Gălbenele (Calendula officinalis): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt florile galben-portocalii din grădini, cunoscute și ca filimică sau calendula. Planta e originară din sudul Europei.^{1, 2} Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște florile, pe baza utilizării tradiționale, pentru inflamațiile ușoare ale pielii, cum sunt arsurile solare, ca ajutor la vindecarea rănilor mici și pentru inflamațiile ușoare din gură și gât.³ Mai jos afli cum le recunoști, cu ce plante se confundă, ce conțin, ce spun studiile, cui nu li se potrivesc și ce spune legea.

Ce sunt gălbenelele

Gălbenelele fac parte din familia Asteraceae. Genul Calendula are cel mult 15 specii, originare din Europa mediteraneană, din Orientul Apropiat și din nordul Africii, iar prin cultură au ajuns în multe alte locuri.¹ Numele vine din latinescul calendae, prima zi a lunii, probabil în sensul „de-a lungul lunilor”, o trimitere la faptul că planta înflorește tot anul.¹

Specia din acest articol, Calendula officinalis, e cea cultivată. Soiurile ei se folosesc pe scară largă în horticultură, în medicină și în bucătărie.⁵

Agenția Europeană a Medicamentului numește florile ei Calendulae flos, „floare de gălbenele” în română.³

Cum arată gălbenelele

Ce numim floare la gălbenele e de fapt un capitul. Pe margine stau flori ligulate, cu o singură „petală” lungă, galbene până la portocalii, iar în mijloc, flori tubulare mici.¹ Dicționarul enciclopedic o descrie ca pe o plantă de 30-50 cm, cu miros balsamic puternic, cu flori portocalii în capitule și cu fructe achene.²

Cum o recunoști

• Capitulele: stau singure, pe pedunculi de 5-8 cm, uneori de până la 12 cm sau mai mult. Învelișul are 12-40 de foliole lanceolate, de 8-12 mm sau mai lungi.^{1, 5}
• Florile de pe margine: 30-50 pe capitul, uneori peste 100, cu limbul de 12-20 mm sau mai lung, galben până la portocaliu.^{1, 5}
• Florile din mijloc: de obicei 60-150, tubulare, de 5-6 mm, galbene, roșiatice sau violete.^{1, 5}
• Frunzele: alungite, cu marginea întreagă sau cu dinți mici, lungi de 3-12 cm și late de 10-30 mm, cu o pilozitate rară; stau direct pe tulpină sau au codiță.^{1, 5}
• Fructele: achene curbate până la răsucite, de 9-15 mm, unele cu cioc, altele cu două sau trei aripioare, cu fața exterioară de obicei cu tuberculi sau creste.^{1, 5}
• Înălțimea: la genul Calendula, între 5 și 50 cm, rar mai mult.¹

De unde vin și unde cresc gălbenelele

Gălbenelele sunt originare din Europa mediteraneană, din Orientul Apropiat și din nordul Africii și se cultivă pe scară largă.¹ În America de Nord sunt plante introduse și apar pe terenuri răscolite, până la 500 m altitudine. Flora of North America notează că înfloresc acolo tot anul.⁵

• Sunt plante de cultură. Într-o analiză a plantelor din Farmacopeea rusă, gălbenelele sunt printre cele 21 de plante care în Rusia nu apar decât în cultură.⁶
• Dicționarele românești le descriu ca plante decorative și medicinale, originare din sudul Europei.²

Gălbenele, crăițe și alte „gălbenele”

În română, „gălbenele” e un nume care a ajuns la mai multe plante cu flori galbene. Tabelul arată care e care.

Surse: dexonline, după DEX ’09, MDA2, CADE, Dicționarul de sinonime și Dicționarul de regionalisme din Maramureș; Flora of North America, pentru Calendula arvensis; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru monografii.^{2, 7, 5, 8}

Gălbenele sau crăițe

Crăițele sunt plante ornamentale cu flori galbene-portocalii și miros pătrunzător, ca și gălbenelele. Numele boance, vâzdoage și ocheșele aparțin crăițelor, nu gălbenelelor.²

• Locul de origine: gălbenelele vin din Europa mediteraneană, din Orientul Apropiat și din nordul Africii. Genul Tagetes, al crăițelor, are peste 40 de specii din America tropicală și temperat-caldă, mai ales din Mexic, introduse și în Lumea Veche.^{1, 9}
• Frunzele: la gălbenele au marginea întreagă sau cu dinți mici. La crăițe sunt mai ales opuse și tăiate în 1-3 rânduri de lobi.^{1, 9}
• Învelișul capitulului: la crăițe, foliolele sunt lipite între ele pe cea mai mare parte a lungimii, de obicei cu dungi sau puncte de glande de ulei. La gălbenele, foliolele lanceolate stau în două sau mai multe rânduri.^{1, 9}
• Numele englezești: gălbenelele sunt pot marigold, iar crăițele, African marigold sau French marigold. Cuvântul marigold singur poate însemna oricare dintre ele.^{1, 9, 10}
• Monografia europeană: privește doar Calendula officinalis. În lista plantelor evaluate de agenție nu apare genul Tagetes.^{3, 8}
• Alergia: uleiul esențial de Tagetes patula a provocat dermatită alergică de contact la o aromaterapeută, într-un caz descris în 1990.¹¹

Denumiri populare și nume în alte limbi

DEX ’09 trece planta sub numele filimică. Dicționarul CADE, din 1926-1931, o trece și sub gălbenele, cu variantele rufuliță și rușnică.² Micul dicționar academic mai dă filimină, filincică, ochi-galbeni, roșioară, roșuliță și rujinele. Dicționarul de sinonime adaugă rujnicea, salomie, sulumină și, în Banat, călinică.²

Etimologia lui filimică e necunoscută în DEX. Ciorănescu presupune în Dicționarul etimologic român că ar putea veni de la firimică, diminutiv de la fărâmă, alterat prin încrucișare cu fir.²

Surse: monografia europeană, care dă numele florii în limbile Uniunii, și Flora of North America, pentru numele englezesc al genului.^{3, 1}

Numele englezesc calendula e același cu cel latin al genului. Cine caută „calendula în română” găsește deci aceeași plantă: gălbenelele.^{2, 1}

Ce parte se folosește

Se folosesc florile, Calendulae flos. Farmacopeea Europeană le definește ca flori întregi sau tăiate, uscate, complet deschise, desprinse de receptacul, din soiurile cultivate cu flori involte, cu cel puțin 0,4% flavonoide, calculate ca hiperozidă.⁴

Monografia europeană acceptă mai multe forme: planta mărunțită, pentru infuzie pusă pe piele sau folosită în gură; extracte lichide în alcool de 40-50%; tinctură cu alcool de 70-90%; extract în ulei vegetal; extract în grăsime întărită sau în vaselină, pentru creme și unguente.³ Ceaiul băut nu e descris în monografie.^{3, 12}

Pe unele produse apare Calendulae herba, adică partea aeriană a plantei. Pentru ea, agenția nu are monografie finală.¹³

7 lucruri surprinzătoare despre gălbenele

1. Numele vine de la prima zi a lunii. Latinescul calendae era ziua de început de lună. Flora of North America spune că numele trimite, probabil, la înflorirea pe tot parcursul anului.¹
2. În DEX ’09, „gălbenele” înseamnă mai întâi alte plante. Acolo, cuvântul trimite la hreniță, la boglari și la drețe, iar planta din acest articol apare sub numele filimică. În Maramureș, gălbenele se spune și păpădiei.²
3. Doar soiurile cu flori involte intră în farmacopee. Farmacopeea Europeană cere flori din soiuri cultivate, cu flori involte, complet deschise.⁴
4. Culoarea vine din carotenoide, iar „calendina” nu e un component real. Carotenoidele ajung până la 4,7%, iar luteina și zeaxantina sunt până la 92% din ele. Vechea „calendină”, descrisă ca lactonă sesquiterpenică, are structura identică cu a loliolidei, un produs de degradare al xantofilelor, deci nu e un component al plantei.⁴
5. Mijlocul florii poate fi violet. Florile tubulare din centrul capitulului sunt galbene, roșiatice sau violete.¹
6. Fructele nu seamănă între ele. Unele au cioc, altele două sau trei aripioare, iar altele amândouă, și toate sunt curbate până la răsucite.¹
7. În 2025, cercetătorii au refăcut în tutun calea prin care planta face triterpenele antiinflamatoare. Mai întâi au confirmat, în laborator, că triterpenele cu o grupare hidroxil pe carbonul 16 contribuie esențial la activitatea antiinflamatoare a extractelor din flori, și au descris un mecanism prin care ele influențează eliberarea interleukinei 6. Apoi au reconstruit întreaga cale biochimică în Nicotiana benthamiana, o specie de tutun.¹⁴

Ce conțin gălbenelele

Florile conțin mai ales saponine, alcooli triterpenici, carotenoide, flavonoide și polizaharide. Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului.⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2018, după Farmacopeea Europeană și literatura citată în el.⁴

Cifrele descriu florile, nu produsul. Monografia europeană descrie separat infuzia, extractele în alcool, extractele în ulei sau în grăsime și tinctura, fiecare cu doza ei.³

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Comitetul pentru medicamente din plante al agenției a adoptat prima monografie pe 6 martie 2008 și a revizuit-o pe 27 martie 2018. Florile sunt recunoscute ca medicament tradițional din plante, exclusiv pe baza utilizării îndelungate, pentru două folosiri:³

• Pe piele: tratamentul simptomatic al inflamațiilor ușoare ale pielii, cum sunt arsurile solare, și ajutor la vindecarea rănilor mici.³
• În gură și gât: tratamentul simptomatic al inflamațiilor ușoare din gură sau din gât.³

Monografia dă mai multe doze, după forma de preparat:³

• Infuzie pe piele: 1-2 g de plantă la 150 ml de apă; infuzia, încă caldă, se folosește pentru pansamente umede, de 2-4 ori pe zi. Pansamentul se scoate după 30-60 de minute. Pe piele nu se recomandă sub 6 ani.³
• Clătirea gurii și gargară: aceeași infuzie, caldă, de 2-4 ori pe zi, de la 12 ani.³
• Tinctură: pentru pansamente, diluată cel puțin 1:3 cu apă proaspăt fiartă; pentru gargară sau apă de gură, în soluție de 2%, de 2-4 ori pe zi. Tinctura din monografie e 1:5, cu alcool de 70-90%.³
• Creme și unguente: extract în cantitate echivalentă cu 2-20% plantă, după tipul de extract, în strat subțire, de 2-4 ori pe zi.³
• Cât timp: dacă simptomele țin mai mult de o săptămână, e nevoie de medic.³

Datele clinice n-au fost suficiente pentru o folosire „bine stabilită”. Agenția a analizat studii cu ulcere venoase ale piciorului, arsuri și dermatită acută, dar majoritatea sunt mici și au slăbiciuni de metodă, așa că recunoașterea se bazează pe tradiție.^{4, 12}

În 2024, comitetul a hotărât revizuirea periodică și a cerut date noi între 1 martie și 31 mai 2024. La 9 iulie 2025 a încheiat revizuirea: din 67 de lucrări noi, din iulie 2017 până în mai 2024, niciuna n-a cerut schimbarea monografiei. În baza EudraVigilance au fost găsite 15 raportări, cu eritem, mâncărime, papule și senzație de arsură, socotite „posibil” legate de unguent din cauza potențialului alergic cunoscut. Ele se încadrează la sensibilizarea pielii deja trecută în monografie.^{15, 16}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2018 și 2025; Givol și colab., 2019; Reider și colab., 2001.^{3, 16, 17, 18}

Studiile pe oameni

Sinteza sistematică din 2019, cu 14 studii, a găsit „unele dovezi” că extractul de gălbenele ajută la vindecarea rănilor, dar rezultatele au variat. În ulcerele venoase, două studii controlate au arătat o suprafață mai mică a ulcerelor. La ulcerul piciorului diabetic, un studiu randomizat nu a arătat nicio îmbunătățire, iar la arsuri un studiu randomizat nu a arătat niciun beneficiu. Autorii cer studii mai mari și mai bine făcute.¹⁷

Agenția europeană a analizat, printre altele, un studiu cu 156 de adulți cu arsuri de gradul 2 și 3. Unguentul cu gălbenele a fost doar la limita semnificației mai bun decât vaselina, după 17 zile (p = 0,05), dar era făcut nu numai din flori, ci și din tulpini și frunze. Într-un studiu observațional cu 34 de pacienți cu ulcere venoase, ulcerele s-au vindecat mai repede decât cu pansament cu ser fiziologic. Agenția a socotit că ulcerul venos nu e potrivit pentru folosirea tradițională fără supraveghere medicală.⁴

La sugari, într-un studiu dublu-orb cu 66 de copii sub 3 ani cu dermatită de scutec, un unguent cu 1,5% extract de gălbenele a dus la mai puține zone cu iritație decât o cremă cu aloe, după 10 zile. Nu s-au raportat reacții adverse. Agenția a notat că extractul nu e bine definit, deci rezultatele au valoare limitată. Monografia nu recomandă folosirea pe piele sub 6 ani.^{19, 4, 3}

Într-un studiu randomizat din 2022, cu câte 20 de pacienți pe grup, cu răni ale mâinii, un extract de gălbenele a dus la epitelizare în 8,6 zile, față de 13,2 zile cu ulei mineral. Extractul era standardizat, nu un ceai.²⁰

Pentru gură, un studiu cu 240 de adulți cu gingivită a folosit o apă de gură din tinctură de gălbenele, 2 ml în 6 ml de apă, de două ori pe zi, timp de șase luni. La grupul cu tinctură, placa dentară și inflamația gingiilor au scăzut înainte de detartraj, iar la placebo nu; după detartraj, scăderea a fost mai mare la grupul cu tinctură.²¹

În laborator

Esterii faradiolului, izolați din capitule, au redus la șoarece edemul urechii provocat cu ulei de croton, cu un efect care depinde de doză. Faradiolul liber a avut același efect ca o doză echimolară de indometacin.²²

Într-un test de zgârietură pe fibroblaste de șoarece, două extracte de gălbenele, unul în hexan și unul în etanol, au stimulat migrarea și înmulțirea celulelor. La 10 µg/ml, numărul de celule a crescut cu 64% și, respectiv, cu 71%. Esterii faradiolului au contribuit doar în parte.²³

Rezultatele din laborator nu arată ce face un ceai sau o cremă pe pielea unui om. Recunoașterea europeană se bazează pe tradiție, nu pe aceste studii.^{3, 4}

Precauții și siguranță

Agenția Europeană a Medicamentului socotește că folosirea pe piele și în gură a preparatelor din flori de gălbenele se poate considera sigură în condițiile din monografie, mai ales la dozele terapeutice. În folosirea îndelungată în Uniune nu s-au raportat efecte adverse grave.⁴ Monografia cere totuși câteva precauții:³

• Alergia: nu se folosesc de cei alergici la plantă sau la alte plante din familia Asteraceae. Alergia încrucișată nu poate fi exclusă. Sensibilizarea pielii a fost raportată, cu frecvență necunoscută.^{3, 4}
• Cât de des apare alergia: într-un test cu 443 de pacienți, 9 (2%) au reacționat la gălbenele. Doar 4 dintre cei 9 au reacționat și la amestecul standard de plante compozite. Agenția notează că testul a folosit partea aeriană întreagă, nu doar florile ligulate.^{18, 4}
• Un caz grav: literatura citată de agenție pomenește un caz de anafilaxie după gargară cu tinctură de gălbenele, fără alte detalii.⁴
• Copiii: pe piele nu se recomandă sub 6 ani, iar în gură nu sub 12 ani, din lipsa datelor.³
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă. Siguranța nu e stabilită. La șobolan, un extract în alcool a scăzut sporul în greutate al femelelor gestante în perioada fetală a sarcinii, iar o infuzie în apă a stimulat contracțiile uterului izolat de iepure și de cobai.^{3, 4}
• Infecția pielii: dacă apar semne de infecție sau simptomele se agravează, e nevoie de medic. Monografia vorbește doar despre răni mici.³
• Pansamentul umed: se scoate după 30-60 de minute.³
• Durata: dacă simptomele țin mai mult de o săptămână, e nevoie de medic.³
• Ochii: monografia nu descrie nicio folosire în ochi, ci doar pe piele și în gură.³
• Alte medicamente și soarele: nu s-au raportat interacțiuni, dar nici nu există date. Nu există dovezi de fototoxicitate.^{3, 4}
• Alte teste: testele de genotoxicitate, făcute doar cu un extract în alcool, nu au ridicat probleme. Agenția consideră că nu s-au făcut teste adecvate de toxicitate pentru reproducere și de carcinogenitate: studiile existente, pe șobolani și hamsteri, au folosit extracte insuficient definite.^{3, 4}

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, Calendula officinalis e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele.²⁴

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde gălbenele.²⁵ Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante, care se înregistrează la autoritățile naționale ale statelor membre.¹² Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli, iar cremele sunt produse cosmetice, nu medicamente.

Gălbenelele de-a lungul timpului

Folosirea florilor și a unguentelor de gălbenele în medicină merge înapoi cel puțin până la Hildegard von Bingen.⁴ În Germania, Comisia E a publicat la 13 martie 1986 o monografie pentru florile de gălbenele: pentru folosire internă și locală, la modificările inflamatorii ale mucoasei din gură și gât, și pentru folosire externă, la răni, inclusiv cele care se vindecă greu, și la ulcerul de gambă. Doza era de 1-2 g de flori uscate într-o cană cu apă, de 150 ml, sau unguente cu 2-5 g de flori la 100 g.⁴

Farmacopeea cehă are florile de gălbenele, fără caliciu, din 1997.⁴ În Uniunea Europeană, agenția a socotit că dovezile de folosire tradițională acoperă cel puțin 30 de ani, dintre care cel puțin 15 în Uniune.¹²

În România, într-o sinteză a surselor etnobotanice din 1860-1970 despre bolile copiilor, florile apar, sub numele filimină și gălbinele, într-o singură folosire: în băi, pentru insomnie.²⁶

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu gălbenele

Până aici ai citit despre gălbenele. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli, iar cremele sunt produse cosmetice. Monografia europeană descrie infuzia din flori pusă pe piele sau folosită la clătirea gurii, nu ceaiul băut. Forma cea mai apropiată de ea e ceaiul nostru din flori, folosit ca infuzie.³

Ceai Gălbenele vrac

• Flori de gălbenele (Calendula officinalis), singurul ingredient, plantă uscată vrac
• Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie din 1-2 lingurițe de flori la 200 ml de apă clocotită, 2-3 căni pe zi, în cure de 6 săptămâni
• În monografia europeană, pe piele sau în gură: 1-2 g de flori la 150 ml de apă, infuzia caldă, de 2-4 ori pe zi, cel mult o săptămână fără sfat medical

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Ceai la plic, tinctură, creme și amestecuri

Ceaiul la plic și tinctura sunt tot numai din gălbenele. Monografia europeană nu descrie tinctura noastră: ea are alcool de 38%, iar tinctura din monografie are alcool de 70-90%.³ Cremele sunt produse cosmetice, nu medicamente: una are extract din flori de gălbenele, vaselină, lanolină, ulei de floarea-soarelui și de măsline, tocoferol și retinil palmitat, iar celelalte au extract din flori de gălbenele, uneori împreună cu ulei de cocos, cu propolis sau cu ulei de cătină. În Ceaiul Ierburile Vieții și în Capsulele Bitter Ierburile Vieții, gălbenelele sunt una dintre 21 de plante, iar monografia europeană nu acoperă astfel de amestecuri.¹² Ele conțin și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.²⁷

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Galbenele doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Galbenele

17,13 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Cremă tip balsam Gălbenele 90 ml

22,84 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Crema cu Galbenele 90ml

19,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Cremă cu Gălbenele și Cătină 90ml

19,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Crema cu Galbenele si Propolis 90ml

21,41 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Ierburile Vietii doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Ierburile Vietii

35,70 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, altă plantă: mușețelul și salvia

Pentru inflamațiile ușoare ale pielii și pentru gură și gât, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, și florile de mușețel, și frunzele de salvie. La mușețel, monografia descrie infuzia din 3-10 g de flori la 100 ml de apă, pentru spălături și pansamente, pentru arsurile solare, rănile superficiale și furunculele mici, și 1-5 g la 100 ml pentru clătirea gurii și gargară, pentru ulcerațiile și inflamațiile ușoare din gură și gât. Mușețelul nu se folosește de cei alergici la plantele din familia Asteraceae. La salvie, monografia descrie infuzia din 2,5 g de frunze la 100 ml de apă, pusă pe piele de 2-4 ori pe zi sau folosită caldă pentru gargară de 3 ori pe zi; nu se recomandă sub 18 ani.^{28, 29}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Salvie doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Salvie vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Gălbenele vrac	Pe etichetă, intern: 1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Monografia descrie infuzia pe piele și în gură, 1-2 g la 150 ml
Ceai Gălbenele, la plic	Pe etichetă, intern: 1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Cutie cu 20 de plicuri
Tinctură de Gălbenele	Pe etichetă, intern: 30-60 de picături pe zi, în ceai; pe dinafară, 1 lingură la 500 ml de ceai de gălbenele, pentru comprese	Conține alcool, 38%; monografia descrie tinctura cu alcool de 70-90%
Cremele cu gălbenele, 90 ml	Se aplică în strat subțire și se masează ușor până la absorbție	Produse cosmetice, doar pentru uz extern; ingredientele diferă de la o cremă la alta
Ceai Ierburile Vieții, la plic	1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte; 3 căni pe zi	21 de plante, între ele sunătoarea; gălbenelele sunt 1,19% din amestec
Capsule Bitter Ierburile Vieții	2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale	21 de plante, între ele sunătoarea
Ceai Mușețel	Pe etichetă, intern: 1-2 lingurițe sau pliculețe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Monografia: 1-5 g la 100 ml pentru gură; 3-10 g la 100 ml pentru piele
Ceai Salvie	Pe etichetă, pentru gargară: infuzie din 4 pliculețe la 250 ml de apă clocotită, lăsată 15-20 de minute	Monografia: 2,5 g de frunze la 100 ml, gargară caldă de 3 ori pe zi; nu sub 18 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pe piele și în gură, monografia europeană descrie infuzia din 1-2 g de flori la 150 ml de apă, caldă, de 2-4 ori pe zi, cel mult o săptămână fără sfat medical.³

Întrebări frecvente

Referințe

1. Strother J.L. Calendula Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19-21 (Asteraceae), Oxford University Press, 2006, efloras.org.
2. dexonline.ro, articolele „gălbenea”, „filimică”, „crăiță” și „calendulă”, după DEX ’09, MDA2 (Micul dicționar academic, ed. a II-a), CADE (Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1926-1931), DER (Dicționarul etimologic român, Ciorănescu), DE (Dicționarul enciclopedic), DFL (Dicționarul dendrofloricol), DRAM 2021 (Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș) și Dicționarul de sinonime.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Calendula officinalis L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/437450/2017, adoptată pe 27 martie 2018.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Calendula officinalis L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/603409/2017, 27 martie 2018.
5. Strother J.L. Calendula officinalis Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19-21 (Asteraceae), Oxford University Press, 2006, efloras.org.
6. Shikov A.N., Tsitsilin A.N., Pozharitskaya O.N., Makarov V.G., Heinrich M. Traditional and current food use of wild plants listed in the Russian Pharmacopoeia. Frontiers in Pharmacology, 2017, 8:841.
7. Strother J.L. Calendula arvensis Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19-21 (Asteraceae), Oxford University Press, 2006, efloras.org.
8. European Medicines Agency. Herbal medicines for human use, lista substanțelor din plante evaluate sau aflate în evaluare la Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, generată pe 23 septembrie 2026.
9. Strother J.L. Tagetes Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 21, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
10. Strother J.L. Tagetes erecta Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 21, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
11. Bilsland D., Strong A. Allergic contact dermatitis from the essential oil of French marigold (Tagetes patula) in an aromatherapist. Contact Dermatitis, 1990, 23(1):55-56.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Calendula flower: Summary for the public, EMA/267467/2018, 5 iunie 2018.
13. European Medicines Agency. Calendulae herba – herbal medicinal product, pagina din secțiunea „Herbal medicines for human use”, stare „D: Draft under discussion”, ema.europa.eu, consultată pe 30 septembrie 2026.
14. Golubova D., Salmon M., Su H. și colab. Biosynthesis and bioactivity of anti-inflammatory triterpenoids in Calendula officinalis. Nature Communications, 2025, 16(1):6941.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Calendulae flos, EMA/91096/2024, 31 ianuarie 2024.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Calendula officinalis L., flos, EMA/HMPC/12880/2025, 9 iulie 2025.
17. Givol O., Kornhaber R., Visentin D., Cleary M., Haik J., Harats M. A systematic review of Calendula officinalis extract for wound healing. Wound Repair and Regeneration, 2019, 27(5):548-561.
18. Reider N., Komericki P., Hausen B.M., Fritsch P., Aberer W. The seamy side of natural medicines: contact sensitization to arnica (Arnica montana L.) and marigold (Calendula officinalis L.). Contact Dermatitis, 2001, 45(5):269-272.
19. Panahi Y., Sharif M.R., Sharif A. și colab. A randomized comparative trial on the therapeutic efficacy of topical aloe vera and Calendula officinalis on diaper dermatitis in children. The Scientific World Journal, 2012, 2012:810234.
20. Giostri G.S., Novak E.M., Buzzi M., Guarita-Souza L.C. Treatment of acute wounds in hand with Calendula officinalis L.: a randomized trial. Tissue Barriers, 2022, 10(3):1994822.
21. Khairnar M.S., Pawar B., Marawar P.P., Mani A. Evaluation of Calendula officinalis as an anti-plaque and anti-gingivitis agent. Journal of Indian Society of Periodontology, 2013, 17(6):741-747.
22. Zitterl-Eglseer K., Sosa S., Jurenitsch J. și colab. Anti-oedematous activities of the main triterpendiol esters of marigold (Calendula officinalis L.). Journal of Ethnopharmacology, 1997, 57(2):139-144.
23. Fronza M., Heinzmann B., Hamburger M., Laufer S., Merfort I. Determination of the wound healing effect of Calendula extracts using the scratch assay with 3T3 fibroblasts. Journal of Ethnopharmacology, 2009, 126(3):463-467.
24. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
25. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
26. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
28. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, 7 iulie 2015.
29. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Salvia officinalis L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/277152/2015, 20 septembrie 2016.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a gălbenelelor se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar pentru orice problemă de piele sau de gât care nu trece în cel mult o săptămână este nevoie de medic.