Plante medicinale

Tei (Tilia cordata): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Tei (Tilia cordata)

Teiul (Tilia cordata) este arborele ale cărui flori, culese împreună cu bractea lor, dau unul dintre cele mai cunoscute ceaiuri din România. În română, dicționarele dau nume separate pentru trei specii: teiul pucios, teiul cu frunza mare și teiul argintiu. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, florile primelor două și ale hibridului lor pentru ameliorarea simptomelor răcelii obișnuite și ale stresului psihic ușor. Mai jos afli cum deosebești speciile, ce conțin florile, ce spun studiile, de ce teiul argintiu nu intră în monografia europeană, cui nu i se potrivește ceaiul și ce spune legea.

Pe scurt

  • Teiul este un arbore înalt de până la 30 m, iar teiul cu frunza mare ajunge la 40 m. Are flori galben-pale, în buchete atârnate de o bractee lungă, ca o aripă. Bracteea rămâne în ceai.
  • Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, florile de tei pucios, de tei cu frunza mare și ale hibridului lor pentru răceala obișnuită și pentru stresul psihic ușor: 1,5 g de flori la 150 ml de apă clocotită, de 2-4 ori pe zi, la adulți și adolescenți.
  • Teiul argintiu (Tilia tomentosa) nu are monografie europeană, iar farmacopeea îi socotește florile o impuritate a florii de tei.
  • La răceală, ceaiul se începe de la primele semne, iar dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, e nevoie de medic. Sub 4 ani nu se recomandă, iar pentru stres, sub 12 ani. Nu se recomandă în sarcină și alăptare.
  • Nu există studii clinice randomizate cu flori de tei; recunoașterea se bazează pe tradiție. Mierea de tei este aliment, nu un preparat din plantă în sensul monografiei.
Denumire
Tei pucios, tei cu frunza mică; în engleză, small-leaved lime
Tilia cordata Mill., familia Malvaceae
Părți folosite
Inflorescențele uscate, cu bractee, Tiliae flos
Conține
Mucilagii, circa 3%, flavonoide cu tilirozidă, taninuri, acizi fenolici, ulei volatil, 0,02-0,1%
Recunoaștere
Monografie europeană de utilizare tradițională, pentru răceala obișnuită și stresul psihic ușor
Atenție la
Alergia la tei; nu sub 4 ani; nu în sarcină și alăptare

Ce este teiul

Teiul face parte din familia Malvaceae, în care au fost incluse și fostele Tiliaceae.1 Genul Tilia are între 23 și 40 de specii, mai ales în zonele temperate.2 Numele românesc vine din latina populară tilium, variantă a lui tilia.3

Teiul este un copac, mai exact un arbore foios, care crește sălbatic în păduri și e plantat în grădini, parcuri și pe străzi.4, 3 Are frunze în formă de inimă, iar scoarța, netedă și cenușie la început, se brăzdează cu vârsta.4, 3 Englezii îi spun linden, lime tree sau basswood. Numele linden și lime pot veni din germană, iar basswood vine de la bast, stratul interior al scoarței, din care se făceau funii.1

Monografia europeană acoperă trei plante: teiul pucios (Tilia cordata), teiul cu frunza mare (Tilia platyphyllos) și hibridul lor, Tilia × vulgaris, numit în alte surse Tilia × europaea.5, 4, 1 Teiul argintiu (Tilia tomentosa) nu e inclus, iar motivele le găsești la capitolul „Ce spun studiile”.

Din magazinul Hypericum: Ceai Tei vrac și Miere de albine din flori de Tei 400g.

Cum arată teiul

Florile sunt galben-pale, cu cinci petale și multe stamine, și stau câte 2-7, uneori până la 16, într-un buchet atârnat. Buchetul pornește dintr-o bractee lungă, membranoasă, galben-verzuie, lipită de tija lui pe aproape jumătate din lungime.4 Bracteea lipită de tija inflorescenței este semnul după care se recunoaște genul Tilia.2

Inflorescență de tei cu flori galben-pale și multe stamine, cu două bractee verzui în lateralBuchet atârnat de flori de tei, pornit dintr-o bractee lungă, galben-verzuie
În stânga, o inflorescență de tei pucios, cu bracteea verzuie în lateral. În dreapta, un buchet atârnat de bractee, cu flori în mai multe stadii.Foto: AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Cum recunoști copacul de tei

  • Florile: albe-gălbui, puternic parfumate, în buchete atârnate de bractee. Înfloresc vara, teiul pucios cam la două săptămâni după teiul cu frunza mare.3, 6
  • Frunzele: aproape rotunde, în formă de inimă, de 4-7 cm. Dedesubt sunt verzi-albăstrui, numite glauce, și au smocuri de peri maro-închis la încrucișarea nervurilor.1, 3
  • Scoarța și lujerii: scoarță gri-maro-închis, lujeri și muguri maro-gălbui.3
  • Coroana: piramidală, la un arbore înalt până la 30 m.3
  • Fructul: mic și rotund, fără coaste pronunțate, cu peretele moale, ușor de strivit. Rămâne atârnat de bractee.1, 3, 2
Coroana unui tei acoperită de buchete de flori galben-pale printre frunze verziFructe de tei pucios, nuci mici și rotunde, atârnate de o bractee printre frunze dințate
În stânga, coroana unui tei acoperită de buchete de flori. În dreapta, fructele de tei pucios: nuci mici, rotunde, atârnate de bractee.Foto: Sciencia58 și AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons
Planșă botanică veche, colorată, cu ramura înflorită de tei pucios, floarea în detaliu, staminele și fructelePlanșă botanică veche cu o ramură de tei cu frunza mare, cu flori, bractee lungă, frunze mari și fructe
În stânga, teiul pucios în atlasul de plante medicinale al lui Köhler, sub numele vechi Tilia ulmifolia: ramura înflorită, floarea, staminele și fructul. În dreapta, teiul cu frunza mare, sub numele vechi Tilia grandifolia, în Flora Danica.Köhler’s Medizinal-Pflanzen, 1887; Flora Danica, fascicula 46, planșa 2722, 1867. Domeniu public, Wikimedia Commons

Tipuri și specii de tei

La „tipuri de tei”, dicționarele românești dau trei plante: teiul pucios, teiul cu frunza mare și teiul argintiu.3 Tabelul le compară după însemnele care se văd cel mai ușor.

ÎnsemnulTei puciosTei cu frunza mareTei argintiu
Numele latinTilia cordataTilia platyphyllosTilia tomentosa
Nume în românăTei pucios, tei cu frunza micăTei cu frunza mare; în DEX, simplu „tei”Tei argintiu, tei alb
Frunza4-7 cm, aproape rotundă; dedesubt aproape fără peri, cu smocuri la încrucișarea nervurilor7-10 cm, ovată până la rotundă; dedesubt cu puțini peri stelați și cu smocuri la nervuri7-13 cm, aproape rotundă; dedesubt, de obicei, acoperită des cu peri stelați albi
FructulFără coaste pronunțateCu 3-5 coaste pronunțateSlab pentagonal, cu cinci muchii
ÎnălțimeaPână la 30 mPână la 40 mPână la 30 m
ÎnflorireaA doua, cam la două săptămâni după teiul cu frunza marePrima, în iunie, într-un studiu din PoloniaCea mai târzie, vara târziu
Nume vechiT. ulmifolia, T. parvifoliaT. grandifoliaT. argentea
În monografia europeanăDaDaNu

Surse: Flora of North America, pentru frunze și fructe; dexonline, după Dicționarul dendrofloricol, DEX ’09 și Dicționarul de sinonime, pentru nume, înălțime și înflorire; Weryszko-Chmielewska și colab., 2023; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru numele vechi.1, 3, 6, 4

Între teiul pucios și teiul cu frunza mare apar hibrizi, Tilia × vulgaris, pe care monografia și farmacopeea îi acceptă alături de părinți.5, 1 În lume sunt între 23 și 40 de specii.2 Teiul american (Tilia americana) crește în America de Nord, iar teiul japonez (Tilia japonica), în Japonia și în estul Chinei; acesta din urmă a fost descris la început ca o varietate a teiului pucios.1, 7

Dosul unei frunze mari de tei cu frunza mare, verde-cenușiu, cu nervuri ieșite în reliefRamuri de tei argintiu cu frunzele întoarse de vânt, cu dosul alb-argintiu, pe cer senin
În stânga, dosul unei frunze de tei cu frunza mare, verde-cenușiu, cu nervuri ieșite în relief. În dreapta, ramuri de tei argintiu, cu frunzele întoarse de vânt și dosul alb-argintiu.Foto: AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Cum deosebești teiul argintiu

Dosul frunzei lui e alb și pâslos, de unde și numele de argintiu sau alb. Lujerii și pețiolul sunt și ei albi și păroși.3, 1 La teiul cu frunza mare, frunza e mai mare decât la teiul pucios, iar dosul ei e doar puțin păros.1

Unde crește teiul

În Europa, teiul crește spontan pe tot continentul, până la 65° latitudine nordică.4 Genul are specii și în America de Nord, și în Asia.1

  • Se plantează pe străzi și în parcuri. Teii sunt arbori de umbră foarte des plantați pe alei.1 Micul dicționar academic notează că teiul crește în păduri sau e cultivat pe străzi și în parcuri.3
  • Florile din comerț vin din Balcani. În 2012, Agenția Europeană a Medicamentului nota că materialul din comerț vine mai ales din țări balcanice, precum Bulgaria, România, fosta Iugoslavie și Turcia, și în parte din China.4
  • Îl iubesc albinele. Albinele folosesc nectarul florilor de tei la făcutul mierii.1
  • Polenul se simte în aer. Într-un studiu din Polonia, concentrația polenului de tei a atins maximul în ultimele zece zile ale lui iunie sau la începutul lui iulie.6

Tei, teiță, teișor și teiul de cameră

În română, cuvântul „tei” apare în numele altor plante. Tabelul arată care e care.

NumeleCe esteDe reținut
Tei, tei pucios, tei cu frunza mare, tei argintiuTiliaPlantele din acest articol
TeițăSaponaria officinalis, numită și odagaciNume din Bucovina, nu un tei; teița-roșie este Viscaria vulgaris, numită și lipicioasă
TeișorDiminutiv de la tei, dar și arbustul Kerria japonica, trandafirul galbenArbustul are flori galbene-aurii și e ornamental, nu un tei mic
Teiul-lupuluiDaphne mezereum, tulichinaNume regional, fără legătură cu teiul
Teiul de camerăGenul Sparrmannia (în dicționar, Sparmannia), originar din Africa și MadagascarFrunzele seamănă cu cele de tei, dar planta nu e un tei

Surse: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, Dicționarul etimologic român și Dicționarul dendrofloricol.3

Denumiri populare și nume în alte limbi

Dicționarele dau teiului pucios și numele de tei cu frunza mică, iar teiului argintiu, pe cel de tei alb.3 Micul dicționar academic mai înregistrează compusele tei-bun, tei-căpresc, tei-câinesc, tei-de-deal, tei-fluturesc, tei-de-mijloc, tei-pădureț, tei-roșu, tei-de-toamnă, tei-de-vară și tei-verde, fără să spună care specie e care. Dicționarul de sinonime leagă teiul roșu de teiul pucios.3

SpeciaEnglezăGermanăFrancezăItaliană
Tei pucios, Tilia cordatasmall-leaved lime, little-leaved lindenWinterlindetilleul à petites feuillestiglio selvatico
Tei cu frunza mare, Tilia platyphylloslarge-leaved lime, large-leaved lindenSommerlindetilleul à grandes feuillestiglio nostrano
Tei argintiu, Tilia tomentosasilver lime, silver lindenSilberlindetilleul argentétiglio tomentoso

Sursă: GBIF, nume comune.8

LimbaFloarea de tei, în monografia europeană
Englezălime flower
GermanăLindenblüten
Francezătilleul (fleur de)
Italianătiglio fiore
Spaniolătilo, flor de
Portughezătília, flor
Maghiarăhársfavirágzat
Polonezăkwiat lipy
Cehălipový květ
Neerlandezălindebloesem
Suedezălindblomma
Danezălindeblomst
Greacăάνθος φιλλύρας

Sursă: Agenția Europeană a Medicamentului, lista de nume din prima pagină a monografiei.5

Ce parte se folosește

Se folosește inflorescența întreagă, uscată, cu bractee, numită în farmacopee Tiliae flos: a teiului pucios, a teiului cu frunza mare, a hibridului lor sau un amestec al lor.4 Florile se culeg în plină floare, se usucă și se păstrează la umiditate mică, pentru că aroma lor se pierde repede în aer umed.4 Planta uscată are miros slab aromat și gust dulceag, cu mucilagii.4

Monografia europeană acceptă trei forme: planta mărunțită, pentru ceai, extractul lichid (raport 1:1, etanol 25%) și tinctura (raport 1:5, etanol 45%).5 Frunzele, scoarța și mugurii nu sunt acoperiți de monografie.

Farmacopeea Europeană cere ca materia primă să fie formată din florile speciilor de mai sus și limitează impuritățile la cel mult 2%, printre care sunt și florile altor specii de tei, cum ar fi teiul argintiu și teiul american.4, 9

7 lucruri surprinzătoare despre tei

  1. Bracteea face parte din produs. Farmacopeea europeană descrie floarea de tei ca inflorescență întreagă, cu bractee cu tot.4
  2. Bondarii care mor sub tei nu s-au dovedit a fi otrăviți. De zeci de ani, teii, mai ales cel argintiu, sunt legați de morți în masă ale albinelor, iar vina a fost pusă pe manoză, un zahăr din nectar. Un studiu de sinteză din 2017 nu a găsit dovezi experimentale de toxicitate în nectarul de tei și crede că bondarii mor, probabil, de foame, spre sfârșitul înfloririi, când nectarul se împuținează.10 Un studiu din 2019, făcut sub teiul pucios în Oregon, nu a găsit manoză în nectar, ci alcaloidul trigonelină, și propune că bondarii rămân fără energie pe vreme răcoroasă.11
  3. Teiul pucios nu miroase urât. În DEX, pucios înseamnă „care miroase urât (a sulf)”, dar florile de tei sunt puternic parfumate. Dicționarele consultate nu spun de ce teiului i-a rămas acest nume.3
  4. Din scoarța teiului se făceau funii. În DEX, „tei” înseamnă și fibra din scoarță, folosită la sfori, frânghii și rogojini, iar „a găsi tei de curmei” înseamnă a găsi pretexte.3
  5. Sub tei poate ploua lipicios. Un neajuns al teilor plantați pe alei este „ploaia” de secreție dulce și lipicioasă a afidelor, pe care apoi cresc ciuperci negre.1
  6. Umbra unui tei poate răci asfaltul cu circa 20 °C. Într-un studiu din Florența, pe măsură ce teiul își pierdea frunzele toamna, diferența dintre temperatura asfaltului la soare și a celui din umbră a scăzut de la circa 20 °C la 3 °C.12
  7. Se crede că unii tei au peste 300 de ani, poate chiar peste 1.000. Unii au trunchiul gros de doi metri sau mai mult.1

Știai că?

Florile de tei au de obicei cinci petale. Farmacopeea Europeană socotește florile hexamere, cu părțile florii în grupe de șase, care apar uneori la teiul american și la cel argintiu, un semn că materia primă e amestecată cu aceste specii.4, 9

Ce conțin florile de tei

Florile conțin mucilagii, flavonoide, taninuri, acizi fenolici și ulei volatil. Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului și se referă la florile uscate.4

GrupaCâtCe știm
MucilagiiCirca 3%Polizaharide din arabinoză, galactoză și ramnoză, cu mai puțină glucoză, manoză și xiloză, plus acizi galacturonic și glucuronic
FlavonoidePrezente, fără valoare standardizatăKaempferol, quercetol și miricetol, cu glicozidele lor, mai ales tilirozida
TaninuriPrezențiTeiul pucios și cel cu frunza mare au mai mult tanin decât mucilagii; ceaiurile cu cel puțin 2% tanin și puțin mucilagiu au gustul cel mai plin
Ulei volatil0,02-0,1%Citral, citronelal, citronelol, eugenol, limonen, nerol, α-pinen, terpineol și farnesol
Acizi fenoliciPrezențiAcid cafeic, clorogenic și p-cumaric
AminoaciziPrezențiAlanină, cisteină, cistină, izoleucină, leucină, fenilalanină și serină
Alcaloizi piperidinici și dihidropiroliciDescriși în 2021Tiliină A, tiliamină B și tilacetină A, studiate în laborator

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2012 și addendumul din 2022; Hake și colab., 2022, pentru alcaloizi.4, 13, 14

Dozele din monografie se referă la cantitatea de flori uscate puse la infuzat, nu la substanțele din tabel.5

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

La 22 mai 2012, Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat o monografie pentru florile de Tilia cordata, Tilia platyphyllos și Tilia × vulgaris sau pentru amestecurile lor. Le recunoaște ca medicament tradițional din plante, exclusiv pe baza utilizării îndelungate, pentru două folosiri:5

  • Răceala obișnuită: ameliorarea simptomelor. Tratamentul începe la primele semne, iar dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, e nevoie de medic sau de alt specialist.5
  • Stresul psihic ușor: ameliorarea simptomelor ușoare de stres psihic. Dacă simptomele persistă, e nevoie de medic.5
  • Ceai, adulți și adolescenți: 1,5 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, de 2-4 ori pe zi; doza zilnică este de 3-6 g.5
  • Extract lichid și tinctură, adulți și adolescenți: 2 ml de extract lichid sau 1 ml de tinctură, o dată sau de două ori pe zi.5
  • Copii între 4 și 12 ani, doar pentru răceală: 1 g de plantă la 150 ml de apă clocotită, de 2-4 ori pe zi, cu o doză zilnică de 2-4 g. Sub 4 ani nu se recomandă, iar pentru stres nu se recomandă sub 12 ani.5

Recunoașterea se sprijină pe o utilizare de peste 30 de ani. Eficiența este plauzibilă, dar nu e dovedită prin studii clinice.4 Comisia E din Germania a aprobat, de asemenea, florile de tei pentru răceli și pentru tusea care le însoțește.4

Între 2014 și februarie 2022, agenția a reevaluat monografia. Din 244 de referințe noi, doar 4 au fost socotite relevante, iar evaluatorul a concluzionat că datele nu impun o revizuire. Addendumul a fost adoptat la 23 noiembrie 2022.13

1,5 gde flori la 150 ml de apă, pentru o cană, în monografia europeană
15de pacienți cu boală catarală au inhalat aburi de flori de tei, într-un studiu mic, fără analiză statistică
244de referințe noi găsite de agenție între 2014 și 2022, dintre care doar 4 relevante
Niciunstudiu clinic randomizat cu flori de tei în raportul agenției

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2012 și 2022.5, 4, 13

Teiul argintiu și monografia

Comitetul a cercetat separat florile de tei argintiu și a hotărât, tot la 22 mai 2012, că pentru ele o monografie nu se poate întocmi.15 Iată ce arată raportul de evaluare și farmacopeea:

  • Nu există produse. Pe piața Uniunii nu s-au găsit produse, simple sau în combinații, cu flori de tei argintiu. În tabelul raportului, România figura cu mențiunea „necunoscut”.16
  • Datele sunt puține. În literatură s-au găsit doar două surse despre folosirea lui, insuficiente pentru a arăta o utilizare tradițională de cel puțin 30 de ani.16
  • Comisia E nu l-a aprobat. Comisia germană l-a lăsat neaprobat pentru catarul căilor respiratorii, ca antispastic, expectorant, sudorific și diuretic, dar nu s-a opus folosirii lui ca aromatizant.16
  • Farmacopeea îl socotește impuritate. Florile de tei argintiu sunt recunoscute ca adulterare a florii de tei în Farmacopeea Europeană, iar materia primă nu trebuie să conțină mai mult de 2% flori de tei argintiu sau american.16, 9

Teiul argintiu nu are monografie europeană, pentru că datele despre folosirea lui ca medicament sunt prea puține. Raportul conchide că datele publicate nu pot susține folosirea lui tradițională.16

Studiile pe oameni

Raportul agenției notează lipsa studiilor clinice riguroase cu flori de tei și cere studii randomizate.4 Singurul studiu clinic citat, despre un efect sudorific în boli catarale necomplicate, a fost mic și deschis: 15 pacienți au inhalat 10 minute aburi dintr-un preparat făcut din două plicuri de flori de tei în 500 ml de apă, iar alți 15, aburi din apă colorată. Toți au simțit o ușurare subiectivă, iar cei din grupul cu tei s-au simțit în continuare mai bine. Fără analiză statistică, o evaluare obiectivă nu e posibilă.4

Pentru copii, raportul nu citează studii clinice; experiența vine din manuale germane de fitoterapie, care descriu ceaiul de tei și două ceaiuri combinate pentru copii. Pentru stresul psihic ușor, raportul nu citează niciun studiu la om.4

În laborator și pe animale

Într-un studiu din 1994, o fracțiune din florile de tei argintiu a avut efect anxiolitic la șoarece, după injectare în abdomen, iar kaempferolul izolat din flori, cu afinitate mică pentru receptorul benzodiazepinic, nu a dat efect sedativ la șoarece.4

În 2021-2022, o echipă din Münster a descris alcaloizi noi din florile de tei pucios și de tei cu frunza mare. Fracțiunile îmbogățite în alcaloizi au mărit cu circa 30% contracția traheei de șoarece provocată de acetilcolină, dar extractul hidroacetonic întreg nu a avut efect. Alcaloizii inhibă acetilcolinesteraza de circa 100 de ori mai slab decât galantamina.14

Rezultatele din laborator nu arată ce face o cană de ceai într-un om răcit sau stresat. Recunoașterea europeană se bazează pe tradiție, nu pe studii clinice.5, 4

Analizele ceaiurilor din comerț

Într-un studiu din 2021, cercetători din Polonia și din Ucraina au analizat 30 de ceaiuri cu flori de tei, cumpărate din farmacii și magazine din Europa. În mai multe dintre ele au găsit flori de tei american, o specie pe care farmacopeea o exclude, iar pentru unele eticheta declara altă specie.9

Într-un studiu din 2026, cercetători de la Universitatea din Oradea și de la Universitatea de Științe Agricole din Cluj-Napoca au măsurat 12 elemente, printre care plumb, cadmiu, zinc și cupru, în sol, scoarță, frunze, flori și infuzii de tei. Teii din mediul urban aveau încărcături semnificativ mai mari de metale. Toate dozele zilnice estimate au rămas sub limitele EFSA și JECFA, iar arsenul și mercurul nu au fost detectate în infuzii. Copiii mici au fost grupa cu cele mai mari doze estimate.17

Precauții și siguranță

Monografia europeană nu menționează efecte adverse cunoscute și nici interacțiuni, dar lipsesc testele de genotoxicitate, de toxicitate asupra reproducerii și de carcinogenitate, iar din acest motiv nu s-a putut întocmi o intrare în lista comunitară.5, 4 Câteva precauții sunt clare:

  • Alergia: singura contraindicație din monografie este hipersensibilitatea la plantă.5 Polenul de tei este un alergen: Societatea Poloneză de Alergologie îl clasifică la alergenicitate moderată, iar într-un studiu citat de agenție, 11,4% dintre copiii examinați erau sensibilizați la polenul de tei.6, 4
  • Copiii: pentru răceală, sub 4 ani nu se recomandă, iar pentru stres, sub 12 ani, din lipsa datelor.5
  • Sarcina și alăptarea: siguranța nu a fost stabilită, așa că nu se recomandă. Nu există date despre fertilitate.5
  • Semnele care cer medic: dacă simptomele de răceală se agravează sau apar respirație grea, febră mare ori spută purulentă, e nevoie de medic. Tot așa, dacă simptomele durează mai mult de o săptămână.5
  • Tinctura și extractul: conțin alcool, iar monografia cere mențiunea etanolului pe etichetă.5
  • Bolile de inimă: o sursă veche sfătuiește să se evite florile de tei în bolile de inimă, dar raportul agenției notează că temeiul științific al sfatului nu se cunoaște.4
  • Conducerea auto: nu s-au făcut studii despre efectul asupra capacității de a conduce.5
  • Teii din oraș: cei din mediul urban au mai multe metale decât cei din pădure, chiar dacă infuziile au rămas sub limitele de referință.17
  • Mierea de tei: nu se dă copiilor sub 1 an.18

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, genul Tilia e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele.19

Lista plantelor admise în suplimentele alimentare, în versiunea din 3 decembrie 2024, cuprinde florile a patru tei: Tilia cordata, Tilia platyphyllos, hibridul Tilia × europaea și Tilia tomentosa. Pentru teiul pucios, lista mai cuprinde frunzele, mugurii și scoarța.20 Așadar, în suplimente alimentare sunt admise în România și florile de tei argintiu, deși Agenția Europeană a Medicamentului nu le-a dat monografie, iar farmacopeea le socotește impuritate a florii de tei.16

Uniunea Europeană nu i-a aprobat teiului nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde teiul.21 Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Teiul este și aliment. Consiliul Europei include floarea de tei printre sursele naturale de aromatizanți pentru alimente, în categoria N2, iar în Statele Unite floarea a fost trecută pe lista substanțelor recunoscute ca sigure, GRAS.4 O ceașcă de ceai băută ca băutură nu e același lucru cu un preparat luat pentru răceală sau stres: doza din monografie se aplică celui de-al doilea.

Teiul de-a lungul timpului

Încă din Evul Mediu, florile de tei se beau ca sudorific, pentru a stârni transpirația. Tradiția le-a mai dat și alte folosiri: calmant, dureri de cap, indigestie și diaree. Se puneau și în băi, ca să potolească agitația nervoasă, și se beau ca ceai pentru indigestia și palpitațiile legate de anxietate.4

În mitologia greacă, nimfa Philyra a fost transformată în tei, după ce i-a rugat pe zei să n-o lase printre muritori. Din seva teiului se scotea zahăr, iar uleiul din semințe seamănă cu uleiul de măsline.4

Gravură veche cu o ramură de tei cu frunze în formă de inimă, flori și fructe, cu titlul Tilia și text german dedesubt
Teiul (Lindenbaum, Tilia) în Kreuterbuch-ul lui Pietro Andrea Mattioli, în ediția germană din 1563, cu gravura în lemn colorată. Sub imagine, textul german amintește apa care se distila din florile de tei.Pietro Andrea Mattioli, New Kreüterbuch, 1563. Domeniu public, Wikimedia Commons

Floarea de tei apare în prima ediție a Farmacopeei Cehoslovace, din 1947, în Farmacopeea Ungariei, ediția a VI-a, și în cea a Poloniei, din 1970. În Germania, Comisia E a aprobat-o pentru răceli și tusea care le însoțește.4

În sursele etnobotanice românești din anii 1860-1970 despre bolile copiilor, teiul apare rar: florile și frunzele, în baie, pentru spasme, iar florile de tei argintiu, pe piele, pentru iritația de scutec.22

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu tei

Până aici ai citit despre tei. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană se referă la planta mărunțită, pentru ceai, la extractul lichid și la tinctură. Forma cea mai apropiată de ea este ceaiul nostru din flori și bractee de tei pucios.5

Ceai Tei vrac

  • Flori și bractee de tei pucios (Tilia cordata), 40 g, plantă uscată și mărunțită, cutie de carton
  • Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie în 200 ml de apă clocotită, acoperită câteva minute și strecurată, 2-3 căni pe zi
  • În monografia europeană, pentru adulți și adolescenți: 1,5 g de plantă la 150 ml de apă clocotită, de 2-4 ori pe zi, cu o doză zilnică de 3-6 g

11,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Amestecurile, capsulele și mierea cu tei

Teiul intră și în alte produse de-ale noastre: același ceai la plic, ceaiul Somn Ușor, cu 6 plante, și ceaiul Depurativ, cu 10, capsulele Somn Liniștit, cu tei, valeriană și melatonină, și capsulele Hyper Calm, cu 8 plante. Ceaiul Somn Ușor și ceaiul Depurativ conțin și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.23 Capsulele conțin extracte fermentate. Pentru ele și pentru amestecuri nu există o monografie europeană, pentru că monografia descrie doar planta mărunțită, extractul lichid și tinctura.5 Mierea de tei e aliment și nu e un preparat din plantă în sensul monografiei; copiii sub 1 an nu primesc miere.18

Aceeași folosire, alte plante

Pentru aceleași două folosiri, Agenția Europeană a Medicamentului a adoptat monografii, tot pe baza utilizării tradiționale, și pentru alte plante. Florile de soc se recunosc pentru ameliorarea primelor simptome ale răcelii, la adulți și adolescenți de peste 12 ani.24 Rădăcina de valeriană, frunzele de roiniță și conurile de hamei se recunosc pentru ameliorarea simptomelor ușoare de stres psihic și pentru somn.25, 26, 27

Cum se folosesc

ProdusCum se folosește, internDe reținut
Ceai Tei vracInfuzie în 200 ml de apă clocotită, acoperită câteva minute și strecurată; 2-3 căni pe ziÎn monografie: 1,5 g la 150 ml, de 2-4 ori pe zi, la adulți
Ceai Tei, la plic1-2 plicuri la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe ziMonografia dă doza în grame; pentru ea, folosește ceaiul vrac
Miere de albine din flori de teiCa atare sau în ceai, în lichide sub 40 °CAliment; nu se dă copiilor sub 1 an
Ceai Somn Ușor, la plic1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte, 5 minute acoperit; 1-2 căni seara6 plante, între ele sunătoarea
Capsule Somn Liniștit1-2 capsule pe zi, seara, la nevoie, cu o jumătate de oră înainte de culcareConțin melatonină, 3 mg pe capsulă
Capsule Hyper Calm6 capsule pe zi, câte 2 după fiecare dintre cele trei mese principale8 plante; cure de 2 luni, cu pauză de 2 săptămâni
Ceai Depurativ, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 3 căni pe zi10 plante, între ele sunătoarea
Ceai Soc, vrac1-2 lingurițe de flori la 200-500 ml de apă fierbinte; 3 ceaiuri pe zi; nu se fierbeÎn monografie: primele simptome de răceală, de la 12 ani
Ceai Valeriana, la plic1-2 plicuri la 200 ml de apă clocotităÎn monografie: stres psihic ușor și somn
Ceai Roiniță, vrac1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită; 2 căni pe ziÎn monografie: stres psihic ușor și somn
Ceai Hamei, vrac1 linguriță de plantă la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe ziÎn monografie: stres psihic ușor și somn

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern.

Întrebări frecvente

În lume sunt între 23 și 40 de specii. În română, dicționarele dau nume separate pentru trei: teiul pucios (Tilia cordata), teiul cu frunza mare (Tilia platyphyllos) și teiul argintiu (Tilia tomentosa). Între primele două apare hibridul Tilia × vulgaris.
După frunze. La teiul pucios au 4-7 cm și dosul verde-albăstrui, cu smocuri de peri la încrucișarea nervurilor. La teiul cu frunza mare au 7-10 cm și dosul puțin păros. La teiul argintiu au 7-13 cm, iar dosul e alb și pâslos. Fructul teiului cu frunza mare are 3-5 coaste pronunțate, iar cel al teiului pucios nu are coaste pronunțate.
Teiul cu frunza mare. Într-un studiu din Polonia, el a înflorit în prima decadă sau la mijlocul lunii iunie, iar teiul pucios cam la două săptămâni după el. Teiul argintiu înflorește cel mai târziu, vara târziu.
Genul se numește Tilia. Teiul pucios este Tilia cordata, teiul cu frunza mare este Tilia platyphyllos, iar teiul argintiu este Tilia tomentosa, numit în trecut și Tilia argentea. Pentru teiul pucios se mai găsesc în cărți numele vechi Tilia ulmifolia și Tilia parvifolia.
Este numele românesc al speciei Tilia cordata. În DEX, pucios înseamnă „care miroase urât (a sulf)”, dar dicționarele consultate nu spun de ce teiului i-a rămas acest nume.
Nu. Teița este un nume din Bucovina pentru odagaci, Saponaria officinalis. Teișorul este fie diminutivul lui tei, fie arbustul Kerria japonica.
Da, tilirozida este flavonoidul principal din flori, alături de alte glicozide ale kaempferolului, quercetolului și miricetolului. Mai conțin mucilagii, circa 3%, taninuri, acizi fenolici și ulei volatil, 0,02-0,1%.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște florile de tei, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor răcelii obișnuite și ale stresului psihic ușor. Nu există studii clinice randomizate care să confirme efectul.
Monografia europeană descrie 1,5 g de flori mărunțite la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, de 2-4 ori pe zi, cu o doză zilnică de 3-6 g, pentru adulți și adolescenți. Florile sunt foarte ușoare, așa că merită să cântărești o dată cantitatea pe care o pui în lingură.
Pentru răceală, la copiii între 4 și 12 ani, monografia descrie 1 g de flori la 150 ml de apă clocotită, de 2-4 ori pe zi, cu o doză zilnică de 2-4 g. Sub 4 ani nu se recomandă, iar pentru stres nu se recomandă sub 12 ani. Dacă apar respirație grea, febră mare sau spută purulentă, e nevoie de medic.
Monografia europeană recunoaște doar ameliorarea simptomelor ușoare de stres psihic. Insomnia nu e printre indicațiile ei. Dacă simptomele persistă, e nevoie de medic.
Teiul argintiu nu are monografie europeană, iar farmacopeea îi socotește florile o impuritate a florii de tei. Pe lista românească a plantelor admise în suplimente alimentare figurează însă și florile lui. Doza din monografie se aplică doar teiului pucios, teiului cu frunza mare și hibridului lor.
În plină floare. La Lublin, în Polonia, sezonul polenului de tei a început între 17 și 21 iunie în anii 2020-2022; în România depinde de climă și de specie. Florile se usucă și se păstrează la umiditate mică. Într-un studiu făcut la Oradea și Cluj, teii din mediul urban aveau mai multe metale decât cei din pădure, deși infuziile au rămas sub limitele EFSA.
Monografia europeană nu recomandă folosirea în sarcină și alăptare, pentru că siguranța nu a fost stabilită. Întreabă medicul înainte de a folosi ceaiul ca remediu.

Referințe

  1. Strother J.L. Tilia Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
  2. Flora of China Editorial Committee (ed.). Tilia Linnaeus, în Flora of China, vol. 12, Missouri Botanical Garden Press și Harvard University Herbaria, 2007, efloras.org.
  3. dexonline.ro, articolele „tei”, „pucios”, „teiță”, „teișor” și „odagaci”, după DEX ’09, NODEX, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul etimologic român, Dicționarul dendrofloricol (Preda M., Editura Didactică și Pedagogică, 1989), dicționarul lui Scriban și Dicționarul de sinonime.
  4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne or their mixtures, flos, EMA/HMPC/337067/2011, 22 mai 2012.
  5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne or their mixtures, flos, EMA/HMPC/337066/2011, adoptată la 22 mai 2012.
  6. Weryszko-Chmielewska E., Piotrowska-Weryszko K., Wolski T., Sulborska-Różycka A., Konarska A. Variation in the concentration of Tilia spp. pollen in the aeroplankton of Lublin and Szczecin, Poland. Plants (Basel), 2023, 12(6):1415.
  7. Flora of China Editorial Committee (ed.). Tilia japonica (Miquel) Simonkai, în Flora of China, vol. 12, Missouri Botanical Garden Press și Harvard University Herbaria, 2007, efloras.org.
  8. GBIF Secretariat. Tilia cordata Mill., Tilia platyphyllos Scop. și Tilia tomentosa Moench, GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
  9. Melnyk N., Pawłowska K.A., Ziaja M., Wojnowski W., Koshovyi O., Granica S., Bazylko A. Characterization of herbal teas containing lime flowers: Tiliae flos by HPTLC method with chemometric analysis. Food Chemistry, 2021, 346:128929.
  10. Koch H., Stevenson P.C. Do linden trees kill bees? Reviewing the causes of bee deaths on silver linden (Tilia tomentosa). Biology Letters, 2017, 13(9):20170484.
  11. Lande C., Rao S., Morré J.T. și colab. Linden (Tilia cordata) associated bumble bee mortality: metabolomic analysis of nectar and bee muscle. PLoS One, 2019, 14(7):e0218406.
  12. Massetti L., Petralli M., Napoli M., Brandani G., Orlandini S., Pearlmutter D. Effects of deciduous shade trees on surface temperature and pedestrian thermal stress during summer and autumn. International Journal of Biometeorology, 2019, 63(4):467-479.
  13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne, flos, EMA/HMPC/176303/2022, 23 noiembrie 2022.
  14. Hake A., Symma N., Esch S., Hensel A., Düfer M. Alkaloids from lime flower (Tiliae flos) exert spasmodic activity on murine airway smooth muscle involving acetylcholinesterase. Planta Medica, 2022, 88(8):639-649.
  15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on Tilia tomentosa Moench, flos, EMA/HMPC/510064/2011, 22 mai 2012.
  16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Tilia tomentosa Moench, flos, EMA/HMPC/346780/2011, 22 mai 2012.
  17. Moțiu P.T., Pășcuț C.G., Bartha S. și colab. Molecular and environmental elucidation of heavy metal transfer in Tilia spp.: from soil systems to herbal infusions across urban-forest gradients. International Journal of Molecular Sciences, 2026, 27(4):1856.
  18. Centers for Disease Control and Prevention. Botulism prevention, cdc.gov/botulism/prevention, actualizată la 26 februarie 2026.
  19. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  20. Grupul de lucru comun MS, MADR, CT-PMAPS și SNPMAPS. Lista plantelor admise în suplimentele alimentare, actualizată 2024, document din 3 decembrie 2024, publicat de Institutul de Bioresurse Alimentare, bioresurse.ro.
  21. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  22. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
  23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
  24. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Sambucus nigra L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/611512/2016, adoptată la 27 martie 2018.
  25. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Valeriana officinalis L., radix, EMA/HMPC/150848/2015, adoptată la 2 februarie 2016.
  26. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Melissa officinalis L., folium, EMA/HMPC/196745/2012, adoptată la 14 mai 2013.
  27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Humulus lupulus L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/682384/2013, adoptată la 6 mai 2014.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a florii de tei se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar dacă simptomele de răceală durează mai mult de o săptămână sau se agravează, este nevoie de medic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *