Alte denumiri Salcâm (Robinia pseudacacia)
Descriere şi răspândire
Arbore spinos cu coroana mare şi rară, înalt de până la 30 m. Tulpina are trunchi până la o înălţime destul de mare, scoarţa la început netedă, devine un ritidom gros cu crăpături longitudinale adânci, de culoare cenuşie-negricioasă, mugurii mici, grupaţi câte 3-4 în cicatricele foliare. Frunzele – lungi de 20-30 cm, imparipenat-compuse, cu 7-19 foliole eliptice cu vârf rotunjit şi mucronat, marginea dreaptă, scurt peţiolate, stipelele de la bază sunt transformate în 2 ghimpi rigizi. Florile – albe, mirositoare grupate în raceme pendente cu axul moale, lungi de 10-20 cm, cu 20-40 flori papilionacee, cu caliciul campanulat cu 5 dinţi scurţi, uşor pubescent; corola cu vexilul rotund, aripi auriculate şi carenă obtuză; androceu cu stamine galbene, gineceu dintr-o singură carpelă cu stil curbat în sus şi stigmat cu peri rigizi. Fructele – păstăi lungi de 5-10 cm, late de 1-2 cm, comprimate, brun-roşietice, cu 4-10 seminţe reniforme. Înfloreşte în lunile mai-iunie.
Răspândit mai ales în zona de câmpie, uneori în masive pe marginea drumurilor, pe soluri uşoare, chiar şi pe nisipuri, fiind cultivat pentru fixarea solului. Este pretenţios faţă de climă cu temperaturi ridicate în timpul verii. Este afectat de îngheţurile timpurii şi de vânturile puternice care rup coroana. Nu suportă seceta îndelungată şi nici inundaţiile.
Părţile utilizate: Flores Acaciae – florile.
Recoltarea:
Se face în perioada înfloririi prin tăierea inflorescenţelor, urmată de strujirea florilor şi separarea foliolelor. Au miros plăcut, aromat şi gust dulceag.
Uscarea:
Se face la soare sau în spaţii acoperite, aerate. Artificial se usucă la temperatura de 35-40 grade C.
Randamentul la uscare: 6-8/1.
Condiţiile tehnice de recepţie admit ca impurităţi: flori brunificate – max. 2%, resturi din axul inflorescenţei – max. 1%, corpuri străine organice – max. 0,5%, minerale – max. 0,25%, umiditate – max. 12%. Compoziție chimică Salcâm (Robinia pseudacacia) Compoziţie chimică:
Florile conţin un glicozid de natură flavonică-robinină, acaciină, ulei esenţial. Scoarţa conţine robină şi fazină (o toxalbumină) glicozidul silingina şi taninuri de natură pirocatechinică.
Acţiune biologică:
- – Hipoacidifiantă gastric;
- – Emolientă, citotoxică, antitusivă;
- – Aromatizantă alimentar şi în cosmetică.
Recomandări:
Preparatele din flori sunt complementare pe cale internă în: hiperaciditate gastrică, ulcer gastric şi duodenal, pirosis, calmarea tusei, astm bronşic, bronşite.
Preparatele din scoarţă se foloseau în medicina populară pentru: hiperaciditate gastrică, ulcer gastric şi duodenal şi ca purgativ; astăzi s-a abandonat folosirea scoarţei datorită toxicităţii dată de robină care se află în cantităţi mult mai mari în scoarţă faţă de flori.
Pe cale externă, în medicina populară, se foloseau pentru tratarea leucoreei, întreţinerea tenului uscat, a părului, prevenirea fotoîmbătrânirii.
BIBLIOGRAFIE :
Material publicat cu acordul autorilor:
- Dr.Biolog Pop Maria,Prof.Dr.Farm.Bojor Ovidiu- Fitoterapia în folosul tuturor,Ed.Medicală 2010
- Dr.Biolog Pop Maria,Dr.Farm.Pop Andrea,Dr.farm.Pop Oana,Dr.Farm.Pop Octavian Vasile-Terapia cu plante medicinale și suplimente alimentare,Ed Semne 2016