Bitter Taina Plantelor 500ml – Ediție Aniversară 30 de Ani

În crearea Bitterului „Taina Plantelor”, ne-am orientat după principiul legăturii dintre om, natură și credința că Dumnezeu, când a creat omul, a creat și mijloacele sale de subzistență și viață sănătoasă în spațiul său vital. Așa cum am menționat deja, asocierea de plante este gândită astfel încât să facă din acest produs un tonic și stimulent general al organismului, un reglator al funcțiilor vitale. Este un adevărat „elixir al vieții” prin multiplele acțiuni binefăcătoare asupra sănătății și stării generale a corpului. Preîntâmpină și ameliorează o mare varietate de probleme de sănătate, iar atunci când afecțiunea este gravă, ajută la reducerea durerii. Înlătură oboseala și stresul conferind bună-dispoziție și putere de muncă prin conținutul bogat în substanțe active valoroase. Întărește imunitatea organismului în mod natural prin creșterea puterii de apărare în fața agenților patogeni, fiind indicat în: viroze, gripe, infecții cu stafilococi, streptococi, micoze. Imunitatea crescută ajută organismul în lupta cu factorii cancerigeni, producători de tumori benigne sau maligne. Scade colesterolul din sânge și combate statusul proinflamator (inflamația din organism), prevenind apariția arteriosclerozei și, prin aceasta, reduce riscul de accidente cerebrale și cardiace. Detoxifică organismul, stimulând eliminarea toxinelor pe cale renală, digestivă și sudorifică. Ajută digestia, diminuează durerile abdominale și elimină balonările (spasmolitic și carminativ), iar prin caracterul coleretic-colagog (drenarea bilei), calmează crizele de colecist. Fiind ușor laxativ, este indicat în curele de slăbire, tratamentul antihemoroidal și în constipațiile cronice. Ameliorează durerile reumatismale prin efectul analgezic și antiinflamator, calmează durerile de cap de natură nervoasă, reumatică sau biliară, prin administrarea pe cale internă și aplicații externe pe locul dureros. Îmbunătățește circulația periferică defectuoasă la persoanele cu probleme ale arterelor sau venelor și reduce simptomele răcelii și gripei, atunci când este folosit sub formă de frecție. Întârzie procesul de îmbătrânire prin reglarea funcțiilor organismului și datorită compușilor antioxidanți, ușurează traversarea etapei de menopauză la femei, amână instalarea osteoporozei (datorită proprietăților antiinflamatoare), calmează durerile articulare, întărește vederea. Poate fi folosit și în gastritele hiperacide și ulcer gastro-duodenal datorită ingredientelor active care scad sau neutralizează acidul gastric în exces și limitează supradezvoltarea bacteriei Helicobacter pylori (responsabilă de cauzarea ulcerelor gastrice), împiedicând prin aceasta apariția esofagitei de reflux.

Printre principiile active conținute în produsul de față, amintim flavonoidele și acizii polifenolcarboxilici. Compuși precum acidul cafeic sau acidul galic sunt recunoscuți pentru efectele lor puternic antioxidante. De fapt, acidul galic este utilizat chiar ca un standard în analizele asociate activității antioxidante (de ex., metoda Folin-Ciocâlteu). Mai mult, studiile științifice au evidențiat efectul inhibitor al acidului galic în formarea proteinei amiloide asociate cu apariția bolilor degenerative precum Alzheimer sau Parkinson. De asemenea, acidul cafeic și-a dovedit, în numeroase studii, acțiunea inhibitoare asupra proliferării celulelor canceroase, fiind în același timp, și un bun imunomodulator și antiinflamator. Alți acizi polifenolcarboxilici regăsiți în produsul de față sunt: acidul homogentisic și cel dihidroxibenzoic, cel din urmă fiind folosit ca intermediar în produsele farmaceutice cu acțiune analgezică, antipiretică (reducerea febrei) și antireumatică.

Extrase hidroenzimatic și prin macerare în alcool etilic de cea mai bună calitate sunt și uleiurile volatile cu numeroase proprietăți terapeutice. Alfa-pinenul, sabinenul, borneolul, limonenul, gingerolul sau carvona sunt toate uleiuri aromatice ce au fost perfect valorificate prin procesul multifazic avansat de obținere a produsului de față ce cuprinde: extracția enzimatică la rece, macerarea în alcool etilic și infuzarea materialului biologic în vederea recuperării substanțelor active ce nu s-au putut extrage în primele etape. Astfel, alfa-pinenul este un bronhodilatator foarte biodisponibil, dar și un bun antiinflamator, un antibiotic natural cu spectru larg și chiar și un adjuvant al memoriei prin inhibarea acetilcolinesterazei. Limonenul conferă produsului de față proprietățile sale digestive fiind des folosit în medicina naturistă și alternativă pentru calmarea simptomelor refluxului gastroesofagian și a arsurilor (pirozis).

Așadar, Bitterul „Taina Plantelor” este un produs deosebit, obținut din ingrediente de calitate, atent selecționate ce au fost prelucrate cu ajutorul unor instalații de top, în vederea valorificării substanțelor biologic-active și a obținerii unei eficacități sporite. Cu abordarea sa inovatoare și fundamentul său profund în tradițiile strămoșești, reprezintă o simbioză remarcabilă între știința modernă și înțelepciunea ancestrală. Prin diversitatea selectă a plantelor medicinale și aplicarea unui proces de producție avansat, acesta nu este doar o expresie a gustului rafinat, ci și un instrument eficient în promovarea sănătății și bunăstării, reușind să îmbine armonios aroma caracteristică a plantelor medicinale, cu proprietăți sanogene de excepție. Din acest motiv, Bitterul se dovedește indispensabil la mesele festive, grele, însă este și o opțiune naturală și sănătoasă de a stimula pofta de mâncare. Astfel, Bitterul „Taina plantelor” nu este doar o băutură tonic-digestivă, ci o reflectare a armoniei dintre trecut și prezent, între știință și tradiție, oferind un echilibru unic între plăcerea senzorială și beneficiile terapeutice. Este, prin urmare, nu doar o alegere, ci și o experiență care îmbogățește și celebrează moștenirea culturală și naturală, adaptând-o cerințelor și provocărilor epocii contemporane.

Bitterul „Taina Plantelor” poate fi folosit timp îndelungat, nu are contraindicații pentru persoanele sănătoase și se poate asocia cu medicamente atunci când este administrat corect și sub îndrumarea unui specialist. Persoanele care nu au voie să consume alcool, pot dilua bitterul în ceai fierbinte care provoacă evaporarea alcoolului sau pot alege varianta hidroglicerinică a acestui produs (Bitterul Taina Plantelor Fără Alcool).

În continuare, vom prezenta principalele proprietăți benefice ale compușilor activi din Bitterul „Taina Plantelor”:

Cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o specie erbacee perenă regăsită în zonele montane unde crește pe pajiști și pășuni alpine, în poieni și la marginea pădurilor, prezentând inflorescențe de culoare roz-violet, mov și, mai rar, albă. Deși este strâns înrudit cu Cimbrul-de-câmp (Thymus vulgaris), cele două specii nu trebuie confundate între ele și nici cu Cimbrul (bun, de grădină – Satureja hortensis), alături de care fac parte din familia Lamiaceelor. Cimbrișorul este o plantă aromatică medicinală asociată, în trecut, cu ideea de curaj, vitejie și folosită în mod tradițional pentru ameliorarea simptomelor virozelor, problemelor digestive, curățarea rănilor superficiale sau pentru regularizarea ciclului menstrual. Conform Fitoterapiei moderne, derivatele din Cimbrișor ajută la eficientizarea digestiei prin stimularea funcțiilor gastrice și intestinale. De asemenea, cantitatea mare de ulei volatil (1-2,5%) conținută în această plantă ajută la calmarea senzației de disconfort de la nivelul căilor respiratorii, reducând inflamația și crescând imunitatea locală. Acesta protejează împotriva virusurilor, bacteriilor și a fungilor (de ex: Cryptococcus neoformans, specii de Aspergillus, Saprolegnia și Zygorhynchus; Salmonella typhimurium, Staphylococcus aureus, Escherichia coli ș.a.). În plus, compușii activi (de ex.: ulei volatil – borneol, cineol, timol, cimol, carvacrol, terpineol, apigenin, mircen, α-pinen, β-cariofilen, β-bisabolen, limonen, geraniol, citral; flavonoide, acizi polifenolcarboxilici – acid ursolic, acid cafeic, acid rosmarinic; taninuri, principii amare, serpilină, săruri ale acidului malic, săruri minerale ș.a.) din Cimbrișor, contribuie și la tonifierea sistemului nervos, stimularea circulației sanguine, calmarea spasmelor musculare și a crampelor menstruale și calmarea iritațiilor cutanate. Pe scurt, printre virtuțile produselor pe bază de Cimbrișor se numără acțiunea: antiinflamatoare, antiseptică, decongestionantă, antitusivă, expectorantă, secretolitică, analgezică, antispastică, digestivă, antipiretică, emenagogă, vermifugă, tonică asupra sistemului nervos și diuretică.

Coada-calului (Equisetum arvense) este o plantă erbacee perenă din familia Equisetaceae. Aceasta era cunoscută și de către strămoșii noștri daci, care o foloseau în scop medicinal. Bogată în siliciu și potasiu, Coada-calului este utilă atât în medicina umană, cât și în cea veterinară. Aceste elemente susțin buna funcționare a sistemului articular, osos, a glandelor suprarenale, splinei, rinichilor, plămânilor și inimii. Concentrația mare în siliciu organic, față de alte plante, recomandă Coada-calului și în menținerea sănătății unghiilor, a părului și a pielii. Acest lucru se datorează rolului important al siliciului în biosinteza colagenului și în menținerea integrității pereților celulari. Pe scurt, extractul de Coada-calului contribuie la menținerea sănătății sistemelor uro-renal, cardiovascular și articular prin acțiunea sa diuretică, remineralizantă și detoxifiantă. În plus, compușii activi (de ex.: acid silicic și silicați, acid malic, acid oxalic, saponozide – equisetonina, equisetogenina, flavonoide – glicozizi ai quercetinei, acizi fenolici, metil esteri ai acizilor cafeic și protocatehic, acizi dicarboxilici, alcaloizi – nicotina, palustrina, palustridina, fitosteroli – sisterol, gliceride ale acizilor stearic, oleic, linoleic, dimetil sulfone, ulei esențial, vitamina C și minerale – K, Mn, Si, Al) din părțile aeriene ale acestei specii: favorizează eliminarea acidului uric, a clorurilor și a retențiilor de apă din organism, cresc numărul de hematii, reduc episoadele hemoragice, echilibrează pH-ul gastric, reglează ciclul menstrual și au rol adjuvant în curele de slăbire. Astfel, printre virtuțile extractului de Coada-calului se numără acțiunea: mineralizantă, diuretică, declorurantă, depurativă, hemostatică, antianemică, alcalinizantă, cardioprotectoare, cicatrizantă și relaxantă.

Coada-șoricelului (Achillea millefolium) este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae/ Compositae. În România aceasta este menționată ca specie fitoterapeutică în anul 1863, însă este consemnată folosirea ei încă de pe timpul dacilor de la care, se pare, că au fost preluate multe dintre utilizările speciei. În lucrările moderne de fitoterapie, Coada-șoricelului este recunoscută ca o plantă cu multiple întrebuințări, derivatele din Coada-șoricelului susținând digestia, calmând disconfortul abdominal, reglând pofta de mâncare și susținând funcțiile ficatului și pe cele ale colecistului. În plus, compușii activi (de ex.: ulei eteric – sesquiterpene – achileină, azulene, cineol, limonen, cariofilen, camfen, borneol, pinen, flavone, principii amare, taninuri, fitosteroli, colină, fitoestrogeni – apigenină, luteolină; acizi organici – achileic, valerianic, formic, acetic, aconitic, ascorbic, folic, cafeic, salicilic, stearic, miristic, oleic, linoleic, succinic, zaharide – zaharoză, maltoză, glucoză, arabinoză, galactoză, dextrine; rezine, vitamine – C, complex B și minerale – Ca, Mn, Cu, Zn, Fe, Ni, Si, Cd) din florile, frunzele și tulpinile acestei specii contribuie și la: menținerea sănătății tractului respirator, întărirea imunității, scăderea glicemiei, combaterea infecțiilor urinare și menținerea sănătății rinichilor, ameliorarea neplăcerilor asociate ciclului menstrual sau perioadei menopauzale, combaterea stresului oxidativ și limitarea proceselor inflamatorii din organism. Astfel, printre virtuțile extractului de Coada-șoricelului se numără acțiunea: digestivă, stomahică, depurativă, fitoestrogenică, hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, detoxifiantă la nivelul ficatului, venotonică, colecistokinetică, calmantă, astringentă, vermifugă, hemostatică, antispastică, diuretică, imunomodulatoare, expectorantă și ușor laxativă și carminativă.

Ienupărul (Juniperus communis) este un arbust conifer, rășinos, microfanerofit, sempervirent, aromatic, medicinal, condimentar care face parte din familia Cupressaceae (în care se regăsesc arbori și arbuști rășinoși sempervirenți precum Tuia, Chiparosul sau Sequoia). Mirosul Ienupărului este unul caracteristic, putând fi descris ca fiind proaspăt, lemnos, cu note dulci și picante. În fitoterapia modernă, derivatele din Ienupăr sunt adjuvante în menținerea sănătății pulmonare, a tractului respirator superior, în relaxarea sistemului nervos, detoxifierea organismului pe cale renală și sudoripară. Acestea influențează tonusul musculaturii netede diminuând spasmele de la nivelul tractului respirator, calmând episoadele de tuse și ușurând expectorația. Cantitatea mare de ulei esențial regăsită în această plantă ajută la calmarea senzației de disconfort de la nivelul căilor respiratorii, reducând inflamația și crescând imunitatea locală. În ceea ce privește componența uleiului volatil, acesta este bogat în α- și β-pinen, mircen, sabinen, limonen, (E)-β-cariofilen, α-humulen și alți compuși cu efecte puternic antibacteriene, antivirale, antifungice și nu doar. Spre exemplu, pinenul este un bronhodilatator foarte biodisponibil, dar și un bun antiinflamator, un antibiotic natural cu spectru larg (eficient și în cazul unor microorganisme rezistente la antibiotice) și chiar și un adjuvant al memoriei prin inhibarea acetilcolinesterazei. Limonenul conferă produsului de față proprietățile sale de calmare a simptomelor refluxului gastroesofagian și a arsurilor (pirozis). Extern, preparatele pe bază de Ienupăr dezinfectează și curăță eficient tenurile acneice, cu eczeme, dermatoze sau cu micoze. Acestea combat durerile reumatice, mătreața, acneea, celulita și infecțiile bucofaringiene, și protejează împotriva cariilor, plăcii bacteriene și a inflamației gingivale.

Măceșul (Rosa canina) cunoscut și drept Ciucuri-de-mărăcine, Cocașder, Rug-de-măceș, Trandafir-sălbatic sau Mărăcine, este un arbust spinos care face parte din familia Rosaceae. Acesta este considerat strămoșul multor varietăți de trandafir. În Europa, Măceșul este îndrăgit pentru fructele sale aromate și ușor acrișoare. Alături de alte super-fructe precum Cătina-albă, Coacăzele-negre, Mure și de Afine, Măceșele sunt o sursă naturală biodisponibilă de vitamine, antioxidanți și compuși cu acțiune antiinflamatoare. Conform lucrărilor de fitoterapie, fructele de Măceș (Cynosbati fructus) sunt utile în restabilirea echilibrului microbiotei intestinale (reglând frecvența și consistența scaunelor) și în curățarea organismului de toxine pe cale gastrointestinală, renală și sudorifică. Acestea a o acțiune antiseptică la nivelul tractului digestiv și a celui urinar, limitând dezvoltarea unor microorganisme precum E. coli sau Candida spp., precipitând proteinele și având o acțiune antilitiazică. Mai mult, Măceșele au și o acțiune astringentă, colagogă, coleretică, vermifugă și vasodilatatoare. Nu în ultimul rând, datorită conținutul mare de antioxidanți (polifenoli, bioflavonoizi, vitamina C – cca 2g la 100g fruct) fructele de Măceș contribuie la limitarea acțiunii negative a stresului oxidativ prin legarea de ADN-ul celular și limitarea proceselor de deteriorare a materialului genetic. Astfel, acestea au și o acțiune anti-ageing, protejând celulele în procesul de îmbătrânire. Pe scurt, derivatele din Măceșe contribuie la vitaminizarea organismului și la întărirea sistemului imunitar datorită conținutului mare în vitamina C. În plus, compușii activi (de ex.: uleiuri volatile, taninuri, mircină, lecitină, vanilină, zaharuri, acizi organici: malic, galic, citric, pectină, proteine, vitaminele A, K, C, complex B și săruri minerale – Ca, Fe, K, Mg) din fructele acestei specii contribuie și la: normalizarea tranzitului intestinal, protejarea și refacerea vaselor și capilarelor sangvine, reglarea microcirculației, stimularea colecistului, protejarea funcțiilor hepatobiliare, detoxifierea organismului și eliminarea surplusului de apă (retenții) și acid uric. Astfel, printre virtuțile produselor din fructe de Măceș se numără acțiunea: antidiareică, antiinflamatoare, colecistokinetică, astringentă, depurativă, vaso- și capilaroprotectoare și dilatatoare, antioxidantă, vitaminizantă, tonică, antiparazitară, antilitiazică și diuretică.

Menta (Mentha longifolia), cunoscută și drept Izmă-bună sau Izmă de grădină, este o plantă erbacee perenă, aromatică ce aparține familiei Lamiaceelor / Labiatelor (care conține peste 25 de specii de Mentă și numeroși hibrizi). Deși există nenumărate specii de Mentă, Izma-bună este cea mai căutată. Aceasta are o istorie de folosință îndelungată atât ca plantă medicinală cât și condiment. Unul dintre motivele pentru care Izma-bună este importantă în fitoterapie este conținutul frunzelor sale în mentol și mentonă. Cei doi compuși fac parte din uleiurile esențiale ce se regăsesc în diferite specii de Mentă și le conferă acestora aroma mentolată caracteristică. Datorită proprietăților sanogene și organoleptice apreciate încă din antichitate, Menta rămâne și în zilele noastre un remediu eficient împotriva unui spectru larg de probleme digestive și nu doar. Astfel, aceasta este folosită de secole ca tonic digestiv grație proprietății sale de a stimula secreția sucurilor digestive, de a reduce flatulența și de a calma spasmele intestinale și biliare. Mai recent, produsele pe bază de Mentă au devenit tot mai utilizate în adresarea simptomelor asociate intestinelor iritabile și a inflamațiilor intestinale. De asemenea, cercetările științifice actuale încep să confirme tot mai multe proprietăți sanogene ale produselor pe bază de Mentă, în special asupra sistemului digestiv, dar și a celor nervos sau imunitar. În fitoterapia modernă, Menta este recunoscută și folosită pentru proprietățile sale carminative, antiseptice, antiinflamatoare și relaxante asupra sistemului nervos. Aceasta este indicată și în ameliorarea simptomelor asociate virozelor datorită conținutului mare de uleiuri esențiale, decongestionante la nivelul căilor respiratorii, secretolitice și expectorante.

Salcâmul (Robinia pseudacacia) este un arbore foios, megafanerofit, heliofil, adventiv, spontan sau cultivat, care face parte din familia Fabaceae/Leguminosae fiind, deci, o leguminoasă precum Mazărea, Bobul, Năutul, Lemnul-dulce, Fasolea, Lupinul, Trifoiul, Lucerna sau Lintea. În fitoterapia modernă, produsele obținute din florile de Salcâm se remarcă prin proprietățile lor ușor alcalinizante, emoliente și calmante asupra mucoasei gastrice și duodenale. În plus, compușii activi (de ex.: glucozide flavonoidice – robinină, acaciină; acizi organici – cafeic, clorogenic, palmitic, linoleic, α‑linolenic; metil salicilat, izopropil miristat, ulei volatil – acid p-anisic, farnesol, n-pentadecan, n-pentacosan, n‑heptacosan, n‑nonacosan; vitamine și minerale – Ca, Ni, Cu, Cr ș.a.) din florile de Salcâm contribuie și la: combaterea hiperacidității gastrice și calmarea durerii asociate acesteia, reducerea senzației de arsură produsă de refluxul gastric (pirozis), ușurarea respirației prin fluidizarea secrețiilor bronșice, calmarea inflamației căilor respiratorii superioare, reducerea episoadelor de tuse, calmarea durerilor articulare de natură reumatică, menținerea diviziunii celulare normale, îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Salcâm se numără acțiunea: antiacidă, antitusivă, secretolitică, antiinflamatoare, calmantă, antiastmatică, antireumatică, citotoxică, emolientă, antibronșitică și diuretică. Extern, derivatele din Salcâm se pot folosi pentru: grăbirea cicatrizării rănilor, ulcerațiilor, arsurilor sau degerăturilor, pentru îngrijirea pielii uscate și a scalpului datorită proprietăților antiinflamatoare, emoliente și cicatrizante. De asemenea, este adjuvant în calmarea durerilor reumatice, în leucoree și în nevralgii dentare. Nu în ultimul rând, florile de Salcâm au și utilizări alimentare, fiind aromatizante, și cosmetice, calmând tenurile uscate, protejând împotriva îmbătrânirii și grăbind vindecarea rănilor provocate de arsuri sau din alte cauze.

Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o specie erbacee aromatică, perenă, din familia Hypericaceae. Menționată în nenumărate scrieri din antichitate, precum cele ale lui Plinius cel Bătrân, Dioscoride, Galen, Paracelsus sau Hipocrate, Sunătoarea este una dintre cele mai cunoscute și utilizate specii de plante medicinale. În prezent, este recunoscută și folosită în fitoterapie pentru proprietățile sale benefice asupra sistemului nervos, precum și a celui digestiv. Aceasta a fost dovedită științific ca fiind de 3 ori mai eficientă în îmbunătățirea stării de spirit față de antidepresivele de sinteză. Extractul de Sunătoare ajută la menținerea echilibrului psiho-emoțional, inducerea unei stări de bine, combaterea stărilor de oboseală nervoasă, agitație, depresie și nervozitate și la obținerea unui somn odihnitor. De asemenea, uleiul esențial conținut de către această plantă are proprietăți antivirale (virusuri gripale A şi B, stomatite veziculare, virusuri herpetice) și antibiotice (germeni gram pozitivi și negativi – Escherichia coli, Proteus vulgaris, Staphylococcus aureus, Streptococcus mutans). În plus, compușii activi (de ex.: antrachinone – hipericină, pseudohipericină, hiperforină, adhiperforină; flavonoide – quercitrină, izoquercitrină, hiperozide, rutin; taninuri, catechine, bioflavonoide, derivați fluoroglucinici, acizi fenol-carboxilici – cafeic, clorogenic, ferulic; fitosteroli – beta-sitosteroli, triterpene, carotenoizi, vitamine – C, A; xantone, colină, săruri minerale ș.a.) din părțile aeriene de Sunătoare contribuie și la optimizarea digestiei, drenarea bilei, protejarea stomacului, reducerea tensiunii arteriale, reducerea durerilor reumatice și de natură menstruală, menținerea sănătății renale și la calmarea iritațiilor cutanate. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Sunătoare se numără acțiunea: tonică la nivel nervos și digestiv, anxiolitică, antidepresivă, colecistokinetică, hepatoprotectoare, antiinflamatoare, antivirală, antibacteriană, analgezică, cicatrizantă, antidiareică, reepitelizantă, capilaro-protectoare, hipotensoare, antipruriginoasă, antihemoroidală și diuretică. În formula de față, Sunătoarea este folosită pentru susținerea digestiei, ameliorarea stării de spirit și protejarea sistemului hepatobiliar.

Frasinul (Fraxinus excelsior) este o specie de arbore foios indigen spontan sau cultivat ce face parte din familia Oleaceae (din care fac parte și Iasomia, Măslinul, Liliacul sau Forsiția). Cunoscută încă din Antichitate, această specie a avut o importanță crescută atât pentru strămoșii noștri daci, cât și pentru nordici, sau pentru romani. Astfel, scoarța copacilor tineri era fiartă în vin alb, fiertura amestecată fiind administrată pe stomacul gol, în anumite momente ale lunii în vederea menținerii sănătății sistemului digestiv, și în special a splinei. De asemenea, frunzele erau folosite în prepararea decocturilor sau puse în apa de baie pentru a ameliora durerile reumatice. În Fitoterapia modernă, Frasinul este folosit pentru foliolele și florile sale cu proprietăți laxative, diuretice și diaforetice. Acestea cresc diureza și contribuie la protejarea tractului urinar, favorizând înlăturarea agenților patogeni de la nivelul vezicii urinare, eliminarea retențiilor de apă, reducerea celulitei și eliminarea acidului uric, ureei, azotului, creatininei și a excesului de minerale (calciu, clor, sodiu) din organism. Acest lucru se datorează, în principal, conținutului în flavonoide. Prin acțiunea sudorifică și diuretică, Frasinul este util și în curele de slăbire și detoxifiere, iar datorită capacității de precipitare a proteinelor din intestine și de a distruge microorganismele patogene, acesta este util și în menținerea sănătății aparatului digestiv. Acesta are și proprietăți antiinflamatorii, antialgice și antifebrile, fiind util în calmare durerilor reumatice sau în ameliorarea crizelor de gută. De asemenea, extractele din Frasin au capacitatea de a regla menstruația și de a normaliza colesterolul. În produsul de față, Frasinul stimulează colecistul și susține procesele de detoxifiere ale organismului.

Brusturele (Arctium lappa) este o plantă erbacee bianuală, din familia Asteraceae. Acesta este cultivat (în special în Japonia, Coreea, Italia) pentru rădăcinile sale bogate în substanțe nutritive și cu importanță fitoterapeutică, însă crește și spontan sub formă de buruiană pe solurile bogate în humus și azot. Brusturele este o plantă cunoscută și folosită atât în medicina tradițională a Europei, cât și în America sau Asia, cu scopul principal de a „curăța sângele”. Derivatele din rădăcina de Brusture sunt o sursă bogată de săruri și minerale, având proprietăți tonice la nivel hepatobiliar datorită gustului lor amar. Principiile amare conținute de plantă stimulează sucurile digestive și secreția biliară, ușurând digestia, iar inulina prezentă în rădăcină ajută la reglarea tranzitului intestinal prin proprietățile sale prebiotice. Folosite intern, preparatele din Brusture susțin procesele de detoxifiere ale ficatului și purificarea întregului organism prin stimularea secreției și excreției urinei de către rinichi. Astfel, prin eliminarea urinei este stimulată și eliminarea acidului uric, cu efecte benefice asupra sistemului articular. În plus, Brusturele favorizează eliminarea toxinelor și prin transpirație, având un efect reglator asupra glandelor sudorifice. Nu în ultimul rând, consumarea regulată a produselor pe bază de Brusture poate avea un efect hipoglicemiant și de reducere a tensiunii arteriale. Folosit exterior, extractul de Brusture are o acțiune astringentă, antiseboreică (fiind indicat pentru tenurile grase sau cu probleme), antimicotică și antiseptică (eficient împotriva acneei, eczemelor, mătreței, ulcerațiilor de la nivelul mucoasei bucale), antiinflamatoare, emolientă și ușor hemostatică, fiind util în refacerea epidermei lezate și a celei afectate de negi, pete pigmentare, răni și ulcerații. Mai mult, acesta contribuie la menținerea sănătății țesutului epitelial prin acțiunea sa antioxidantă și antiîmbătrânire. De asemenea, folosirea frecventă a produselor pe bază de Brusture la clătirea părului stimulează creșterea și regenerarea podoabei capilare. Pe scurt, Brusturele: susține mecanismele naturale de apărare ale organismului, stimulează procesele naturale de eliminare a toxinelor de către organism, îmbunătățește digestia, funcția renală și cea hepatobiliară, normalizează glicemia și protejează sănătatea pielii și a părului.

Gențiana galbenă (Gentiana lutea), cunoscută și sub denumirea de Ghințură galbenă, Fierea pământului, Strigoaie sau Lumânărica-pământului (a nu se confunda cu Verbascum thapsus!), este o plantă erbacee perenă, ce aparține familiei Gentianaceae (care conține peste 87 de genuri și 1.600 de specii). Apreciată încă din Antichitate, Gențiana rămâne și în zilele noastre un remediu eficient împotriva unui spectru larg de probleme digestive și nu doar. Astfel, aceasta este folosită de secole ca tonic amar, grație proprietății sale de a stimula secreția sucurilor digestive, de a reduce balonarea și de a stimula funcția hepatobiliară. În medicina Ayurvedică, aceasta este folosită pentru efectul său „anti-Pitta”, fiind o puternică protectoare a stomacului, ficatului și splinei. Regăsită în numeroase preparate digestive și băuturi alcoolice (bitter, palincă, aperitive, rachiu de Ghințură, tincturi ș.a.), Gențiana le conferă acestora o aromă caracteristică, amară ce are rolul de a crește pofta de mâncare, de a stimula secreția sucului gastric, contracția colecistului și secreția bilei. Mai exact, principiile amare conținute în rădăcina și rizomii plantelor din genul Gentiana, dintre care remarcăm amarogențiina cu gustul cel mai amar, sunt responsabile în cea mai mare parte pentru efectele sanogene ale acestor specii. Este important de remarcat faptul că efectele digestive și colecistokinetice se obțin DOAR prin resimțirea gustului amar! Astfel, odată cu stimularea receptorilor pentru gustul amar, are loc o reacție automată a organismului, prin care se crește secreția salivară și cea a glandelor cu secreție internă. La fel de importante din punct de vedere sanogen sunt și substanțele active din categoria iridoidelor, secoiridoidelor și flavonoidelor. Acestea contribuie la efectele regeneratoare ale speciei asupra celulelor ficatului. Gențiana poate fi folosită cu succes și pentru eliminarea paraziților intestinali. De asemenea, în fitoterapia modernă specia mai este utilizată în caz de febră, hipertensiune arterială sau pentru reglarea menstruației. Cercetările științifice actuale încep să confirme tot mai multe proprietăți sanogene ale produselor pe bază de Gențiană, în special asupra sistemului digestiv, dar și a celor nervos și imunitar. Folosite extern, produsele pe bază de Gențiană au o acțiune benefică în calmarea leziunilor și combaterea infecțiilor genitale.

Mesteacănul argintiu (Betula pendula Roth. sin. B. verrucosa Ehrh.), denumit și Mesteacăn alb, este o specie de arbore foios caracterizată prin scoarța sa albă și cu o creștere rapidă în perioada de tinerețe. Acesta face parte din familia Betulacee și este parazitată de ciuperca Chaga (Inonotus obliquus) ce crește pe trunchiurile copacilor din familia Betulacee și este deosebit de importantă în medicina asiatică și în prepararea unor produse cu acțiune antitumorală (datorită betulinei și acidului betulinic acumulate din scoarța de Mesteacăn). Fitoterapia modernă recomandă folosirea frunzelor de Mesteacăn în curele de slăbire și detoxifiere, în special atunci când se asociază și cu seva proaspătă care are o acțiune fortifiantă, vitaminizantă și remineralizantă. Extractul de Mesteacăn ajută la întărirea imunității, purificarea organismului și protejarea sistemului osteoarticular. De asemenea, acesta este util în reducerea colesterolului și în combaterea problemelor renale (de ex. nisip, pietre, infecții urinare, albuminurie). În plus, compușii activi (de ex.: ulei volatil; triterpene – betulina, saponine, flavone cu glicol dimetilapigenol, betulozidă, derivați terpenici, acizi organici, metilpentozane, tanin de natură pirocatechinică, mucilagii, rezine, vitamine – vitamina C, săruri minerale și oligoelemente etc.) din frunzele de Mesteacăn, contribuie și la creșterea diurezei, eliminarea toxinelor, stimularea colecistului, eliminarea acidului uric și a retențiilor de apă din organism și reducerea celulitei. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Mesteacăn se numără acțiunea: antiinflamatoare, antiseptică, imunostimulatoare, antivirală, detoxifiantă, sudorifică, ușor hipotensivă, hipocolesterolemiantă, colecistokinetică, diuretică și protectoare la nivelul ficatului, rinichilor, aparatului cardiovascular și a pielii.

Sânziana-galbenă (Galium verum) cunoscută și drept Molotru-galben, Iarbă de piatră, Salcină, Sufulf, Sulchină sau Surcină, este o plantă erbacee anuală sau bianuală, spontană sau cultivată, aromatică și medicinală, care face parte din familia Fabaceae (cunoscută și drept familia leguminoaselor din care fac parte: Fasolea, Bobul, Mazărea, Năutul, Soia, Lupinul, Lucerna, Salcâmul, Roșcovul, Lemnul-dulce sau Kudzu). În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Sulfină sunt recomandate pentru efectul lor protector la nivelul sistemului digestiv. Acestea contribuie la ușurarea digestiei, calmarea mucoasei gastrointestinale și reducerea proceselor de putrefacție prin modularea microbiotei colonice. În plus, compușii activi (de ex.: principii amare / cumarine – melilotozidă, melilotină, scopoletină, umbeliferonă, acid melilotic, acid melilotincumarinic, cumarină; acizi organici – cafeic, cinamic, ferulic, p-cumaric, salicilic, alantoic, uronic; mucilagii, alantoină, colină, saponozide triterpenice pentaciclice, flavonoide – robinină, campferol, cvercetină; acizi fenolici, poliholozide, glucoză, taninuri, ulei volatil – alcool benzilic, borneol, 2-butanol, cetone, carvonă, acetat de bornil, β-cimen, lactone, acizi carboxilici – butiric, dodecanoic, carvacrol, anetol; vitamine și săruri minerale ș.a.) din părțile aeriene de Sulfină contribuie și la: fluidizarea sângelui, regenerarea țesutului hepatic, reducerea edemelor și a senzației de „picioare grele”, stimularea circulației periferice, scăderea permeabilității capilare, calmarea spasmelor gastrointestinale, stimularea sistemului reticuloendotelial, sinteza ARN-ului, susținerea funcției colecistului, îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară. Pe scurt, printre virtuțile extractelor de Sulfină se numără acțiunea: anticoagulantă, anticolitică, digestivă, stomahică, anticatarală, emolientă, gastroprotectoare, hepatoregeneratoare, antiseptică, colecistokinetică, tonic-amară, antihemoroidală, emolientă, cicatrizantă, antiedematoasă, de stimulare a circulației periferice, hipotensoare și diuretică.

Ghimpele (Xanthium spinosum), cunoscut și drept Holeră, Spin-de-holeră, Dracilă, Asprică, Corneci, Ghimpe-tare, Ganofer, Lipici, Spin-alb, Pălămidă, Scaiete-muscălesc, Scai-rusesc, Spin-mocănesc, Volbură-mică sau Ghimpe-de-prostată este o plantă erbacee anuală spontană, cu un caracter invaziv ce face parte din familia Asteraceae sau Compositae (în care se regăsesc și Floarea-soarelui, Cicoarea, Echinacea, Coada-șoricelului, Păpădia, Brusturele, Pelinul, Tarhonul și multe altele). Folosit încă din Antichitate, Ghimpele s-a dovedit util în combaterea a numeroase probleme de sănătate, de-a lungul timpului și este recunoscut în medicina tradițională a multor popoare. Fitoterapia modernă recomandă preparatele pe bază de Ghimpe în problemele de natură uro-genitală, cu precădere la persoanele de sex masculin cu vârste peste 45 ani. Studiile științifice au evidențiat proprietățile benefice ale acestei plante în adenomul de prostată, litiazele renale, prostatită, cistopielită colibacilară și în infecțiile cu Proteus vulgaris. Folosit în mod regulat, extractul de Ghimpe are o acțiune benefică la nivelul prostatei, rinichilor și al tiroidei. În plus, compușii activi (de ex., lactone – xantatina, xantinină, xantanol, tomentosin, xantinosin, xantanolide, saponine, fitosteroli – beta-sitosteroli, stigmasterol; flavonoide, acizi organici – cafeic, clorogenic, diterpene, taninuri, carotenoide, ulei volatil ș.a.) din părțile aeriene de Ghimpe ajută și la: relaxarea musculaturii netede a vaselor mari, ușurarea digestiei, favorizarea eliminării gazelor reducerea inflamației și dimensiunilor prostatei, combaterea infecțiilor microbiene de la nivelul aparatului urinar, combaterea litiazei renale, reglarea funcției tiroidiene, limitarea proceselor de diviziune celulară necontrolată, reducerea glicemiei, stimularea salivării și susținerea proceselor de eliminare a toxinelor din organism pe cale urinară și sudorifică. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor de Ghimpe se numără acțiunea: antiinflamatoare, antiseptică, diaforetică, diuretică, antitumorală, hipoglicemiantă, sialagogă, antidiareică și anticongestivă la nivelul prostatei. Extern, Ghimpele ajută la grăbirea refacerii zonelor lezate, combaterea infecțiilor microbiene (fiind deosebit de eficient împotriva speciei P. vulgaris), reducerea dimensiunilor prostatei și combaterea problemelor de natură inflamatorie. Astfel, extern, acesta are acțiune: antiinflamatoare, cicatrizantă, astringentă și dezinfectantă.

Iarba de Fier (Sideritis scardica Griseb.) este o plantă erbacee perenă care face parte din familia Lamiaceelor (cunoscută și drept familia Mentei), fiind endemică zonei centrale a Peninsulei Balcanice. În greacă, „sideritis” poate fi tradus literar drept „cel care este de sau care are fier”, plantele din acest gen fiind folosite la vindecarea rănilor produse de arme în timpul războaielor din antichitate. De curând, specia a mai fost numită popular și „Viagra bulgărească” datorită acțiunii sale energizante și ușor afrodiziace. Aceste proprietăți se datorează, în parte, „hormonilor vegetali” pe care planta îi conține. Acțiunea acestora este asemănătoare celei exercitate de hormonii steroizi proprii organismului uman. Medicul urolog Anatolii Alikovski a studiat ani la rând această specie. Acesta a observat că Iarba-de-fier conține o multitudine de substanțe active și minerale precum: fier, cupru, zinc, seleniu, cobalt, calciu, magneziu, potasiu și sodiu. Alikovski consideră că această abundență de compuși utili organismului întărește sistemul imunitar, remediază majoritatea problemelor de ordin sexual, protejează față de viroze și menține buna funcționare a inimii, rinichilor, prostatei și a ficatului. Conform literaturii de specialitate, derivatele de Iarbă-de-fier au o capacitate de înviorare intelectuală și fizică (fără a provoca insomnii), de îmbunătățire a dorinței și capacității sexuale, de tonifiere a sistemelor cardiovascular și reproducător, de îmbunătățire a digestiei, de protecție împotriva ulcerului, de întărire a activității rinichilor și de mărire a diurezei, de descompunere a pietrelor uratice, de reducere a inflamațiilor și de creștere a longevității. Potrivit cercetărilor făcute în Elveția, capacitatea antioxidantă a plantei poate ajuta și la menținerea diviziunii celulare normale. Acesta provoacă tulburări în procesele metabolice ale celulei canceroase, inducând apoptoza (moartea programată). Efectele citotoxice ale extractelor din Sideritis au fost studiate și în Serbia unde cercetătorii (Tadić V. M. et al.) au observat o acțiune citotoxică a compușilor fenolici (apigenin, luteolină și glicozidele lor) asupra celulelor canceroase umane (leucemie). Aceștia confirmă și efectele gastroprotectoare și antiinflamatoare ale plantei, considerând flavonoidele ca fiind potențiali agenți chimioterapici și chemopreventivi. Tot aceștia au observat faptul că diverși compuși ce se regăsesc în părțile aeriene ale plantei au avut un efect gastroprotector mai puternic decât cel al ranitidinei la o doză de 100 mg/kg. Cercetători din Norvegia și Germania (Hofrichter et al., 2016) au atras atenția și asupra acțiunii antiinflamatoare a plantelor de Sideritis, cu efecte benefice asupra memoriei și a puterii de învățare în Alzheimer. Aceștia susțin că extractele de Iarbă-de-fier ar putea fi o alternativă puternică și bine tolerată pentru tratarea simptomelor și a declinului cognitiv în cazul persoanelor în vârstă ce suferă de această boală degenerativă.

O bună parte din compușii activi ai plantei este reprezentată de taninuri și aproximativ 24 de compuși fenolici diferiți (glicozide feniletanoide – alissonozidă, echinacozidă, forsitozidă, verbacozide, leucoseptozida A; acizi hidroxicinamici, acid clorogenic, diglicozide flavonoidice ale apigeninului și luteolinului, hipoletin, isoscutellarein, metilisoscutellarein și glicozide flavonoidice acetilate). Aceștia au acțiune antiinflamatoare și astringentă asupra mucozității stomacului și intestinelor, fiind benefici în cazul ulcerelor. Se combină ușor cu proteinele de origine animală și formează „complexe” tanino-proteice care acționează ca o protecție împotriva sărurilor metalelor grele. Pe lângă taninuri și derivați fenolici, analizele de laborator au identificat peste 90 de uleiuri esențiale și compuși aromatizanți în plantele de Sideritis. Acestea au proprietăți dezinfectante și antiseptice. Printre cei mai abundenți astfel de compuși amintim: α- și β-pinenul, limonenul, camforul, mirtenalul, pinocarvona, trans (E)-cariofilenul și oxidul de cariofilen, germacrena D, acidul hexadecanoic, α‑copaenul, β-burbonenul, α-cadinolul, δ-cadinenul, nonacosanul și β-bisabolenul. Cercetările moderne au dovedit că uleiurile esențiale și substanțele aromatizante din aceste plante, acționează la nivelul plămânilor, contribuind la fluidizarea și eliminarea mucozităților, având efect antitusiv și spasmolitic, și ușurând respirația. Astfel, se confirmă utilizarea tradițională în cazuri de răceală, astm și alte iritații la nivelul căilor respiratorii. Mai mult, uleiurile esențiale conținute contribuie și la liniștirea colecistului (bilei), având o acțiune analgezică și antispastică. La efectele dezinfectante, calmante, antiinflamatorii și antioxidante ale plantei mai participă și alți compuși activi. Printre aceștia se numără: hidrocarburile, acizii grași, iridoidele, triterpenele și fitoestrogenii. Mineralele și oligoelementele sunt prezente și ele în proporție de peste 5% în derivatele de Iarbă-de-fier. Astfel, putem afirma că extractul de Sideritis ajută și la menținerea echilibrului electrolitic în organism.

Pinul (Pinus sylvestris), cunoscut și drept Pin de munte sau Pin silvestru, este un arbore conifer, rășinos, sempervirent, aromatic care face parte din familia Pinaceae (în care se regăsesc și Bradul, Molidul, Cedrul, Laricea/Zada). În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de frunze, rășină sau muguri de Pin sunt recomandate pentru menținerea sănătății aparatului respirator, datorită proprietăților antiinflamatoare, antitusive, expectorante și antiseptice. Extractul din Muguri de Pin, similar celui din Muguri de Brad, contribuie la dezinfectarea, calmarea și decongestionarea tractului respirator prin stimularea expectorării și calmarea episoadelor de tuse prin influențarea tonusului musculaturii netede și diminuarea spasmelor de la nivelul tractului respirator. În plus, compușii activi (de ex.: ulei volatil – α-pinen, α-terpineol, camfen, β-pinen, mircen, β-felandren, α-terpinen, borneol, acetat de bornil, β-cariofilen, δ-cadinen, 3-carenă, limonen, γ-muurolen; rezine, sesquiterpene, heterozide fenolice, taninuri, aldehide – anisică, caproică; pinitol, principii amare – pinipicrozidă; flavone, acizi organici, vitamina C și săruri minerale) din Mugurii de Pin contribuie și la: calmarea sistemului nervos central, protejarea împotriva virusurilor, bacteriilor și a fungilor, protejarea funcției renale prin îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară și combaterea organismelor patogene. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Pin se numără acțiunea: antiseptică, antitusivă, expectorantă, secretolitică, antispastică, antiinflamatoare, calmantă asupra sistemului nervos, antihelmintică, antireumatică, detoxifiantă și diuretică. Extern acestea contribuie la: calmarea durerilor în gât, clătirea cavității orale, îngrijirea pielii și scalpului datorită proprietăților antiinflamatoare, dezinfectante, antipruriginoase, ușor revulsive și antiparazitare.

Salvia (Salvia officinalis) este un subarbust peren ce face flori mici albastre-violet și este parte din familia Lamiaceae/Labiatae. Foarte îndrăgită, această specie este cultivată pentru proprietățile sale medicinale, aromatice și ornamentale. Derivatele din frunzele acestei plante sunt recomandate pentru optimizarea digestiei prin stimularea funcțiilor hepatice și biliare, calmarea mucoaselor gastrice și intestinale și ușurarea eliminării gazelor. De asemenea, preparatele pe bază de Salvie sunt complementare în combaterea bufeurilor și transpirației nocturne, putându-se asocia cu Lavanda. Salvia este adjuvantă și în calmarea sistemului nervos, îmbunătățirea memoriei și reechilibrarea sistemului endocrin datorită conținutului în fitoestrogeni. Aceasta sporește rezistența organismului față de factorii de stres și îl tonifică datorită conținutului bogat de vitamine și minerale. Pe scurt, extractul de Salvie ajută la echilibrarea balanței hormonale, cu eficiență sporită în reducerea transpirațiilor nocturne abundente. În plus, compușii activi (de ex.: ulei eteric cu hidrocarburi terpenice: pinen, camfen, mircen, terpinen, limonen, ocimen, alloocimen, cimen, terpinolen, tujen, tujan, tricilen, cubeben, copaen, bourbonen, guijumen, cariofilen, izocariofilen, maalien, aromadendren, alloaromadendren, humulen, cadinen, calamenen, sitosterol, stigmasterol; și compuși oxigenați: borneol, terpineol, linalool, sabinol, viridifloral, cariofil-enoxid, tuionă, camfor, aldehidă acetică, aldehidă izovalerianică, acetat de bornil, acetat de linalil, acetat de sabinol, izovalerianat de metil, compuși parafinici, flavone – derivați liberi sau glicozați de luteolină și apigenină; taninuri – care, în timpul uscării, se transformă în flobafene; enzime: fenolaze, peroxidaze, oxidoreductaze, biciclic-monoterpenol-dehidrogenază; acizi organici: rozmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumaric, ferulic, fumaric, glicolic, gliceric; rășină, lipide, glucide, saponină, vitamine: complex B, vitamina C și substanțe minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo) din frunzele acestei specii contribuie și la: secreția și evacuarea bilei, întărirea imunității, fluidizarea sângelui, normalizarea glicemiei, combaterea stresului oxidativ și limitarea proceselor inflamatorii din organism. Astfel, printre virtuțile derivatelor din Salvie se numără acțiunea: antisudorifică, antioxidantă, digestivă, colecistokinetică, tonic amară, fitoestrogenică, stomahică, emenagogă, antispastică, carminativă, antigalactogenă, hipoglicemiantă, hipotensivă și diuretică.

Socul (Sambucus nigra) este un complex de specii de arbuști din familia Adoxaceelor. Deși este o specie otrăvitoare pentru mamifere, Socul negru este folosit în alimentație, ca plantă medicinală, dar și ca plantă ornamentală de peste 4.000 de ani. Pentru om, florile și fructele coapte (eventual procesate) nu sunt otrăvitoare, însă celelalte părți (frunze, scoarță, semințe) ale plantei sunt toxice din cauza conținutului de sambunigrină (glicozidă cianogenă) sau a cristalelor de oxalat de calciu (în special în scoarță). Cu nenumărate utilizări fitoterapice, de la atenuarea simptomelor astmului și a alergiilor, până la stimularea peristaltismului intestinal, acest arbust apare menționat în nenumărate lucrări de referință. Cel mai adesea, se folosesc preparatele obținute din flori sau fructe, însă există mențiuni și ale utilizării frunzelor sau scoarței în cazul tratamentelor cutanate. În ceea ce privește florile de Soc, preparatele obținute din acestea sunt indicate în calmarea simptomelor asociate virozelor și infecțiilor respiratorii precum tusea, febra sau disconfortul din gât și pentru întărirea imunității. De asemenea, sunt recomandate și pentru susținerea proceselor de detoxifiere ale organismului, mai ales prin transpirație și pentru eliminarea retențiilor de apă și a acidului uric, pe cale urinară. Datorită efectelor laxative, diuretice și detoxifiante, preparatele din Soc sunt tot mai utilizate și în managementul greutății corporale, susținând demersurile corecte de pierdere în greutate alături de sport, regim alimentar și un stil de viață echilibrat. În concluzie, Socul contribuie la menținerea sănătății sistemului renal prin reducerea inflamației și favorizarea eliminării excesului de apă și acid uric. Similar, acesta susține buna funcționare a sistemului respirator prin calmarea iritațiilor de la acest nivel și stimularea expectorării. În plus, compușii activi (de ex.: taninuri, polifenoli, glicozide, saponozide, mucilagii, ulei volatil, rutozid, etil-, izobutil- și izoamil-amine, acizi organici, vitamina C, săruri minerale) din florile de Soc, contribuie și la detoxifierea organismului, au un efect antiseptic, ușor laxativ și sudorific. Pe scurt, printre virtuțile produselor pe bază de Soc se numără acțiunea: diuretică, depurativă, diaforetică, antiinflamatoare, astringentă, antiseptică, galactogogă, laxativă și imunomodulatoare.

Șovârvul (Origanum vulgare) cunoscut și drept Sovârv, Șovârf, Forostău, Busuiocul-fecioarelor, Budeană, Măgeran-sălbatic, Arigan sau Oregano este o plantă erbacee perenă, condimentară, aromatică și medicinală, care face parte din familia Lamiaceae/Labiatae (care conține peste 25 de specii de Mentă și numeroși hibrizi ai acesteia, Lavanda, Salvia, Talpa-gâștei, Busuiocul, Isopul, Rozmarinul, Roinița, Măghiranul sau Cimbrul). În medicina tradițională a țării noastre, această specie a fost folosită pentru adresarea problemelor gastrice și respiratorii. În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Șovârv sunt recomandate pentru efectul lor carminativ. Similar Cimbrișorului, Cimbrului, Anasonului, Fenicului, Mentei sau Chimenului, Șovârvul contribuie la ușurarea digestiei, combaterea balonării, stimularea expectorării și menținerea sănătății tractului respirator superior. În plus, compușii activi (de ex.: flavone, ulei volatil – timol, carvacrol, cimol, α-tuionă, α-terpinen, limonen, dipenten, selinen, pinen, cariofilen, ocimen, δ-terpineol, β-bisabolen, linalool, spatulenol; taninuri, principii amare, acizi organici – ursolic, rozmarinic; vitamine – B₃, B₁ și săruri minerale – Cu, Fe, Ca, Mg, ș.a.) din extractul de Șovârv contribuie și la: ușurarea respirației prin fluidizarea secrețiilor bronșice, reglarea poftei de mâncare, relaxarea musculaturii netede, calmarea sistemului nervos central, protejarea împotriva virusurilor, bacteriilor și a fungilor (de ex: B. cereus, E. coli, L. monocytogenes, Pseudomonas sp., Salmonella enterica, S. typhimurium, S. aureus, S. epidermidis; A. parasiticus, A. niger, A. flavus, A. ochraceus ș.a.), normalizarea menstruației, susținerea colecistului, îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară. Pe scurt, printre virtuțile produselor pe bază de Șovârv se numără acțiunea: antispastică, antitusivă, antiinflamatoare, antioxidantă, antiastmatică, expectorantă, secretolitică, sedativă asupra sistemului nervos central, digestivă, carminativă, de reglare a poftei de mâncare, analgezică, antipiretică, tonic-amară, antihemoroidală și diuretică.

Troscotul (Polygonum aviculare) este o plantă erbacee anuală, târâtoare, care face parte din familia Polygonaceae (în care se mai regăsesc și Hrișca, Măcrișul, Rubarba). Planta are gust astringent și nu posedă un miros caracteristic. În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Troscot sunt recomandate pentru efectul lor protector la nivelul sistemului digestiv. Extractul de Troscot contribuie la normalizarea tranzitului intestinal accelerat, calmarea mucoasei gastrointestinale și reducerea proceselor de putrefacție prin modularea microbiotei colonice. În plus, compușii activi (de ex.: flavonoli: avicularină, miricitrină, kemferol, iuglanină; flavonoide: astragalină, miricetol, cvercetol, betmidină, hiperozidă, cvercitrozidă; lignani: aviculină; scopoletină, rutozidă, umbeliferonă, tadeonal și tadeonă, taninuri 3-4%, rezine, ceruri, acizi organici –silicic 1%; derivați antrachinonici, zaharuri, grăsimi, mucilagii, ulei volatil, vitamina C și săruri minerale ș.a.) din părțile aeriene de Troscot contribuie și la: fluidizarea sângelui, tonifierea vaselor de sânge și scăderea permeabilității capilare, reducerea tensiunii arteriale, oprirea hemoragiilor gastrointestinale, calmarea episoadelor de tuse și favorizarea expectorării, ameliorarea durerilor reumatice, normalizarea ciclului menstrual abundent, menținerea diviziunii celulare normale, combaterea formării litiazelor renale și/sau biliare și stimularea eliminării celor deja formate, îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Troscot se numără acțiunea: anticoagulantă, hipotensivă, stomahică, antidiareică, astringentă, antihemoragică, venotonică, gastroprotectoare, expectorantă, antiinflamatoare, antiseptică, antioxidantă, antihemoroidală, cicatrizantă, antiedematoasă, antitumorală, detoxifiantă și diuretică. Extern se poate folosi pentru: calmarea inflamațiilor și plăgilor superficiale de la nivelul pielii, ameliorarea tulburărilor circulatorii (varice, tromboflebite, hemoroizi), reducerea fragilității vaselor capilare superficiale, pentru îngrijirea gurii, tenului și scalpului datorită proprietăților antiinflamatoare, antioxidante, cicatrizante, antiseptice și astringente.

Coacăzul-negru (Ribes nigrum) este un arbust nespinos, cu o înălțime medie de 1-2 m, care face parte din genul Ribes, familia Grossulariaceae. Alături de Afine și de Mure, Coacăzele-negre sunt o sursă naturală biodisponibilă de antociani, pigmenți ce le conferă acestor fructe de pădure culoarea caracteristică, negru-violetă, dar și proprietățile benefice antioxidante și antiinflamatoare. Coacăzul-negru nu este recunoscut doar pentru proprietățile sanogene ale fructelor sale, ci și pentru cele ale frunzelor, ambele având numeroase întrebuințări în fitoterapie. Frunzele de Coacăz-negru au proprietăți fortifiante asupra sistemului imunitar, protejează împotriva efectelor negative ale stresului oxidativ și limitează procesele inflamatorii din organism datorită vitaminei C, a antocianilor și a polifenolilor conținuți. Conform analizelor de laborator, frunzele acestui arbust conțin chiar mai multă vitamina C decât fructele (200 mg%) sale. În plus, frunzele de Coacăz-negru mai conțin și alte vitamine și compuși activi: taninuri (epigalocatechină, galocatechină, prodelfinidină), pectine, glucide, aminoacizi (arginină, prolină, glicină, alcenină), uleiuri volatile (cardinen, cariafilen, sabinen, sesquiterpene, terpinol), fenoli, săruri de potasiu, sulf și fosfor. Proprietățile benefice ale produselor obținute din frunzele de Coacăz-negru se datorează și flavanidelor precum: mircetina, campferolul, quercetina, izoquercitina, ratina și sakuranetina cu proprietăți antimicotice. Pe scurt, derivatele din frunze de Coacăz-negru contribuie la buna funcționarea a sistemului imunitar, a celui circulator, a mușchilor și a articulațiilor. De asemenea, acestea susțin funcția excretoare a rinichilor, contribuie la controlul greutății și ajută la creșterea rezistenței organismului față de stres și alți factori de mediu. În formula de față, Coacăzul are rol de sporire a proprietăților antioxidante, antiinflamatoare, venotonice și antialergice ale produsului.

Murul de pădure (Rubus fruticosus) cunoscut și drept Rug-de-munte, Mur pădureț sau Rug-de-mure, este un arbust peren spinos, cu o înălțime medie de 1-2 m, care face parte din familia Rosaceae. Este important de menționat faptul că această specie este deseori confundată cu Murul de câmp (Rubus caesius), cu care poate și hibridiza. Cu toate acestea, cele două sunt specii distincte, cu proprietăți similare, dar nu identice. Atât Murul de câmp, cât și cel de pădure sunt specii cunoscute și folosite încă din Antichitate pentru proprietățile sanogene ale fructelor și frunzelor lor. Alături de Coacăzele-negre și de Afine, Murele sunt o sursă naturală biodisponibilă de antociani, pigmenți ce le conferă acestor fructe de pădure culoarea caracteristică, negru-violetă, dar și proprietățile benefice antioxidante și antiinflamatoare. Murul nu este recunoscut doar pentru proprietățile sanogene ale fructelor sale, ci și pentru cele ale frunzelor, ambele având numeroase întrebuințări în fitoterapia modernă. Astfel, frunzele de Mur (Rubi fruticosi folium) sunt utile în restabilirea echilibrului microbiotei intestinale (reglând frecvența și consistența scaunelor) și în curățarea organismului de toxine pe cale gastrointestinală, renală și sudorifică. Acestea au o acțiune antiseptică la nivelul tractului digestiv și urinar limitând dezvoltarea unor specii precum E. coli sau Candida spp., precipitând proteinele și având o acțiune hemostatică locală. Mai mult, deși au și o acțiune astringentă, preparatele pe bază de frunze de Mur pot avea și o acțiune ușor laxativă datorită conținutului sporit de acizi organici, fiind indicate în normalizarea scaunelor mai ales pentru copii. Nu în ultimul rând, datorită conținutul mare de antioxidanți (polifenoli, bioflavonoizi, vitamina C) frunzele de Mur contribuie la limitarea acțiunii negative a stresului oxidativ prin legarea de ADN-ul celular și limitarea proceselor de deteriorare a materialului genetic. Astfel, acestea au și o acțiune anti-ageing, protejând celulele în procesul de îmbătrânire. Pe scurt, frunzele de Mur: contribuie la protejarea organismului împotriva stresului oxidativ fiind o sursă de antioxidanți/oferă apărare naturală împotriva radicalilor liberi; susține buna funcționare a mucoaselor gastrice și intestinale; limitează dezvoltarea microorganismelor patogene în tractul urinar și gastrointestinal; calmează inflamațiile de la nivelul stomacului și intestinelor, având o acțiune spasmolitică. Folosite extern, frunzele au o acțiune tonifiantă, bacteriostatică, hemostatică, anti-îmbătrânire, antihemoroidală și astringentă.

Zmeurul de pădure (Rubus idaeus), cunoscut și drept Rug-de-munte, Azmură, Zmeură-bună, Malină, Mană, Mure-roșii, Poame-de-runc, Scobicuri sau Smin, este un arbust stufos din familia Rozaceelor (din care fac parte și Trandafirul, Mărul, Părul, Cireșul, Păducelul). Recunoscut și îndrăgit din timpuri preistorice pentru fructele sale pe cât de delicioase, pe atât de sănătoase, Zmeurul este folosit, în zilele noastre, în fitoterapie ca tonic general datorită conținutului generos în vitamine, minerale, antioxidanți și multe alți compuși activi cu proprietăți sanogene. Pe lângă fructe, în scop terapeutic sunt folosite și frunzele, mlădițele tinere sau florile din care se pot prepara infuzii, tincturi, decocturi, macerate, siropuri (fructe), extracte instant sau produse homeopatice și gemoterapice. Folosit de către daci și romani pentru problemele de rinichi sau stomac, Zmeurul este și un adjuvant valoros pentru menținerea sănătății tractului digestiv și uro-genital. De asemenea, are și o acțiune benefică asupra sistemului reproducător feminin, frunzele acestui arbust având o tradiție îndelungată de folosință în ameliorarea neplăcerilor asociate ciclului menstrual. Datorită conținutului bogat în fitoestrogeni, frunzele de Zmeur au fost utilizate deseori de moașe pentru ușurarea travaliului și pentru calmarea spasmelor uterine ce pot pune în pericol sarcina. În plus, Zmeurul ajută și la reglarea hormonală hipofizo-ovariană la femei în perioada de menopauză, limitând senzațiile de încălzire excesivă („bufeuri”). În plus, datorită conținutul în: beta-carotină, catechine, acid elagic și monoterpene, acesta inhibă formarea „colesterolului rău” LDL, iar antocianozidele din fructele de Zmeur au proprietăți antiinflamatorii și antioxidante, inhibând formarea prostaglandinelor E ce au un rol direct în reglarea proceselor inflamatorii și combătând procesele de îmbătrânire precoce, în special la persoanele de sex feminin. Nu în ultimul rând, compușii activi din frunzele și florile de Zmeur contribuie la optimizarea digestiei, normalizarea tranzitului intestinal (prin acțiunea astringentă și dezinfectantă) și stimulează eliminarea toxinelor și a excesului de apă pe cale renală și sudoripară.

Cicoarea (Cichorium intybus) este o plantă erbacee perenă, medicinală, meliferă, spontană și/sau cultivată, din familia Asteraceae/Compositae. În fitoterapia modernă, Cicoarea este una dintre cele 38 de specii folosite la prepararea remediilor florale Bach. Preparatele pe bază de Cicoare sunt recomandate pentru efectul lor colecistokinetic, hepatoprotector și regenerator, pentru acțiunea digestivă, detoxifiantă și ușor laxativă. În produsul de față, părțile aeriene de Cicoare susțin buna funcționare a tractului digestiv datorită lactonelor sesquiterpenice, fructooligozaharidelor (inulina) și altor substanțe active conținute (taninuri, rezine, ulei volatil, colină, intibină ș.a.). Acești compuși activi stimulează secreția salivară, gastrică, pancreatică și intestinală, reglează pH-ul stomacului și al duodenului și au efect detoxifiant și regenerator în special la nivelul ficatului. Gustul amar al plantei stimulează secreția sărurilor biliare și vărsarea acestora în duoden. De asemenea, derivatele din Cicoare influențează tonusul musculaturii netede calmând spasmele de la nivelul organelor interne. Conținutul de inulină din rădăcinile de Cicoare îi conferă acesteia proprietăți prebiotice, fiind un adjuvant blând în reglarea tranzitului intestinal lent și stimularea eliminării viermilor intestinali. De asemenea, compușii biologic-activi din părțile aeriene de Cicoare contribuie și la protejarea sistemului cardiovascular prin reducerea colesterolului din sânge, normalizarea tensiunii arteriale și reglarea glicemiei. Unele surse de specialitate menționează chiar și un efect antitiroidian și de calmare a excitabilității nervoase pe care derivatele din Cicoare îl pot avea. Mai mult, se pare că Cicoarea are și un efect de susținere al funcției splinei și de stimulare a epiteliului renal pentru a mări secreția și excreția de urină. Produsele din Cicoare sunt o sursă bogată de vitamine (A, C, E, K, o parte din complexul B) și minerale (Mn, Fe, Mg, Zn, K, Na, P, Cl, S, Si), având un efect remineralizant, antianemic și tonic general.

Feniculul (Foeniculum vulgare) este o plantă erbacee anuală, bianuală sau perenă, aproape exclusiv de cultură, condimentară, aromatică și medicinală, care face parte din familia Apiaceae/Umbelliferae (din care fac parte Anasonul, Morcovul, Mărarul, Coriandrul, Chimenul, Țelina sau Păstârnacul). În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Fenicul sunt recomandate pentru efectul lor calmant atât asupra sistemului nervos, cât și asupra gurii, gâtului, faringelor și a corzilor vocale, ameliorând iritațiile de la nivelul gâtului și a căilor respiratorii. Extractul de Fenicul contribuie la ușurarea digestiei, combaterea balonării și stimularea expectorării. În plus, compușii activi (de ex.: fitoestrogeni, flavonoizi, ulei eteric – trans- și cis-anetol, izoanetol, estragol, α- și β-pinen, α- și β-felandren, apiol, terpinen, dilapiol, camfen, mircen, limonen; derivați fenilpropionici, pentozani, pectine, acizi organici – acizi cafeic, clorogenic, fumaric, ferulic, citric, tartric, siringic, anisic, vanilic, gentisic; cumarine – umbeliferonă, bergapten; vitamine și săruri minerale ș.a.) din fructele de Fenicul contribuie și la: relaxarea țesuturilor și diminuarea stărilor inflamatorii, diminuarea spasmelor sau contracțiilor involuntare de la nivelul bronhiilor și abdominal, ușurarea respirației prin fluidizarea secrețiilor bronșice și stimularea expectorării, stimularea secreției glandelor mamare, liniștirea sistemului nervos, eliminarea viermilor intestinali și îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Fenicul se numără acțiunea: antispastică, antiinflamatoare, antitusivă, antiastmatică, expectorantă, secretolitică, sedativă, galactogogă, vermifugă, carminativă, de reglare a poftei de mâncare și diuretică. Extern se poate folosi pentru: calmarea durerilor în gât, combaterea inflamațiilor oculare și îngrijirea tenurilor devitalizate și îmbătrânite.

Țintaura (Centaurium erythraea sin. Centaurium umbellatum) este o plantă erbacee anuală sau bianuală, terofită și medicinală, care face parte din familia Gentianaceae (cunoscută și drept familia Gențianelor). Țintaura este cunoscută din Antichitate. În medicina tradițională a țării noastre, această specie a fost folosită pentru adresarea problemelor gastrice și respiratorii. Conform fitoterapiei moderne, compușii activi (de ex.: principii amare – euritaurină, swerţiamarina; glicozizi – centaurină, eritaurozidă, swerozide, centaurozidă; alcaloizi – eritricină; acizi organici – oleanolic; eritrosterină, centapicrină, eustonină, gențianină, cumarine, triterpenoide, gume, rezine, xantone, vitamine și săruri minerale ș.a.) din părțile aeriene de Țintaură contribuie și la: relaxarea musculaturii netede, calmarea sistemului nervos central, protejarea împotriva agenților patogeni (de ex: Salmonella sp., Malaria ș.a.), susținerea colecistului, combaterea stărilor febrile, asigurarea diviziunii celulare normale în special în zona colonului, stimularea circulației sangvine și creșterea tonusului capilarelor, îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară, stimularea eliminării helminților (oxiuri). Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Țintaură se numără acțiunea: anticolinergică, antispastică, antiinflamatoare, antiastmatică, secretolitică, stomahică, eupeptică, digestivă, carminativă, de reglare a poftei de mâncare, tonic-amară, colecistokinetică, antihelmintică, febrifugă, imunostimulatoare, antimutagenică, antiulceroasă și diuretică. Extern se poate folosi pentru: calmarea durerilor în gât, îngrijirea pielii și scalpului datorită proprietăților antiinflamatoare, antimicrobiene și tonic capilară, calmarea eczemelor și a rănilor.

Anghinarea (Cynara cardunculus var. scolymus) este o plantă erbacee perenă, meliferă și legumicolă din familia Asteraceae/Compositae (din care fac parte și Floarea-soarelui, Cicoarea, Echinacea, Coada-șoricelului, Păpădia, Brusturele, Pelinul, Tarhonul și multe altele). În cultură, specia se comportă ca anuală, bienală sau trienală. Aceasta este cultivată atât pentru proprietățile sale sanogene, cât și ca aliment, fiind foarte îndrăgită în țări precum Italia (principala cultivatoare, exportatoare și consumatoare din UE), Franța, Argentina și SUA. Utilizată încă din Antichitate atât ca plantă medicinală, cât și legumicolă, Anghinarea apare consemnată pentru prima dată în secolul IV î.e.n. în Peninsula Italică. Principiile amare conținute de către frunzele acestei specii sunt responsabile în cea mai mare parte pentru efectele sale hepatostimulatoare și colecistokinetice. Este important de remarcat faptul că aceste efecte se obțin DOAR prin resimțirea gustului amar! Compușii activi (de ex.: principii amare, cinarină, acid 1,3-dicafeilchinic, flavonozide – cinarozidă, scolimozidă, polifenoli, glicozide, lactone sescviterpenice – cinaropicrină, groseimină, dehidrocinaropicrină, fitosteroli – sitosterol, stigmasterol, tarasterol, mucilagii, enzime, pectine, acizi – malic, clorogenic, neclorogenic, lactic, gliceric, cafeic, chinic, vitamine și minerale – potasiu, magneziu ș.a.) din frunzele de Anghinare contribuie la: menținerea bunei funcționări a ficatului și colecistului, reducerea nivelului de colesterol, lipide și zahăr din sânge, susținerea funcției renale, ameliorarea senzației de vomă, ușurarea digestiei și menținerea unei diviziuni celulare normale. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor de Anghinare se numără acțiunea: tonic-amară, colagogă, coleretică, hepatoprotectoare, antiemetică, hipocolesterolemiantă, hipoglicemiantă, carminativă, antisclerotică, modulatoare asupra microbiotei intestinale, decongestivă la nivel renal și ușor diuretică.

Gălbenelele (Calendula officinalis), cunoscute și drept Calinică, Filimică, Căldărușă, Filincică, Ochiul-boului, Roșiori, Năcoțele, Salomie, Rujinele sau Ochi-galbeni, sunt o plantă erbacee anuală, cultivată sau sălbăticită cu proprietăți aromatice și gust caracteristic amărui-sărat, din familia Asteraceae / Compositae (din care fac parte și Floarea-soarelui, Cicoarea, Anghinarea, Echinacea, Coada-șoricelului, Păpădia, Brusturele, Armurariul, Pelinul, Tarhonul și multe altele). În trecut, florile au fost folosite pentru vopsitul în galben și, în mod empiric, pentru combaterea problemelor hepatobiliare, cutanate, digestive și uterine. În fitoterapia modernă, Gălbenelele sunt una dintre cele mai versatile remedii naturale. Preparatele obținute din aceste flori ajută la protejarea sistemelor digestiv, imunitar și cardiovascular. Extern ajută la menținerea sănătății pielii și a ochilor. În plus, compușii activi (de ex.: principii amare, polizaharide, saponozide triterpenice, α- și β-smirina, carotenoide – licopina, α și β-caroten, luteina, neolicopina A, xantofila, flavoxantina, crizantemaxantina, rubixantina; flavonoizi, glicozizi flavonici – izoquercitrina, narcizina, neohesperiozida, rutozid; gumirezine, mucilagii, acid malic, esteri colesterinici ai acizilor – lauric, miristic, palmitic, margaric; ulei volatil, vitamine – vitamina A, C și minerale ș.a.) din florile de Gălbenele contribuie și la stimularea colecistului, reducerea nivelului de aciditate de la nivelul stomacului, regenerarea mucoasei gastrice și duodenale, modularea răspunsului imun și ameliorarea alergiilor, susținerea proceselor de diviziune celulară normală, combaterea agenților patogeni și normalizarea menstruației. Pe scurt, printre virtuțile preparatelor pe bază de Gălbenele se numără acțiunea: imunomodulatoare, emolientă, tonic-amară, colagogă, coleretică, hepatoprotectoare, detoxifiantă, antioxidantă, antiinflamatoare, cicatrizantă, antitricomonazică, antispastică, antimicotică, bactericidă, antivirală, antitumorală, antihemoroidală, fitoestrogenică și emenagogă.

Pedicuța (Lycopodium clavatum) este o plantă erbacee care face parte din familia Lycopodiaceae (care cuprinde aproximativ 400 de specii de ferigi din care 7 genuri pot fi regăsite și în flora țării noastre). În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Pedicuță sunt recomandate pentru limitarea adicției față de alcool și tutun. Datorită proprietăților diuretice excelente, Pedicuța este recomandată în eliminarea nisipului și a calculilor renali, stopând formarea de noi litiaze. Compușii activi din plantă îi conferă și proprietăți laxative sau purgative, în funcție de doză. Pedicuța ajută și la modularea răspunsului imun din organism, reducând inflamațiile musculare și articulare, fiind, astfel, adjuvant în problemele de natură reumatică. Nu în ultimul rând, tot mai multe studii științifice recente evidențiază și efectul citotoxic și antitumoral al preparatelor pe bază de Pedicuță. În concluzie, extractul de Pedicuță ajută la protejarea funcțiilor renale, stimulând diureza și contribuind la eliminarea litiazei renale. În plus, compușii activi (de ex.: alcaloizi – clavatină, licopodină, anotină, clavatoxină; nicotină, substanțe triterpenoide, episeratriol, flavonoide, fitosterine, acizi organici, săruri minerale ș.a.) din părțile aeriene de Pedicuță contribuie și la: menținerea diviziunii celulare normale și distrugerea celulelor aberante, calmarea durerilor reumatice, reglarea tranzitului intestinal, combaterea poftei de fumat și/sau alcool, protejarea celulelor hepatice și stimularea refacerii lor, relaxarea contracturilor musculare și susținerea proceselor de detoxifiere proprii organismului. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Pedicuță se numără acțiunea: antitabagică, antialcoolică, citotoxică, antitumorală, antiinflamatoare, antireumatică, hepatoprotectoare, antispastică, laxativă, neuromodulatoare, antilitiazică, detoxifiantă. În formula de față, extractul de Pedicuță are rolul de a susține procesele de detoxifiere ale organismului.

Sclipeții (Potentilla erecta), cunoscut și drept Sclipăț, Calidemia, Găinușe, Scripăț, Scrântitoare, Ghimneriu, Strâmsurea sau Iarba-faptului este o plantă erbacee perenă, hemicriptofită, care face parte din familia Rosaceae (din care fac parte Mărul, Părul, Trandafirul, Măceșul, Cireșul, Prunul, Păducelul și multe alte specii cunoscute). Acesta are o tradiție îndelungată de folosință în medicina tradițională a mai multor popoare, fiind cunoscută din Antichitate. Cel mai adesea, acesta este utilizat pentru proprietățile sale antidiareice conferite de conținutul foarte ridicat în taninuri. În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Sclipeți sunt obținute atât din rizom, cât și din părțile aeriene ale plantei. Acestea sunt recomandate pentru efectul lor de precipitare al proteinelor din mediul intestinal, Sclipeții contribuind la restabilirea motilității normale a stomacului și intestinelor prin distrugerea microorganismelor patogene. Prin acțiunea hemostatică, Sclipeții sunt utili și în reducerea hemoragiilor interne sau externe precum cele menstruale, urinare, gastrointestinale sau nazale. Studii recente indică un efect benefic semnificativ al preparatelor pe bază de Sclipeți asupra colitei ulceroase. Similar, specia a prezentat și o acțiune antineoplazică in vitro și o acțiune antimicrobiană, antifungică și antivirală. Sclipeții au și proprietăți reglatoare asupra glicemiei, iar acțiunea antivirală ajută la combaterea herpesului, în timp ce proprietățile antifungice ajută la limitarea supradezvoltării Candidei. Nu în ultimul rând, infuziile de Sclipeți ajută la detoxifierea organismului prin eliminarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din țesuturi pe cale urinară, acționând asupra epiteliului renal și mărind cantitatea de urină eliminată în timp. Extern, preparatele pe bază de Sclipeți au o acțiune antibacteriană, antifungică, antivirală, antiinflamatoare, hemostatică, puternic astringentă, antiseboreică și cicatrizantă, fiind recomandate pentru îngrijirea pielii, gurii și gâtului, a tenului și scalpului prin: gargare, spălături locale, badijonări, cataplasme, comprese sau spălături vaginale.

Turița mare (Agrimonia eupatoria) este o plantă erbacee perenă din familia Rosaceae, cunoscută și drept familia trandafirilor (din care fac parte și Mărul, Părul, Prunul, Cireșul, Măceșul, Gutuiul, Caisul, Piersicul, Migdalul, Păducelul, Scorușul, Trandafirul, Zmeurul, Căpșunul și multe altele). În fitoterapia modernă preparatele pe bază de Turiță-mare sunt recomandate în special pentru protejarea și regenerarea sistemului digestiv. Așadar, extractul de Turiță-mare ajută la protejarea și regenerarea sistemului digestiv și, în consecință, la îmbunătățirea digestiei. În plus, compușii activi (de ex.: principii amare – marubină, acid marrubic; taninuri – galotanin, elagitanin; glicozizi ai asparaginei și luteolinei, glicozide triterpenice – acid euscapic, acid tormentic; hiperină, tilirozidă, rutozizi, izocumarine – agrimondidă; flavonoide – apigenină, luteolină, campferol, quercetină; acizi organici – nicotinic, ursolic; uleiuri volatile, mucilagii, vitamine – C, K și minerale – dioxid de siliciu ș.a.) din părțile aeriene de Turiță-mare contribuie și la: regenerarea vasculară, stimularea colecistului, reducerea inflamației la nivelul mucoaselor, stimularea secreției gastrice, menținerea sănătății prostatei, normalizarea tranzitului intestinal accelerat, stimularea poftei de mâncare, calmarea durerilor reumatice,  eliminarea azotaților, acidului uric și a calculilor renali sau biliari din organism. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Turiță-mare se numără acțiunea: anticatarală, colagogă, coleretică, tonic-amară, detoxifiantă, antioxidantă, antiinflamatoare, eupeptică, digestivă, venotonică, astringentă, antidiareică, antireumatică, antialergică, antivirală, antitumorală și diuretică. Extern, Turița-mare ajută la: calmarea inflamațiilor de la nivelul mucoasei bucale, gingii și faringe, întreținerea scalpului și a tenului sensibil, iritat sau seboreic, reducerea durerilor asociate contuziilor și reumatismului, calmarea și regenerarea pielii afectate de ciupituri de insecte, mușcături de șarpe, eczeme și alergii.

Angelica (Angelica archangelica), denumită și Angelină, Antonică, Cucută-mare, Aglică, Anghelică sau Anghelică-sălbatică, este o specie erbacee, perenă sau bienală, aromatică, legumicolă și medicinală ce face parte din familia Apiaceae/Umbelliferae (din care fac parte Mărarul, Anasonul, Chimenul, Morcovul, Coriandrul, Chimionul, Țelina sau Păstârnacul). În Fitoterapia modernă, Angelica este folosită pentru proprietățile sale digestive, carminative, colecistokinetice, antireumatice, diuretice și diaforetice. Folosite sub formă de infuzie, rizomii și rădăcinile de Angelică stimulează diureza și contribuie la protejarea tractului urinar, favorizând eliminarea agenților patogeni de la nivelul vezicii urinare, reducerea retențiilor de apă și eliminarea acidului uric, ureei, azotului, creatininei și a excesului de minerale (în special a calciului) din organism. Acest lucru se datorează, în principal, conținutului în flavonoide precum și uleiului volatil ce are proprietăți antibacteriene (în special contra Mycobacterium avium) și antifungice (contra aprox. 14 specii de fungi) notabile. Prin acțiunea sudorifică și diuretică, Angelica este utilă și în curele de detoxifiere, iar datorită conținutului în principii amare, aceasta stimulează secreția de salivă și suc gastric. Produsele pe bază de Angelică stimulează colecistul și relaxează musculatura netedă, cu efecte benefice în colici și spasme. Angelica are și proprietăți antiinflamatoare și antireumatice, aceasta fiind utilă în calmarea durerilor articulare și de spate. De asemenea, datorită conținutului în ulei esențial, preparatele pe bază de Angelică pot avea un efect stimulant la nivel cerebral, însă doar în doze mici, în doze mari, acesta devine un depresiv cerebral. Nu în ultimul rând, folosită extern, Angelica este utilă în ameliorarea durerilor reumatice, fiind folosită la frecții sub formă de „spirt de Angelică” (ulei esențial de Angelică, alcool, Camfor).

Pelinul-alb (Artemisia absinthium), cunoscut și drept Pelin-verde, Lemnul-Domnului, Pelin-bun, Iarba-fecioarelor sau Polene, este o plantă erbacee perenă, aromatică, ce aparține familiei Asteraceae/Compositae (din care fac parte Tarhonul, Margaretele sau Floarea-soarelui). Acesta este, poate, cea mai utilizată specie de Pelin datorită aromei sale și a proprietăților sanogene deosebite. În fitoterapie, derivatele din Pelin-alb sunt recunoscute pentru proprietățile lor digestive, eupeptice și antiparazitare. Acestea sunt recomandate și în susținerea proceselor de detoxifiere ale corpului, calmarea inflamațiilor gastrointestinale și reglarea tranzitului intestinal. Suplimentele pe bază de Pelin, incluzând bitterele, acționează asupra membranelor microorganismelor precum H. pylori, slăbindu-le și cauzând inactivarea sau distrugerea patogenului. În cazul helminților, compușii prezenți în Pelinul-alb au o acțiune anestezică, provocând dezlipirea acestora de pe peretele intestinal și ușurarea eliminării lor odată cu bolul fecal. În plus, compușii activi (de ex.: flavone – artemetină, fitosteroli, derivați lignanici, acizi organici – palmitic, arahidic, linoleic, lauric, stearic, miristic, nicotinic, oleic; camazulene; lactone sescviterpenice – artemisinină, principii amare – absintină, uleiuri volatile – tuionă, izotoionă, alcool tujilic și esterii săi, nerol, felandren, pinen, cimen, sabinen, mircen, cariofilen, selinen, bisabolen, azulene; vitamine – C, B₆, folați și minerale – Ca, Na, K, P, Fe, Cu, Zn, Mo, B) din părțile aeriene ale acestei specii contribuie și la: normalizarea colesterolului combaterea stresului oxidativ și inducerea menstruației atunci când aceasta întârzie. Astfel, printre virtuțile extractului de Pelin-alb se numără acțiunea: tonic amară, eupeptică, depurativă, detoxifiantă, antiinflamatoare, antioxidantă, antivirală, antiparazitară, antimalarică, citotoxică, emenagogă, antiemetică, antimicrobiană și diuretică.

Putem concluziona, astfel, că prin multitudinea de plante conținute, Bitterul „Taina Plantelor” este o băutură cu numeroase efecte benefice asupra organismului. Gustul său amar îl recomandă ca fiind un bun digestiv, iar numeroasele substanțe active din cele 33 de plante medicinale îi conferă proprietățile unui excelent tonic general. Folosit cu moderație, Bitterul este un supliment alimentar menit să stimuleze și să întărească funcțiile vitale ale organismului (de ex. digestie, imunitate, circulație).