Soc (Sambucus nigra): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Socul (Sambucus nigra) este arbustul cu flori mici, albe-crem, adunate în inflorescențe late, și cu fructe negre-violacee, în ciorchini. Din flori se fac de mult timp ceaiuri, siropuri și socată, iar fructele se mănâncă numai după ce au fost gătite.^{1, 2, 3} Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște florile, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor timpurii ale răcelii. Pentru fructe nu are monografie.^{4, 5} Mai jos afli cum îl recunoști, cum îl deosebești de boz, ce conține, ce spun studiile, de ce fructele crude nu se mănâncă, cum se gătesc și ce spune legea.

Ce este socul

Socul negru face parte din familia Adoxaceae, numită în unele baze de date Viburnaceae, iar în dicționarele românești mai vechi, caprifoliacee.^{6, 7, 3} Genul Sambucus are în jur de 30 de specii, printre cele mai cunoscute fiind socul negru, socul roșu și bozul.⁸

Socul negru este un arbust sau un arbore mic, de 1-8 m. Este originar din vestul și sudul Europei și din nordul Africii și a fost introdus apoi în America de Nord, în Asia de Sud-Est și în Australia.^{9, 6} Numele lui românesc vine din latinescul sabucus, o variantă a lui sambucus.³

Două părți ale plantei au importanță practică: florile și fructele coapte. Agenția Europeană a Medicamentului notează că celelalte părți ale plantei, adică frunzele, scoarța și rădăcinile, sunt raportate ca otrăvitoare și nu trebuie să ajungă în preparate.¹⁰

Din magazinul Hypericum: Ceai Soc vrac, Sirop Soc 250ml și Tinctura de Soc.

Cum arată socul

De departe, socul se recunoaște după tufa lată, plină primăvara de inflorescențe albe-crem, și după ciorchinii grei de fructe negre de la sfârșitul verii.

Cum îl recunoști

• Tulpina: arbust sau arbore mic, de 1-8 m, cu scoarța brună, crăpată pe lungime, cu șanțuri adânci. Ramurile tinere au o măduvă albă, abundentă.^{9, 3}
• Frunzele: opuse, compuse, cu 5-7 foliole eliptice-lanceolate, cu marginea dințată.⁹
• Florile: mici, albe-crem, cu cinci stamine galbene, adunate în corimbe late și ramificate. Miros puternic și plăcut, uneori cu o notă neplăcută.^{6, 3, 2}
• Fructele: drupe lucioase, negre-violacee, de 5-8 mm, în ciorchini de câteva sute de fructe. Fiecare fruct are de obicei trei sâmburi, cu câte o sămânță.^{6, 10, 2}

Unde crește socul

Socul crește în păduri, în poieni și în garduri vii, de la nivelul mării până la altitudini de munte.⁹ Dicționarele românești îl pomenesc prin păduri, tufișuri și zăvoaie, dar și pe lângă garduri.³

• Se seamănă singur. Semințele lui sunt răspândite de păsări și de alte animale, așa că socul apare la marginea pădurilor și pe terenurile deranjate.⁹
• Nu depinde de polenizatori. Este autofertil, adică se poate fecunda singur.²
• Altitudinea contează. Într-un studiu din Slovenia, într-unul dintre cele două locuri cercetate, fructele culese sus, pe deal, aveau peste două ori mai mulți antociani decât cele de la poale, 7.729 față de 3.343 µg la gram. Părțile de plantă culese sus aveau mereu mai multe glicozide cianogene.¹¹

Soc, boz și soc roșu

În română, numele „soc” merge la mai multe plante din același gen. Cea mai periculoasă confuzie este cu bozul, o plantă erbacee toxică, ale cărei fructe sunt și ele negre. Tabelul arată diferențele.

Surse: dexonline, după DEX ’09, MDA2, DLRLC, NODEX, CADE, DEXI și Scriban; Jabbari și colab., 2017; Jiménez și colab., 2015; lista plantelor medicinale a Agenției Europene a Medicamentului.^{3, 8, 12, 13}

Diferența cea mai sigură e felul plantei: socul negru are lemn, iar bozul este o plantă erbacee. Bozul are și frunze cu miros neplăcut, așa cum îl descriu și dicționarele.^{8, 3}

Denumiri populare și nume în alte limbi

Dicționarele românești trec la „soc” mai multe specii de arbuști, cu flori albe și fructe negre sau roșii, pe care le deosebesc prin adjective: soc negru, soc roșu, soc de munte.³ Pentru socul negru, MDA2 dă ca sinonime populare holer, hoz, iboz și scorpat și notează variantele socru, sog și soace.³ Socata este, după DEX, o băutură răcoritoare din flori de soc, zahăr, lămâie și apă.³

Surse: GBIF, pentru numele plantei în cele mai multe limbi; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia florii de soc, pentru numele florii în limbile Uniunii și, prin deducție din acesta, pentru numele plantei în poloneză, cehă și maghiară.^{7, 4}

Ce parte se folosește

Se folosesc florile, Sambuci flos, și fructele coapte. Farmacopeea Europeană definește floarea de soc ca florile uscate de Sambucus nigra, cu cel puțin 0,80% flavonoide, calculate ca izoquercitrozidă.¹

Monografia europeană acceptă floarea uscată, întreagă sau mărunțită, ca ceai, prin infuzie sau decoct, și două preparate lichide în etanol de 25%: extractul lichid 1:1 și tinctura 1:5.⁴ Fructele nu au monografie: în 2014, printr-o declarație publică, Agenția Europeană a Medicamentului a arătat că deocamdată nu se poate întocmi una.⁵ Fructele sunt sigure numai coapte și gătite sau uscate.¹⁰

În bucătărie

Siropul din flori, florile prăjite în aluat și dulceața sau compotul din fructe fierte sunt alimente, nu preparate cu doze medicinale. Portalul de sănătate al Austriei spune că fructele se prelucrează mai ales în suc, supă, piure, dulceață, compot, jeleu și lichior și că trebuie neapărat încălzite. Se potrivesc cu mure, prune, mere sau pere și cu scorțișoară, cuișoare și coajă de lămâie. Portalul mai pomenește siropul din flori, florile în aluat prăjit și „Hollerröster”, un preparat clasic al bucătăriei austriece, servit la deserturi.²

7 lucruri surprinzătoare despre soc

1. Copiii își făceau pocnitori din ramurile lui. Măduva albă și ușoară se desprinde ușor și lasă ramura ca pe o țeavă. Din ea se făceau pocnitori numite regional pușcoci sau pișcoace, încărcate cu două dopuri de câlți.³
2. Un proverb vechi îl pomenește. „Cine s-a fript în foc suflă și-n soc” se spunea, după MDA2, despre cei foarte precauți. Expresia e socotită învechită.³
3. Florile se mănâncă. În Austria, florile de soc se fac sirop sau se prăjesc în aluat.² Socata e băutura răcoritoare din flori de soc, zahăr, lămâie și apă.³
4. Același arbust are două statute europene. Florile au monografie din 2008, revizuită în 2018. Pentru fructe există doar o declarație publică din 2014, care spune că monografia nu se poate întocmi deocamdată.^{4, 5}
5. Frunzele au mult mai multă sambunigrină decât fructele. Într-un studiu din Slovenia, frunzele aveau 27-210 µg de sambunigrină la gram, florile 1-19, iar fructele 0,08-0,77.^{14, 11}
6. Uneori și bozul e numit „soc”. MDA2 trece „soc mic” ca nume pentru boz, planta erbacee toxică.³
7. Ceaiul din flori se vinde ca medicament de zeci de ani. Tabelul de piață din raportul agenției arată ceai de flori de soc autorizat în Germania din 1986 și în Polonia din 1990.¹

Ce conține socul

Floarea și fructul au compoziții diferite. Cifrele pentru flori și fructe vin din rapoartele de evaluare ale Agenției Europene a Medicamentului, din 2018 și din 2014. Pentru sambunigrină, cifrele vin dintr-un studiu din Slovenia, citat într-o lucrare din 2021.^{1, 10, 14}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, rapoartele de evaluare din 2018 și din 2014; Appenteng și colab., 2021, care citează cifrele lui Senica și colab., 2017, pentru sambunigrină.^{1, 10, 14, 11}

Părțile verzi ale plantei și fructele necoapte conțin glicozide cianogene, așa că nu se consumă. Florile au mult mai puțin, iar fructele cel mai puțin.^{11, 10}

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat prima monografie pentru floarea de soc la 3 iulie 2008 și a revizuit-o la 27 martie 2018. O recunoaște ca medicament tradițional din plante, folosit pentru ameliorarea simptomelor timpurii ale răcelii, exclusiv pe baza utilizării îndelungate.⁴ Tradiția vorbea despre efect sudorific și diuretic. Agenția le-a socotit efecte care ameliorează simptomele din faza timpurie a răcelii, nu indicații separate.¹

• Ceai, infuzie: 2-5 g de floare, întreagă sau mărunțită, la 150 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi. Doza zilnică este de 6-15 g.^{4, 1}
• Ceai, decoct: 3-6 g de floare mărunțită la 200 ml de apă, împărțite în 2 doze pe zi.⁴
• Extract lichid (1:1, etanol 25%): 2-5 ml, de 3 ori pe zi.⁴
• Tinctură (1:5, etanol 25%): 10-25 ml, de 3 ori pe zi.⁴
• Pentru cine: adolescenți, adulți și vârstnici. La copiii sub 12 ani nu se recomandă.⁴
• Cât timp: dacă simptomele durează peste o săptămână, e nevoie de medic.⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2018; Wieland și colab., 2021; Macknin și colab., 2020.^{4, 1, 16, 17}

Studiile pe oameni

Pentru floarea de soc, raportul agenției din 2018 nu a găsit niciun studiu clinic.¹ Studiile care există privesc extractele din fructe, nu ceaiul din flori.

• Trecerea în revistă din 2010: fructele nu au fost monografiate de Comisia E germană, din lipsa datelor de cercetare. Autorii au cerut studii mai riguroase înainte ca preparatele din fructe să fie recomandate.¹⁸
• Raportul agenției din 2014: trei studii controlate cu extracte din fructe, cu foarte puțini pacienți, două despre gripă și una despre grăsimile din sânge. Agenția a notat o posibilă eficacitate în gripă, dar a cerut studii mai mari.¹⁰
• Trecerea în revistă din 2021: din 1.187 de înregistrări, au rămas cinci studii randomizate. Autorii au concluzionat că extractele din fructe ar putea scurta răceala și gripa, dar că dovezile sunt nesigure, și nu au găsit dovezi că ar stimula prea mult sistemul imunitar.¹⁶
• Metaanaliza din 2019: pe un total de 180 de participanți, a găsit o reducere mare a simptomelor respiratorii cu suplimente din fructe de soc.¹⁹
• 312 pasageri de avion: un extract standardizat de fructe nu a scăzut semnificativ numărul de episoade de răceală, 17 la placebo și 12 la extract, dar zilele cu răceală au fost 117 la placebo și 57 la extract.²⁰
• 60 de pacienți cu gripă: cu un sirop de fructe luat 5 zile, simptomele au dispărut în medie cu 4 zile mai devreme.²¹
• 87 de pacienți cu gripă confirmată: nu s-a găsit niciun beneficiu, cu 5,3 zile până la ameliorare pentru extract și 4,9 pentru placebo. Autorii notează că rezultatele contrazic studiile anterioare.¹⁷

Niciunul dintre aceste studii nu privește ceaiul din flori de soc. Ele nu dovedesc nimic despre ceai, despre siropul sau despre tinctura din flori.^{1, 16}

În laborator

Raportul agenției notează, pentru extractele de floare de soc, efecte în eprubetă și la animale: activitate antibacteriană a extractului în etanol, inhibarea eliberării de citokine inflamatorii de către macrofage, efect diuretic la șobolani și stimularea absorbției de glucoză în mușchi și a secreției de insulină în celule pancreatice de șobolan.¹ Agenția consideră că rezultatele sunt foarte puține și nu susțin indicația, dar că niciun studiu nu ridică probleme de siguranță.¹

Este socul otrăvitor? Precauții și siguranță

Depinde de partea plantei și de felul în care e pregătită. Florile, în ceai, se folosesc de zeci de ani. Fructele crude sau necoapte, frunzele, scoarța și rădăcinile conțin glicozide cianogene, mai ales sambunigrină, și lectine, și pot provoca greață, vărsături și diaree.¹⁰

Fructele crude și celelalte părți ale plantei

• Ce se întâmplă: când planta e strivită, glicozidele cianogene pot elibera acid cianhidric. Agenția citează surse care avertizează că fructele necoapte sau negătite, frunzele proaspete, scoarța și rădăcinile pot da greață, vărsături și diaree severă.¹⁰
• Scoarța: are lectine toxice, precum nigrina b. Ramurile cu scoarță nu trebuie să ajungă în preparate.¹⁰
• Cât de des se întâmplă: în 2010-2019, Centrul comun de informare toxicologică din Erfurt a primit 295 de apeluri despre plante din genul Sambucus, iar 125 dintre ele, adică 42,4%, au fost cu simptome.²²
• Un caz documentat: pe 26 august 1983, la o întâlnire de 25 de persoane din comitatul Monterey, California, 11 persoane au avut greață și vărsături în 15 minute după un suc făcut din ciorchini de fructe strivite împreună cu frunzele și ramurile unui soc american, Sambucus mexicana. Opt au fost duse cu elicopterul la spital, cu simptome digestive și neurologice: greață, vărsături, crampe, slăbiciune, amețeli și amorțeli. Una, care băuse cinci pahare, a fost internată peste noapte, cu stupoare. Toți s-au vindecat repede. La cei opt, gazele din sângele arterial și cianura din ser au fost normale, iar gravitatea a depins de cantitatea de suc băută.^{23, 10}

Cum se gătesc fructele

• Alege numai fructe coapte. Se culeg când toate boabele sunt întunecate, iar cele necoapte nu se prelucrează.²
• Nu strivi frunze, tulpini sau ramuri. Agenția avertizează că frunzele și tulpinile nu trebuie strivite, pentru că strivirea eliberează acid cianhidric. Celelalte părți ale plantei nu trebuie să ajungă în preparate.¹⁰
• Fierbe fructele. Sambunigrina devine inofensivă la peste 80 °C, scrie portalul de sănătate al Austriei, care cere ca fructele să fie bine fierte.² Acidul cianhidric rămas în semințe se evaporă la fierbere.¹⁰ Fructele fac mult spumă, așa că se folosește o oală înaltă.²
• Nu le mânca crude. Agenția spune că fructele sunt sigure când sunt coapte și gătite sau uscate.¹⁰

Regula pe scurt: floarea, în ceai sau în sirop; fructul, numai gătit; restul plantei, deloc.

Florile

Raportul agenției arată că floarea de soc se folosește în alimentație, ca aromă, și ca plantă medicinală. La dozele tradiționale, administrarea pe cale orală poate fi socotită sigură, iar cazuri de supradozaj nu au fost raportate.¹ Floarea conține totuși cantități mici de sambunigrină, mult mai mici decât frunzele.^{14, 11} Raportul CDC din 1984 spune, despre socul american din acel caz, că frunzele, florile, scoarța, mugurii tineri și rădăcinile proaspete conțin un alcaloid amar și o glucozidă din care, în anumite condiții, se poate forma acid cianhidric.²³

Pentru floarea de soc nu s-au făcut studii de toxicitate asupra reproducerii, de genotoxicitate și de carcinogenitate.⁴ Din lipsa datelor de genotoxicitate, agenția nu a propus socul pentru lista europeană de substanțe vegetale.¹

Cui nu i se potrivește

• Alergia: floarea nu se folosește de cei hipersensibili la plantă.⁴
• Copiii: floarea nu se recomandă sub 12 ani, din lipsa datelor. Pentru fructe, agenția nu recomandă preparatele nici la adolescenți sub 18 ani.^{4, 10}
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită.^{4, 10}
• Simptome care se agravează: dacă apar dificultăți la respirat, febră sau spută purulentă, sau dacă simptomele se agravează, e nevoie de medic. La fel, dacă durează peste o săptămână.⁴
• Medicamente: pentru floare nu s-au raportat interacțiuni.⁴ Teoretic, rutozidul și cvercetina din floare inhibă xantin-oxidaza și ar putea schimba nivelul de cafeină și de teofilină din sânge. Pentru fructe, agenția notează că ar putea interfera teoretic cu tratamentele imunosupresoare.^{1, 10} Dacă iei astfel de medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, genul Sambucus e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme predozate, precum capsulele. Lista privește genul întreg, deci și socul negru, și bozul. Socul nu e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman.²⁴

Uniunea Europeană nu i-a aprobat socului nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu îl cuprinde.²⁵ Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Ceaiurile, siropurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Socul de-a lungul timpului

Agenția Europeană a Medicamentului notează că folosirea florii de soc este documentată continuu în manuale, în farmacopei și în literatura științifică, iar socul e o plantă prețuită încă din Grecia antică.¹ Manualele citate de agenție descriu floarea ca sudorific în răceală și în alte stări febrile, ca ceai sau ca gargară. Madaus indica în 1938 între 5 și 15 g de floare uscată, ca infuzie, iar Farmacopeea britanică a plantelor medicinale indica 2-4 g, de trei ori pe zi.¹

Dicționarele românești notează aceeași folosire. DEX scrie că socul are proprietăți sudorifice, iar fructele, scoarța și rădăcinile au proprietăți laxative și diuretice. Scriban, în 1939, pomenea un ceai sudorific din flori, bun contra tusei, și spunea că fructele, coaja și rădăcina sunt purgative.³

Bozul însoțește omul de mult. Resturi de boz au fost găsite într-un sit neolitic din Alpii francezi și într-unul din epoca bronzului din Toscana.¹² În sursele etnobotanice românești din 1860-1970, frunzele de boz apar în băi pentru copii slabi și în ceaiuri și decocturi pentru crampe și paraziți.²⁶ Planta e socotită toxică, deci nu se încearcă acasă.¹²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu soc

Până aici ai citit despre soc. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană privește floarea de soc, ca ceai sau ca extract în etanol de 25%, iar forma cea mai apropiată de ea este ceaiul nostru din flori.⁴

Ceai Soc vrac

• Flori de soc (Sambucus nigra), 100%, 100 g de plantă uscată vrac
• Pe etichetă, pentru uz intern: 1-2 lingurițe de floare la 200-500 ml de apă fierbinte, ca infuzie sau ca macerat la rece, 6 ore; 3 căni pe zi; nu se fierbe
• În monografia europeană, la adolescenți și adulți: 2-5 g de floare la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, de 3 ori pe zi

11,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Siropul, tinctura și oțetul cu soc, siropurile cu fructe

Siropul nostru de soc este din flori: conține minimum 50% extract apos de floare, cu zahăr invertit enzimatic. Tinctura și oțetul conțin extract din fructe de soc, iar tinctura are 38% alcool. Monografia europeană nu descrie nici siropul, nici tinctura noastră, iar pentru fructe nu există monografie. În siropul de fructe de pădure și în siropul multifruct, fructele de soc sunt 10% din amestecul de fructe, alături de alte 4, respectiv 6 feluri.^{4, 5}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Soc doze

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Sirop Soc 250ml

16,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Soc

13,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Otet de Mere cu Soc 250ml

14,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Sirop de Fructe de Padure cu zahar 500ml

18,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Sirop Multifruct fara zahar 500ml

20,99 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, altă plantă: teiul

Pentru ameliorarea simptomelor răcelii, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, și floarea de tei: 1,5 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă clocotită, de 2-4 ori pe zi, la adolescenți și adulți. Tratamentul începe la primele semne de răceală, iar dacă simptomele durează peste o săptămână, e nevoie de medic.²⁷

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tei vrac

11,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tei doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, intern	De reținut
Ceai Soc vrac	1-2 lingurițe la 200-500 ml de apă fierbinte, infuzie sau macerat la rece; 3 căni pe zi	În monografie: 2-5 g la 150 ml, de 3 ori pe zi, la adolescenți și adulți
Sirop Soc	1-2 linguri, de 3 ori pe zi, în apă minerală	Din flori, cu zahăr invertit; nu e o formă descrisă în monografie
Tinctură de Soc	20 de picături, de 3 ori pe zi, în apă sau în ceai de soc; cură de 6 săptămâni	Din fructe, cu 38% alcool; fără monografie europeană
Oțet de Mere cu Soc	Adulți: 3-4 linguri pe zi, dizolvate în apă sau în salate	Conține extract din fructe de soc; pentru fructe, agenția nu recomandă preparatele sub 18 ani
Sirop de Fructe de Pădure	Adulți: 3-6 linguri pe zi, dizolvate în apă minerală	Fructele de soc sunt 10% din amestecul de fructe
Sirop Multifruct fără zahăr	Adulți: 3-4 linguri pe zi, dizolvate în apă minerală	Fructele de soc sunt 10% din amestec; conține îndulcitori
Ceai Tei, la plic	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	În monografie: 1,5 g la 150 ml, de 2-4 ori pe zi, la adolescenți și adulți

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru adulți. Pentru fructele de soc, agenția nu recomandă preparatele la copii și adolescenți sub 18 ani, iar pentru floare nu recomandă ceaiul sub 12 ani.^{4, 10, 27}

Întrebări frecvente

Referințe

1. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Sambucus nigra L., flos, EMA/HMPC/611504/2016, 20 martie 2018.
2. Gesundheit.gv.at, portalul public de sănătate al Austriei, pagina Holunder, cu verificare de specialitate din partea AGES, consultat la 30 septembrie 2026.
3. dexonline.ro, articolele „soc”, „boz” și „socată”, după DEX ’09, MDA2, DLRLC, NODEX, CADE, DEXI, Dicționarul lui Scriban (1939) și dicționarul lui Șăineanu, consultate în septembrie 2026.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Sambucus nigra L., flos, EMA/HMPC/611512/2016, 27 martie 2018 (prima versiune, adoptată pe 3 iulie 2008: EMA/HMPC/283166/2007).
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on Sambucus nigra L., fructus, EMA/HMPC/32465/2013, 28 ianuarie 2014.
6. Sánchez-Hernández E., Balduque-Gil J., González-García V. și colab. Phytochemical profiling of Sambucus nigra L. flower and leaf extracts and their antimicrobial potential against almond tree pathogens. International Journal of Molecular Sciences, 2023, 24(2):1154.
7. GBIF Secretariat. Sambucus nigra L., GBIF Backbone Taxonomy, familie și nume comune, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
8. Jabbari M., Daneshfard B., Emtiazy M., Khiveh A., Hashempur M.H. Biological effects and clinical applications of dwarf elder (Sambucus ebulus L): a review. Journal of Evidence-Based Complementary & Alternative Medicine, 2017, 22(4):996-1001.
9. Kolesarova A., Baldovska S., Kohut L., Sirotkin A.V. Black elder and its constituents: molecular mechanisms of action associated with female reproduction. Pharmaceuticals, 2022, 15(2):239.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Sambucus nigra L., fructus, EMA/HMPC/44208/2012, 28 ianuarie 2014.
11. Senica M., Stampar F., Veberic R., Mikulic-Petkovsek M. The higher the better? Differences in phenolics and cyanogenic glycosides in Sambucus nigra leaves, flowers and berries from different altitudes. Journal of the Science of Food and Agriculture, 2017, 97(8):2623-2632.
12. Jiménez P., Tejero J., Cordoba-Diaz D. și colab. Ebulin from dwarf elder (Sambucus ebulus L.): a mini-review. Toxins, 2015, 7(3):648-658.
13. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor, a declarațiilor publice și a intrărilor în lista Uniunii, generată pe 23 septembrie 2026, ema.europa.eu.
14. Appenteng M.K., Krueger R., Johnson M.C. și colab. Cyanogenic glycoside analysis in American elderberry. Molecules, 2021, 26(5):1384.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Sambucus nigra L., flos, EMA/HMPC/438159/2024, 20 noiembrie 2024.
16. Wieland L.S., Piechotta V., Feinberg T. și colab. Elderberry for prevention and treatment of viral respiratory illnesses: a systematic review. BMC Complementary Medicine and Therapies, 2021, 21:112.
17. Macknin M., Wolski K., Negrey J., Mace S. Elderberry extract outpatient influenza treatment for emergency room patients ages 5 and above: a randomized, double-blind, placebo-controlled trial. Journal of General Internal Medicine, 2020, 35(11):3271-3277.
18. Vlachojannis J.E., Cameron M., Chrubasik S. A systematic review on the sambuci fructus effect and efficacy profiles. Phytotherapy Research, 2010, 24(1):1-8.
19. Hawkins J., Baker C., Cherry L., Dunne E. Black elderberry (Sambucus nigra) supplementation effectively treats upper respiratory symptoms: a meta-analysis of randomized, controlled clinical trials. Complementary Therapies in Medicine, 2019, 42:361-365.
20. Tiralongo E., Wee S.S., Lea R.A. Elderberry supplementation reduces cold duration and symptoms in air-travellers: a randomized, double-blind placebo-controlled clinical trial. Nutrients, 2016, 8(4):182.
21. Zakay-Rones Z., Thom E., Wollan T., Wadstein J. Randomized study of the efficacy and safety of oral elderberry extract in the treatment of influenza A and B virus infections. Journal of International Medical Research, 2004, 32(2):132-140.
22. Wendt S., Prasa D., Lübbert C., Begemann K., Franke H. Expositionen mit Fruchtpflanzen in Deutschland im Zeitraum 2010-2019: Analyse der Datenbank des Gemeinsamen Giftinformationszentrums Erfurt. Bundesgesundheitsblatt, Gesundheitsforschung, Gesundheitsschutz, 2023, 66(12):1423-1433.
23. Centers for Disease Control. Poisoning from elderberry juice, California. Morbidity and Mortality Weekly Report, 6 aprilie 1984, 33(13):173-174.
24. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
25. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
26. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne or their mixtures, flos, EMA/HMPC/337066/2011, 22 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a florii de soc se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar dacă ai febră mare, dificultăți la respirat sau simptome care se agravează ori durează peste o săptămână, este nevoie de medic.