Păpădie (Taraxacum officinale): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Păpădia (Taraxacum officinale) e planta cu flori galbene din peluze și de pe marginea drumurilor, cu frunze dințate strânse în rozetă și cu un glob alb de puf după înflorire. Mulți o caută și sub numele de bășina porcului sau curu găinii. Agenția Europeană a Medicamentului are pentru ea trei monografii, pentru frunză, pentru rădăcină și pentru rădăcina cu partea aeriană, toate pe baza utilizării tradiționale. Mai jos afli cum o recunoști, de unde îi vin numele, prin ce se deosebește de podbal și de gălbenele, ce parte se folosește, ce conține, ce spun studiile și când nu e potrivită.

Ce este păpădia

Păpădia e o plantă perenă din familia Asteraceae. Face parte din același trib cu cicoarea și cu salata, plante cu suc de obicei lăptos și cu capitule făcute numai din flori ligulate.¹ Are o rădăcină pivotantă, rar ramificată, și rămâne de obicei între 5 și 40 cm, rareori până la 60 cm.¹

Genul Taraxacum are, după cum le numără botaniștii, între 60 și 2.000 de specii, pentru că multe păpădii se înmulțesc fără fecundare și formează „microspecii” greu de deosebit.¹ Numele latin vine din arabă și persană, de la talkh chakok, „o iarbă amară”.¹ Cuvântul românesc vine din greaca nouă, de la papadiá, „preoteasă”, și din bulgară, și apare deja în Biblia de la București, din 1688.² Pentru ceai și extracte se folosesc frunza și rădăcina, singură sau împreună cu partea aeriană.^{3, 4, 5}

Din magazinul Hypericum: Ceai Papadie vrac și Tinctura de Papadie.

Cum arată păpădia

Păpădia se recunoaște după trei lucruri: frunzele crestate, care stau toate la baza plantei, tulpinile goale, fără frunze, cu câte un singur capitul galben în vârf, și globul alb de puf care urmează florii.¹

Cum o recunoști

• Rădăcina: o rădăcină principală, pivotantă, rar ramificată. Uscată, e brun-închisă sau aproape neagră, zbârcită pe lung, iar în secțiune are inele de vase cu latex.^{1, 6}
• Frunzele: peste 20, toate la bază, lungi de 5-45 cm și late de 1-10 cm, cu marginea crestată puțin sau adânc, în lobi triunghiulari întorși spre bază.¹
• Tulpinile florilor: una până la peste zece pe o plantă, goale pe dinăuntru, fără frunze, fiecare cu un singur capitul în vârf.¹
• Capitulul: 40-100 de flori sau mai multe, galbene, uneori galben-portocalii, toate ligulate. Cele 12-18 bractee din afară sunt întoarse în jos.¹
• Fructul: o achenă măslinie sau brună, de 2,5-2,8 mm, cu un „cioc” subțire de 7-9 mm și un smoc alb de peri de 5-6 mm. Fructele unui capitul formează globul de puf.¹
• Sucul: planta are un suc alb, lăptos, un latex, ca cele mai multe rude din același trib.^{1, 7}

Unde crește păpădia

Păpădia e originară din Europa, iar omul a dus-o aproape în toată lumea.^{8, 1} Crește pe peluze, pe marginea drumurilor, pe terenuri părăsite, pe maluri și prin locuri umede, de la nivelul mării până peste 2.000 m.¹ În România crește pe tot teritoriul, de la câmpie până în zona subalpină, în pășuni, fânețe, culturi și locuri necultivate.²

În America de Nord înflorește aproape tot anul în sud, iar în nord, primăvara sau vara.¹ S-a adaptat chiar și la căldura orașelor. La Amsterdam, păpădiile crescute din semințe culese de pe străzi și din parcuri au crescut mai bine la temperaturi mari și au avut nevoie de o iarnă mai scurtă ca să înflorească decât cele crescute din semințe de la țară.⁹

Bășina-porcului, curu-găinii și alte nume ale păpădiei

Mulți caută păpădia sub numele de bășina porcului. Dicționarele nu dau însă acest nume păpădiei: pentru ele, bășina-porcului e o ciupercă rotundă, Lycoperdon gemmatum, sau buretele-cerbilor, o altă ciupercă sferică, necomestibilă.² Numele vine de la bășină, cuvânt popular pentru gazul intestinal, iar unele ciuperci din genul Lycoperdon se numesc regional și puf sau pufai.²

Numele populare ale păpădiei adunate în dicționare sunt multe și vorbesc des despre găini: curu-găinii, floarea-găinii, papa-găinii, gușa-găinii, ouăle-găinilor și părăsita-găinilor.² În unele locuri i se spune chiar cicoare, deși cicoarea e altă plantă.²

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2021, pentru celelalte limbi.^{2, 4}

Păpădie, podbal sau gălbenele?

Primăvara, pe maluri și pe terenurile răscolite, înflorește și podbalul, cu capitule galbene care seamănă de departe cu ale păpădiei. Dicționarele notează chiar că podbalului i se spune, în unele locuri, tot păpădie.^{10, 8, 2}

De aproape, deosebirea se vede ușor. Capitulul de podbal are în mijloc flori tubulare, iar pe margine flori ligulate, pe când la păpădie toate florile sunt ligulate. Tulpina podbalului e acoperită cu solzi, iar frunzele lui mari, rotunde, cenușii și pâsloase pe dos, cresc de obicei după flori.^{10, 8} Tulpina păpădiei e goală pe dinăuntru, fără frunze și fără solzi.¹

Confuzia contează. Podbalul (Tussilago farfara) e pe Lista nr. 1 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor periculoase pentru consumul uman, iar Comisia E germană a dat pentru florile, partea aeriană și rădăcina lui o monografie negativă.^{12, 13} Dacă strângi primăvara flori galbene de păpădie, uită-te la tulpină: dacă are solzi, nu e păpădie.

Gălbenelele (Calendula officinalis) seamănă mai puțin, deși în unele locuri păpădiei i se spune gălbinele-grase.² Gălbenelele au frunze pe tulpină, flori portocalii sau galbene cu flori tubulare în mijloc și fructe curbate, fără puf.¹¹

Surse: Flora of North America; Go Botany, Native Plant Trust; Ordinul nr. 244/2005.^{1, 10, 11, 8, 12}

Ce parte se folosește: rădăcina, frunza sau floarea?

Agenția Europeană a Medicamentului a evaluat separat trei materii prime din păpădie, cu folosiri în parte diferite.^{4, 3, 5}

• Rădăcina (Taraxaci officinalis radix): partea din pământ, uscată, întreagă sau tăiată. Are un standard în Farmacopeea Europeană.⁶
• Frunza (Taraxaci folium): frunzele uscate, culese înainte de înflorire.¹⁴
• Rădăcina cu partea aeriană (Taraxaci radix cum herba): planta întreagă, cu rădăcină, frunze și boboci, culeasă primăvara. Are și ea un standard în Farmacopeea Europeană.^{15, 16}
• Partea aeriană (Taraxaci herba): partea de deasupra pământului, fără rădăcină, care poate conține și tulpini și flori. Comisia E germană a descris-o într-o monografie din 1992, iar Agenția Europeană a notat că în literatura de specialitate datele despre partea aeriană și cele despre frunză nu pot fi despărțite clar.^{13, 14}
• Florile nu au o monografie separată.¹⁷ Florile, frunzele și rădăcinile intră însă și în alimente.¹⁴

Momentul culesului schimbă mult rădăcina. Inulina, un glucid din rădăcină, face 2% din ea primăvara și până la 40% toamna. Pentru ceai, o lingură de rădăcină mărunțită cântărește în jur de 7 g.⁶

Păpădia în bucătărie

Păpădia se mănâncă de mult. Primăvara, frunzele tinere se pun în salate sau în mâncăruri, crude sau gătite, iar rădăcina se poate fierbe sau se usucă și se macină pentru o băutură caldă.^{2, 8} Din păpădie se face chiar și vin.¹ Extractele de păpădie se folosesc ca aromă în băuturi alcoolice și răcoritoare, în deserturi înghețate, bomboane, produse de patiserie, jeleuri, budinci și brânzeturi.¹⁴

Surse: Departamentul Agriculturii al SUA, baza FoodData Central; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru frunza uscată.^{18, 14, 19}

Cifrele sunt pentru frunzele proaspete, ca în salată, nu pentru ceai. Pentru cine ia anticoagulante din grupa antivitaminelor K, precum acenocumarolul sau warfarina, o sinteză din 2016 a găsit că un efect pe coagulare pare să apară doar peste 150 µg de vitamina K pe zi. Autorii nu recomandă renunțarea la verdețuri, ci un consum constant, fără schimbări mari.¹⁹ Dacă iei anticoagulante și îți place salata de păpădie, spune-i medicului și mănânc-o constant, nu doar din când în când.

7 lucruri surprinzătoare despre păpădie

1. Floarea e, de fapt, un buchet. Ce pare o singură floare e un capitul cu 40-100 de flori mici sau chiar mai multe, fiecare cu o singură ligulă galbenă.¹
2. Se închide seara. Capitulele de păpădie se deschid dimineața și se închid seara.²
3. Puful zboară cu un vârtej desprins. În 2018, cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au arătat că la fiecare fruct cu puf se formează un inel de aer care se rotește, desprins de puf de aerul care trece printre peri, un tip de curgere necunoscut până atunci. Porozitatea pufului pare reglată exact cât să țină vârtejul stabil.²⁰
4. Puful se strânge pe vreme umedă. Când aerul e umed, perii pufului se strâng, fructele cad mai repede și se desprind mai greu de plantă. Autorii cred că e o „dispersie informată”: pe vreme umedă și vânt slab, semințele pleacă mai greu, așa că cele care pleacă ajung mai departe.²¹
5. Face semințe fără fecundare. Multe păpădii se înmulțesc prin apomixie: semințele se formează fără ca floarea să fie fecundată, așa că urmașii sunt copii ale plantei-mamă.^{1, 22} În 2022, cercetătorii au izolat gena din păpădie care pornește embrionul fără fecundare, iar în celulele-ou de salată ea a produs structuri asemănătoare embrionilor, tot fără fecundare.²²
6. Sucul amar îi apără rădăcina. Latexul păpădiei conține o substanță amară din grupa lactonelor sesquiterpenice, care le taie pofta larvelor de cărăbuș de mai. Păpădiile modificate să nu o mai producă au pierdut de trei ori mai multă rădăcină din cauza larvelor.^{7, 15}
7. Rudele ei au fost crescute pentru cauciuc. Între 1930 și 1950, păpădia a fost studiată mai ales pentru cauciuc, din cauza lipsei de cauciuc natural.²³ Păpădia rusească, Taraxacum koksaghyz, e și azi cercetată ca sursă de cauciuc natural, alături de un arbust mexican, guayule.²⁴

Ce conține păpădia

Rădăcina și frunza au compoziții diferite. Rădăcina e bogată în inulină, frunza în potasiu, iar amândouă au substanțe amare, acizi fenolici, flavonoide și steroli.^{6, 14}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, rapoartele de evaluare din 2009, pentru frunză, și din 2021, pentru rădăcină.^{14, 6}

Cifrele descriu planta uscată, nu cana de ceai. Un ceai din 5 g de frunze, lăsat două ore la 70°C în 200 ml de apă, a avut 519 mg de potasiu pe litru, adică cam două treimi din potasiul frunzelor a trecut în apă.¹⁴ La doza cea mai mare din monografie, 10 g de frunze de trei ori pe zi, s-ar putea ajunge la 3.114 mg de potasiu pe zi, aproximativ 66% din aportul recomandat unui adult de ghidurile americane din 2005.¹⁴

Ce spun studiile

Păpădia e folosită de sute de ani, dar a fost puțin studiată pe oameni. La evaluările din 2009 și din 2021, Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit niciun studiu clinic, iar la revizuirea din 2019 a găsit un singur studiu nou pe oameni, despre urină.^{15, 14, 6, 25}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2009, 2019 și 2021; Clare și colab., 2009.^{15, 26, 6, 25}

Urina, într-un singur studiu mic

În 2009, în SUA, 17 voluntari au luat timp de o zi câte 8 ml de extract hidroalcoolic din frunze proaspete de păpădie, de trei ori. După prima doză au urinat mai des în următoarele 5 ore, iar după a doua a crescut raportul dintre urina eliminată și lichidele băute. A treia doză nu a mai schimbat nimic.²⁶ Agenția Europeană a Medicamentului a notat că studiul nu a fost orb, a avut puțini participanți, lichidele au fost notate chiar de ei, apa din mâncare nu a fost socotită și măsurătorile de dinainte au fost puține, așa că monografia a rămas neschimbată.²⁵

La șobolani, extractele în apă din partea aeriană au crescut urina mai mult decât cele din rădăcină, dar alți cercetători nu au găsit efect cu extractele din rădăcină.⁶

Digestia și pofta de mâncare

Pentru digestie nu există studii clinice. Recunoașterea europeană se sprijină pe folosirea îndelungată, descrisă în multe manuale, și pe câteva date de laborator.^{6, 15} Substanțele amare ar stimula, prin receptorii gustului amar, secreția glandelor salivare și a stomacului, iar la șobolani un decoct din frunze a crescut cantitatea de bilă cu până la 40%.¹⁵

Ficatul și bila, doar la animale

La șobolani și la șoareci, extractele de păpădie au limitat leziunile de ficat provocate în laborator.^{15, 6} Pe oameni, Agenția Europeană nu a găsit asemenea studii. În 2009, Agenția Europeană a Medicamentului a refuzat să treacă în monografie „tulburările fluxului biliar” și „refacerea funcției ficatului și a bilei”, pentru că asemenea tulburări pot ascunde boli grave, care cer diagnostic și tratament la medic.²⁷ Bolile de ficat și de bilă sunt, dimpotrivă, printre situațiile în care păpădia nu e potrivită.^{5, 3, 4}

În laborator

În eprubetă și pe animale, extractele de păpădie au avut efecte antioxidante și antiinflamatoare. Un ceai de păpădie a frânat în eprubetă enzimele care descompun zaharurile, dar de câteva ori mai slab decât acarboza, un medicament pentru diabet, iar un extract din rădăcină a favorizat creșterea unor bifidobacterii.⁶ Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Păpădia nu tratează bolile de ficat, diabetul sau bolile de rinichi și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Agenția Europeană a Medicamentului consideră păpădia sigură la dozele tradiționale, cu câteva excepții. Nu s-au raportat efecte adverse grave. Toate cele trei monografii trec reacțiile alergice printre efectele adverse, iar cea din 2009 pentru rădăcina cu partea aeriană le adaugă durerea de stomac și aciditatea.^{5, 3, 4} Raportul din 2021 notează însă că acestea două nu au fost confirmate de date clinice sau experimentale.⁶ În baza europeană de farmacovigilență erau, până în august 2020, 12 raportări legate de rădăcina de păpădie, toate la produse cu multe alte plante sau medicamente, și niciuna nu a adus o informație nouă de siguranță.⁶

• Alergia: nu o folosesc cei alergici la plantele din familia Asteraceae, precum mușețelul sau gălbenelele. Substanțele ei amare pot da dermatită de contact și chiar anafilaxie.^{4, 15}
• Ficatul și bila: nu e potrivită la căi biliare blocate, colangită, boli de ficat, pietre la fiere și alte boli ale bilei. Monografiile din 2009 le trec la contraindicații, iar cea din 2021, pentru rădăcină, printre situațiile în care nu se recomandă, pentru că rădăcina poate stimula secreția de bilă.^{5, 3, 4}
• Ulcerul: monografiile din 2009 trec ulcerul activ de stomac sau de duoden la contraindicații.^{5, 3}
• Rinichii, diabetul și inima: monografiile din 2009, care includ și frunza, cer evitarea păpădiei în insuficiența renală, în diabet și în insuficiența cardiacă, pentru că potasiul din plantă poate crește prea mult potasiul din sânge. Cea din 2021 nu recomandă rădăcina celor cărora medicul le-a cerut să bea mai puține lichide.^{5, 3, 4}
• Medicamentele: monografiile nu menționează interacțiuni. Rapoartele de evaluare din 2009 recomandă totuși evitarea ceaiului de păpădie de către cei care iau medicamente care pot crește potasiul, precum betablocantele, inhibitorii enzimei de conversie, diureticele care economisesc potasiul, heparina, ciclosporina, tacrolimusul, digitalicele, trimetoprimul, ketoconazolul sau antiinflamatoarele nesteroidiene.^{14, 15} Teoretic, ca orice plantă care crește urina, poate duce la deshidratare și la intoxicație cu litiu la cei care iau litiu.¹⁴ La șobolani, ceaiul de păpădie a scăzut mult activitatea unei enzime din ficat care prelucrează medicamente, dar până în 2020 nu fuseseră descrise interacțiuni la oameni.⁶
• Anticoagulantele: frunzele crude au multă vitamina K. Cine ia antivitamine K și mănâncă des păpădie o mănâncă în cantități constante și îi spune medicului.^{18, 19}
• Vârsta: nu se recomandă sub 12 ani, pentru că lipsesc datele.^{4, 3, 5}
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, din lipsă de date despre siguranță.^{4, 3, 5}
• Lichidele și semnele de alarmă: când e folosită pentru urină, e nevoie de lichide suficiente. Dacă apar febră, urinare dureroasă, spasme sau sânge în urină ori dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.^{4, 3}
• Alcoolul din tincturi: tincturile și extractele cu alcool nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool.⁴

Un caz la un bolnav de rinichi

Raportul din 2021 descrie un bărbat de 56 de ani, cu diabet, tensiune mare și insuficiență renală, care făcea dializă și bea de 6 luni 10-15 căni de ceai de păpădie pe zi. Au apărut dureri și necroză la vârful degetelor. Medicii au pus-o pe seama oxalatului din ceai, pe care rinichii bolnavi nu îl mai puteau elimina: un ceai din aceeași sursă, preparat la fel, avea mult oxalat.⁶ Cine are o boală de rinichi nu bea ceai de păpădie fără acordul medicului.

De unde o culegi

Păpădia crește peste tot, inclusiv pe marginea drumurilor și pe terenuri părăsite.¹ În probe din 13 locuri din Polonia s-au găsit între 3,3 și 175,3 mg de plumb pe kilogram, iar în probe din 29 de locuri din SUA, cantități foarte diferite de cadmiu, crom, cupru, fier, mangan, nichel, plumb și zinc.¹⁵ De aceea contează locul de unde e culeasă planta.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, păpădia are trei monografii ale Agenției Europene a Medicamentului, toate de utilizare tradițională. Cele din 2009, pentru rădăcina cu partea aeriană și pentru frunză, și cea din 2021, pentru rădăcină, acoperă creșterea cantității de urină pentru spălarea căilor urinare, ca adjuvant în neplăcerile urinare minore. Cele pentru rădăcină acoperă în plus neplăcerile digestive ușoare, precum senzația de burtă plină, balonarea și digestia lentă, și lipsa temporară a poftei de mâncare.^{5, 3, 4} Toate se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{15, 14, 6}

Revizuirea din 2019 a lăsat neschimbate monografiile din 2009, iar în martie 2026 Agenția a deschis o nouă revizuire a lor, cu o cerere de date științifice până pe 15 iunie 2026.^{16, 25, 28} Rădăcina și rădăcina cu partea aeriană au standarde în Farmacopeea Europeană.^{6, 16} În Germania, Comisia E a publicat monografii pentru rădăcina cu partea aeriană, în 1984, și pentru partea aeriană, în 1992.¹³ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru păpădie.²⁹

În România, păpădia (Taraxacum officinale) e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase, pe care se află în schimb podbalul.¹²

Păpădia de-a lungul timpului

În medicina populară germană, păpădia se folosește cel puțin din secolul al XVI-lea.¹⁵ În 1753, Linné a descris-o sub numele de Leontodon taraxacum, iar în 1780 F. H. Wiggers i-a dat numele folosit azi, Taraxacum officinale.¹

În cărțile de plante medicinale, păpădia apare la foarte multe boli: diabet, reumatism, infecții urinare, febră, insomnie, inflamații ale ochilor, dureri de gât, abcese, boli de plămâni și icter, dar și pentru laptele mamelor care alăptează, ca laxativ și ca tonic.¹⁵ Alte cărți o dădeau la ciroză, la pietre la fiere și la inflamația vezicii biliare.⁶ Din toate acestea, Agenția Europeană a Medicamentului a păstrat doar digestia, pofta de mâncare și creșterea cantității de urină.^{4, 5}

În Germania, preparatele din rădăcină cu parte aeriană sunt medicamente de zeci de ani: comprimatele cu extract uscat și sucul din planta proaspătă înflorită se vindeau încă din 1976. În România, la evaluarea din 2009, păpădia apărea în medicamente doar în amestecuri de ceaiuri.¹⁵ În Polonia, un suc din rădăcină proaspătă e medicament tradițional din 1987.⁶

Păpădia a intrat și în literatura română. George Topîrceanu scria despre o boare care „a furat de prin ponoare / Puful păpădiilor”, iar Ștefan Octavian Iosif asemăna o fetiță blondă cu „un fir de păpădie”.²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu păpădie

Până aici ai citit despre păpădie. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, frunza de păpădie pentru creșterea cantității de urină, ca adjuvant în neplăcerile urinare minore, iar rădăcina, singură sau cu partea aeriană, și pentru neplăcerile digestive ușoare și lipsa temporară a poftei de mâncare.^{3, 4, 5} Ceaiurile și tinctura noastră de păpădie sunt din părți aeriene, fără rădăcină, așa că cea mai apropiată monografie e cea a frunzei. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Păpădie

• 100% părți aeriene de păpădie (Taraxacum officinale), fără rădăcină
• Vrac, 30 g
• Pe etichetă: 2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, 10-15 minute sub capac; 2 căni pe zi
• Monografia europeană a frunzei descrie 4-10 g de plantă mărunțită, ca infuzie, de 3 ori pe zi, cu lichide suficiente³

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu păpădie: pliculețe, tinctură, capsule și amestec

Ceaiul la pliculețe e aceeași plantă, tot din părți aeriene, iar tinctura e un extract din părți aeriene, cu alcool de 38%. Monografia frunzei descrie un extract lichid anume, cu alcool de 25%, nu această tinctură.³ Capsulele Hyper Digestiv au extracte din 6 plante și două enzime, din ananas și din papaya, iar rădăcina de păpădie face 5% din extract. Ceaiul Depurativ are 10 plante în părți egale, între care rădăcina de păpădie și sunătoarea, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.³⁰ Pentru amestecuri nu există o monografie europeană.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Papadie doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Papadie

14,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Digestiv

30,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Depurativ vrac

5,99 lei

Adaugă în coș

Și alte plante pentru căile urinare

Pentru aceeași folosire, creșterea cantității de urină în neplăcerile urinare minore, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru coada-calului, frunza de mesteacăn, frunza de urzică și splinuță. Nu sunt potrivite pentru cei cărora medicul le-a cerut să bea mai puține lichide, din cauza unei boli grave de inimă sau de rinichi.^{31, 32, 33, 34}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Calului doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Mesteacan vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Urzica doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Splinuta vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Păpădie, vrac	2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, 10-15 minute sub capac; 2 căni pe zi	Părți aeriene; monografia frunzei: 4-10 g, de 3 ori pe zi
Ceai Păpădie, pliculețe	Infuzie la 200 ml de apă clocotită, 10-15 minute sub capac; 2 căni pe zi	Tot părți aeriene, 20 de pliculețe
Tinctură de Păpădie	20-30 de picături sau o jumătate de linguriță, de 3 ori pe zi, în apă sau în ceai; cure de 6 săptămâni	Conține alcool, 38%
Capsule Hyper Digestiv	3-6 capsule pe zi, câte 1-2 în timpul meselor, cu un pahar de apă	Nu se iau cu băuturi fierbinți; 6 plante și două enzime
Ceai Depurativ, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, 5 minute acoperit; 3 căni pe zi, una seara	10 plante, între care sunătoare; atenție la medicamente
Ceai Coada Calului, pliculețe	1-2 pliculețe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	Monografia: 1-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi
Ceai Mesteacăn, vrac	Infuzie din 2-3 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Monografia: 2-3 g la 150 ml, de până la 4 ori pe zi; nu la alergie la polen de mesteacăn
Ceai Urzică, pliculețe	1 pliculeț la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute acoperit; 2-3 căni pe zi	Monografia: 2-4 g, de 3-6 ori pe zi
Ceai Splinuță, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute acoperit; 2-3 căni pe zi	Monografia: 3-5 g, de 2-4 ori pe zi; nu la alergie la Asteraceae

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile de păpădie nu recomandă folosirea sub 12 ani, în sarcină și în alăptare și nici în bolile de ficat și de bilă. Cine are o boală de rinichi, diabet, insuficiență cardiacă sau ia medicamente care cresc potasiul întreabă întâi medicul. Pentru ceaiurile care cresc cantitatea de urină e nevoie de lichide suficiente, iar la febră, urinare dureroasă, spasme sau sânge în urină, de medic.^{3, 5, 4, 31, 32, 33, 34}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006: tribul Cichorieae și L. Brouillet, Taraxacum și Taraxacum officinale, efloras.org.
2. dexonline.ro, articolele „păpădie”, „bășină”, „podbal”, „papă”, „lăptucă”, „burete” și sinonimele păpădiei, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a, 2010), Dicționarul limbii române literare contemporane (1955-1957), Dicționarul enciclopedic (1993-2009), Dicționarul de sinonime (2002), A. Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române, A. Scriban, Dicționaru limbii românești (1939), L. Șăineanu, Dicționar universal al limbii române (ed. a VI-a, 1929) și Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931).
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Taraxacum officinale Weber ex Wigg., folium, EMA/HMPC/579636/2008, 12 noiembrie 2009.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Taraxacum officinale F.H. Wigg., radix, EMA/HMPC/475726/2020, 24 noiembrie 2021.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Taraxacum officinale Weber ex Wigg., radix cum herba, EMA/HMPC/212895/2008 Corr. 1, adoptată pe 12 noiembrie 2009, corectată pe 20 noiembrie 2019.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Taraxacum officinale F.H. Wigg., radix, EMA/HMPC/475725/2020, 24 noiembrie 2021.
7. Huber M., Epping J., Schulze Gronover C. și colab. A latex metabolite benefits plant fitness under root herbivore attack. PLoS Biology, 2016, 14(1):e1002332.
8. Native Plant Trust. Go Botany, fișele Taraxacum officinale și Tussilago farfara, gobotany.nativeplanttrust.org.
9. Woudstra Y., Kraaiveld R., Jorritsma A. și colab. Some like it hot: adaptation to the urban heat island in common dandelion. Evolution Letters, 2024, 8(6):881-892.
10. Barkley T.M. Tussilago și Tussilago farfara, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 20, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
11. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006: tribul Calenduleae și J.L. Strother, Calendula și Calendula officinalis, efloras.org.
12. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
13. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte. Liste der Monographien der E-Kommission (Phytotherapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stadiul din 31 iulie 1994, cu corecturi până la 11 ianuarie 2002.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Taraxacum officinale Weber ex Wigg., folium, EMA/HMPC/579634/2008, 12 noiembrie 2009.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Taraxacum officinale Weber ex Wigg., radix cum herba, EMA/HMPC/212897/2008, 12 noiembrie 2009.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to assessment report on Taraxacum officinale Weber ex Wigg., radix cum herba, EMA/HMPC/514844/2019, 20 noiembrie 2019.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Overview of assessment work: priority list, EMA/HMPC/561868/2021, actualizare din iulie 2026.
18. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, „Dandelion greens, raw”, SR Legacy, FDC ID 169226, 2019, fdc.nal.usda.gov.
19. Violi F., Lip G.Y., Pignatelli P., Pastori D. Interaction between dietary vitamin K intake and anticoagulation by vitamin K antagonists: is it really true? A systematic review. Medicine (Baltimore), 2016, 95(10):e2895.
20. Cummins C., Seale M., Macente A. și colab. A separated vortex ring underlies the flight of the dandelion. Nature, 2018, 562(7727):414-418.
21. Seale M., Zhdanov O., Soons M.B. și colab. Environmental morphing enables informed dispersal of the dandelion diaspore. eLife, 2022, 11:e81962.
22. Underwood C.J., Vijverberg K., Rigola D. și colab. A PARTHENOGENESIS allele from apomictic dandelion can induce egg cell division without fertilization in lettuce. Nature Genetics, 2022, 54(1):84-93.
23. Martinez M., Poirrier P., Chamy R. și colab. Taraxacum officinale and related species: an ethnopharmacological review and its potential as a commercial medicinal plant. Journal of Ethnopharmacology, 2015, 169:244-262.
24. van Beilen J.B., Poirier Y. Guayule and Russian dandelion as alternative sources of natural rubber. Critical Reviews in Biotechnology, 2007, 27(4):217-231.
25. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to assessment report on Taraxacum officinale Weber ex Wigg., folium, EMA/HMPC/514842/2019, 20 noiembrie 2019.
26. Clare B.A., Conroy R.S., Spelman K. The diuretic effect in human subjects of an extract of Taraxacum officinale folium over a single day. Journal of Alternative and Complementary Medicine, 2009, 15(8):929-934.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Overview of comments received on Community herbal monograph on Taraxacum officinale Weber ex Wigg., radix cum herba, EMA/HMPC/400536/2009, 12 noiembrie 2009.
28. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Taraxaci radix cum herba, EMA/HMPC/57646/2026, și Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Taraxaci folium, EMA/HMPC/57637/2026, 4 martie 2026.
29. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
30. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
31. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, 2 februarie 2016.
32. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth and/or Betula pubescens Ehrh. as well as hybrids of both species, folium, EMA/HMPC/573241/2014, 24 noiembrie 2014.
33. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, 14 ianuarie 2010.
34. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285758/2007, 4 septembrie 2008.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de ficat, de bilă sau de rinichi, diabet, o boală de inimă, ulcer sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi păpădie.