Stejar (Quercus robur), descriere şi răspândire:
Arbore cu coroană largă şi neregulată, înalt de 40 (50) m. Rădăcina este pivotantă, adâncă şi foarte ramificată. Tulpina este dreaptă, ramificată orizontal, în masive coroana este mai restrânsă. Scoarţa netedă la început, formează mai târziu un ritidom brun-închis, adânc-brăzdat. Mugurii ovoizi sunt îngrămădiţi spre vârful lujerilor. Frunzele-obovate, sesile, glabre, penat-sinuate, cu 4-8 perechi de lobi asimetrici, lungi de 6-20 cm şi laţi de 3-10 cm. Florile – unisexuate; cele mascule grupate în amenţi pendenţi, iar cele femele în raceme cu câte 3-6 flori pe un peduncul comun lung de 3-8 cm. Fructele – ghinde care sunt achene ovoide, câte 2-5 pe un peduncul; cupa ghindei prezintă solzi imbricaţi, triunghiulari, cu vârfurile libere. Înfloreşte în aprilie-mai, înaintea creşterii frunzelor.
Răspândit în toată ţara din zona de câmpie până în zona montană inferioară. Are pretenţii faţă de sol bogat în humus, adânc, lumină directă şi căldură. Formează păduri pure sau în amestec.
Părţile utilizate
Cortex Quercus – scoarţa de pe ramurile tinere de 2-3 ani.
Recoltarea:
Se face în martie-aprilie, când scoarţa se desprinde cu uşurinţă datorită circulaţiei sevei. Recoltarea se face din zone permise, prin tăieturi inelare cu cuţitul care se unesc printr-o tăietură în lung; se recoltează numai scoarţa netedă de pe ramurile de 2-3 ani cu grosime până la 10 cm, la exterior cenuşie, iar în interior gălbuie sau brun-roşcată. Este fără miros, cu gust astringent, slab amărui.
Uscarea:
După îndepărtarea resturilor de lemn şi scoarţă crăpată, produsul se usucă natural la soare sau în camere încălzite pe timp umed. Artificial se usucă la temperatura de 40-50 grade C.
Randamentul la uscare: 2-2,5/1.
Compoziţie chimică:
Acid cvercitonic, catechine, acid elagic, acid galic, substanţe de natură triterpenoidă (friodelinol, acid nictanic, acid roburic, cvercetină), acizi cinamomici, flavonoizi, substanţe pectice şi rezinoase, zaharuri.
Acţiune biologică:
- Astringentă, hemostatică şi antiseptică – bazată pe acţiunea de precipitare a proteinelor;
- Cicatrizantă;
- Antidiareică;
- Antigalactogogă;
Recomandări:
Preparatele pe bază de Stejar sunt complementare pe cale internă în: tulburări digestive, diaree, intoxicaţii cu alcaloizi, cu săruri toxice de plumb, cupru şi staniu, gastrite hiperacide.
Pe cale externă în: stomatite, gingivite, plăgi care supurează, căderea părului, arsuri, degerături, răni, contra transpiraţiei picioarelor, în tricomonază.
Empiric este utilizat în medicina populară, intern şi extern, în: leucoree, metrite, hemoroizi.
Mod de folosire:
Intern – infuzie din 2 linguriţe scoarţă la 200 ml apă, se beau 2-3 căni pe zi.
Extern – decoct din 3-4 linguri scoarţă la 250 ml apă, se fierb 5-10 minute. Se foloseşte pentru gargară, spălături locale, tamponări la rădăcina părului sau spălături vaginale în caz de tricomonază cu un litru decoct.
Contraindicaţii:
Scoarţa nu prezintă.
Obs. În trecut, se folosea aşa-numita ”cafea de ghindă“ preparată din fructe de Stejar prin torefiere (prăjire avansată). Nu se recomandă datorită faptului că ghinda conţine cantităţi apreciabile de substanţe grase care, prin calcinare, dezvoltă acroleină, substanţă cancerigenă.
Bibliografie:
Material publicat cu acordul autorilor:
- Dr. Biolog Pop Maria, Prof. Dr. Farm. Bojor Ovidiu- Fitoterapia în folosul tuturor,Ed.Medicală 2010
- Dr. Biolog Pop Maria, Dr. Farm. Pop Andrea, Dr.farm. Pop Oana, Dr. Farm. Pop Octavian Vasile-Terapia cu plante medicinale și suplimente alimentare, Ed Semne 2016
Legaturi externe:
Citește mai multe despre Stejar