Plante medicinale

Schinel (Cnicus benedictus): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Schinel (Cnicus benedictus)

Schinelul (Cnicus benedictus) e o plantă spinoasă de un an, cu frunze păroase, capitule galbene așezate câte unul, fără codiță, și un gust foarte amar, dat în principal de cnicină. Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru ameliorarea dispepsiei și a tulburărilor spastice ușoare ale tubului digestiv, doar la adulți. Agenția nu a găsit studii clinice cu schinel: recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de armurariu, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și cum se folosește.

Pe scurt

  • Schinelul e o plantă de un an, din familia Asteraceae, înaltă de până la 60 cm, cu tulpini adesea culcate pe sol, frunze păroase, cu spini scurți, și capitule galbene, înconjurate de frunze-bractee.
  • Se folosesc părțile aeriene uscate, recoltate la înflorire. Gustul foarte amar vine în principal din cnicină, 0,2-0,7% din plantă.
  • Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște părțile aeriene, pe baza utilizării tradiționale, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru ameliorarea dispepsiei și a tulburărilor spastice ușoare ale tubului digestiv. Nu se recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare.
  • Agenția nu a găsit niciun studiu clinic cu schinel. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe dovezi de eficacitate.
  • Nu îl confunda cu armurariul (Silybum marianum), care are capitule purpurii și frunze pătate cu alb și din care se folosește fructul.
Denumire
Schinel; în engleză, blessed thistle
Cnicus benedictus L. (sin. Centaurea benedicta), familia Asteraceae
Părți folosite
Părțile aeriene uscate, recoltate la înflorire, Cnici benedicti herba
Conține
Cnicină, 0,2-0,7%, taninuri, circa 8%, ulei volatil, circa 0,3%, lignani și minerale
Recunoaștere
Monografie europeană de utilizare tradițională, din 2023, pentru pofta de mâncare și pentru digestie
Atenție la
Alergia la plantele din familia Asteraceae; nu se recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare

Ce este schinelul

Schinelul e o plantă anuală din familia Asteraceae, cu tulpini păroase, adesea culcate sau răsfirate, de până la 60 cm.1 E originar din regiunea Mediteranei și din vestul Asiei. În Europa a ajuns în cultură în secolul al XVI-lea.2

În română i se spune schinel, iar în limbajul farmaciilor și în documentele Agenției Europene a Medicamentului, Cnici benedicti herba, adică părțile aeriene de Cnicus benedictus. Botaniștii nu scriu la fel numele plantei: Agenția folosește Cnicus benedictus, iar Flora of North America o trece în genul Centaurea, ca Centaurea benedicta.1, 2

Din magazinul Hypericum: Ceai Schinel vrac.

Cum arată schinelul

Schinelul se recunoaște după frunzele păroase, cu lobi sau dinți terminați în spini scurți, și după capitulele galbene, așezate câte unul, fără codiță, între frunze-bractee. Tulpinile sunt adesea roșiatice și întinse pe sol, de aceea planta nu arată mereu ca un ciulin înalt.1

Plantă tânără de schinel, cu frunze păroase, adânc lobate, cu margini spinoase, și tulpini roșiatice, crescută pe un teren pietrosFrunze verzi, păroase, cu margini spinoase, și țepii subțiri, roșiatici ai unui capitul, văzuți de aproape
În stânga, o plantă tânără, cu frunze adânc lobate și tulpini roșiatice, pe un teren pietros din Spania. În dreapta, un detaliu cu frunzele păroase și cu țepii roșiatici ai unui capitul.1Foto: Javier Martín, domeniu public, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Frunzele: cele mai multe stau pe tulpină, fără codiță sau cu baza coborâtă pe tulpină. Sunt lanceolate, lungi de 6-25 cm, cu marginea dințată sau lobată, iar dinții și lobii au spini scurți și slabi. Fețele au păr, în fire articulate și în fire subțiri, ca pânza de păianjen, și puncte de rășină.1
  • Capitulele: câte unul, fără codiță, fiecare înconjurat de un mănunchi de frunze-bractee. Involucrul e aproape sferic, de 20-40 mm.1
  • Bracteele: se suprapun strâns, în mai multe rânduri. Cele dinăuntru sunt lanceolate și se termină cu spini ramificați ca o pană, mai lungi de 5 mm.1
  • Florile: multe într-un capitul, galbene. Cele din centru au 19-24 mm. Florile sterile de la margine sunt subțiri, cu 3 lobi, și nu depășesc florile din centru.1
  • Fructul: cilindric, ușor curbat, lung de 8-11 mm, cu 20 de coaste pronunțate și un guleraș cu 10 dinți în vârf. Are un puf din două rânduri de peri aspri, cei de la exterior de 9-10 mm.1
Patru fructe uscate de schinel, galbene, cilindrice, cu dungi fine și cu un smoc de peri lungi în vârf, pe un fond violet, cu o scară de 1 cm
Fructele schinelului, pe un fond violet, cu o scară de 1 cm: cilindrice, cu dungi fine și cu un smoc de peri lungi în vârf.1Foto: Steve Hurst, USDA-NRCS PLANTS Database, domeniu public, Wikimedia Commons

Unde crește schinelul

Schinelul e originar din regiunea Mediteranei și din vestul Asiei, dar omul l-a dus în multe alte părți ale lumii.1, 2 În America de Nord, unde a fost introdus, crește pe marginea drumurilor, pe câmpuri și pe terenuri părăsite, până la 1.300 m altitudine, în 20 de state americane și în 3 provincii canadiene.1

Se cultivă în multe regiuni ca plantă medicinală.1 Dicționarele românești îl descriu drept o plantă erbacee cu flori galbene, cu capitule mari și bractee spinoase.3

Schinel sau armurariu?

Schinelul și armurariul sunt două plante spinoase din aceeași familie, amândouă cu monografie europeană pentru digestie, dar nu sunt aceeași plantă. Schinelul are flori galbene și se folosesc părțile lui aeriene. Armurariul are capitule purpurii și frunze pătate cu alb, iar din el se folosește fructul.4, 5

Ce comparămSchinelArmurariu
Numele latinCnicus benedictus (sin. Centaurea benedicta)Silybum marianum
Cât trăieșteUn anUn an sau doi
ÎnălțimeaPână la 60 cmDe la 15 cm până la 3 m
FrunzelePăroase, cu fire ca pânza de păianjen, cu spini scurți și slabiMari, lucioase, cu pete albe de-a lungul nervurilor
CapituleleGalbene, fără codiță, între frunze-bracteeRoz-purpurii, cu bractee terminate în spini lungi
Lungimea florilor19-24 mm, cele din centru26-35 mm
Fructul8-11 mm, cu 20 de coaste6-8 mm, pătat cu brun și negru
Partea folosităPărțile aerieneFructul
În monografia europeanăPofta de mâncare, dispepsia și tulburările spastice ușoare ale tubului digestivNeplăcerile digestive și susținerea funcției ficatului

Surse: Flora of North America; Agenția Europeană a Medicamentului, monografiile din 2023, pentru schinel, și din 2018, pentru armurariu.1, 4, 5, 6

Florile galbene deosebesc schinelul de armurariu, care are capitule purpurii și frunze pătate cu alb.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește schinel. Dicționarele mai trec, ca nume regionale, iarbă-amară, scai-amar și șofran-sălbatic. Atenție la „iarbă-amară”: același dicționar dă numele și altor două plante, granatul și spilcuța.3 În documentele europene, numele românesc este „iarba de schinel”.7

Planșă veche colorată cu un schinel: tulpină cu frunze spinoase, argintii, un capitul galben în vârf și două capitule tăiate, desenate separat, sub inscripția cu numele latin, italian și francez
Planșa din Hortus Romanus dă planta sub trei nume: latin, Carduus benedictus, italian, cardo santo, și francez, chardon bénit.8Hortus Romanus, vol. 7, planșa 84. Domeniu public, Wikimedia Commons, scanare New York Public Library
LimbaNumele plantei
Românăschinel; regional, iarbă-amară, scai-amar, șofran-sălbatic; în documentele europene, iarba de schinel
Latină, botanicăCnicus benedictus L.; sinonime: Centaurea benedicta, Carduus benedictus
Latină, farmacieCnici benedicti herba; în texte vechi, Herba cardui benedicti
Englezăblessed thistle, holy thistle, St. Benedict’s thistle, spotted thistle
Spaniolăcardo santo
Portughezăcardo-santo
Italianăcardo benedetto
Francezăchardon bénit, charbon-bénit
GermanăBenediktenkraut
Maghiarăbenedekfű
Polonezăziele drapacza
Bulgarăбенедиктински трън

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru numele latine și pentru celelalte limbi; Flora of North America, pentru „chardon bénit”.1, 2, 3, 4

Cine caută „cardui benedicti herba” sau „herba cardui benedicti” dă peste vechea denumire de farmacie: în ghidul polonez Informator Terapeutyczny, din 1955 și 1959, planta apare sub numele Herba cardui benedicti.2

Ce parte se folosește

Se folosesc părțile aeriene ale plantei, uscate, recoltate când planta e înflorită.2

Planșă botanică veche, colorată, cu partea de sus a unui schinel, cu frunze spinoase și capitule galbene, și cu florile, staminele, polenul și fructul desenate separatGravură veche în alb și negru cu o tulpină de schinel, cu frunze spinoase și capitule, cu rădăcina și cu detalii ale capitulului și ale fructului
Schinelul în două cărți vechi: la Köhler, în culori, partea de sus a plantei, în mărime naturală, cu floarea, staminele, polenul și fructul desenate separat, și la Rozier, în gravură, cu rădăcina și cu detalii ale capitulului și ale fructului.9, 10Köhler’s Medizinal-Pflanzen, 1887, planșa 28; François Rozier, Cours d’agriculture, tome 2, planșa 23. Domeniu public, Wikimedia Commons
  • Calitatea: nu există monografie în Farmacopeea Europeană. Planta are monografii în Farmacopeea Austriacă (ÖAB 2009/007), în Codul german (DAC, 1986) și în Farmacopeea britanică a plantelor (1996). Monografia europeană se referă la material care respectă monografia austriacă.2, 4
  • Forme recunoscute: planta pulbere, planta mărunțită, pentru ceai, extractul lichid, în raport 1:1, cu etanol 25%, și tinctura, în raport 1:5, cu etanol 25%.4
  • Dozele din monografie, pentru adulți: ceai, ca infuzie sau decoct, 1,5-3 g la 150 ml de apă, de 3 ori pe zi; pulbere, 1-2 g, de 3 ori pe zi; extract lichid, 1,5-2 ml, de 3 ori pe zi; tinctură, 3-6 ml, de 3 ori pe zi.4

7 lucruri surprinzătoare despre schinel

  1. Numele latin înseamnă „binecuvântat”. Epitetul benedictus vine de la faptul că planta era pomenită ca leac pentru toate în tratatele despre ciumă.2
  2. Îl pomenește Shakespeare. În Much Ado About Nothing, actul III, scena 4, o replică spune: „Get you some of this distilled Carduus Benedictus, and lay it to your heart”, adică „Ia din acest Carduus Benedictus distilat și pune-l la inimă”. Replica următoare se joacă cu numele, iar răspunsul e că a vrut să spună simplu „holy thistle”, ciulinul sfânt.11
  3. Se folosește ca amar de peste 2.000 de ani. Raportul Agenției spune că planta a fost folosită, de peste 2.000 de ani, ca amar, pentru pofta de mâncare și pentru digestie.2
  4. Doza din cărțile vechi era de peste trei ori mai mare. Manualul german Hagers Handbuch, din 1938, dădea 5-10 g de plantă la 150 ml de apă, pentru ceai. Agenția a coborât doza la 1,5-3 g, fiindcă peste 5 g într-o cană pot da iritație gastrică și vărsături.2
  5. Numele românesc vine de la „spin”. Dicționarul explică „schinel” prin „schin”, adică spin, și sufixul -el, cel care dă sensul de mic: un fel de „spinișor”.3
  6. Un compus din schinel e studiat pentru nervi, dar doar în laborator. În 2024, cercetători de la Universitatea din Köln au arătat că cnicina favorizează creșterea prelungirilor celulelor nervoase în culturi, inclusiv umane, și refacerea nervilor lezați la animale. Studiile au folosit cnicină purificată, nu ceai, și au fost făcute pe celule și pe animale, nu pe oameni.12
  7. Dă aromă unui lichior. Raportul Agenției notează că planta se folosește ca aromă în alimente, de exemplu în lichiorul Benedictine.2

Știai că?

În dicționar, „iarbă-amară” e dat ca nume pentru trei plante: schinel, granat și spilcuță. Dacă vezi „iarbă-amară” pe o etichetă sau într-o rețetă, verifică numele latin.3

Ce conține schinelul

Părțile aeriene de schinel conțin lactone sescviterpenice amare, în frunte cu cnicina, taninuri, lignani, ulei volatil și multe minerale.2

Ce conțineCât, în planta uscatăDe reținut
Cnicină (lactonă sescviterpenică)0,2-0,7%Principalul compus amar; alături de ea, salonitenolida
Taninuricirca 8%Cifră dată în raport
Ulei volatilcirca 0,3%Cifră dată în raport
Minerale: potasiu, mangan, magneziu, calciuConținut ridicatRaportul nu dă o valoare
Lignani: arctigenină, trachelogeninăPrezențiFără cifre în raport
Fitosteroli și triterpenePrezenteFără cifre în raport
Flavonoide și poliacetileneCantități miciFără cifre în raport

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2023, după Bradley (1992), Wichtl și Bisset (1994), Newall și colab. (1996), Leung și Foster (1996) și Avula și colab. (2022).2

Cifrele descriu planta uscată, cântărită în laborator, nu cana de ceai sau un produs anume.

De ce e amar schinelul?

Amăreala vine mai ales din cnicină. Tradiția spune că gustul amar stimulează papilele gustative și, prin reflex, crește secreția de salivă și de suc gastric, iar asta stimulează pofta de mâncare. Raportul Agenției notează însă că nu s-a găsit niciun studiu farmacologic care să arate această acțiune.2

  • Receptorul: un studiu de laborator din 2024 a folosit receptorul uman al gustului amar hTAS2R46 într-un senzor pentru cnicină, iar simulările pe calculator au arătat unde se leagă molecula de receptor.13
  • La oameni: Agenția nu a găsit niciun studiu clinic cu schinel, deci nu există dovezi directe că un ceai de schinel crește pofta de mâncare.2
  • Ce a reținut Agenția: compoziția plantei, bogată în principii amare, poate explica o creștere a secrețiilor digestive și un efect asupra poftei de mâncare și asupra digestiei, iar acest lucru nu contrazice folosirea tradițională.2

Ce spun studiile

Agenția Europeană a Medicamentului a căutat în PubMed, în Toxline și în Cochrane Library, în ianuarie și în iunie 2022, și a conchis că nu s-a găsit niciun studiu clinic cu schinel, pentru nicio boală.2

Niciunstudiu clinic cu schinel găsit de Agenția Europeană a Medicamentului
24 din 25voturi pentru monografie, în Comitetul pentru medicamente din plante, în 2023
30de ani de folosire, dintre care cel puțin 15 în Uniunea Europeană, cerute pentru recunoașterea tradițională
2.000+de ani de folosire ca amar, după raportul Agenției

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2023 și 2025.2, 7, 14

Ce a găsit Agenția

Agenția a găsit doar date vechi și puține. Despre efectul amarului asupra poftei de mâncare nu a găsit studii farmacologice. Despre plantă a găsit doar câteva rezultate de laborator, din studii foarte vechi și fără informații complete. Planta uscată, extractul apos, cnicina izolată și uleiul volatil au avut acțiune antibacteriană. Cnicina izolată a avut un efect antiinflamator la șobolani, într-un test cu edem al labei, comparabil cu cel al indometacinului.2 Lipsesc și datele despre toxicitatea pentru reproducere și dezvoltare, iar studiile de genotoxicitate sunt insuficiente.2

În laborator și pe animale

În 2024, o echipă de la Universitatea din Köln a testat cnicina pe celule nervoase. În culturi, cnicina a stimulat creșterea prelungirilor neuronilor senzitivi și ale celor din sistemul nervos central, din mai multe specii, inclusiv de la oameni. La animale, dată în venă, a accelerat refacerea funcției după leziuni grave ale nervilor, iar la șoareci, luată pe gură, a favorizat regenerarea axonilor.12 O sinteză din 2024 a adunat studii preclinice, în culturi de celule și pe animale.15 Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni, iar studiile au folosit cnicină purificată, nu ceai.

Studii pe oameni, cu amestecuri

Un studiu observațional deschis, din 2016, a urmărit 149 de pacienți cu tulburări digestive ușoare, timp de 2 săptămâni, cu un amestec lichid de șase plante, între care și schinel. Pacienții au raportat îmbunătățiri ale simptomelor. Un asemenea studiu nu poate arăta ce a făcut schinelul din amestec și nici dacă simptomele ar fi trecut și fără tratament.16

Schinelul nu tratează nicio boală: Agenția nu a găsit studii clinice care să arate asta.

Precauții și siguranță

Monografia europeană nu menționează efecte adverse cunoscute la dozele recomandate. Precauțiile țin de alergie, de cantitatea pusă într-o cană, de vârstă, de sarcină și alăptare și de stomac.4

  • Alergia: nu îl folosesc cei alergici la schinel sau la alte plante din familia Asteraceae, precum mușețelul, gălbenelele sau păpădia.4 Raportul Agenției notează că planta poate da dermatită de contact, cu reacție încrucișată cu alte plante din familie.2
  • Cantitatea: peste 5 g de plantă într-o cană de ceai pot da iritație gastrică și vărsături. Monografia indică 1,5-3 g la 150 ml.2, 4
  • Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.4
  • Sarcina: planta s-a folosit tradițional ca să stimuleze menstruația sau să provoace avort, de aceea trebuie evitată în sarcină.2 Monografia nu o recomandă în sarcină, din lipsă de date.4
  • Alăptarea: deși tradițional s-a folosit ca să crească laptele, siguranța nu a fost stabilită, iar monografia nu o recomandă în alăptare.2, 4
  • Stomacul: pentru că amarul crește secrețiile digestive, raportul Agenției notează că folosirea poate fi nepotrivită la cine are ulcer.2
  • Medicamentele: monografia nu menționează interacțiuni și nu s-a raportat niciuna. Raportul Agenției notează doar două posibilități teoretice. Fiindcă poate crește aciditatea stomacului, planta ar putea slăbi efectul antiacidelor și al altor medicamente care o scad. Ar putea crește și riscul de sângerare. Niciuna dintre ele nu a fost dovedită la oameni.2, 4
  • Alcoolul din tincturi: extractul lichid și tinctura din monografie se fac cu etanol 25%, așa că nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool.4
  • Durata: dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.4

Monografia europeană nu recomandă schinelul sub 18 ani, în sarcină și în alăptare.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, părțile aeriene de schinel au o monografie de utilizare tradițională, adoptată de Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului la 20 septembrie 2023. Ea acoperă pierderea temporară a poftei de mâncare și ameliorarea dispepsiei și a tulburărilor spastice ușoare ale tubului digestiv și se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.2, 4 Monografia nu recunoaște schinelul pentru glicemie, pentru constipație, pentru ficat sau pentru „detoxifiere”.4 Recunoașterea tradițională cere dovada unei folosiri sigure de cel puțin 30 de ani, dintre care cel puțin 15 în Uniune. Raportul notează că schinelul se vinde de cel puțin 30 de ani ca plantă pulbere, plantă mărunțită, extract lichid și tinctură.2, 7

Votul în comitet a fost de 24 din 25. Un membru, din Irlanda, a avut îndoieli privind siguranța folosirii pentru pofta de mâncare și nu a susținut această indicație.14 La consultarea publică, din februarie până în mai 2023, nu a venit niciun comentariu.4

Agenția nu a putut recomanda o intrare pe lista Uniunii Europene pentru schinel, din cauza lipsei studiilor adecvate de genotoxicitate.2 Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru schinel.17 Belgia îl are pe lista plantelor permise în suplimentele alimentare.2

În România, schinelul e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.18

Schinelul de-a lungul timpului

Schinelul se folosește de peste 2.000 de ani, mai ales ca amar. În Europa a intrat în cultură în secolul al XVI-lea, iar numele benedictus vine de la faptul că era pomenit ca leac pentru toate în tratatele despre ciumă.2

Pagină ilustrată de Walter Crane, cu un citat din Shakespeare despre Carduus Benedictus și o siluetă în mantie de frunze spinoase, cu un toiag încununat de un capitul de ciulin
„Carduus Benedictus” la Shakespeare: pagina din Flowers from Shakespeare’s Garden, ilustrată de Walter Crane, cu replicile din Much Ado About Nothing, actul III, scena 4.11Walter Crane, Flowers from Shakespeare’s Garden, ediția din 1909, p. 34. Domeniu public, Wikimedia Commons

Tradiția a socotit planta un leac universal: i s-au atribuit folosiri ca diuretic, ca antitermic și ca tonic general, și chiar la ciumă și la malarie. Agenția Europeană a Medicamentului nu recunoaște niciuna dintre ele.2

Manualul german Hagers Handbuch, din 1938, o descrie ca aperitiv și tonic amar. În Polonia, schinelul apare în Informator Terapeutyczny, în 1955 și în 1959, pentru lipsa poftei de mâncare și pentru tulburările digestive, iar produse cu schinel mărunțit sunt înregistrate acolo din 1993.2

La noi, dicționarul îl descrie ca plantă folosită în medicină ca tonic și febrifug, adică împotriva febrei. Agenția Europeană a Medicamentului nu recunoaște această folosire.3, 4

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu schinel

Până aici ai citit despre schinel. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște părțile aeriene de schinel, pe baza utilizării tradiționale, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru ameliorarea dispepsiei și a tulburărilor spastice ușoare ale tubului digestiv.4 Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Schinel

  • 100% părți aeriene de schinel (Cnicus benedictus), uscate
  • Vrac, 30 g
  • Pe etichetă: o lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac, băută în 3 prize pe zi, înaintea meselor
  • Monografia europeană descrie 1,5-3 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă, de 3 ori pe zi, înainte de masă pentru pofta de mâncare4

Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu schinel: bitteruri, capsule și ceai din mai multe plante

Schinelul se găsește la noi și în amestecuri. Bitter Ierburile Vieții, în forma lichidă, în capsule și ca ceai, are 21 de plante, iar Bitter Taina Plantelor fără alcool e un extract hidroglicerinic din peste 30 de plante. Ambele conțin și sunătoare. Sunătoarea poate slăbi efectul unor medicamente, așa că cine ia tratament întreabă medicul sau farmacistul.19 Monografia europeană de schinel se referă la plantă ca atare, ca ceai, pulbere, extract lichid sau tinctură, nu la amestecuri. Pentru amestecuri nu există o monografie europeană.4

Prețul inițial a fost: 79,99 lei.Prețul curent este: 55,99 lei.Economisești 24,00 lei
Prețul inițial a fost: 35,70 lei.Prețul curent este: 24,99 lei.Economisești 10,71 lei
Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei
Prețul inițial a fost: 41,41 lei.Prețul curent este: 28,99 lei.Economisești 12,42 lei

Și alte plante pentru pofta de mâncare și digestie

Pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru neplăcerile digestive, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru țintaură, pentru coada-șoricelului și, pentru digestia cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență, pentru frunza de anghinare.20, 21, 22

Prețul inițial a fost: 8,56 lei.Prețul curent este: 5,99 lei.Economisești 2,57 lei
Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei
Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Ceai Schinel, vracO lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac, strecurată; se bea în 3 prize pe zi, înaintea meselorMonografia europeană: 1,5-3 g la 150 ml, de 3 ori pe zi; peste 5 g într-o cană pot da iritație gastrică și vărsături
Bitter Ierburile Vieții, 500 mlAdulți: 6 lingurițe pe zi (aproximativ 30 ml), câte una înainte și după masă, de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbinteConține alcool, 38%; 21 de plante, cu sunătoare
Capsule Bitter Ierburile ViețiiAdulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principaleExtract fermentat și atomizat din 21 de plante, cu sunătoare
Ceai Ierburile Vieții, pliculețe1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 3 căni pe zi21 de plante, cu sunătoare; 20 de pliculețe
Bitter Taina Plantelor fără alcool, 500 mlPe etichetă nu e dată o doză: „conform recomandării specialistului”Extract hidroglicerinic, fără alcool; peste 30 de plante, cu sunătoare
Ceai Țintaură, vrac1 lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; 2 căni pe zi, înaintea meselor principaleMonografia europeană: 1-4 g la 200 ml, de până la 4 ori pe zi; nu la ulcer; nu sub 18 ani
Ceai Coada-șoricelului, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi, între mesele principaleMonografia europeană: 1,5-4 g la 150-250 ml, de 3-4 ori pe zi, între mese; nu la alergici la Asteraceae
Ceai Anghinare, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principaleNu sub 12 ani; nu la obstrucția căilor biliare, la boli ale ficatului sau la pietre la fiere

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia de schinel se referă doar la adulți și nu îl recomandă în sarcină și alăptare. Monografia de țintaură contraindică ulcerul peptic, iar cea de anghinare, bolile căilor biliare și ale ficatului.4, 20, 21, 22

Întrebări frecvente

Schinelul (Cnicus benedictus) este o plantă anuală, spinoasă, din familia Asteraceae, originară din regiunea Mediteranei și din vestul Asiei, cu frunze păroase, capitule galbene și gust foarte amar. Se folosesc părțile aeriene uscate.
Are tulpini păroase, adesea roșiatice și culcate sau răsfirate, de până la 60 cm, frunze lanceolate de 6-25 cm, cu marginea dințată sau lobată și cu spini scurți, și capitule galbene, câte unul, fără codiță, înconjurate de frunze-bractee. Fructul are 8-11 mm și un puf de peri aspri.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște părțile aeriene de schinel, pe baza utilizării tradiționale, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și pentru ameliorarea dispepsiei și a tulburărilor spastice ușoare ale tubului digestiv. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.
Monografia europeană descrie 1,5-3 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă, ca infuzie sau decoct, de 3 ori pe zi, adică 4,5-9 g pe zi. Ceaiul se strecoară. Pe eticheta ceaiului nostru: o lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac.
Pentru pofta de mâncare, monografia europeană indică folosirea înainte de masă. Pentru disconfortul digestiv, momentul nu este precizat.
Planta conține cnicină, o lactonă sescviterpenică foarte amară, în proporție de 0,2-0,7% din planta uscată. Cnicina dă gustul pronunțat al plantei.
Nu îl folosesc cei alergici la schinel sau la alte plante din familia Asteraceae. Nu se recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare, din lipsă de date. Raportul Agenției notează că folosirea poate fi nepotrivită la cine are ulcer.
Monografia europeană nu menționează efecte adverse cunoscute la dozele recomandate. Peste 5 g de plantă într-o cană de ceai pot da iritație gastrică și vărsături. Planta poate da alergii, inclusiv dermatită de contact.
Nu se recomandă. Deși tradițional s-a folosit ca să crească laptele, siguranța în alăptare nu a fost stabilită, iar monografia europeană nu recomandă folosirea. Dacă alăptezi, întreabă medicul înainte de a bea un ceai care conține schinel.
Nu. Schinelul este Cnicus benedictus, cu flori galbene, și se folosesc părțile aeriene. Armurariul este Silybum marianum, cu capitule purpurii și frunze pătate cu alb, și se folosește fructul. Ambele au monografie europeană, dar pentru alte folosiri.
Monografia europeană nu dă o durată fixă, dar spune că, dacă neplăcerile durează mai mult de 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.
Monografia europeană nu menționează interacțiuni și nu s-a raportat niciuna. Raportul Agenției notează doar, în teorie, că planta ar putea slăbi efectul antiacidelor și al altor medicamente care scad aciditatea stomacului. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
În engleză, blessed thistle sau holy thistle, în spaniolă cardo santo, în italiană cardo benedetto, în franceză chardon bénit, în germană Benediktenkraut, în maghiară benedekfű. În română se mai numește regional iarbă-amară, scai-amar sau șofran-sălbatic.
Sunt numele latine de farmacie ale părților aeriene de schinel. Cnici benedicti herba este denumirea folosită azi de Agenția Europeană a Medicamentului. Herba cardui benedicti este denumirea veche, din ghidul polonez Informator Terapeutyczny, din 1955 și 1959.

Referințe

  1. Keil D.J., Ochsmann J. Centaurea Linnaeus și Centaurea benedicta (Linnaeus) Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
  2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Cnicus benedictus L., herba, EMA/HMPC/648162/2022, 20 septembrie 2023.
  3. dexonline.ro, articolele „schinel”, „scai-amar”, „iarbă-amară” și „șofran-sălbatic”, după DEX ’09, DEX ’98, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române literare contemporane și Dicționarul de sinonime.
  4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cnicus benedictus L., herba, EMA/HMPC/32402/2022, adoptată pe 20 septembrie 2023.
  5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Silybum marianum (L.) Gaertn., fructus, EMA/HMPC/294187/2013, 5 iunie 2018.
  6. Keil D.J. Silybum și Silybum marianum, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
  7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Holy thistle (St. Benedict’s thistle), Cnicus benedictus L., herba. Assessment report summary for the public, EMA/HMPC/387758/2025, 19 noiembrie 2025.
  8. Hortus Romanus, vol. 7, ed. Nicolao Martellio, text de Constantinus Sabbati, Roma, planșa 84: Cnicus sylvestris, hirsutus, sive Carduus Benedictus. Scanare New York Public Library, Wikimedia Commons.
  9. Köhler F.E., Brandt W., Gürke M., Pabst G., Schellenberg G., Vogtherr M. Köhler’s Medizinal-Pflanzen in naturgetreuen Abbildungen mit kurz erläuterndem Texte, 1887, planșa 28, „Benediktenkraut”. Biodiversity Heritage Library și Wikimedia Commons.
  10. Rozier F. Cours complet d’agriculture, tome 2, planșa 23, „Chardon bénit”. Internet Archive (courscompletdagr02rozi) și Wikimedia Commons.
  11. Crane W. Flowers from Shakespeare’s Garden, ediția din 1909, p. 34, cu replicile din W. Shakespeare, Much Ado About Nothing, actul III, scena 4. Internet Archive (flowersfromshak00cran) și Wikimedia Commons.
  12. Gobrecht P., Gebel J., Leibinger M., Zeitler C., Chen Z., Gründemann D., Fischer D. Cnicin promotes functional nerve regeneration. Phytomedicine, 2024, 129:155641; erată în Phytomedicine, 2026, 156:158195.
  13. Kim K.H., Seo S.E., Lee S.H., Kwon O.S. Bioelectronics for bitterness-based phytocompound detection using human bitter taste receptor nanodiscs. Biosensors and Bioelectronics, 2024, 264:116679.
  14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Opinion of the HMPC on a European Union herbal monograph on Cnicus benedictus L., herba, EMA/HMPC/448341/2023, 20 septembrie 2023.
  15. Ziętal K., Mirowska-Guzel D., Nowaczyk A., Blecharz-Klin K. Cnicus benedictus: Folk medicinal uses, biological activities, and in silico screening of main phytochemical constituents. Planta Medica, 2024, 90(13):976-991.
  16. Wegener T., Heimueller E. Treatment of mild gastrointestinal disorders with a herbal combination: results of a non-interventional study with Gastritol Liquid. Phytotherapy Research, 2016, 30(1):72-77.
  17. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  18. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
  20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Centaurium erythraea Rafn s.l., herba, EMA/HMPC/277493/2015, 24 noiembrie 2015.
  21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Achillea millefolium L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/376416/2019, adoptată pe 23 septembrie 2020.
  22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, 27 martie 2018.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai neplăceri digestive care durează sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi schinel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *