Pelin (Artemisia Absinthium)

SalvaSalvatEliminat 0

Pelin (Artemisia absinthium) este o plantă perenă, ierboasă, poate atinge o înălțime de 1 – 1,2 m.

Frunzele bazale sunt tripenat sectate, cu o lungime de până la 20 cm, iar cele tulpinale, cu lungimi nu mai mari de 10 cm, se simplifică treptat spre vârf. Florile sunt galbene pal și foarte mirositoare. Înflorește în perioada iulie-septembrie. Fructul este o achenă.

Este răspândit în Eurasia și Orientul Mijlociu, crescând în special pe terenuri necultivate. Pelinul alb (Artemisia absinthium) sau popular “pelinul de mai” plantă erbacee, perena cu frunze compuse, păroase, spintecate, verzi-cenușii pe față, argintii-cenușii pe dos și cu flori galbene, aromate, grupate în capitule mici. E răspândit în Europa, Asia și Africa, înalt de 60–120 cm.

Cele mai răspândite fiind speciile:

Pelin mic, plantă asemănătoare cu pelinul cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca); Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia).

Pelinariță, pelinul negru (Artemisia vulgaris); peliniță, varietate de pelin (Artemisia pontica); Artemisia maritima (pelinul de mare), specie frecvent întâlnită în România, în special în jurul lacurilor și al terenurilor inundate. Se distinge prin culoarea alb-albăstruie a tufelor.

Alte denumiri “Pelin (Artemintia absinthium)” iarba-fecioarelor, lemnul-Domnului, pelin de Rusalii.

Descriere şi răspândire:

Plantă perenă, robustă, înaltă de 0,5-1,2 m, cu aspect alb-cenuşiu, datorită numeroşilor peri mătăsoşi care acoperă toată planta. Rădăcina ramificată si lemnificată. Tulpinile sunt de 2 feluri: sterile-mai scurte şi florifere–mai înalte, cu ramuri lungi, erecte. Frunzele pe tulpinile sterile sunt tripenat-sectate şi cu peţiolul lung. Pe tulpinile florifere frunzele sunt sesile, la bază bipenat-sectate, apoi treptat spre vârf devin fin lanceolate. Florile sunt grupate în antodii globuloase, de cca 4 mm, aplecate şi aşezate în raceme pe vârfurile ramurilor, pe o distanţă de 20-30 cm. Sunt de culoare galbenă. Fructele-achene mici de 1,5 mm, brun-deschis, fără papus. Înfloreşte în lunile iulie-septembrie.

Răspândită în flora spontană şi în culturi din întreaga ţară, în zone de câmpie şi deal, în locuri însorite, la marginea pădurilor, pe lângă garduri, pe coaste pietroase. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de condiţiile de mediu, suportând terenuri acide, pietroase, pe care alte specii nu trăiesc. Foarte rezistentă la secetă. Preferă substrat calcic.

Părţile utilizate: Herba Absinthii – vârfurile florale cu frunze şi tulpini până la grosimea de maxim 3 mm.

Recoltarea:

Pentru extracţia de ulei esenţial recoltarea se face înainte şi la începutul înfloririi (iunie – iulie) iar pentru conţinutul în substanţe amare, în lunile iulie-septembrie, în timpul înfloririi. Se taie vârfurile florilor până la grosimea tulpinilor de 3 mm. Nu se recoltează ramurile şi frunzele bazale, tulpinile sterile şi părţile lemnificate. Plantele au miros puternic aromat, caracteristic, gust aromatic, amar.

Uscarea:

Se face de obicei la umbră, în strat subţire, întorcându-se în primele zile, apoi mai rar până la uscarea completă. Artificial se uscă la maxim 35 grade C.

Randamentul la uscare: 3-4/1

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd numai vârfurile înflorite. Se admite ca impurităţi: frunze brunificate sau îngălbenite-max. 2%, tulpini mai groase de 3 mm-max. 2%, tulpini fără frunze şi flori-max. 1%, corpuri străine organice-max. 0,5%, minerale-max. 1%, umiditate-max. 13%.

Acţiune biologică:

– Stimulentă a secreţiilor gastrice, antiinflamatoare şi slab antihelmintică prin substanţele amare din uleiul esenţial;

– Eupeptic – amară, în astenii prin scăderea tonicităţii unui organ şi în lipsa poftei de mâncare.

Recomandări:

Preparatele din Pelin alb sunt complementare în: anorexie, astenii, dispepsii digestive, constipaţie, gastrite hipoacide, dischinezie biliară, eliminarea viermilor intestinali, vaginită atrofică, dereglări de ciclu menstrual.