studiu deschis, pe 205 de pacienți cu tulburări digestive (vârsta medie, 53 de ani, 65% femei), capsulele cu 120 mg de extract uscat de rădăcină au fost luate de 2-3 ori pe zi, timp de 15 zile. Ameliorarea s-a văzut după 5 zile la cei mai mulți, iar la final, în medie, simptomele s-au îmbunătățit cu 68%. Medicii au apreciat efectul drept excelent la 31% dintre pacienți, bun la 55%, moderat la 9% și nesatisfăcător la 5%. Reacții adverse au avut 2,4% dintre pacienți: flatulență, scaun moale, crampe la stomac, greață și durere de cap, câte un caz fiecare. Studiul nu a avut grup de comparație, așa că sprijină doar ideea că extractul ar putea fi util.¹

Un alt studiu, controlat, pe grupe de câte 20 de pacienți, a testat un amestec cu rabarbar, cascara, boldo și tinctură de gențiană. Amestecul complet a fost mai bun decât placebo și decât două perechi de componente, dar studiul nu arată ce efect are gențiana singură.¹

Cum ar acționa gustul amar

Explicația clasică e că substanțele amare excită receptorii gustului din gură și cresc reflex secreția de salivă și de suc gastric.¹ La 24 de voluntari sănătoși, tinctura de gențiană de 2% a crescut salivația în primele 30 de minute. La alți 12, apa cu 500 sau cu 1.500 mg de rădăcină a crescut rezistența vaselor periferice și a scăzut debitul inimii, fără să modifice tensiunea. Autorii leagă efectul de un reflex declanșat de gustul amar.¹ Receptorii pentru gustul amar au fost găsiți, la animale, și în tubul digestiv.¹

În laborator

La șobolani, extractul de rădăcină a crescut secreția gastrică, în funcție de doză, iar în eprubetă un extract apos a stimulat de 1,7 ori producția de acid a celulelor stomacului izolate de la șobolan.¹ S-au descris și efecte antioxidante, antimicrobiene și asupra ficatului, dar Agenția Europeană a Medicamentului notează că ele nu par să susțină utilizarea tradițională.¹ O trecere în revistă sistematică din 2023 a adunat studiile despre compoziția și activitatea biologică a gențianei galbene, făcute pe celule, pe animale și, în câteva cazuri, pe oameni.⁵ Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Gențiana nu tratează bolile stomacului și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Cum se folosește rădăcina de gențiană

Monografia europeană descrie doze pentru adulți și vârstnici. Ele se referă la rădăcina de calitate farmaceutică, cu monografie în Farmacopeea Europeană, nu la rădăcina culeasă din munte.²

Nu se recomandă sub 18 ani. Dacă simptomele durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic. Sursa: monografia europeană din 2018.²

Precauții și siguranță

Monografia europeană nu notează reacții adverse cunoscute la rădăcina de gențiană și nici cazuri de supradozaj.² În peste 30 de ani de folosire s-a raportat în Germania un singur caz de hipertensiune după o preparare solidă de gențiană, la un pacient care avea deja hipertensiune; nu s-a putut stabili o legătură.¹

• Alergia: nu o iau cei alergici la rădăcina de gențiană.²
• Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.²
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, din lipsă de date despre siguranță.²
• Medicamentele: monografia nu raportează interacțiuni, dar raportul de evaluare precizează că nu există date despre ele. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.^{2, 1}
• Stomacul: substanțele amare cresc secreția de suc gastric.¹ Monografia gențianei nu enumeră ulcerul printre contraindicații, dar monografia țintaurii, o plantă amară din aceeași familie, îl enumeră.^{2, 16} Cine are ulcer, gastrită sau reflux face bine să întrebe medicul înainte.
• Alcoolul din tincturi: tincturile și extractele lichide conțin etanol și nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool.²
• Testele de siguranță: monografia notează că nu s-au făcut teste de toxicitate asupra reproducerii, de genotoxicitate și de carcinogenitate și că unele xantone din rădăcină au dat rezultate pozitive la testul Ames, un test pe bacterii.² Studii noi de laborator au găsit, la concentrații mari de extract, atât semne de afectare a ADN-ului, cât și lipsa lor, iar experții Agenției nu le-au socotit motiv de schimbare a monografiei.¹⁵
• Culesul din munte: riscul cel mai mare e confuzia cu strigoaia, despre care ai citit mai sus.^{1, 3, 4}

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, rădăcina de gențiană are o monografie de utilizare tradițională a Agenției Europene a Medicamentului, adoptată în 2009 și revizuită în 2018. Monografia precizează că materia primă respectă monografia din Farmacopeea Europeană (0392).² Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru gențiană.¹⁷

În România, genul Gentiana e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase. Strigoaia (Veratrum), în schimb, e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman.⁹

Gențiana galbenă (numită „ghințură” în lege) figurează în anexa 5A a OUG nr. 57/2007, a speciilor de interes comunitar a căror recoltare din natură se face cu măsuri de management, printre care reglementarea perioadelor de recoltare, interdicții temporare sau locale și un sistem de autorizare a recoltării, a transportului și a comercializării.¹¹

Gențiana galbenă de-a lungul timpului

Rădăcina de gențiană se folosește în Europa de multă vreme. În 1938, Madaus o numea stomahic amar și stimulent și o pomenea și pentru accesele de febră intermitentă. În 1976, British Herbal Pharmacopoeia o descria drept amar, stimulent al stomacului, al salivei și al bilei. Comisia E germană a publicat în 1985 o monografie a rădăcinii, revizuită în 1990, pentru tulburările digestive, cum sunt pierderea poftei de mâncare, senzația de plenitudine și flatulența.¹

Tincturi de gențiană s-au vândut ca medicamente în Germania din 1976 și din 1978, iar un extract uscat, în capsule, s-a vândut acolo între 1978 și 2009. Una dintre autorizațiile tincturii a expirat în 2022. Agenția Europeană a Medicamentului notează că planta e cunoscută și ca ingredient amar în multe băuturi.^{1, 15}

La noi, gențiana apare în manuscrisul nr. 740 din secolul al XVI-lea, din Biblioteca Academiei Române, printre plantele cu indicații de folosire.¹² Dicționarul regional din Maramureș notează că rizomul se folosea și la prepararea vinurilor amare și că folosirea lui deasă a dus la scăderea numărului plantei.⁶

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum pentru pofta de mâncare și digestie

Până aici ai citit despre gențiana galbenă. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște rădăcina de gențiană galbenă, pe baza utilizării tradiționale, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru tulburările digestive ușoare.² Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceaiul Gentiana și Tinctura de Gentiana de la noi au pe etichetă altă specie, Gentiana asclepiadea, gențiana cu flori albastre, așa că monografia de mai sus nu se referă la ele. Gențiana galbenă apare la noi doar ca una dintre multele plante ale unor amestecuri, pentru care nu există monografie europeană.

Aceeași folosire, alte plante: țintaura și coada-șoricelului

Pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru tulburările digestive ușoare, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru iarba de țintaură (Centaurium erythraea în sens larg, care include și C. umbellatum) și pentru iarba de coada-șoricelului (Achillea millefolium).^{16, 18}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tintaura vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Soricelului vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Țintaură, vrac	1 lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte, acoperit câteva minute; 2 căni pe zi, înaintea meselor principale	Monografia europeană: 1-4 g la 200 ml de apă clocotită, de până la 4 ori pe zi; nu în ulcer peptic; nu sub 18 ani
Ceai Coada-șoricelului, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi, între mesele principale	Monografia europeană: 1,5-4 g la 150-250 ml, de 3-4 ori pe zi, între mese; nu la cei alergici la plantele din familia Asteraceae

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile nu recomandă aceste plante în sarcină și alăptare. Pentru țintaură, monografia nu recomandă folosirea sub 18 ani, iar pentru coada-șoricelului, sub 12 ani. Dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.^{16, 18}

Întrebări frecvente

Referințe

1. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Gentiana lutea L., radix, EMA/HMPC/607863/2017, 20 noiembrie 2018.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Gentiana lutea L., radix, revizia 1, EMA/HMPC/607861/2017, adoptată pe 20 noiembrie 2018 (prima versiune, EMEA/HMPC/578324/2008, adoptată pe 12 noiembrie 2009).
3. Zagler B., Zelger A., Salvatore C., Pechlaner C., De Giorgi F., Wiedermann C.J. Dietary poisoning with Veratrum album, a report of two cases. Wiener Klinische Wochenschrift, 2005, 117(3):106-108.
4. Grobosch T., Binscheck T., Martens F., Lampe D. Accidental intoxication with Veratrum album. Journal of Analytical Toxicology, 2008, 32(9):768-773.
5. Ponticelli M., Lela L., Moles M., Mangieri C., Bisaccia D., Faraone I., Falabella R., Milella L. The healing bitterness of Gentiana lutea L., phytochemistry and biological activities: A systematic review. Phytochemistry, 2023, 206:113518.
6. dexonline.ro, articolele „gențiană”, „ghințură”, „ințură”, „lumânărică”, „fierea-pământului”, „țintaură” și „strigoaie”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul dendrofloricol (1989), Dicționarul enciclopedic, Dicționarul de sinonime și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (ed. a III-a, 2021).
7. GBIF Secretariat. Gentiana lutea L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
8. Administrația Parcului Național Retezat (R.N.P. Romsilva). Fișa speciei „Ghințură galbenă” (Gentiana lutea), retezat.ro, consultată în septembrie 2026.
9. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
10. Quatrehomme G., Bertrand F., Chauvet C., Ollier A. Intoxication from Veratrum album. Human & Experimental Toxicology, 1993, 12(2):111-115.
11. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007, art. 37 și anexa 5A.
12. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Gentian root, Gentiana lutea L., radix, rezumat pentru public, EMA/836995/2018, 16 ianuarie 2019.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Gentianae radix, EMA/91109/2024, 31 ianuarie 2024.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Gentiana lutea L., radix, EMA/HMPC/3544/2025, 19 martie 2025.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, EMA/HMPC/277493/2015, 24 noiembrie 2015.
17. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Achillea millefolium L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/376416/2019, 23 septembrie 2020.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de stomac sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi gențiană. Nu culege gențiană din munte pentru preparate făcute în casă.