Sunătoare (Hypericum perforatum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Sunătoarea (Hypericum perforatum) e o plantă perenă, de obicei de 20-60 cm, cu flori galben-aurii și cu frunze pline de puncte translucide, ca niște găuri de ac. Numele firmei noastre, Hypericum, e chiar numele latin al genului ei. Agenția Europeană a Medicamentului îi recunoaște două feluri de folosire: extractele uscate, ca medicamente, pentru episoade depresive ușoare până la moderate, și, pe baza utilizării tradiționale, ceaiul pentru epuizare mentală temporară, neliniște nervoasă cu somn greu și neplăceri digestive ușoare, iar uleiul și infuzia, pe piele, pentru inflamații ușoare ale pielii și răni mici. Sunătoarea interacționează însă cu multe medicamente, așa că o parte din pagină e despre ce nu se combină cu ea. Mai jos afli cum o recunoști, ce alte plante se mai numesc sunătoare, ce conține, ce spun studiile și cum se folosește.

Ce este sunătoarea

Sunătoarea e o plantă perenă, cu tulpini drepte, ramificate mai ales spre vârf, care cresc dintr-o bază târâtoare, înrădăcinată. De obicei are 20-60 cm, dar poate ajunge și la 1 m.¹ Genul Hypericum are circa 490 de specii, răspândite aproape în toată lumea.² Cea folosită în fitoterapie și în monografia europeană e Hypericum perforatum.³

Perforatum înseamnă în latină „găurit”. Frunzele au puncte pale, translucide, iar pe margine puncte negre. Punctele translucide sunt glande cu ulei volatil, iar cele negre conțin hipericină și pseudohipericină.^{1, 2} Pentru ceai, tinctură și extracte se folosesc vârfurile înflorite, uscate.⁴

Din magazinul Hypericum: Ceai Sunatoare vrac, Tinctura de Sunatoare și Capsule Sunatoare.

Cum arată sunătoarea

Sunătoarea se recunoaște după trei semne: tulpina cu două muchii, frunzele cu puncte translucide și florile galben-aurii, uneori cu puncte sau linii negre pe petale.^{1, 5}

Cum o recunoști

• Tulpina: dreaptă, ramificată mai ales spre vârf, cu două muchii pe lungime, pe care se văd puncte negre.^{1, 5}
• Frunzele: opuse, fără codiță sau cu codiță foarte scurtă, eliptice până la liniare, de 1-2,5 cm lungime și 3-7 mm lățime. Pe lamină au puncte palide, translucide, iar pe margine puncte negre.^{1, 6}
• Florile: galben-aurii, de 1,5-2,5 cm în diametru, cu petale asimetrice, 40-60 de stamine grupate în trei mănunchiuri și trei stile.¹
• Fructul: o capsulă ovoidă, de 3-6,5 mm, cu semințe brun-închise, de circa 1 mm.¹

Unde crește și când înflorește sunătoarea

Sunătoarea crește în mod natural în Europa, cu excepția extremului nord, în nord-vestul Africii și în Asia, până în China, iar omul a dus-o apoi în multe alte părți ale lumii.^{1, 5} Îi plac locurile deschise, uscate sau bine drenate: păduri deschise, pajiști, stepe, maluri de râuri, pante pietroase și margini de drum.¹ În China a fost găsită până la 2.800 m altitudine, iar în America de Nord, până la 1.600 m.^{1, 5}

Când înflorește? Vara, dar nu există o dată fixă. În Flora of China, înflorirea ține din iunie până în septembrie, iar fructele se coc din iulie până în octombrie.¹ În America de Nord, unde planta a fost adusă, înflorește din iulie până în septembrie.⁵ Într-un studiu din centrul Poloniei, în 2016, vârfurile înflorite s-au cules de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august.⁷

Când se culege? În timpul înfloririi: Farmacopeea Europeană definește planta ca vârfuri înflorite, uscate, culese în timpul înfloririi.⁴ Momentul contează: în același studiu, extractele din flori culese pe 18 august aveau mai puțină hiperforină, hiperozidă și acid clorogenic decât cele din flori culese pe 26 iunie.⁷

Sunătoare adevărată sau altă plantă?

Cuvântul „sunătoare” nu înseamnă o singură plantă. Dicționarul explicativ (DEX ’09) îl definește ca „nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite”: pojarnița (Hypericum perforatum), Crepis foetida, sulițica și măselarița.⁶ Măselarița (Hyoscyamus niger) e o plantă toxică, din familia solanaceelor, din care se extrage atropina.⁶ Când cumperi plantă de la un culegător sau de la piață, cere denumirea latină: doar Hypericum perforatum e sunătoarea din monografia europeană.³

O altă specie de Hypericum, Hypericum maculatum, seamănă cu sunătoarea: Flora of North America o numește în engleză „imperforate St John’s wort”, adică sunătoarea fără găuri.⁸ Și ea a fost numită regional sunătoare.⁶ Florile seamănă mult, așa că diferența se caută pe tulpină și pe frunze.

Surse: Flora of North America, pentru măsurători (pentru Hypericum maculatum, subspecia obtusiusculum); Flora of China, pentru punctele translucide ale sunătorii; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2022.^{1, 3, 5, 8}

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are multe nume, unele doar regionale. În Oltenia i se spunea lemnie, în Muntenia sunătoare, iar în Moldova pojarniță.⁶ Pojarnița își trage numele de la „pojar”, care în română e rujeola și vine dintr-un cuvânt slav pentru „incendiu”.⁶ Sunătoarea vine, după DEX, dintr-un latinesc reconstruit, herba sanatoria, schimbat după cuvântul „sunător”; Scriban dă și altă explicație: poate de la fructele care sună în capsule.⁶ În alte limbi, numele ei vorbesc adesea despre Sfântul Ioan sau despre găuri.⁹

Surse: dexonline, pentru română; GBIF și monografia Agenției Europene a Medicamentului, pentru celelalte limbi. „Hamei-de-pământ” e un nume regional al sunătorii; hameiul propriu-zis e altă plantă.^{3, 6, 9}

Ce parte se folosește

Se folosesc vârfurile înflorite, întregi sau mărunțite, uscate. Farmacopeea Europeană le cere culese în timpul înfloririi și cu cel puțin 0,08% hipericine totale, exprimate ca hipericină și raportate la planta uscată.⁴

• Ceai: planta mărunțită, în infuzie. Monografia europeană descrie 1,5-2 g la 150 ml de apă clocotită, de 2-3 ori pe zi, pentru epuizare mentală temporară.³
• Tinctură: monografia cuprinde tincturi 1:5 în alcool de 50-70% și tincturi 1:10 în alcool de 45-50%.³
• Ulei: extracte în ulei vegetal, mai ales pentru piele.³
• Extracte uscate: făcute cu metanol de 80% sau cu etanol de 50-80%, ca medicament.³

7 lucruri surprinzătoare despre sunătoare

1. Cuvântul „sunătoare” a desemnat și o plantă toxică. În DEX, „sunătoare” e dat ca nume și pentru măselariță (Hyoscyamus niger), o plantă toxică din care se extrage atropina.⁶
2. Pojarnița vine de la foc. „Pojar” e în română rujeola și vine dintr-un cuvânt slav pentru „incendiu”.⁶
3. Franceza o numește „o mie de găuri”. Millepertuis înseamnă „o mie de găuri”, iar un alt nume francez e herbe aux cent trous, „iarba cu o sută de găuri”. În germană, Tüpfel-Johanniskraut înseamnă „iarba punctată a Sfântului Ioan”.⁹
4. Numele genului vine dintr-un obicei grecesc. Hypericum înseamnă „deasupra imaginii”: grecii împodobeau cu plante din acest gen figurile religioase, ca să alunge spiritele rele.²
5. E o plantă „încrucișată”. Se pare că sunătoarea a apărut din încrucișarea a două specii: una din Peninsula Balcanică (Hypericum maculatum subsp. immaculatum) și una din vestul Siberiei până în China (Hypericum attenuatum).¹
6. În California a fost dăunător. Numele „Klamath weed” vine dintr-o regiune din nordul Californiei unde planta a acoperit peste 3 milioane de acri, adică peste 1,2 milioane de hectare, și a fost un dăunător agricol: provoca la animalele de fermă sensibilitate la lumină, avorturi spontane și leziuni ale sistemului nervos. Au ținut-o în frâu doi gândaci, unul care-i mănâncă frunzele și unul care-i roade rădăcina.⁵
7. Culoarea uleiului vine mai ales din produși de degradare. Într-un studiu din 1992, uleiul lăsat la soare nu conținea hipericină: culoarea roșie o dădeau produșii ei de degradare. Studii mai noi au găsit totuși urme de hipericină în uleiuri comerciale și de casă.⁴

Ce conține sunătoarea

Sunătoarea conține, în principal, taninuri, flavonoide și două grupe de substanțe cu nume ciudate: naftodiantronele, din care face parte hipericina, și floroglucinolii, din care face parte hiperforina.⁴

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2023, după Wichtl 2016, Bradley 2006 și Hänsel și Sticher 2015.⁴

Cifrele descriu planta uscată, nu ceașca de ceai sau o capsulă anume. Ce trece în ceai, în tinctură sau în ulei diferă mult, cum arată capitolul următor.

Ceai, tinctură, ulei sau extract?

Sunătoarea nu e un singur lucru pe raft. Ce ajunge în organism depinde de formă, iar diferențele sunt mari.

• Ceaiul: flavonoidele se dizolvă bine în apă, dar hipericina și hiperforina trec greu. Ajunge în ceai aproximativ 16% din hipericinele plantei și circa 34% din hiperozidă și pseudohipericină, dar doar circa 1% din hiperforină.⁴
• Tinctura: cât trece în ea depinde de tăria alcoolului. Cu alcool de 70% se extrage aproximativ 60% din hiperforina plantei; cu alcool de 50%, doar 20%, și deloc adhiperforină.⁴ Tincturile cu alcool cer mențiunea despre etanol pe etichetă și nu sunt pentru cine nu are voie să consume alcool.³
• Uleiul: suplimentul la Farmacopeea germană din 1941 descrie 25 de părți de flori proaspete zdrobite la 100 de părți de ulei de măsline, într-un borcan alb, lăsat circa 6 săptămâni la soare, până când uleiul devine roșu aprins. Farmacopeea elvețiană (2001) folosește vârfuri înflorite proaspete în ulei rafinat de floarea-soarelui, la 15-30 °C, timp de 50-80 de zile.⁴ Zonele de piele unse cu ulei se feresc de soarele intens.³
• Extractele uscate: cele din medicamente se fac cu metanol de 80% sau cu etanol de 50-80% și se standardizează după hipericină. Cantitatea de hiperforină și cea de flavonoide trebuie declarate.³ Studiile clinice s-au făcut pe astfel de extracte.⁴

Așa că, pe o etichetă, contează forma: ceaiul, uleiul și extractul standardizat sunt lucruri diferite, cu efecte și riscuri diferite.

Ce spun studiile

Cele mai multe studii despre sunătoare s-au făcut pe extracte uscate standardizate, în depresia ușoară și moderată. Recunoașterea pentru ceai și ulei se sprijină, în schimb, pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.³

Surse: Apaydin și colab., 2016; Ng și colab., 2017; Agenția Europeană a Medicamentului, 2023.^{4, 10, 11, 12}

Extractele uscate: studiile din depresia ușoară și moderată

O sinteză sistematică din 2016 a adunat 35 de studii, cu 6.993 de pacienți cu depresie majoră. În studii, extractele au adus mai mulți pacienți cu răspuns la tratament decât placebo (risc relativ 1,53), iar față de antidepresivele obișnuite nu au arătat o diferență de eficacitate în depresia ușoară și moderată, cu mai puține reacții adverse. Autorii avertizează că rezultatele diferă mult de la un studiu la altul și că lipsesc cercetările pentru depresia severă, așa că cifrele trebuie luate cu prudență.¹⁰

Sinteza Cochrane din 2008, cu 29 de studii și 5.489 de pacienți, a ajuns la concluzii asemănătoare, dar a observat că studiile din țările vorbitoare de germană au dat rezultate mai favorabile sunătorii, ceea ce îngreunează interpretarea.¹³ O meta-analiză din 2017, pe 27 de studii cu 3.808 de pacienți, a găsit răspuns și remisie asemănătoare cu ale antidepresivelor de tip SSRI și mai puține abandonuri. Toate studiile au durat între 4 și 12 săptămâni, deci nu se știe ce se întâmplă pe termen lung.¹¹

Pe baza studiilor clinice, Agenția Europeană a Medicamentului a socotit că extractele uscate au utilizare bine stabilită.⁴ Comitetul nu a fost însă unanim: monografia a trecut cu 19 voturi din 28, iar un membru din Olanda a notat că studiile diferă mult ca metodă și că unele studii bine făcute, cu destui pacienți, nu au găsit diferență față de placebo.¹²

Rezultatele de mai sus privesc extracte standardizate, date ca medicamente. Nu se aplică ceaiului, tincturii sau suplimentelor din magazin și nu înlocuiesc tratamentul depresiei.

Ceaiul și uleiul

Pentru ceai și ulei, indicațiile tradiționale se sprijină doar pe folosirea îndelungată. Raportul notează că ceaiul și preparatele lichide luate pe gură au o lungă tradiție în medicina populară, pentru dispoziție scăzută, anxietate și „întărirea nervilor”, iar aplicarea pe piele a preparatelor cu ulei e plauzibilă pe baza experienței îndelungate.⁴

Interacțiunile cu medicamentele

În 2000, la doi pacienți cu transplant de inimă, o interacțiune între sunătoare și ciclosporină a dus la respingere acută a organului. De atunci s-a văzut că sunătoarea schimbă nivelul din sânge al unor medicamente ca digoxina, tacrolimusul, indinavirul, warfarina, alprazolamul, simvastatina sau contraceptivele orale. Mecanismul e activarea unui receptor (PXR), care pune în funcțiune enzime ce elimină medicamentele, mai ales CYP3A4, și pompa P-glicoproteină. Cu cât preparatul are mai multă hiperforină, cu atât inducția e mai mare.¹⁴

O sinteză sistematică din 2016, despre sunătoare și contraceptivele hormonale, a găsit patru studii comparative. Trei au arătat mai multe sângerări între menstruații, trei au arătat scăderea cantității de hormoni din sânge, iar unul, ovulație probabilă la femeile care luau pilula împreună cu sunătoare. Unicul studiu fără diferențe folosise un produs cu puțină hipericină. Autorii concluzionează că dovezile sunt puține, dar ridică îngrijorări pentru eficiența contracepției.¹⁵

La 19 noiembrie 2022, baza europeană de date EudraVigilance conținea 1.919 de rapoarte individuale de siguranță despre sunătoare, cele mai multe din Spațiul Economic European, după cum a notat reprezentanta Ungariei în comitet.¹²

Precauții și siguranță

Monografia europeană spune clar: cine ia medicamente pe rețetă cere sfatul medicului sau al farmacistului înainte de a lua sunătoare.³ Ea face și o deosebire. La preparatele cu cel mult 1 mg de hiperforină pe zi, folosite cel mult 2 săptămâni, nu s-au raportat interacțiuni relevante clinic cu medicamentele prelucrate de enzimele studiate; pentru celelalte enzime, interacțiunile nu au fost cercetate. La preparatele cu peste 1 mg de hiperforină pe zi, interdicțiile și avertismentele despre enzime, de mai jos, se aplică. Riscul serotoninergic e trecut pentru orice preparat luat pe gură.³ Pe paginile produselor noastre cu sunătoare nu e scrisă cantitatea de hiperforină, așa că nu putem spune în care categorie intră. Regula prudentă rămâne aceeași: întreabă medicul sau farmacistul.

• Medicamentele cu care nu se combină: anticoagulantele de tip cumarinic (warfarină, acenocumarol), ciclosporina, everolimus, sirolimus, tacrolimusul luat pe cale generală, inhibitorii de protează pentru HIV (fosamprenavir, indinavir și alții), inhibitorii nucleozidici de revers transcriptază, irinotecanul, imatinibul și alte citostatice metabolizate de aceleași enzime.³
• Medicamente cu nivel mai mic în sânge: monografia cere atenție specială la amitriptilină, fexofenadină, alprazolam, diazepam, midazolam, metadonă, simvastatină, digoxină și finasterid.³ Raportul de evaluare mai numește, între altele, anticonvulsivante, blocante ale canalelor de calciu, beta-blocante, antipsihotice, opioide și inhibitori ai pompei de protoni.⁴
• Anticoncepționalele: scăderea nivelului de hormoni poate duce la sângerări între menstruații și la o siguranță mai mică a contracepției. Femeile care iau contraceptive hormonale ar trebui să folosească o măsură suplimentară.³
• Antidepresivele: sunătoarea poate adăuga efecte serotoninergice la antidepresive de tip SSRI (sertralină, paroxetină) sau la buspironă. Foarte rar poate apărea sindromul serotoninergic: transpirații, bătăi rapide ale inimii, diaree, febră, agitație, dezorientare, tremur.³
• Soarele: în timpul tratamentului se evită expunerea intensă la UV. Persoanele cu piele deschisă pot simți furnicături, sensibilitate la frig sau durere și pot avea arsuri de tip solar la soare puternic. După 1.800 mg de extract pe zi, timp de 15 zile, sensibilitatea pielii la UVA a crescut; la dozele recomandate nu s-au raportat semne de fototoxicitate.³
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă. Siguranța nu a fost stabilită, iar studii pe animale au arătat semne de toxicitate pentru reproducere.³
• Vârsta: pe cale orală nu se recomandă sub 18 ani; pe piele, nu se recomandă sub 12 ani.³
• Operațiile: înainte de o operație programată, medicul trebuie să știe de sunătoare, pentru interacțiunile cu medicamentele de anestezie; dacă e nevoie, produsul se oprește. Activitatea enzimelor revine la normal în circa o săptămână după oprire.³
• Reacții adverse: greață, dureri abdominale, diaree, reacții alergice ale pielii, oboseală și neliniște. Cât de des apar nu se știe. Nu s-au făcut studii adecvate despre efectul asupra capacității de a conduce.³
• Pe piele: monografia nu raportează interacțiuni la folosirea pe piele, dar cere ferirea de soarele intens a zonelor tratate și medic dacă apar semne de infecție.³
• Cât timp: pentru epuizare mentală, neliniște și somn, dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni, monografia cere medic; la neplăcerile digestive și ale pielii, peste o săptămână.³ Raportul de evaluare spune că folosirea orală tradițională se limitează la 2 săptămâni.⁴

Cine ia medicamente pe rețetă întreabă medicul sau farmacistul înainte de a începe sunătoarea, sub orice formă.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, sunătoarea are o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, adoptată în noiembrie 2022 și publicată în februarie 2023 (revizia 1). Ea le înlocuiește pe cele adoptate pe 12 noiembrie 2009.^{3, 12} Monografia are două părți: utilizarea bine stabilită, care se sprijină pe studii clinice și privește medicamente, și utilizarea tradițională, care se sprijină doar pe folosirea îndelungată.³

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2022, secțiunile 2-4.³

Monografia e scrisă pentru medicamente. Ceaiurile, tincturile și capsulele vândute ca alimente sau suplimente nu sunt medicamente și nu pot promite aceste indicații. Pentru amestecurile de plante, ca cele de mai jos, nu există o monografie europeană.³

Monografia a trecut în comitet cu 19 voturi din 28. Nouă membri, din opt țări, și-au atașat părerile divergente. Opt dintre ei socotesc utilizarea tradițională, fără medic, prea riscantă din cauza interacțiunilor. Finlanda scrie că nici extractele cu puțină hiperforină nu sunt potrivite pentru utilizare tradițională, iar Irlanda notează că, la ea, un produs tradițional cu sunătoare trebuie să aibă sub 1 mg de hiperforină pe zi.¹²

Planta și extractul ei uscat au monografii în Farmacopeea Europeană (01/2017:1438 și 01/2017:1874).⁴ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru sunătoare.¹⁶

În România, sunătoarea e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme predozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁷

Sunătoarea de-a lungul timpului

La noi, dicționarele vechi notează folosirea plantei pe piele. Șăineanu scrie că floarea pusă în untdelemn „e bună pentru arsuri și alte răni”. Scriban notează, la „lemnie”, că florile se pun în untdelemn și apoi pe răni, ca să le vindece, și pomenește „unt de sunătoare”, adică sunătoare muiată în untdelemn.⁶ Într-o sinteză despre plantele folosite în România între 1860 și 1970 la bolile copiilor, sunătoarea (sunătoare, pojarniță) apare, într-o sursă veche, folosită pe piele: la eczeme, răni, impetigo și arsuri.¹⁸

În Europa, raportul Agenției Europene a Medicamentului arată că produse cu extract de sunătoare sunt pe piața germană, ca medicamente, cel puțin din 1976, iar ceaiul pentru neliniște nervoasă și tulburări de somn are acolo o autorizație standard din 1986. În Polonia, tinctura pentru epuizare mentală trecătoare e înregistrată din 1990, iar ceaiul din 1992.⁴

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu sunătoare

Până aici ai citit despre sunătoare. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște ceaiul de sunătoare, pe baza utilizării tradiționale, pentru epuizare mentală temporară, pentru neplăceri gastrointestinale ușoare și pentru neliniște nervoasă cu dificultăți de adormire, la adulți.³ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Sunătoarea poate slăbi efectul multor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul înainte.³

Ceai Sunătoare vrac

• Părți aeriene de sunătoare (Hypericum perforatum), 100%, plantă uscată vrac
• Pe etichetă: infuzie din 2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită, acoperită câteva minute, apoi strecurată; 2-3 căni pe zi
• În monografia europeană, pentru epuizare mentală temporară, la adulți: 1,5-2 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă clocotită, de 2-3 ori pe zi³
• Dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni, monografia cere medic³

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot sunătoare: ceai la plic, tinctură, capsule și amestecuri

Sunătoarea se găsește la noi și singură, la plic, în tinctură și în capsule cu extract, și în amestecuri, unde e una dintre 6 până la 15 plante: Ceaiul Somn Ușor, Ceaiul Antistres, Tinctura Antistres și Capsulele Hyper Stres. Monografia europeană descrie planta mărunțită și anumite tincturi, nu extractul din capsule, iar pentru amestecuri nu există o monografie europeană.³ Toate conțin sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente: dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.³

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Sunatoare doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Sunatoare

13,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Sunatoare

31,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Somn Usor doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Antistres vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura Antistres

13,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Stres

36,99 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, alte plante: valeriana, hameiul și roinița

Pentru stresul mental ușor și pentru somn, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru rădăcina de valeriană, conurile de hamei și frunza de roiniță. Roinița e recunoscută și pentru neplăcerile gastrointestinale ușoare, cu balonare și gaze.^{19, 20, 21}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Valeriana vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Hamei vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Roinita vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Sunătoare, vrac	2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, acoperit câteva minute; 2-3 căni pe zi	În monografie: 1,5-2 g la 150 ml, de 2-3 ori pe zi; peste 2 săptămâni de neplăceri, medic
Tinctură de Sunătoare	10 picături de 3 ori pe zi, în ceai de sunătoare	Conține alcool, 38%
Capsule Sunătoare	3-6 capsule pe zi, după mesele principale	Extract din sunătoare; flacon cu 60 de capsule
Ceai Somn Ușor, la plic	1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte, seara, înainte de culcare	6 plante, între ele sunătoarea, 21%
Ceai Antistres, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	13 plante, între ele sunătoarea, 20%
Tinctură Antistres	10-15 picături de 3 ori pe zi, în ceai sau în apă	10 plante; conține alcool, 38%
Capsule Hyper Stres	3-6 capsule pe zi, după mese	15 plante, sunătoare 53 mg extract per capsulă
Ceai Hamei, vrac	1 linguriță la 200 ml de apă clocotită, acoperit câteva minute; 2-3 căni pe zi	În monografie: 500 mg la 150-200 ml, până la 4 ori pe zi; peste 2 săptămâni de neplăceri, medic
Ceai Roiniță, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2 căni pe zi	În monografie: 1,5-4,5 g la 150 ml, de 1-3 ori pe zi; nu sub 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia europeană de sunătoare nu recomandă planta pe cale orală sub 18 ani și nici în sarcină și alăptare, iar cine ia medicamente întreabă medicul sau farmacistul înainte.^{3, 20, 21}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Li X.W., Robson N.K.B. Hypericum perforatum Linnaeus, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 13, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2007, efloras.org.
2. Robson N.K.B. Hypericum Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/244315/2016, publicat în 2023.
5. Robson N.K.B. Hypericum perforatum Linnaeus subsp. perforatum, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
6. dexonline.ro, articolele „sunătoare”, „pojarniță”, „măselariță” și „sulițică”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul de sinonime și alte dicționare regionale.
7. Makarova K., Sajkowska-Kozielewicz J.J., Zawada K. și colab. Harvest time affects antioxidant capacity, total polyphenol and flavonoid content of Polish St John’s wort’s (Hypericum perforatum L.) flowers. Scientific Reports, 2021, 11:3989.
8. Robson N.K.B. Hypericum maculatum Crantz subsp. obtusiusculum (Tourlet) Hayek, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
9. GBIF Secretariat. Hypericum perforatum L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
10. Apaydin E.A., Maher A.R., Shanman R., Booth M.S., Miles J.N., Sorbero M.E., Hempel S. A systematic review of St. John’s wort for major depressive disorder. Systematic Reviews, 2016, 5:148.
11. Ng Q.X., Venkatanarayanan N., Ho C.Y.X. Clinical use of Hypericum perforatum (St John’s wort) in depression: a meta-analysis. Journal of Affective Disorders, 2017, 210:211-221.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Opinion of the HMPC on a European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, EMA/HMPC/71074/2023, Amsterdam, 23 noiembrie 2022.
13. Linde K., Berner M.M., Kriston L. St John’s wort for major depression. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2008, (4):CD000448.
14. Nicolussi S., Drewe J., Butterweck V., Meyer zu Schwabedissen H.E. Clinical relevance of St. John’s wort drug interactions revisited. British Journal of Pharmacology, 2020, 177(6):1212-1226.
15. Berry-Bibee E.N., Kim M.-J., Tepper N.K., Riley H.E., Curtis K.M. Co-administration of St. John’s wort and hormonal contraceptives: a systematic review. Contraception, 2016, 94(6):668-677.
16. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
17. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
18. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Valeriana officinalis L., radix, EMA/HMPC/150848/2015, adoptată pe 2 februarie 2016.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Humulus lupulus L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/682384/2013, adoptată pe 6 mai 2014.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Melissa officinalis L., folium, EMA/HMPC/196745/2012, adoptată pe 14 mai 2013.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Sunătoarea interacționează cu multe medicamente: dacă urmezi un tratament, discută cu medicul sau cu farmacistul înainte de a o folosi.