Ceai Iedera vrac

Compuși activi și mecanisme de acțiune:
Frunzele de Iederă (Hedera helix) conțin un complex bogat de compuși bioactivi care stau la baza proprietăților sale fitoterapeutice. Saponozidele — hederina, hederozida A, hederacozidele B și C și hederagenina — sunt principalii compuși responsabili de acțiunea expectorantă, antitusivă și antispastică la nivelul bronhiilor. Hederacozidele A și C au și capacitatea de a inhiba elastaza și hialuronidaza, enzime implicate în procesele de degradare a țesuturilor, ceea ce explică proprietățile anti-îmbătrânire ale Iederei în aplicațiile externe.

Polifenolii prezenți — rutozid, rutinozid și falcarinol — contribuie la efectul antiinflamator și antioxidant al plantei. Acizii organici (cafeic, clorogenic, oleanolic) susțin limitarea proceselor inflamatorii din organism. Scopolina adaugă o componentă antispastică suplimentară, utilă în relaxarea musculaturii bronșice.

Fitoestrogenii din frunzele de Iederă pot stimula apariția fluxului menstrual întârziat prin creșterea circulației sanguine în zona uterină și pelviană, conferind plantei proprietăți emenagoge. De asemenea, frunzele conțin β-caroten (provitamina A) și α-tocoferoli (vitamina E).

În fitoterapia modernă, preparatele din frunzele tinere de Iederă au acțiune expectorantă și sunt utile în calmarea episoadelor de tuse prin reducerea spasmelor, în special a celor de natură acetilcolinică, de la nivelul bronhiilor. Iedera combate bacilii Gram-pozitivi și poate fi folosită pentru calmarea durerilor atât intern (în gât, de amigdale, de cap), cât și extern (articulare, musculare). Extern, derivatele din Iederă sunt folosite și pentru combaterea inflamațiilor, edemelor, celulitei și a problemelor de natură cutanată. În prezent, specia este studiată și pentru proprietățile sale citotoxice.

Iedera este cunoscută pentru proprietățile sale fitoterapeutice încă din Grecia antică, unde frunzele sale erau macerate în vin și folosite pentru tratarea intoxicațiilor. Denumirea științifică a speciei (Hedera helix) provine din cuvintele grecești pentru „a se prinde / a se agăța” (khandano) și „spirală” (elix), însemnând „plantă agățătoare care se încolăcește”. Pe teritoriul României, strămoșii noștri foloseau frunzele acestei specii atât extern, pentru problemele cutanate, cât și intern, pentru calmarea stărilor febrile, a inflamațiilor, durerilor de cap sau problemelor digestive.

Caracteristici generale:
Plantele medicinale folosite ca materie primă pentru ceaiurile Hypericum sunt procurate din zone nepoluate, ecologic curate, ceea ce garantează puritatea produsului prin lipsa contaminanților toxici, metalelor grele, erbicidelor, insecticidelor, îngrășămintelor chimice, microorganismelor sau virușilor patogeni. Materialul biologic utilizat este nemodificat genetic, obținut preponderent din flora sălbatică a țării noastre. Frunzele de Iederă au fost culese manual, pe tot parcursul anului, selectându-se doar cele lobate cu pețiol, apoi uscate la temperaturi menajante pentru conservarea proprietăților benefice. Nu au fost folosite tratamente chimice sau iradiante.

Contraindicații:
• Nu se recomandă în sarcină și alăptare.
• Nu se administrează copiilor sub 3 ani.
• Nu se utilizează de către persoanele cu sensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

Avertismente:
• Nu depășiți doza zilnică recomandată.
• Nu se va consuma mai mult de 3 luni fără pauză.
• Persoanele însărcinate sau care alăptează și cele care urmează tratamente medicamentoase sau care se află sub supraveghere medicală sunt sfătuite să consulte un specialist înainte de începerea curei.
• Frunzele proaspete de Iederă pot irita pielea și mucoasele.
• Fructele de Iederă sunt toxice și nu trebuie consumate.
• Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată și un mod de viață sănătos.
• A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici.

Condiții de depozitare:
Bine închis, ferit de lumină și umiditate, la temperaturi de maximum 25°C.