Măceș (Rosa canina): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Măceșul (Rosa canina) este trandafirul sălbatic de la marginea drumurilor și a tufărișurilor: un arbust spinos, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, ovale, care se coc spre iarnă. Fructele lui, măceșele, sunt printre cele mai bogate fructe sălbatice în vitamina C. Cât ajunge în ceașcă diferă însă mult de la un lot la altul: într-un studiu din 2026, 7 din 15 produse de măceș uscat din comerț nu aveau deloc vitamina C detectabilă. Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru măceș, iar pentru durerile de genunchi există studii mici pe o pulbere standardizată, nu pe ceai. Mai jos afli cum îl recunoști, ce conține, cum se deosebește de trandafirii de grădină, de ce ceaiul se strecoară și ce spune legea.^{1, 2, 3, 4}

Ce este măceșul

Măceșul face parte din familia Rosaceae, a rozaceelor, și din genul Rosa, al trandafirilor, care are în jur de 140 de specii.⁵ Rosa canina a fost descris de Linné în 1753, în Species Plantarum.² În engleză se numește dog rose, „trandafirul câinelui”, iar epitetul latin canina înseamnă „de câine”.²

Ce numim măceașă nu este, botanic, fructul propriu-zis. Pulpa roșie este hipantiul, adică fundul florii, îngroșat și devenit cărnos, iar fructele adevărate sunt achenele din interior.⁵ Achena este un fruct uscat, care nu se deschide și are o singură sămânță.¹ La Rosa canina sunt 14-23 de achene, de 5-6 mm.²

Fructele de trandafir sălbatic se mănâncă de mult timp, proaspete și în dulceață sau jeleuri, și se folosesc în suplimente alimentare pentru vitamina C.⁵

Din magazinul Hypericum: Ceai Maces vrac și Sirop de maces 500ml.

Cum arată măceșul

Măceșul se recunoaște după tufa arcuită și plină de ghimpi, după florile simple, roz sau albe, de primăvară-vară, și după fructele roșii, care se coc spre iarnă.^{1, 2}

Cum îl recunoști

• Tufa și ghimpii: arbust cu tulpini arcuite, de obicei de 1-2,5 m, cu ramurile tinere verzi. Ghimpii sunt curbați, de 6-7 mm lungime, câte doi la baza fiecărei frunze, și aproape de aceeași mărime; între noduri apar rar.²
• Frunzele: cad toamna, au 6-11 cm și 5-7 foliole ovale sau eliptice, de 1,5-4 cm, dințate pe margini. Sunt verde-închis deasupra și, de obicei, fără peri și fără glande dedesubt.²
• Florile: au 3,5-5 cm în diametru, cinci petale roz, trandafirii sau albe, de 18-25 mm, parfumate, și apar câte 1-3, rar până la 7, la un loc.²
• Sepalele: după înflorire se îndoaie în jos și cad înainte ca fructul să se coacă. La Rosa rugosa, rămân pe fruct, ridicate.^{2, 6}
• Fructul: roșu, de la rotund la elipsoidal, de 10-16 mm lungime și 6-16 mm lățime, rar până la 24 mm, neted și fără glande. În interior sunt 14-23 de achene.²

Unde crește măceșul

Rosa canina este originar din Europa, din vestul și centrul Asiei și din nordul Africii. În America de Nord, unde a fost adus, crește la marginea drumurilor și a căilor ferate, la poalele dealurilor, prin păduri rare, lângă ape și pe locuri părăsite, până la 700 m altitudine.²

• La noi crește spontan. Șăineanu îl descria în 1929 ca pe un trandafir sălbatic ce crește mai ales pe coline,¹ iar în baza de date GBIF sunt 323 de observații de Rosa canina din România.⁷
• Înflorește primăvara și vara, iar fructele se coc spre iarnă. În America de Nord, înflorirea ține din mai până în iulie.^{1, 2}
• Îi place lumina. La alte două specii de măceș, fructele din partea de sud și de vest a tufei, mai însorită, au avut mai multă vitamina C decât cele din partea de nord, iar cele de jos mai puțin decât cele de sus și de la mijloc.³

Măceș, trandafiri de grădină și Rosa damascena

Căutările despre „floarea de măceș” se amestecă cu cele despre trandafiri. Măceșul este un trandafir, dar nu orice trandafir este măceș, iar numele populare se încrucișează. Tabelul arată care e care.

Surse: dexonline, după MDA2, DLR, Dicționarul general de sinonime și Dicționarul dendrofloricol; Flora of North America; Agenția Europeană a Medicamentului.^{1, 6, 8, 9, 10}

Monografia europeană Rosae flos privește petalele uscate ale altor trei trandafiri, Rosa gallica, Rosa centifolia și Rosa damascena. Nu privește nici floarea, nici fructul de măceș.^{4, 9} Detaliile sunt în capitolul despre studii.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În dicționare, arbustul este măceș (la plural, măceși), cu varianta măcieș, iar fructul este măceașă (la plural, măceșe). DOOM 3 dă ca formă corectă măceș.¹ Cea mai veche atestare a cuvântului ca nume de plantă, în dicționarele consultate, este dintr-un Nou Testament din 1648, iar originea lui nu se cunoaște.¹

Pentru Rosa canina, dicționarele mai trec trandafir sălbatic, răsură (popular) și, regional, cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță și sipică. Atenție: în unele regiuni, măceș se spune și păducelului, iar rar moșmonului.¹

Surse: GBIF, pentru numele plantei; Wikidata, elementul „rose hip”, pentru numele fructului.^{7, 11}

În engleză, germană, franceză, olandeză, daneză și suedeză, numele plantei amintește de câine, ca latinescul canina. În farmacie, fructele apar și sub numele latinesc Cynosbati fructus, pe care îl găsești pe unele etichete.¹¹

Ce parte se folosește

Se folosesc fructele, măceșele: întregi, tăiate sau măcinate, uscate pentru ceai sau proaspete pentru dulceață, sirop și extracte.⁵ Florile, frunzele și rădăcina măceșului nu au monografie europeană.⁴

În comerț se întâlnesc fructul, fructul cu semințe și semințele singure. Comisia E germană le-a trecut pe toate pe lista monografiilor negative, din lipsa dovezilor de efect.¹² Pulberile din studiile despre genunchi nu sunt din pulpa pentru ceai, ci din semințele și coaja fructelor unui subtip de Rosa canina.^{13, 14}

Uscarea contează pentru vitamina C: într-un experiment, acidul ascorbic s-a păstrat cel mai bine la o uscare scurtă și caldă, de 5-10 ore la 80 °C. Cifrele sunt în capitolul despre studii.³

7 lucruri surprinzătoare despre măceș

1. „Trandafirul câinelui” apare într-o poveste despre turbare. Plinius cel Bătrân povestește că mama unui soldat din garda pretoriană a visat că trebuie să-i trimită fiului, mușcat de un câine, rădăcina trandafirului sălbatic numit cynorrhodos, iar soldatul ar fi scăpat.¹⁵ Azi, turbarea se previne prin spălarea rănii cu apă și săpun timp de cel puțin 15 minute, vaccin și, când e cazul, imunoglobuline; după apariția simptomelor, boala este practic 100% mortală.¹⁶
2. Măceșele măcinate au fost vândute ca pulbere de mâncărime. Într-un studiu din 1998, singurul produs de acest fel găsit în magazinele de glume din Boston era unul german, făcut din măceșe măcinate. Fibrele lui par să provoace mâncărime prin atingere mecanică, nu prin alergie, ca fibrele de lână.¹⁷
3. La 100 g, măceșele sălbatice proaspete au de opt ori mai multă vitamina C decât portocalele. În tabelele americane, 426 mg față de 53,2 mg la portocalele crude. Măceșele din tabele sunt însă nord-americane, iar specia nu este precizată.¹⁸
4. În al Doilea Război Mondial, britanicii au cules măceșe pentru sirop. Portocalele erau rare și mergeau întâi la copii, așa că organizațiile de voluntari, între ele Women’s Institute, au fost rugate să adune 500 de tone de măceșe, din care farmaciștii făceau sirop.¹⁹
5. Vitamina C variază de peste 20 de ori între specii. În 14 specii și varietăți de măceș din Estonia, acidul ascorbic a mers de la 0,26% la 5,57% din greutatea uscată.³
6. Pe partea însorită a tufei, fructele au mai multă vitamina C. Cercetătorii din Estonia au găsit asta la două specii de măceș: fructele din sud și din vest au avut mai mult acid ascorbic decât cele din nord.³
7. Nimeni nu știe de unde vine cuvântul „măceș”. Dicționarul academic notează că etimologia lui este necunoscută, iar cea mai veche atestare ca nume de plantă, în dicționarele consultate, este dintr-un Nou Testament din 1648.¹

Ce conțin măceșele

Cifrele de mai jos vin din surse diferite și nu se adună între ele: tabelele americane, pentru fructe sălbatice proaspete, și două studii pe Rosa canina uscată, unul din Bulgaria, altul din Estonia. Conținutul depinde de specie, de loc, de an și de felul în care s-a uscat fructul.^{3, 18, 21}

Surse: USDA FoodData Central; Ognyanov și colab., 2022, pe fructe din Bulgaria; Raal și colab., 2026, pe fructe din Estonia și pe produse din comerț.^{3, 18, 21}

Cifrele din tabel descriu fructul, nu ceașca de ceai: din vitamina C a unui fruct proaspăt rămâne puțin sau deloc în multe produse uscate din comerț.³

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Pentru măceș, nimic. Lista plantelor evaluate de Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului, generată pe 23 septembrie 2026, nu cuprinde Rosa canina.⁴ În Germania, Comisia E a evaluat fructul de măceș, fructul cu semințe și semințele și le-a trecut pe lista monografiilor negative, din lipsa dovezilor de efect și de eficacitate.¹²

Singura monografie europeană pentru un trandafir privește petalele uscate de Rosa gallica, Rosa centifolia și Rosa damascena, nu măceșul. Adoptată pe 1 iulie 2014, ea le recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru inflamațiile ușoare ale mucoasei gurii și gâtului, ca gargară, și pentru inflamațiile ușoare ale pielii, ca pansament umed. Doza este de 1-2 g de petale la 200 ml de apă clocotită, de până la 3 ori pe zi, la adolescenți, adulți și vârstnici. Nu se recomandă sub 12 ani, nici în sarcină și alăptare, iar dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, e nevoie de medic.⁹ În 2022, comitetul a cerut date științifice noi pentru revizuirea monografiei.²²

Surse: USDA FoodData Central; Raal și colab., 2026; Regulamentul (UE) nr. 1169/2011; Christensen și colab., 2008.^{3, 18, 23, 24}

Vitamina C: cât ajunge din fruct în ceașcă

Măceșele sunt printre cele mai bogate surse naturale de vitamina C, dar cifrele diferă mult. Pentru fructele proaspete ale unor specii folosite des, între ele Rosa canina, literatura dă de la aproximativ 180 la peste 900 mg la 100 g, după genotip, maturitate și metoda de analiză.³ În tabelele USDA, măceșele sălbatice din America de Nord au 426 mg la 100 g, de opt ori mai mult decât portocalele crude, cu 53,2 mg.¹⁸

Uscarea scade vitamina C, iar cât scade depinde de felul în care se face. Într-un experiment pe fructe de Rosa rugosa, uscate la temperaturi între 20 și 120 °C, cel mai mult acid ascorbic a rămas la 80 °C, 0,38% din greutatea uscată. La 20 °C a rămas 0,06%, iar la 120 °C, 0,15%; la 100 °C fructele s-au înnegrit. Cel mai bine a mers o uscare scurtă și caldă, de 5-10 ore la 80 °C; o uscare mai lungă a scăzut din nou vitamina C. Cea mai mare cantitate s-a păstrat la fructele congelate proaspete, fără uscare, iar un an la minus 18 °C nu a schimbat conținutul semnificativ.³

Rezultatul se vede în produsele din comerț. În 15 produse de măceș uscat, cumpărate din farmacii și magazine naturiste din Estonia, Lituania și Rusia, acidul ascorbic a mers de la zero la 0,56% din greutatea uscată, iar 7 produse nu aveau deloc vitamina C detectabilă. Loturi diferite de la același producător au dat rezultate diferite. Ca termen de comparație, aceeași echipă a găsit 2,50% și 3,70% în fructe de Rosa canina culese din natură și uscate la 80 °C.³

Ce înseamnă asta pentru o ceașcă? Tabelul de mai jos este un calcul orientativ: greutatea unui plic înmulțită cu procentul de acid ascorbic, în ipoteza că tot acidul ascorbic trece în apă. În realitate, în ceașcă ajunge cel mult atât, nu mai mult.

Surse: Raal și colab., 2026, pentru procente; valoarea de referință de 80 mg, din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011; calcul propriu.^{3, 23}

Contează și cum prepari ceaiul. Într-un experiment cu măceș uscat și măcinat, cumpărat din farmacie, cel mai mult acid ascorbic a trecut în apă prin fierbere timp de 15 minute; infuzia de 5 sau de 45 de minute și maceratul în apă la temperatura camerei, timp de 15 minute, nu au diferit semnificativ între ele. Autorii notează că stabilitatea acidului ascorbic depinde mai ales de oxigen, de aciditate și de restul compoziției, nu doar de temperatură.³ Sfatul că măceșul nu se fierbe nu are, deci, sprijin în acest experiment, dar studiul nu a măsurat ceaiul gata făcut din plicurile cumpărate.

Din cifrele de mai sus nu poți ști cât acid ascorbic are ceaiul tău: depinde de lot, de uscare și de păstrare.

Măceșul și artroza genunchiului

Întrebarea clinică cel mai des studiată despre măceș privește durerea din artroza genunchiului și a șoldului. Studiile nu au testat ceaiul, ci o pulbere standardizată din semințele și coaja fructelor unui subtip de Rosa canina, în doze de aproximativ 5 g pe zi, timp de 3-4 luni.^{13, 14, 25}

• 2003: 100 de pacienți cu artroză de șold sau de genunchi au luat pulbere sau placebo timp de 4 luni. Mobilitatea șoldului și durerea au fost mai bune în grupul cu pulbere (P = 0,033 și P = 0,035).¹⁴
• 2004: 112 pacienți, studiu încrucișat, 3 luni cu pulbere și 3 luni cu placebo. În primele 3 luni, 66% (31 din 47) dintre cei cu pulbere au avut o scădere a durerii, față de 36% (18 din 50) dintre cei cu placebo. Rezultatele celor două grupuri au diferit mult, iar autorii au vorbit despre un efect care rămâne și după oprirea pulberii.²⁵
• 2005: 94 de pacienți, studiu încrucișat, 3 luni cu pulbere și 3 luni cu placebo. După 3 săptămâni, durerea măsurată cu scala WOMAC era mai mică la pulbere decât la placebo, iar pacienții au folosit mai puține medicamente de urgență.¹³

O meta-analiză din 2008 a adunat trei studii cu placebo, cu 287 de pacienți și o durată mediană de 3 luni. Diferența față de placebo a fost de 0,37 (interval de încredere 0,13-0,60), iar pentru fiecare pacient în plus care a răspuns la tratament, față de placebo, au fost nevoie de 6 pacienți tratați. Autorii au precizat că datele sunt puține, că toate cele trei studii au fost susținute de producătorul pulberii și că rezultatul cere o replicare independentă.²⁴

Un studiu mai nou, randomizat și multicentric, cu 120 de pacienți cu artroză de șold sau de genunchi, a comparat o pulbere standardizată de Rosa canina cu placebo. Ambele grupuri s-au ameliorat cu peste 50%, fără nicio diferență semnificativă statistic între ele la durere sau la funcție, după 6 și 12 săptămâni. Autorii au căutat apoi un efect printr-o reanaliză a datelor, după doza pe kilogram de greutate corporală.²⁶

Pentru ceaiul de măceș nu s-au găsit studii clinice pe artroză. Cele existente privesc o pulbere standardizată, iar cel mai nou studiu mare nu a găsit nicio diferență față de placebo.

În laborator

O sinteză din 2019 a reținut 24 de studii farmacologice pe Rosa canina sau pe preparate din ea. În experimentele respective, extractele au avut efecte antioxidante și antiinflamatorii.²⁷ O revizuire din 2008 notează tot acest lucru și adaugă că mărimea efectelor clinice trebuie încă stabilită.¹² Rezultatele de laborator nu arată ce face un ceai în organismul unui om.

Precauții și siguranță

Pentru măceș nu există o evaluare europeană a siguranței, așa că precauțiile de mai jos vin din studii și din recomandările generale pentru vitamina C.

• Perișorii și fibrele din fruct irită pielea. Achenele din interior sunt descrise în dicționare ca păroase,¹ iar măceșele măcinate au fost vândute ca pulbere de mâncărime: fibrele lor par să provoace mâncărime prin atingere mecanică, nu prin alergie.¹⁷ De aceea ceaiul se strecoară prin sită fină sau prin tifon, așa cum cere și eticheta ceaiului nostru.
• Pulberea inhalată. Un raport citat de Agenția Europeană a Medicamentului descrie 13 lucrători cu simptome respiratorii după expunerea la pulbere de măceș (Rosa regulosa). Concluzia a fost că măceșele sunt alergeni profesionali, capabili să provoace astm.¹⁰
• Dozele mari de vitamina C din suplimente. Peste 1.000 mg pe zi pot da dureri de stomac, diaree și flatulență; sub 1.000 mg e puțin probabil să facă rău.²⁸ Nivelul superior tolerabil este 2.000 mg pe zi la adulți, 650 mg între 4 și 8 ani și 1.200 mg între 9 și 13 ani.²⁹ Cei predispuși la pietre la rinichi pot evita dozele de 1 g sau mai mari pe zi din suplimente.²⁹ Limitele privesc concentratele, nu ceaiul, care nu se apropie de ele.
• Sarcina, alăptarea și copiii. Măceșul nu are evaluare europeană care să spună ceva despre siguranța lui în sarcină, la alăptare sau la copii.⁴ În lipsa datelor, preparatele concentrate nu se iau fără sfatul medicului.
• Durerea de genunchi. Dacă nu trece sau se agravează, cere consult medical, indiferent ce bei sau ce iei.

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, genul Rosa este pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când sunt supuse predozării, de exemplu în capsule.³⁰

Măceșul nu are nicio mențiune de sănătate autorizată: lista din Regulamentul (UE) nr. 432/2012 nu cuprinde fructe sau extract de măceș. Cuprinde însă mențiuni pentru vitamina C, de exemplu că ea contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar, la protecția celulelor împotriva stresului oxidativ și la reducerea oboselii. Ele sunt ale vitaminei, nu ale plantei, și se pot folosi doar pentru alimente care sunt cel puțin sursă de vitamina C.³¹

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 cere pentru „sursă” o cantitate semnificativă.³² Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 o definește ca 15% din valoarea de referință, care la vitamina C este 80 mg:²³

• Alimente, în afară de băuturi: 12 mg la 100 g.
• Băuturi: 7,5%, adică 6 mg, la 100 ml.
• Ambalaj cu o singură porție: 12 mg pe porție.

Pentru „bogat în vitamina C” trebuie cel puțin dublul, adică 24 mg la 100 g.^{23, 32}

Ce înseamnă asta pentru un ceai de măceș depinde de analiza lotului: în studiul din 2026, produsele uscate au avut de la zero la 560 mg de acid ascorbic la 100 g, iar un plic de 2 g, de la zero la cel mult 11 mg.³ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente, iar informațiile despre ele, inclusiv publicitatea, nu pot să le atribuie proprietatea de a preveni, trata sau vindeca o boală.²³

Măceșul de-a lungul timpului

Măceșul este cunoscut din Antichitate. Plinius cel Bătrân, în secolul I, îi pomenește rădăcina într-o poveste despre turbare, pe care ai citit-o mai sus. Este o legendă, nu o dovadă.¹⁵

În limba română, cea mai veche atestare a cuvântului măceș, ca nume de plantă, este din 1648.¹ Fructele au rămas, de atunci, mai ales aliment și băutură caldă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Marea Britanie, farmaciștii făceau sirop de măceș pentru vitamina C, în timp ce portocalele erau rare, iar Women’s Institute și alte organizații adunau măceșe pe tone.¹⁹

În ultimele decenii, interesul s-a mutat la pulberile standardizate din semințele și coaja fructelor, testate pe artroză între 2003 și 2026, cu rezultate favorabile în primele studii și fără diferență față de placebo în ultimul.^{13, 14, 25, 26} Iar în 2026, o echipă din Estonia a arătat cât de diferit poate fi conținutul de vitamina C al măceșului uscat din comerț, de la lot la lot.³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu măceș

Până aici ai citit despre măceș. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Măceșul nu are monografie europeană, deci nu există o doză europeană.⁴ Ceaiul nostru este din fructe de măceș, 100%, iar conținutul lui de vitamina C nu este declarat.

Ceai Măceș vrac

• Fructe de măceș (Rosa canina), 100%, plantă uscată vrac, cutie de 50 g
• Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie din 1-2 lingurițe de fructe la 200 ml de apă clocotită, lăsată acoperită câteva minute și apoi strecurată, 2-3 căni pe zi
• Varianta la plic, Ceai Măceș doze, are 20 de pliculețe de câte 2 g
• Nu există o doză europeană pentru măceș, iar conținutul de vitamina C nu este declarat

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Ceai la plic, sirop și capsule

Măceșul se găsește în produsele noastre și ca ceai la plic, ca sirop și ca extract atomizat în capsule. Nu există evaluare europeană pentru niciuna dintre aceste forme. Siropurile conțin zahăr invertit, iar siropul de măceș are și acid ascorbic adăugat. În mai multe capsule, extractul de măceș numit Vitacan este declarat cu 12% acid ascorbic și este completat, după produs, cu vitamina C, cu zinc sau cu vitamina D3. Capsulele Fructe de Pădure reunesc opt fructe, între ele măceșul.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Maces doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Sirop de maces 500ml

21,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Sirop de maces si catina alba cu zahar 500ml

24,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Vitacan Forte

34,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Imunobor cu Vitamina D3

35,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Fructe de Padure

29,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, intern	De reținut
Ceai Măceș vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; acoperit câteva minute, apoi strecurat; 2-3 căni pe zi	Măceș 100%; fără doză europeană
Ceai Măceș doze, la plic	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	20 de pliculețe de câte 2 g
Sirop de măceș	3-4 linguri pe zi, dizolvate în apă minerală; cel mult 6 linguri	Extract apos de măceș, minimum 50%, acid ascorbic și zahăr invertit
Sirop de măceș și cătină albă	3-4 linguri pe zi, dizolvate în apă minerală; cel mult 6 linguri	Extract apos minimum 50%, din care 70% măceș; zahăr invertit
Capsule Vitacan Forte	Adulți: 1-2 capsule pe zi, în 2 reprize, înainte de mesele principale sau între mese	Extract de măceș, vitamina C și zinc picolinat
Capsule Imunobor cu Vitamina D3	Adulți: 1-3 capsule pe zi, câte una dimineața, la prânz și/sau seara	Extract de măceș cu 12% acid ascorbic, fructoborat de calciu și vitamina D3, 1.000 UI
Capsule Fructe de Pădure	Adulți: 3-6 capsule pe zi, câte 1-2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale	Opt fructe, între ele măceșul, 60 mg pe capsulă

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern. Măceșul nu are monografie europeană, deci nu există o doză europeană.⁴

Întrebări frecvente

Referințe

1. dexonline.ro, articolele „măceș”, „măcieș”, „măceașă”, „răsură”, „cacadâr”, „trandafir”, „smirdar” și „achenă”, după DEX ’09, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române (DLR), Dicționarul limbii române literare contemporane, NODEX, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, CADE, Dicționarul enciclopedic, Dicționarul general de sinonime și Dicționarul dendrofloricol.
2. Lewis W.H., Ertter B., Bruneau A. Rosa canina Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 9, Oxford University Press, 2014, efloras.org.
3. Raal A., Meos A., Ainsaar I. și colab. Species- and Processing-Dependent Variability of Ascorbic Acid in Fruits of 14 Rosa Species and its Redox Behavior toward Iron and Copper Ions. ACS Omega, 2026, 11(22):32460-32468.
4. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene și a intrărilor din listă, generată automat din ema.europa.eu pe 23 septembrie 2026; Rosa canina nu figurează în ea.
5. Lewis W.H., Ertter B., Bruneau A. Rosa Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 9, Oxford University Press, 2014, efloras.org.
6. Lewis W.H., Ertter B., Bruneau A. Rosa rugosa Thunberg, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 9, Oxford University Press, 2014, efloras.org.
7. GBIF Secretariat. Rosa canina L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune și observații din România, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
8. Lewis W.H., Ertter B., Bruneau A. Rosa rubiginosa Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 9, Oxford University Press, 2014, efloras.org.
9. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Rosa gallica L., Rosa centifolia L., Rosa damascena Mill., flos, EMA/HMPC/137299/2013, 1 iulie 2014.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Rosa gallica L., Rosa centifolia L., Rosa damascena Mill., flos, EMA/HMPC/137298/2013, 1 iulie 2014.
11. Wikidata, elementul „rose hip” (Q46740), etichete și sinonime în mai multe limbi, wikidata.org, consultat în octombrie 2026.
12. Chrubasik C., Roufogalis B.D., Müller-Ladner U., Chrubasik S. A systematic review on the Rosa canina effect and efficacy profiles. Phytotherapy Research, 2008, 22(6):725-733.
13. Winther K., Apel K., Thamsborg G. A powder made from seeds and shells of a rose-hip subspecies (Rosa canina) reduces symptoms of knee and hip osteoarthritis: a randomized, double-blind, placebo-controlled clinical trial. Scandinavian Journal of Rheumatology, 2005, 34(4):302-308.
14. Warholm O., Skaar S., Hedman E., Mølmen H.M., Eik L. The effects of a standardized herbal remedy made from a subtype of Rosa canina in patients with osteoarthritis: a double-blind, randomized, placebo-controlled clinical trial. Current Therapeutic Research, 2003, 64(1):21-31.
15. Plinius cel Bătrân. Naturalis historia, cartea a XXV-a, capitolul 6, în traducerea engleză a lui J. Bostock și H.T. Riley, Perseus Digital Library, perseus.tufts.edu.
16. Organizația Mondială a Sănătății. Rabies, fișă informativă, who.int, versiunea din 17 septembrie 2026.
17. Albert M.R. Novelty shop „itching powder”. Australasian Journal of Dermatology, 1998, 39(3):188-189.
18. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, SR Legacy: „Rose hips, wild (Northern Plains Indians)” (FDC ID 168998) și „Oranges, raw, all commercial varieties” (FDC ID 169097), fdc.nal.usda.gov, consultat în octombrie 2026.
19. Imperial War Museums. What did the Women’s Institute do during the Second World War?, iwm.org.uk, consultat în octombrie 2026.
20. Hildesheimer Dom. Der Tausendjährige Rosenstock in Hildesheim, dom-hildesheim.de, consultat în octombrie 2026.
21. Ognyanov M., Denev P., Teneva D. și colab. Influence of Gamma Irradiation on Different Phytochemical Constituents of Dried Rose Hip (Rosa canina L.) Fruits. Molecules, 2022, 27(6):1765.
22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Rosae flos, EMA/HMPC/201700/2022, 4 aprilie 2022.
23. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, articolul 7 și anexa XIII. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011.
24. Christensen R., Bartels E.M., Altman R.D., Astrup A., Bliddal H. Does the hip powder of Rosa canina (rosehip) reduce pain in osteoarthritis patients? A meta-analysis of randomized controlled trials. Osteoarthritis and Cartilage, 2008, 16(9):965-972.
25. Rein E., Kharazmi A., Winther K. A herbal remedy, Hyben Vital (stand. powder of a subspecies of Rosa canina fruits), reduces pain and improves general wellbeing in patients with osteoarthritis: a double-blind, placebo-controlled, randomised trial. Phytomedicine, 2004, 11(5):383-391.
26. Motawei A.M., Warholm K.M., Winther K. Using dose-response correlation re-analyzing to distinguish placebo from standardized rose-hip powder (Lito) in a clinical trial on osteoarthritis where data initially looked identical. Nutrients, 2026, 18(2):331.
27. Gruenwald J., Uebelhack R., Moré M.I. Rosa canina: rose hip pharmacological ingredients and molecular mechanics counteracting osteoarthritis, a systematic review. Phytomedicine, 2019, 60:152958.
28. NHS. Vitamin C, nhs.uk, pagină revizuită la 3 august 2020.
29. Linus Pauling Institute, Oregon State University. Micronutrient Information Center: Vitamin C, actualizat în mai 2025, lpi.oregonstate.edu.
30. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
31. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
32. Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind declarațiile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, anexă. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 404 din 30 decembrie 2006.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Măceșul nu are monografie europeană, iar studiile despre durerile de genunchi privesc o pulbere standardizată, nu ceaiul. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar durerile care persistă cer consult medical.