Limba-cerbului (Asplenium scolopendrium): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Limba-cerbului (Asplenium scolopendrium) e feriga cu frunze întregi și lucioase, lungi ca niște limbi, care crește prin pădurile umbroase și stâncoase de la munte. I se mai spune năvalnic: fetele de la țară o purtau în sân, crezând că așa le vor veni pețitorii „năvală”. Din frunzele ei se făcea ceai pentru tuse, dar planta nu are monografie europeană și nici studii pe oameni. Mai jos afli cum o recunoști, unde crește, cu ce plante se confundă, ce s-a măsurat în frunzele ei și ce spune legea.

Ce este limba-cerbului

Limba-cerbului e o ferigă din familia Aspleniaceae și face parte din genul Asplenium, care are în jur de 700 de specii.¹ Cele mai multe ferigi de la noi au frunzele mari și dințate,² dar ea are frunza întreagă, ca o limbă. De aici îi vin și numele, în română și în multe alte limbi.³

Dicționarele românești o descriu, sub numele de năvalnic, ca pe o ferigă cu frunze mari și lucioase, ca niște lănci, adunate în rozete, folosită în medicina populară.² Botaniștii au mutat-o de-a lungul timpului prin mai multe genuri, așa că o vei găsi și ca Phyllitis scolopendrium sau Scolopendrium vulgare.^{3, 4}

Specia are două sau trei varietăți. Cea europeană are frunzele mai mari. Cea americană e rară, crește doar în câteva locuri din America de Nord și are un număr dublu de cromozomi.⁴

Cum arată limba-cerbului

Limba-cerbului formează o tufă de frunze care pornesc toate din același loc, dintr-un rizom acoperit des cu solzi castanii. Frunzele rămân verzi și iarna.^{3, 5}

Cum o recunoști

• Frunzele: întregi, alungite, de obicei de 10-40 cm, uneori de la 5 până la 50 cm, și late de 3-7 cm. Au baza în formă de inimă, marginea întreagă, ușor ondulată, și vârful ascuțit sau rotunjit.³
• Coada frunzei: în general mult mai scurtă decât frunza, verde la început, apoi brun-purpurie, cu solzi.³
• Dosul frunzei: dungi lungi, de până la 3 cm, așezate aproape perpendicular pe nervura din mijloc, ca treptele unei scări, de o parte și de alta a ei. Sunt grupurile de sporangi, numite sori.^{3, 4}
• Restul plantei: nu vei găsi nici flori, nici fructe. Planta are doar frunze și rizom.³

Fără flori și fără semințe: cum se înmulțește

Ca toate ferigile, limba-cerbului nu face flori. Sporii se formează în dungile de pe dosul frunzelor, în mici capsule numite sporangi. La varietatea americană, fiecare sporange are 64 de spori.⁴ Sporii plantelor europene sunt ovali, cafenii-deschis, și au 27-30 de micrometri.³

Dintr-un spor nu crește direct o ferigă, ci o plantă mică și plată, numită protal. Pe protal se formează celulele de sex masculin și feminin, iar după fecundare, din el crește o ferigă nouă. Cele mai multe ferigi noi apar când se întâlnesc protali din locuri diferite. La nevoie însă, un protal se poate fecunda singur, așa că un singur spor poate întemeia o populație nouă.⁶

Protalul e și punctul slab al plantei. La varietatea americană, protalii germinează greu și suportă prost concurența altor ferigi, căldura și uscăciunea. Crescuți la 25 °C, au fost cu 84,6% mai mici decât cei crescuți la 20 °C, iar după 200 de zile doar 1,5% dintre ei dăduseră naștere unei ferigi.⁷

Unde crește limba-cerbului

Limba-cerbului crește prin păduri, pe ziduri și pe stânci umbroase și umede, de la nivelul mării până la 2.000 m. Trăiește în Europa, în regiunea Mediteranei, în Azore și în Madeira.³ Dicționarele românești o așază prin pădurile umbroase și stâncoase din regiunea de munte.² Îi plac rocile calcaroase și locurile umede aproape tot timpul.⁸ În America de Nord crește pe stânci de calcar din doline, la intrarea în peșteri și pe grohotișuri reci și umede, mereu la umbră deasă.⁴

• Iubește umbra, dar nu întunericul. În Slovenia, în valea carstică Rakov Škocjan, la intrarea într-o peșteră, frunzele cele mai mari le aveau plantele din locul cu lumină potrivită. Cele din colțul cel mai întunecat făceau mai multe substanțe care absorb razele ultraviolete.⁸
• Rezistă la ger. Frunzele ei suportă iarna temperaturi sub zero. Spre iarnă, acizii grași din frunze devin tot mai nesaturați, o schimbare care, cred cercetătorii, o pregătește pentru frig.⁵
• Ajunge departe. Sporii ei zboară pe distanțe mari. În Olanda, unde e rară, feriga a întemeiat mai multe populații într-o pădure plantată pe un polder, un pământ câștigat de curând din ape.⁹
• E ocrotită în vecini. În Republica Moldova, limba-cerbului e trecută în Cartea Roșie ca specie în pericol. În nordul țării, cercetătorii au găsit-o în două arii protejate, Rudi-Arionești și Cosăuți.¹⁰

Limba-boului, limba-vacii și ceilalți „năvalnici”

Căutările după limba-cerbului se amestecă des cu alte „limbi” din botanică. Unele nume populare se și suprapun: același cuvânt numește, după regiune, plante diferite, iar câteva dintre ele sunt pe lista plantelor periculoase pentru consumul uman.^{2, 11}

Surse: dexonline, după DEX, Micul dicționar academic, CADE, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș și Dicționarul de sinonime; Ordinul nr. 244/2005.^{2, 11}

În Moldova, năvalnicul poate fi odoleanul, adică valeriana, o plantă cu flori, fără nicio legătură cu feriga.²

Nu culege o ferigă după nume. Frunza întreagă, lucioasă, fără nicio tăietură, e semnul după care limba-cerbului se deosebește de feriga comună, care are frunzele mari și dințate.^{2, 3}

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, feriga are mai multe nume: limba-cerbului, năvalnic, limba-vacii, limba-vecinei, iarba-ciutei și, mai rar, scolopendră.² În Maramureș i se spune și limba-boului. La Borșa i se zice limba-vecinului, pentru că, după o explicație culeasă acolo, vecinul are limba lungă și spune din rea-voință ce nu trebuie spus.²

În multe limbi europene, frunza e asemănată cu o limbă de cerb:

Surse: GBIF; Flora iberica, pentru spaniolă, portugheză, catalană și bască; Acta Plantarum, pentru italiană.^{12, 3, 13}

Ce parte se folosește

În tradiție se folosesc frunzele. Dicționarele românești vorbesc de un ceai care se bea pentru tuse.² În Maramureș, planta se folosea în medicina populară contra tusei, pe răni și pentru fierbințeală.²

În 2019, în comuna Straja din județul Suceava, cercetătorii au notat că oamenii fac ceai din partea aeriană a plantei și îl beau pentru ficat și pentru stomac, printre altele. La românii din Bucovina de dincolo de graniță, din Ucraina, planta nu a apărut.¹⁴

Nu există însă o monografie care să spună ce parte, în ce cantitate și cât timp s-ar putea folosi, pentru că planta nu a fost evaluată la nivel european.¹⁵

7 lucruri surprinzătoare despre limba-cerbului

1. Numele ei grecesc spune că e „numai frunze”. Dioscoride i-a zis phyllitis, de la phyllon, frunză, pentru că planta nu are nici tulpină, nici flori, nici fructe, ci doar frunze.³
2. Genul ei poartă numele splinei. Asplenium vine din grecescul splen, splină. Dioscoride credea că ferigile acestea vindecă bolile splinei.^{1, 13} Credința a ținut sute de ani: în Canonul medicinei al lui Avicenna, decoctul din frunze e trecut printre leacurile pentru splină.¹⁶
3. Fetele o purtau în sân ca să le vină pețitorii. De aici îi vine numele de năvalnic, de la „năvală”: se credea că planta îi face pe pețitori să năvălească din toate părțile.²
4. În Țara Galilor medievală avea rolul invers. Într-o culegere galeză de rețete din secolul al XIV-lea, Meddygon Myddfai, limba-cerbului e trecută printre plantele care potolesc dorința.¹⁷
5. În Alpii albanezi, e leacul plămânilor. În satul Lepushe, oamenii cred că planta care seamănă cu un organ îl și vindecă. Frunzele de limba-cerbului sunt socotite acolo leac pentru orice boală a plămânilor.¹⁸
6. Un singur spor poate întemeia o populație. Protalul care crește din spor se poate fecunda singur. Așa a apărut feriga, fără ajutorul nimănui, într-o pădure plantată pe un polder din Olanda.^{6, 9}
7. În America e o raritate. Varietatea americană are un număr dublu de cromozomi și crește doar în câteva locuri, iar fiecare populație nouă găsită atrage atenția specialiștilor în ferigi.⁴

Ce conțin frunzele

Pentru frunzele mature de limba-cerbului nu există o analiză completă, cu cantități, și nici o monografie de farmacopee. Cele mai precise cifre vin dintr-un studiu ceh din 2021. Cercetătorii au analizat frunzele tinere, încă răsucite, a 24 de ferigi europene și le-au comparat cu spanacul și cu rucola. Proba de limba-cerbului provenea de la o plantă de grădină, crescută în ghiveci.¹⁹

Valori pe gram de frunze tinere uscate: carotenoidele și acizii grași în micrograme, capacitatea antioxidantă, măsurată prin metoda ORAC, în miligrame echivalent Trolox. Sursa: Dvorakova și colab., Foods, 2021.¹⁹

Frunzele tinere de limba-cerbului au avut mai multe carotenoide decât media ferigilor, mai ales luteină. În schimb, dintre toate cele 24 de ferigi, au avut cea mai mică capacitate antioxidantă și cel mai mare raport între acizii grași omega-6 și omega-3. Capacitatea lor antioxidantă a rămas totuși de aproape două ori mai mare decât media spanacului și a rucolei.¹⁹

Asta nu face din limba-cerbului o legumă. Studiul a măsurat nutrienții, nu siguranța, iar autorii amintesc că unele ferigi, precum feriga de câmp, conțin substanțe toxice.¹⁹

Ce spun studiile

Studii pe oameni nu există. Cercetarea s-a făcut pe țesuturi, pe bacterii și pe celule, iar rezultatele nu spun ce face o cană de ceai.

Surse: Ferrazzano și colab., 2013; Dvorakova și colab., 2021; Petkov și colab., 2021.^{20, 19, 21}

Pe mușchiul stomacului, la șobolani

Cercetători din Plovdiv au pus extracte apoase din trei ferigi Asplenium, culese în Bulgaria, pe fâșii de mușchi din stomacul de șobolan. Extractul de limba-cerbului a contractat mușchiul, cu atât mai tare cu cât era mai concentrat, între 0,015 și 0,150 mg/ml. Efectul a scăzut când cercetătorii au blocat receptorii de serotonină de tip 5-HT2, așa că substanțele din ferigă par să acționeze asupra acestor receptori.²¹

Împotriva bacteriilor din gură, în laborator

O echipă de la Napoli a testat 72 de plante folosite în Italia pe răni. Extractul în alcool de limba-cerbului a fost printre cele cinci mai active împotriva bacteriilor care produc caria: pe plăcile cu agar, a oprit creșterea lui Streptococcus mutans și a lui Lactobacillus casei.²⁰

În testul de diluție, în schimb, nu a oprit creșterea a 90% dintre bacterii nici la cea mai mare concentrație încercată, de 100 mg/ml. A scăzut și ușor viabilitatea celulelor de gingie și de piele, crescute în laborator. Apa de gură testată apoi pe oameni a fost făcută cu altă plantă, Helichrysum litoreum.²⁰

Pe rădăcinile de ceapă

Cercetători români au testat în 2016 extractele în alcool din frunzele mature și din rizom pe vârfurile rădăcinilor de ceapă, un test prin care se vede dacă o substanță tulbură diviziunea celulelor. Extractul din frunze a grăbit diviziunea, iar cel din rizom a încetinit-o. După ce cercetătorii au folosit extractele ca să obțină nanoparticule de argint, efectele au crescut, la fel ca numărul și varietatea modificărilor din cromozomi.²²

Niciunul dintre aceste rezultate nu arată că limba-cerbului ar fi bună pentru ceva la oameni. Sunt primii pași, făcuți în laborator.

Precauții și siguranță

Pentru limba-cerbului nu există o evaluare oficială a siguranței. Agenția Europeană a Medicamentului nu are pentru ea nicio monografie, nici măcar una în lucru.¹⁵

• Nu știm cât e de sigură. Lipsesc studiile de toxicitate pe animale și studiile pe oameni. Testele de laborator arată însă că extractele nu sunt inerte: au contractat mușchiul stomacului la șobolani și au schimbat ritmul diviziunii celulelor la ceapă.^{21, 22}
• Sarcina, alăptarea și copiii. În lipsa oricăror date, e mai prudent ca femeile însărcinate, cele care alăptează și copiii să nu o folosească.
• Confuziile sunt riscul cel mai mare. Numele de năvalnic se dă, prin unele locuri, și ferigii comune și ferigii de câmp, amândouă pe lista plantelor periculoase pentru consumul uman.^{2, 11}
• Las-o în natură. Crește la umbră, în locuri anume, iar în Republica Moldova e deja pe lista speciilor în pericol.¹⁰

Ce spune legea

Limba-cerbului nu apare pe nicio listă din Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății.¹¹ Pentru plantele care nu sunt pe listele 2 și 3 ale ordinului, produsele se fabrică și se vând doar după o notificare prealabilă la Institutul de Bioresurse Alimentare, fie că e vorba de planta ca atare, fie de suplimente alimentare în doze. Dosarul cuprinde, printre altele, compoziția, substanțele active, toxicitatea și stabilitatea produsului.¹¹

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu o cuprinde.²³

Pe Lista nr. 1 a ordinului, a plantelor periculoase pentru consumul uman, stau în schimb câteva plante care îi împrumută numele: genul Anchusa, adică limba-boului, feriga comună și feriga de câmp. Odoleanul, celălalt „năvalnic”, e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în doze.¹¹

Limba-cerbului de-a lungul timpului

Medicul grec Dioscoride descria deja o plantă numită phyllitis, care face numai frunze.³ Tot de la el vine legătura cu splina, păstrată în numele genului, Asplenium.^{1, 13} Mai târziu, în Canonul medicinei al lui Avicenna, decoctul din frunze e trecut printre leacurile pentru splină și pentru icter.¹⁶

În 1753, Linné a numit-o Asplenium scolopendrium. În 1793, englezul James Edward Smith a mutat-o în genul Scolopendrium, iar în 1844 Edward Newman în genul Phyllitis. Lucrările mai noi o trec din nou în Asplenium.^{3, 4} Numele de specie vine de la scolopendra, miriapodul cu multe picioare, și trimite, după Acta Plantarum, la frunza lungă și unduită.¹³

Între 1852 și 1854, englezoaica Anna Atkins a făcut o cianotipie cu frunze de limba-cerbului, așezate direct pe hârtie sensibilă la lumină. Botanistă amatoare, Atkins publicase în 1843 prima carte ilustrată cu fotografii.²⁴

La noi, Vasile Alecsandri pune năvalnicul, într-una dintre piesele lui, printre florile și buruienile adunate „în faptul zilei”, alături de odolean, sulcină și sânziene.² Planta e și azi în medicina populară din Balcani și din Italia. Apare printre plantele de leac ale păstorilor din Lukomir, în munții Bosniei,²⁵ iar la Rotonda, în Parcul Național Pollino, din sudul Italiei, e folosită pe arsuri, ca să le aline.²⁶

Întrebări frecvente

Referințe

1. Wagner W.H. Jr., Moran R.C., Werth C.R. Asplenium Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
2. dexonline.ro, articolele „năvalnic”, „ferigă”, „limbă”, „limba-boului”, „limba-vacii” și „limba-oii”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (Dorin Ștef, ed. 2015 și 2021) și Dicționarul de sinonime.
3. Ormonde J. Phyllitis Hill, în Castroviejo S. și colab. (ed.), Flora iberica, vol. 1, Real Jardín Botánico, CSIC, Madrid, 1986.
4. Wagner W.H. Jr., Moran R.C., Werth C.R. Asplenium scolopendrium Linnaeus și Asplenium scolopendrium var. americanum, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
5. Voronkov A., Ivanova T. Significance of lipid fatty acid composition for resistance to winter conditions in Asplenium scolopendrium. Biology, 2022, 11(4):507.
6. Wubs E.R.J., de Groot G.A., During H.J. și colab. Mixed mating system in the fern Asplenium scolopendrium: implications for colonization potential. Annals of Botany, 2010, 106(4):583-590.
7. Testo W.L., Watkins J.E. Jr. Understanding mechanisms of rarity in pteridophytes: competition and climate change threaten the rare fern Asplenium scolopendrium var. americanum (Aspleniaceae). American Journal of Botany, 2013, 100(11):2261-2270.
8. Grašič M., Sovdat T., Gaberščik A. Frond optical properties of the fern Phyllitis scolopendrium depend on light conditions in the habitat. Plants, 2020, 9(10):1254.
9. de Groot G.A., During H.J., Ansell S.W. și colab. Diverse spore rains and limited local exchange shape fern genetic diversity in a recently created habitat colonized by long-distance dispersal. Annals of Botany, 2012, 109(5):965-978.
10. Fasola R., Liogchii N., Motelica L. Specii de plante protejate în ecosistemele naturale din regiunea de nord a Republicii Moldova. Institutul de Ecologie și Geografie, Chișinău, 2022, p. 365-369, ibn.idsi.md.
11. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
12. GBIF Secretariat. Asplenium scolopendrium L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
13. Acta Plantarum. Asplenium scolopendrium L. subsp. scolopendrium, fișa din Indice dei nomi botanici, cu numele italiene și etimologia, actaplantarum.org, consultată în septembrie 2026.
14. Mattalia G., Stryamets N., Grygorovych A., Pieroni A., Sõukand R. Borders as crossroads: the diverging routes of herbal knowledge of Romanians living on the Romanian and Ukrainian sides of Bukovina. Frontiers in Pharmacology, 2020, 11:598390.
15. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista substanțelor din plante evaluate sau în curs de evaluare de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, consultată în septembrie 2026.
16. Ghobadi Pour M., Mirazi N., Seif A. Treatment of liver and spleen illnesses by herbs: recommendations of Avicenna’s heritage „Canon of Medicine”. Avicenna Journal of Phytomedicine, 2019, 9:101-116.
17. Wagner C., De Gezelle J., Komarnytsky S. Celtic provenance in traditional herbal medicine of medieval Wales and classical antiquity. Frontiers in Pharmacology, 2020, 11:105.
18. Pieroni A., Dibra B., Grishaj G. și colab. Traditional phytotherapy of the Albanians of Lepushe, Northern Albanian Alps. Fitoterapia, 2005, 76(3-4):379-399.
19. Dvorakova M., Pumprova K., Antonínová Ž. și colab. Nutritional and antioxidant potential of fiddleheads from European ferns. Foods, 2021, 10(2):460.
20. Ferrazzano G.F., Roberto L., Catania M.R. și colab. Screening and scoring of antimicrobial and biological activities of Italian vulnerary plants against major oral pathogenic bacteria. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2013, 2013:316280.
21. Petkov V.H., Ardasheva R.G., Prissadova N.A. și colab. Receptor-mediated biological effects of extracts obtained from three Asplenium species. Zeitschrift für Naturforschung C, 2021, 76(9-10):367-373.
22. Șuțan N.A., Fierăscu I., Fierăscu R.C., Manolescu D.Ș., Soare L.C. Comparative analytical characterization and in vitro cytogenotoxic activity evaluation of Asplenium scolopendrium L. leaves and rhizome extracts prior to and after Ag nanoparticles phytosynthesis. Industrial Crops and Products, 2016, 83:379-386.
23. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
24. Cleveland Museum of Art. Anna Atkins, Scolopendrium Vulgare, cianotipie, 1852-1854, nr. de inventar 1995.26, clevelandart.org.
25. Ferrier J., Saciragic L., Trakić S. și colab. An ethnobotany of the Lukomir Highlanders of Bosnia & Herzegovina. Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2015, 11:81.
26. Di Sanzo P., De Martino L., Mancini E., De Feo V. Medicinal and useful plants in the tradition of Rotonda, Pollino National Park, Southern Italy. Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2013, 9:19.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Limba-cerbului nu are o doză evaluată și nici date despre siguranță. Plantele medicinale nu tratează și nu previn boli, iar pentru tuse care nu trece și pentru orice altă problemă de sănătate este nevoie de medic.