Ceai Schinel vrac

Compuși activi și mecanisme de acțiune:
Schinelul (Cnicus benedictus), cunoscut și drept Iarbă amară, Scai amar sau Șofran-sălbatic, este o plantă erbacee anuală din familia Asteraceae, cultivată în scop medicinal. Originar din regiunea Mediteraneeană, Schinelul este răspândit în sud-estul Europei și în America de Nord, fiind cultivat în România cu precădere în județele Prahova, Buzău, Giurgiu și Călărași.

În fitoterapia modernă, produsele obținute din părțile aeriene de Schinel se remarcă prin proprietățile colecistokinetice, eupeptice, fitoncide, depurative și anticitotoxice. Compușii biologic-activi conținuți au o acțiune de detoxifiere a ficatului și de stimulare a activității vezicii biliare. Mai exact, principiile amare (cnicina, benedictina, salonitenolidul, artemisifolina) sunt responsabile, în cea mai mare parte, pentru efectele colecistokinetice și hepatostimulatoare. Este important de remarcat faptul că aceste efecte se obțin doar prin resimțirea gustului amar — odată cu stimularea receptorilor pentru gustul amar, are loc o reacție automată a organismului, prin care se crește secreția salivară și cea a glandelor cu secreție internă.

Prin conținutul în substanțe fitoncide, Schinelul are o acțiune complexă asupra microbiotei intestinale, limitând supradezvoltarea microorganismelor patogene, favorizând eliminarea gazelor și reducerea balonării, și reglând tranzitul intestinal lent prin efectul ușor laxativ al mucilagiilor. Principiile active din această plantă acționează și la nivelul epiteliului renal, crescând cantitatea de urină eliminată, cu efect depurativ și detoxifiant asupra organismului. Schinelul contribuie și la normalizarea glicemiei serice, având o ușoară acțiune hipoglicemiantă.

Extern, preparatele pe bază de Schinel ajută la dezinfectarea și cicatrizarea mai rapidă a mucoaselor și tegumentelor, fiind utile în cazul arsurilor, degerăturilor, rănilor purulente, durerilor reumatice, ulcerațiilor și crăpăturilor de sân.

Din punct de vedere istoric, Schinelul era cunoscut și de strămoșii daci sub denumirea de „Scinela/Skinela”, fiind cultivat pentru proprietățile sale medicinale. Datorită capacității sale de a stimula pofta de mâncare, specia a fost un ingredient important al băuturii medicinale preparate de preoții vechiului ordin al benedictinilor. Denumirea științifică „Cnicus” provine din termenul grecesc „knizein”, însemnând „a vătăma” sau „a scărpina”, făcându-se referire la frunzele sale cu spini.

Caracteristici generale:
Plantele medicinale folosite ca materie primă pentru ceaiurile Hypericum sunt procurate din zone nepoluate, ecologic curate, garantându-se puritatea produsului prin lipsa de contaminanți toxici carcinogeni, metale grele, erbicide, insecticide, îngrășăminte chimice, microorganisme sau viruși patogeni. Părțile aeriene superioare, nelignificate, cu frunze și flori de Schinel (Herba Cardui benedicti) au fost recoltate manual, pe timp uscat, după ridicarea rouăi, la debutul înfloririi plantei (iunie-august), și uscate la temperaturi menajante. Nu au fost folosite tratamente chimice sau iradiante.

Contraindicații:
• Nu se utilizează de către persoanele alergice la plante din familia Asteraceae/Compositae.
• Nu se utilizează de către femeile care alăptează.
• Nu se recomandă în sarcină.
• Nu se administrează copiilor sub 3 ani.
• Nu se utilizează de către persoanele cu sensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

Avertismente:
• Nu depășiți doza zilnică recomandată.
• Femeile gravide, persoanele care urmează tratamente medicamentoase sau cele care se află sub supraveghere medicală (în special pentru boli grave de natură hepatică sau renală) sunt sfătuite să consulte un specialist înainte de începerea curei.
• A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici.
• Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată și un mod de viață sănătos.

Condiții de depozitare:
Bine închis, ferit de lumină și umiditate, la temperaturi de maximum 25°C.