Țintaură (Centaurium erythraea): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Țintaura (Centaurium erythraea) este o plantă mică, cu flori roz, din familia gențianelor, cunoscută pentru gustul ei foarte amar. La noi i se mai spune fierea-pământului, iar în cărțile mai vechi apare și ca Centaurium umbellatum. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru tulburările digestive ușoare și pentru pierderea temporară a poftei de mâncare, doar la adulți. Mai jos afli cum o recunoști, cu ce plante se încurcă, ce conține, de ce se ia înainte de masă, ce spun studiile, cui nu i se potrivește și ce spune legea.

Ce este țintaura

Țintaura face parte din familia Gentianaceae, a gențianelor, aceeași cu gențiana galbenă și cu ghințura.¹ Genul Centaurium are în jur de 15 specii, răspândite în Eurasia și în nordul Africii.² Numele genului vine din grecescul kentauros, „centaur”, și amintește de folosirea plantei, atribuită în mitologia greacă centaurului Chiron.²

Planta e anuală sau bienală, înaltă de 3-60 cm.² Numele corect, acceptat azi, este Centaurium erythraea Rafn.^{1, 2} Centaurium umbellatum Gilib. e un sinonim. Flora of North America îl numește nume publicat invalid,² dar Farmacopeea Europeană îl mai trece, alături de Erythraea centaurium Pers., printre sinonime.³

Monografia europeană acoperă Centaurium erythraea în sens larg (s.l.), adică și speciile înrudite C. majus și C. suffruticosum.⁴ Raportul european notează că farmacopeile nu se înțelegeau asupra speciilor, din cauza confuziilor de nomenclatură și a hibridizării frecvente.⁵

Din magazinul Hypericum: Ceai Tintaura vrac.

Cum arată țintaura

Florile sunt cele după care o recunoști: mici, roz până la roz-violet, rar albe, cu un „ochi” albicios în centru. Corola e ca un tub cu cinci lobi care se desfac brusc, iar florile stau grupate în cime dese în vârful tulpinii.²

Cum o recunoști

• Tulpina: una sau mai multe, ramificate mai ales deasupra mijlocului; planta are 3-60 cm.²
• Frunzele de la bază: formează o rozetă, de obicei prezentă la înflorire; sunt eliptice până la spatulate, de 15-70 mm pe 5-20 mm.²
• Frunzele de pe tulpină: stau câte două, față în față; sunt eliptice jos, lanceolate sau liniare sus, de 8-50 mm pe 1-8 mm.²
• Florile: corola are de obicei 10-17 mm, cu lobi de 4-8 mm, iar caliciul, adânc împărțit, 5-7 mm. Florile stau direct pe ramură sau pe o codiță de cel mult 2 mm.²
• Anterele: sunt libere și se răsucesc în spirală când își eliberează polenul.²
• Fructul: o capsulă cilindrică, cu semințe brune.²

Unde crește țintaura

Țintaura e originară din Europa, din nordul Africii și din Asia, până în Pakistan.⁶ Din Europa a ajuns în America de Nord și de Sud, în Australia și în Noua Zeelandă.²

• Îi plac locurile însorite. Dicționarul limbii române literare contemporane (DLRLC) notează că țintaura crește prin pajiști puternic însorite.⁷ În America de Nord, unde a fost adusă, crește pe câmpuri, pe marginea drumurilor și în alte locuri deschise, deranjate de om, până la 1.000 m.²
• La noi înflorește vara. În GBIF sunt 97 de înregistrări din România, iar 90 dintre ele sunt din iunie, iulie și august.¹
• Locul de cules contează. Într-un studiu din Polonia, citat de raportul european, țintaura a avut cele mai mari concentrații de cadmiu, cobalt și zinc dintre plantele din zonele industriale poluate. De aceea raportul cere alegerea atentă a locurilor de cules.⁵

Țintaură, frigurică, albăstriță și alte nume încurcate

În română, același nume ajunge la plante diferite, iar aceeași plantă are mai multe nume. Tabelul arată care e care.

Surse: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, CADE, DLRLC, dicționarele lui Scriban și Șăineanu și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș; Flora of North America; GBIF; Ordinul 244/2005.^{7, 2, 1, 8}

Denumiri populare și nume în alte limbi

DOOM 3 trece țintaura drept cuvânt regional. Dicționarele îi mai dau numele fierea-pământului și, regional, potroacă, frigurică, iarbă-de-friguri, buruiană-de-friguri, floare-de-friguri, crucea-pământului, cocoșei-de-grădină, iarbă-de-curcă, centaură măruntă și altele. În unele dicționare i se spune regional și ghințură.⁷

„Fierea-pământului” trimite la gustul amar: DEX definește planta, sub cuvântul „fiere”, drept plantă medicinală cu gust amar, iar fierea e lichidul amar secretat de ficat.⁷ Frigurile din nume sunt febrele cu frisoane din limba populară, cum sunt cele intermitente.⁷ Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș notează că potroaca se folosea în medicina populară împotriva frigurilor, iar DLRLC înregistrează expresia „amar ca potroaca”.⁷

Forma „țintaură” vine din numele latin centaurea, pronunțat în stil german, spun dicționarele.⁷ Unele dicționare scriu numele științific cu o greșeală, Centarium. Forma corectă este Centaurium.⁷

Surse: GBIF; Flora of North America, pentru franceză.^{1, 2}

În germană, olandeză, rusă și poloneză, numele plantei conține cuvântul „mie”: Tausendgüldenkraut, duizendguldenkruid, золототысячник, tysiącznik. În turcă și în bulgară, țintaura e „kantaron roșu”, iar sunătoarea, „kantaron galben”.¹

Ce parte se folosește

Se folosește partea aeriană înflorită, uscată, întreagă sau fragmentată, Centaurii herba, după definiția din Farmacopeea Europeană.⁵ Monografia europeană acceptă planta mărunțită pentru ceai, pulberea, extractul lichid (raport 1:1, în etanol 25%), tinctura (raport 1:5, în etanol 70%) și extractul moale (raport 1:10, în apă).⁴

Fructele sunt mai amare decât florile, frunzele și tulpina, din cauza centapicrinei și a desacetilcentapicrinei. Swertiamarina se găsește în toate părțile plantei.⁵

La păstrare, nu toate substanțele se comportă la fel. Într-un studiu citat de raportul european, conținutul de swertiamarină a rămas aproape neschimbat la temperatura camerei și a scăzut la 85% la temperaturi mari. După șase luni de păstrare s-a observat descompunerea gentiopicrozidei și a swerozidei, dar xantonele au rămas stabile în toate condițiile.⁵

7 lucruri surprinzătoare despre țintaură

1. Numele vine de la un centaur. Numele genului amintește de centaurul Chiron, căruia mitologia greacă îi atribuia folosirea plantei.²
2. O substanță din ea e de 20 de ori mai amară decât chinina. Valoarea de amăreală a centapicrinei e de aproximativ 4 milioane, față de 200.000 la clorhidratul de chinină, substanța de comparație.^{5, 9}
3. Fructele sunt mai amare decât florile. Raportul european pune asta pe seama centapicrinei și a desacetilcentapicrinei.⁵
4. Anterele se răsucesc în spirală. Când își eliberează polenul, anterele libere ale florilor de Centaurium se răsucesc ca un arc.²
5. „Amar ca potroaca”. Potroaca e unul dintre numele țintaurii, iar expresia e notată în DLRLC.⁷
6. În turcă și în bulgară, țintaura e „kantaron roșu”. Sunătoarea e „kantaron galben”: kırmızı kantaron și sarı kantaron în turcă, червен кантарион și жълт кантарион în bulgară.¹
7. În Germania existau, în 2014, 191 de ceaiuri cu țintaură. Germania a răspuns Agenției Europene a Medicamentului că nu are medicamente înregistrate cu țintaură, dar are 191 de ceaiuri din plante care o conțin.⁵

Ce conține țintaura

Partea aeriană conține mai ales secoiridoide amare, dar și xantone, acizi fenolici, fitosteroli și alte substanțe. Raportul european nu dă un conținut standardizat la 100 g de plantă uscată, ci proporții și valori de amăreală.⁵

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2015.⁵

Un rezultat de laborator, citat în raport, arată cât de mult poate varia conținutul. În plantele transformate cu Agrobacterium rhizogenes, suma celor trei glicozide, gentiopicrozidă, swerozidă și swertiamarină, a fost de 280 mg/g de substanță uscată, de 8 ori mai mult decât într-o probă de plantă din comerț.⁵ Centapicrina și desacetilcentapicrina se găsesc doar în urme, dar dau mult din gustul amar, iar valoarea de amăreală a centapicrinei e de circa 4.000.000, după un articol de farmacognozie din PTA-Forum.¹⁰

Ce înseamnă valoarea de amăreală

Valoarea de amăreală este inversul diluției la care o substanță, un lichid sau un extract mai are gust amar. Se măsoară prin comparație cu clorhidratul de chinină, căruia i s-a dat valoarea 200.000, iar determinarea o fac cel puțin șase degustători.^{9, 11} Cu cât numărul e mai mare, cu atât gustul amar se simte la o diluție mai mare.

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, rapoartele de evaluare pentru țintaură și pentru gențiana galbenă; British Pharmacopoeia, anexa XI N.^{5, 12, 9}

Valoarea de amăreală măsoară gustul, nu efectul asupra organismului. Cifrele din tabel descriu substanțe, nu o ceașcă de ceai. Autorii unui studiu din 2020 socotesc metoda subiectivă și imprecisă și notează că swertiamarina nu e cea mai amară dintre secoiridoide. Farmacopeea Europeană folosește swertiamarina ca marker la identificarea plantei prin cromatografie în strat subțire.^{11, 5}

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC) al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat prima monografie pentru iarba de țintaură pe 12 martie 2009, iar pe 24 noiembrie 2015 a adoptat versiunea revizuită, valabilă și azi. Ea recunoaște țintaura ca medicament tradițional din plante pentru tulburările dispeptice sau gastrointestinale ușoare și pentru pierderea temporară a poftei de mâncare, exclusiv pe baza utilizării îndelungate.⁴

• Ceai, pentru adulți și vârstnici: 1-4 g de plantă mărunțită în 200 ml de apă clocotită, ca infuzie, de până la 4 ori pe zi.⁴
• Pulbere: 0,25-2 g pe priză, de până la 3 ori pe zi.⁴
• Extract lichid (etanol 25%): 2-4 ml pe priză, de până la 3 ori pe zi.⁴
• Tinctură (raport 1:5, etanol 70%): 1,5-5 g pe priză, de până la 3 ori pe zi.⁴
• Extract moale (raport 1:10, apă): 0,2 g pe priză, 1-2 g pe zi.⁴
• Cât timp: dacă simptomele durează mai mult de 2 săptămâni, e nevoie de medic.⁴

Raportul european a găsit istoric documentat de folosire pentru ceai și pulbere de peste 77 de ani, pentru extractul lichid de peste 38 de ani, iar pentru tinctură și extractul moale de peste 30 de ani.⁵ Revizuirea periodică a monografiei, pentru anii 2015-2025, s-a încheiat cu un addendum adoptat pe 4 martie 2026. Dintre cele 69 de referințe noi, niciuna nu a fost socotită relevantă pentru monografie, iar părțile interesate nu au trimis date.³

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, monografia și raportul de evaluare din 2015; British Pharmacopoeia, pentru chinină.^{4, 5, 9}

Studiile pe oameni

Pentru ceaiul de țintaură nu există niciun studiu clinic. Raportul european din 2015 nu a găsit niciunul și a recomandat de aceea doar utilizarea tradițională, nu pe cea „bine stabilită”.⁵ Singurele date pe oameni din raport privesc un preparat din trei plante, țintaură, rădăcină de leuștean și frunze de rozmarin, câte 18 mg din fiecare, studiat în probleme ale căilor urinare. Ele nu spun nimic despre ceaiul de țintaură.⁵

De ce se iau amarurile înainte de masă

Mecanismul nu e clar. Raportul european spune că se presupune că substanțele amare stimulează nervii gustului din gură și cresc secreția de suc gastric și de bilă, ceea ce ar întări pofta de mâncare și digestia.⁵ De aici ideea de a le lua înainte de masă: o sursă din 1974, citată în raport, dădea 1-2 lingurițe de plantă pe cană, înainte de mese.⁵ Monografia țintaurii nu spune când se ia ceaiul, dar monografiile altor plante amare cer, pentru pofta de mâncare, o jumătate de oră înainte de masă: rădăcina de gențiană și rădăcina de păpădie, iar pentru iarba de coada-șoricelului, preparatele lichide.^{13, 14, 15}

Pentru gențiană, raportul european descrie un studiu cu 24 de voluntari sănătoși: tinctura de gențiană de 2% a crescut secreția de salivă în primele 30 de minute, asemănător acidului citric folosit ca martor. Pentru țintaură nu există un astfel de studiu.¹²

Receptorii gustului amar nu stau doar în gură. Au fost găsiți și în mucoasa tubului digestiv, în celule care eliberează hormoni.¹⁶ Studiile pe oameni cu substanțe amare puse direct în stomac au dat rezultate amestecate. La 15 și la 12 bărbați sănătoși, chinina pusă în stomac a scăzut glicemia după o băutură cu nutrienți, dar nu a încetinit golirea stomacului și nu a schimbat cât au mâncat la masa următoare.¹⁷ La 19 bărbați, un extract amar de hamei a scăzut, dimpotrivă, cantitatea mâncată: de la 5.383 kJ cu placebo la circa 4.450 kJ. Senzația de poftă nu s-a schimbat, iar unii participanți au avut greață sau balonare.¹⁸ Niciunul dintre aceste studii nu a folosit țintaură.

În laborator și pe animale

Extractele de țintaură au arătat, în experimente pe animale și pe celule, efecte antioxidante, antibacteriene, antiinflamatoare și altele. Raportul european spune că rezultatele nu contrazic folosirea tradițională, dar că datele experimentale sunt foarte puține.^{5, 19}

• Febra: datele despre un efect asupra febrei sunt foarte puține și nu există o doză pentru această folosire. De aceea raportul spune că folosirea ca scăzător de febră nu poate fi recomandată.⁵
• Glicemia: în experimente pe șoareci și pe șobolani cu diabet provocat, extractele au scăzut glicemia. Nu există studii pe oameni.⁵
• Paraziții: într-un test de laborator din 2025, tincturi din 46 de plante medicinale au fost puse în contact cu larve de nematode ale animalelor, Strongyloides papillosus și Haemonchus contortus. Cinci plante au avut efect. Țintaura nu a fost printre ele.²⁰
• Amestecurile amare: un extract „Amara” din nouă plante, între care și țintaura, a relaxat la cobai mușchiul fundului stomacului. Dintre cele nouă plante, cele care au frânat receptorul implicat au fost Juniperus communis, Peucedanum ostruthium și Salvia officinalis, nu țintaura.²¹

Rezultatele din laborator nu arată ce face un ceai de țintaură în stomacul unui om. Recunoașterea europeană se bazează pe tradiție, nu pe studii clinice.^{4, 5}

Precauții și siguranță

Raportul european nu a găsit în documentarea folosirii tradiționale efecte adverse grave. Datele de toxicitate sunt puține: într-un studiu pe rozătoare, un extract apos nu a provocat decese la doze orale de până la 15 g/kg într-o singură priză, la șoareci, și nu a arătat toxicitate după 90 de zile la 1.200 mg/kg pe zi, la șobolani, cu mici modificări la dozele mari, printre ele scăderea glicemiei și a trigliceridelor. Raportul socotește administrarea pe cale orală sigură la dozele folosite tradițional.⁵ Monografia cere câteva precauții clare:⁴

• Ulcerul peptic: contraindicat. Raportul spune că țintaura nu trebuie folosită în caz de ulcer peptic activ și notează că extractele cresc secreția de suc gastric. Cine are gastrită sau reflux face bine să întrebe medicul înainte.^{4, 5, 22}
• Alergia: nu se folosește de cei alergici la plantă. Raportul îi exclude și pe cei cu intoleranță cunoscută la plantele din familia gențianelor.^{4, 5}
• Copiii și adolescenții: nu se recomandă sub 18 ani, din lipsa datelor. În timpul consultării publice, cineva a cerut o doză pentru adolescenți, dar cererea nu a fost acceptată, fiindcă nu avea date de siguranță și de expunere.^{4, 5}
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită. Nu există date despre fertilitate.⁴
• Alte medicamente: monografia nu raportează interacțiuni, dar raportul notează că date specifice despre interacțiuni nu există.^{4, 5}
• Efectele nedorite: nu se cunosc. La supradoză s-au raportat tulburări de stomac și greață. Dacă apar reacții adverse, e nevoie de medic.⁴
• Durata: dacă simptomele durează mai mult de 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.⁴
• Alcoolul: tincturile și extractele lichide conțin alcool, iar monografia cere ca eticheta să îl precizeze.⁴

Țintaura nu se folosește la cine are ulcer peptic. Nu s-au făcut teste de toxicitate asupra reproducerii și de genotoxicitate.⁴

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, specia Centaurium erythraea Rafn e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase.⁸

Țintaura nu figurează în niciuna dintre anexele Ordonanței de urgență nr. 57/2007 privind ariile naturale protejate și speciile sălbatice, în versiunea consolidată consultată. Gențiana galbenă, de exemplu, e acolo, sub numele „ghințură”, în anexa 5A.²³

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde țintaura.²⁴ Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Raportul de evaluare nu recomandă nici includerea țintaurii pe lista europeană a substanțelor vegetale, printre altele din lipsa datelor de toxicitate la doze repetate și de genotoxicitate.⁵ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Țintaura de-a lungul timpului

O „centaură mică” apare desenată, cu numele grecesc Kentaurion to mikron, într-un manuscris din secolul al VI-lea cunoscut drept Dioscoride din Viena.²⁵

Raportul european notează că, în vechime, țintaura s-a folosit ca febrifug în accesele de febră intermitentă și ca sedativ, iar sursele mai pomenesc folosiri pentru diabet, malarie, mușcături de șarpe și răni. Niciuna dintre aceste folosiri nu e recunoscută azi de monografie. Folosirea pe piele nu îndeplinește nici ea condițiile unui medicament tradițional, pentru că în surse lipsesc compoziția preparatului, doza, durata și datele clinice.⁵

În 1994, Bisset o descria drept amar folosit pentru stimularea poftei de mâncare și a secreției sucului gastric, mai ales în stările dispeptice cronice.⁵ Drogul apare și în farmacopei: Centaurii minoris herba e descrisă în farmacopeile mai multor state europene, între care și România, după Martindale, 1977.⁵

La noi, DLRLC notează că din țintaură se scotea un surogat al chininei, iar un citat din Delavrancea o lauda pentru friguri.⁷ Între 1860 și 1970, sursele etnobotanice românești o pomenesc la copii, pentru slăbiciune și lipsa poftei de mâncare, sub formă de sirop.²⁶ Azi, monografia europeană nu o recomandă sub 18 ani.⁴

În 2014, Germania a raportat 191 de ceaiuri cu țintaură, iar Austria, un medicament înregistrat cu țintaură singură, într-un plic de 1,4 g.⁵ La revizuirea din 2025-2026, statele membre au raportat două produse înregistrate cu o singură plantă, amândouă acoperite deja de monografie.³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu țintaură

Până aici ai citit despre țintaură. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană se referă la ceai, pulbere și extracte din țintaură singură, iar forma cea mai apropiată de ea e ceaiul nostru din partea aeriană.⁴

Ceai Țintaură vrac

• Părți aeriene de țintaură (Centaurium umbellatum pe etichetă), 30 g, plantă uscată vrac
• Pe etichetă, pentru uz intern: 1 lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte, lăsată acoperită câteva minute și strecurată; 2 căni pe zi, înaintea meselor principale
• În monografia europeană, pentru adulți: 1-4 g de plantă la 200 ml de apă clocotită, de până la 4 ori pe zi; nu în ulcer peptic

6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Bitterurile și capsulele cu țintaură

Nu avem tinctură sau capsule numai din țintaură. Planta apare, una dintre 30 sau mai multe, în bitterurile Taina Plantelor și în capsulele lor. Pentru aceste amestecuri nu există monografie europeană. Bitterul fără alcool de 500 ml conține și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.²⁷

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 200ml

38,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 500ml

73,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina plantelor fara alcool 200ml

24,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina plantelor fara alcool 500ml

34,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Taina Plantelor

31,99 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, altă plantă: coada-șoricelului

Pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru tulburările digestive ușoare, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii și pentru iarba de coada-șoricelului (Achillea millefolium), rădăcina de gențiană galbenă, rădăcina de cicoare și rădăcina de păpădie.^{15, 13, 28, 14} Produsele noastre cu „gențiană” au pe etichetă altă specie, iar ceaiurile noastre de cicoare și de păpădie sunt din părți aeriene, nu din rădăcină. Dintre cele patru plante, doar coada-șoricelului se găsește la noi, ca ceai, în forma din monografie, iarba. Monografia ei nu recomandă folosirea sub 12 ani și cere medic după 2 săptămâni.¹⁵

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Soricelului vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, intern	De reținut
Ceai Țintaură vrac	1 lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte; 2 căni pe zi, înaintea meselor principale	În monografie: 1-4 g la 200 ml, de până la 4 ori pe zi, doar adulți; nu în ulcer peptic
Bitter Taina Plantelor, cu alcool, 200 și 500 ml	Pe etichetă, pentru adulți: 2 lingurițe, cam 10 ml, de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbinte	30 de plante; conține alcool, 38%
Bitter Taina Plantelor fără alcool, 200 ml	La fel ca la varianta cu alcool	Fără alcool; peste 30 de plante
Bitter Taina Plantelor fără alcool, 500 ml	Pe etichetă: „conform recomandării specialistului”	Conține și sunătoare; peste 30 de plante
Capsule Bitter Taina Plantelor	2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale, în cure de 6 săptămâni, cu pauze de 10 zile	30 de plante, în extract atomizat
Ceai Coada-șoricelului vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi, între mesele principale	În monografie: 1,5-4 g, de 3-4 ori pe zi, între mese; nu sub 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern. Monografia europeană a țintaurii descrie ceaiul, pulberea și extractele din țintaură singură, nu amestecurile.^{4, 15}

Întrebări frecvente

Referințe

1. GBIF Secretariat. Centaurium erythraea Rafn, Centaurea cyanus L. și Hypericum perforatum L., GBIF Backbone Taxonomy, familii, nume comune și observații din România, gbif.org, consultat la 30 septembrie 2026.
2. Pringle J.S. Centaurium Hill, Centaurium erythraea Rafn și Centaurium pulchellum (Swartz) Hayek, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 14, Oxford University Press, 2023, efloras.org.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, EMA/HMPC/8050/2026, 4 martie 2026.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, EMA/HMPC/277493/2015, adoptată pe 24 noiembrie 2015 (prima versiune, EMEA/HMPC/105536/2008, adoptată pe 12 martie 2009).
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, EMA/HMPC/277491/2015, 24 noiembrie 2015.
6. Native Plant Trust. Centaurium erythraea (European centaury), Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în septembrie 2026.
7. dexonline.ro, articolele „țintaură”, „fiere”, „frig”, „frigurică”, „potroacă” și „albăstriță”, după DEX ’09, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), CADE, DLRLC, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul de sinonime, DER și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș.
8. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
9. British Pharmacopoeia 2012, anexa XI N, Bitterness Value, reprodusă pe drugfuture.com, consultată în septembrie 2026.
10. Burgers L. Tausendgüldenkraut. PTA-Forum, 16 februarie 2021, pta-forum.de.
11. Gubar S.M., Materiienko A.S., Smielova N.M., Budanova L.G., Georgiyants V.A. Development of a New Approach for Standardization of the Herb Centaurium erythraea Rafn. by High Performance Liquid Chromatography. Turkish Journal of Pharmaceutical Sciences, 2020, 17(6):593-598.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Gentiana lutea L., radix, EMA/HMPC/607863/2017, 20 noiembrie 2018.
13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Gentiana lutea L., radix, revizia 1, EMA/HMPC/607861/2017, adoptată pe 20 noiembrie 2018.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Taraxacum officinale F.H. Wigg., radix, EMA/HMPC/475726/2020, 24 noiembrie 2021.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Achillea millefolium L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/376416/2019, adoptată pe 23 septembrie 2020.
16. Sternini C., Rozengurt E. Bitter taste receptors as sensors of gut luminal contents. Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology, 2025, 22(1):39-53.
17. Bitarafan V., Fitzgerald P.C.E., Little T.J., Meyerhof W., Jones K.L., Wu T., Horowitz M., Feinle-Bisset C. Intragastric administration of the bitter tastant quinine lowers the glycemic response to a nutrient drink without slowing gastric emptying in healthy men. American Journal of Physiology. Regulatory, Integrative and Comparative Physiology, 2020, 318(2):R263-R273.
18. Walker E.G., Lo K.R., Pahl M.C. și colab. An extract of hops (Humulus lupulus L.) modulates gut peptide hormone secretion and reduces energy intake in healthy-weight men: a randomized, crossover clinical trial. American Journal of Clinical Nutrition, 2022, 115(3):925-940.
19. El Menyiy N., Guaouguaou F.E., El Baaboua A. și colab. Phytochemical properties, biological activities and medicinal use of Centaurium erythraea Rafn. Journal of Ethnopharmacology, 2021, 276:114171.
20. Boyko O., Brygadyrenko V. Anthelmintic Activity of Traditional Medicinal Plants Used in Europe. Biology (Basel), 2025, 14(12):1636.
21. Piqué-Borràs M.R., Röhrl J., Künstle G. Herbal Amara extract induces gastric fundus relaxation via inhibition of the M2 muscarinic receptor. Neurogastroenterology & Motility, 2025, 37(1):e14924.
22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Iarbă de țintaură, Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, rezumat destinat publicului, EMA/824095/2015, 2 februarie 2016.
23. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007, anexele, în versiunea consolidată consultată în septembrie 2026.
24. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
25. Wikimedia Commons. Wiener Dioskurides Centauria minor.jpg, categoria Vienna Dioscurides, commons.wikimedia.org, consultat în septembrie 2026.
26. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
28. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Cichorium intybus L., radix, EMA/HMPC/121816/2010, 15 ianuarie 2013.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a țintaurii se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar pentru orice simptom digestiv care durează mai mult de 2 săptămâni sau se agravează este nevoie de medic.