Podbal (Tussilago farfara): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Podbalul (Tussilago farfara) este planta cu flori galbene, ca de păpădie, care răsare la sfârșitul iernii, înainte să aibă frunze. Frunzele mari, rotunde, cu dosul alb și pâslos, apar abia după înflorire.^{1, 2} Numele latin vine, se spune, de la tussis, „tuse”, pentru că planta are faima unui leac de tuse.¹ Are însă și o latură periculoasă: conține alcaloizi pirolizidinici, substanțe toxice pentru ficat.^{3, 4} În România, podbalul este pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman, iar Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru el.^{5, 6} Mai jos afli cum îl recunoști, cu ce se confundă, ce conține, ce spun studiile și ce spune legea.

Ce este podbalul

Podbalul este o plantă perenă din familia Asteraceae, a plantelor cu flori adunate în capitule. Genul Tussilago are o singură specie, răspândită în Eurasia temperată și în nordul Africii.^{1, 2} Sub pământ are un rizom lung, târâtor, din care planta formează colonii întinse.^{1, 2}

Cel mai neobișnuit lucru la podbal este ordinea în care apar părțile plantei: întâi florile, apoi frunzele. Tulpinile cu flori, scurte și acoperite cu solzi în loc de frunze, ies din pământ la sfârșitul iernii. Frunzele mari cresc după ce florile s-au trecut.^{1, 2}

Numele științific vine, se spune, de la latinescul tussis, „tuse”, pentru faima medicinală a plantei.¹ Numele românesc a venit din slavă: dicționarele îl trec drept împrumut din bulgară și sârbă, iar Scriban îl desface, în slava veche, în „dedesubt” și „alb”.¹⁰ Dosul frunzei este, într-adevăr, alb și pâslos.^{1, 2}

Podbalul face parte din tribul Senecioneae al familiei Asteraceae, unul dintre cele două triburi ale familiei în care, potrivit Agenției Europene a Medicamentului, apar mai ales alcaloizii pirolizidinici.^{1, 4}

Cum arată podbalul

Podbalul se recunoaște primăvara, după florile care apar înaintea frunzelor. La noi înflorește în martie-aprilie.^{11, 12} Din rizom ies tulpini scurte, de 5 până la 30 cm, nerămuroase, cu frunze mici, ca niște solzi, lungi de 5-25 mm.¹ Fiecare tulpină poartă un singur capitul galben, de 2,5-3 cm în diametru.²

Capitulul are 100-200 de flori de margine, subțiri, ca niște raze, și 30-40 de flori mici, tubulare, în centru. Cele de margine sunt femele, iar cele din centru sunt funcțional masculine.¹ Noaptea, capitulele se închid.¹

Frunzele apar după flori, direct din rizom, pe codițe de 5-15 cm.² Sunt mari, rotunjite sau cu 5-12 colțuri, de obicei de 5-20 cm, cu marginea neregulat dințată și cu nervurile pornite dintr-un singur punct.^{1, 2} Dosul e acoperit cu o pâslă groasă, albă sau cenușie. Fața de sus e la început păroasă, apoi devine aproape netedă.^{1, 2}

După înflorire, capitulele se transformă în globuri de puf alb. Fiecare fruct e mic, cilindric, lung de 3-4 mm, și poartă un smoc de fire albe, lung de 8-12 mm.¹

Cum îl recunoști

• Florile: capitule galbene, singure în vârful unor tulpini scurte, apărute înaintea frunzelor.¹
• Tulpinile: nerămuroase, de 5-30 cm, acoperite cu solzi în loc de frunze.¹
• Frunzele: apar după flori; mari, rotunjite sau cu colțuri, cu dosul alb și pâslos.^{1, 2}
• Fructele: mici, de 3-4 mm, cu un smoc de fire albe, adunate în bile de puf.¹
• Rizomul: lung și târâtor; planta formează colonii.^{1, 2}
• Locul: locuri deranjate și umede, pe soluri nisipoase sau pietroase, pe maluri de râuri și de lacuri.^{1, 2, 13}

Unde crește podbalul

Podbalul este originar din Eurasia temperată și din nordul Africii. Crește pe soluri deranjate, în locuri deschise sau pe jumătate umbrite, pe soluri nisipoase, pietroase sau calcaroase, pe malul râurilor și al lacurilor. În America de Nord urcă până la 800 m altitudine, iar în China, până la 3.400 m.^{1, 2, 13}

La noi e răspândit în toată țara, în locuri umede: pe coaste, pe maluri de ape, în zăvoaie, pe tăieturi de pădure și pe locuri săpate, mai ales pe soluri alcaline, sărace în humus. Are mare nevoie de umiditate.^{11, 12}

În GBIF, baza de date cu observații ale plantelor și animalelor din lumea întreagă, specia are peste 886.000 de observații, dintre care 494 în România, la data consultării.¹⁴

În America de Nord a ajuns din Europa, probabil adusă de primii coloniști, care o cultivau pentru însușirile ei medicinale. Acum invadează locuri umede, deschise sau pe jumătate umbrite și formează colonii mari, prin rizomi și prin semințe.¹³ Flora of North America o numește o buruiană tot mai invazivă în unele zone.¹

Podbal sau captalan?

Podbalul se confundă cu mai multe plante, iar greșeala nu e fără urmări. Cea mai cunoscută confuzie e cu captalanul (Petasites hybridus), tot din familia Asteraceae. Dicționarul limbii române literare contemporane descrie captalanul ca o plantă asemănătoare cu podbalul, cu frunze mari și late și cu flori purpurii.¹⁰ Cărțile românești de fitoterapie avertizează să nu se amestece frunzele de podbal cu cele de captalan.^{11, 12}

Ambele plante conțin alcaloizi pirolizidinici, iar genul Petasites este și el pe Lista nr. 1 a Ordinului 244/2005.^{4, 5}

Surse: Flora of North America; dexonline; declarația EMA din 2021; Ordinul 244/2005.^{1, 4, 5, 10}

Un caz publicat în 1995 arată cât de ușor se greșește. Un băiat de 18 luni, care băuse regulat, din a treia lună de viață, un amestec de ceai cu mentă și cu o plantă pe care mama o credea podbal, a fost diagnosticat cu boală veno-ocluzivă a ficatului, cu hipertensiune portală și cu ascită severă. Analiza ceaiului a găsit mulți alcaloizi pirolizidinici, mai ales seneciphyllină, iar părinții culeseseră, în loc de podbal, Adenostyles alliariae, o plantă de munte. Autorii notează că cele două plante se confundă ușor, mai ales după înflorire. Copilul a primit doar tratament de susținere și s-a vindecat complet în două luni.¹⁵

După înflorire, podbalul se confundă ușor cu alte plante, iar o greșeală de identificare poate avea urmări pentru ficat.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, podbalul are multe variante de scriere și de pronunție, iar dicționarele notează aproape treizeci de forme regionale.¹⁰ Cuvântul „podbal” se dă însă și altor plante, ceea ce face numele nesigur. De aceea, numele latin, Tussilago farfara, este singurul care identifică sigur planta.

Sursă: dexonline, după Micul dicționar academic (MDA2), Scriban și Dicționarul de sinonime.¹⁰

În alte limbi, numele plantei este altul:

Surse: GBIF, pentru numele din Europa și din Turcia; Flora of China, pentru chineză.^{2, 14}

Ce parte se folosește

Despre podbal se vorbește în trei feluri, după partea plantei.

• Frunzele: în tradiția românească, din frunze se făcea ceai, iar frunzele proaspete se puneau ca cataplasme. Comisia E germană a dat frunzelor, Farfarae folium, o monografie pozitivă în 1989.^{8, 10, 11, 12}
• Mugurii de floare: în medicina chineză se folosesc mugurii de floare uscați, numiți „kuandonghua”.¹⁶ Flora of China notează că se folosesc capitulele necoapte și frunzele.²
• Floarea, părțile aeriene și rădăcina: pentru ele, Comisia E a dat în 1990 o monografie negativă, adică nu a recomandat folosirea lor.⁸ Scriban notează că rizomul și rădăcina erau socotite amare și sudorifice.¹⁰

Alcaloizii nu sunt la fel de mulți în toate părțile plantei. Potrivit Agenției Europene a Medicamentului, la plantele cu astfel de alcaloizi concentrația și felul lor variază după specie, vârstă, partea plantei, sezon și loc. De obicei sunt mai mulți în semințe și în părțile cu flori, și mai puțini în frunze, tulpini și rădăcini.⁴ Autorii unei treceri în revistă din 2020 cer cercetări despre asemănările și deosebirile dintre frunzele și mugurii de floare ai podbalului.¹⁶

Partea folosită contează și pentru calitatea loturilor. Într-un studiu pe 20 de loturi de muguri de floare, colectate din locuri diferite, partea care nu face parte din medicament, mai ales pedunculii florilor și rizomul, reprezenta între 17,5 și 41,3% din masă și avea mult mai mulți alcaloizi.¹⁷

7 lucruri surprinzătoare despre podbal

1. Numele românesc înseamnă, probabil, „alb dedesubt”. Scriban îl desface, în slava veche, în „dedesubt” și „alb”, iar dosul frunzei de podbal este acoperit cu pâslă albă.^{1, 2, 10}
2. Floarea apare înaintea frunzei, iar noaptea se închide. Frunzele cresc abia după înflorire, iar capitulele se închid în timpul nopții.¹
3. Numele din alte limbi sunt pitorești. În engleză, coltsfoot înseamnă „piciorul mânzului”, în olandeză hoefblad e „frunza-copită”, în portugheză unha-de-cavalo e „unghia calului”, iar în franceză pas-d’âne e „pasul măgarului”. În rusă, мать-и-мачеха înseamnă „mamă și mamă vitregă”, iar în turcă öksürük otu înseamnă „iarba tusei”.¹⁴
4. Frunzele tinere se mâncau. Dicționarele notează că din frunzele tinere se pregăteau ciorbe și supe, iar o trecere în revistă din 2021 spune că planta a fost consumată ca legumă în multe părți ale lumii. Cum conține alcaloizi pirolizidinici, Agenția Europeană a Medicamentului cere ca expunerea la ei să fie ținută cât mai mică.^{4, 7, 10}
5. A ajuns buruiană invazivă în America de Nord. Probabil a fost adusă de primii coloniști, care o cultivau pentru însușirile medicinale, iar acum formează colonii mari în locuri umede și deranjate.^{1, 13}
6. O confuzie de plante a îmbolnăvit un copil. Într-un caz din 1995, părinții unui băiat de 18 luni credeau că îi dau ceai cu podbal, dar culeseseră o altă plantă, Adenostyles alliariae, bogată în alcaloizi pirolizidinici. Copilul s-a vindecat complet în două luni.¹⁵
7. Într-un lot de muguri, până la 41% din masă nu era partea folosită. În 20 de loturi de muguri de floare, folosiți ca medicament tradițional chinezesc și colectate din locuri diferite, partea nefolosită, mai ales pedunculii și rizomul, reprezenta între 17,5 și 41,3% din masă și avea mult mai mulți alcaloizi.¹⁷

Ce conține podbalul

Într-o trecere în revistă din 2021, podbalul apare cu peste 150 de substanțe diferite, între care sesquiterpene, acizi fenolici, flavonoide, cromone și alcaloizi pirolizidinici, în frunze și în muguri.⁷ Pentru mugurii de floare, o altă trecere în revistă numără circa 175 de compuși.¹⁶

Surse: Chen și colab., 2021; Liu și colab., 2020; Jiang și colab., 2009; Wu și colab., 2016; Pop și Bojor, 2010; Pop și colab., 2016.^{3, 7, 11, 12, 16, 18}

Tabelul descrie planta, nu o cană de ceai sau un produs anume.

Alcaloizii pirolizidinici: de ce podbalul nu se bea

Alcaloizii pirolizidinici sunt substanțe pe care unele plante le fac în mod natural, între altele ca să se apere de insecte. Au fost descriși peste 350, iar aproximativ jumătate se presupune că sunt toxici pentru ficat. Apar în mai mult de 6.000 de plante, cam 3% dintre plantele cu flori ale lumii, mai ales în familia Boraginaceae și în tribul Senecioneae din familia Asteraceae, din care face parte și podbalul.⁴ Agenția Europeană a Medicamentului îl numește printre plantele medicinale cunoscute de mult pentru astfel de alcaloizi, alături de genurile Symphytum, Borago și Petasites.⁴

Alcaloizii ca atare nu sunt reactivi. Toxici devin după ce ficatul îi transformă în compuși care se leagă de proteine și de ADN.⁴ Ținta principală este ficatul: vasele lui mici se pot înfunda, în boala veno-ocluzivă, iar boala poate duce la ciroză. Unii compuși ajung și la plămâni.⁴

Surse: declarația EMA din 2021; Avila și colab., 2020; Li și Shi, 2022; Liu și colab., 2020.^{4, 9, 16, 17}

La om, otrăvirea cu alcaloizi pirolizidinici se vede de obicei ca boală veno-ocluzivă acută: durere surdă sus, în dreapta abdomenului, burtă care se umflă repede din cauza lichidului, uneori picioare umflate, iar în stadii avansate, vărsături cu sânge. O formă mai lentă poate trece luni fără semne clare și duce la ciroză. Mortalitatea bolii veno-ocluzive este dată în mai multe lucrări la circa 50%.⁴

Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) a evaluat în 1976 și în 1983 mai mulți alcaloizi pirolizidinici și extracte din plantele care îi conțin. Pentru mai mulți alcaloizi, între care senkirkina, și pentru extracte din mai multe plante, între care podbalul, a găsit la animale de laborator dovezi „suficiente sau limitate” de efect cancerigen. Ținta principală a fost ficatul.⁴

După aspect nu poți ști câți alcaloizi are o plantă de podbal. Cantitatea lor variază cu partea plantei, cu sezonul și cu locul.⁴ Într-un studiu pe 20 de loturi de muguri, doza zilnică estimată de alcaloizi a variat între 5,34 și 16,59 µg pe kilogram de corp, mult peste valoarea de siguranță de 0,007 µg pe kilogram de corp pe zi, folosită de autori.¹⁷

Ce spun studiile

Despre podbal s-au făcut multe studii de laborator și pe animale, iar despre siguranță, mai ales analize chimice și relatări de caz. Într-o căutare în PubMed făcută pentru această pagină, în octombrie 2026, nu am găsit niciun studiu clinic randomizat cu podbal.

În laborator și pe animale

Într-un studiu publicat în Germania în 1980, pe epiteliul cu cili izolat din esofagul de broască, s-a măsurat cât de repede mută cilii mucusul. Dintre componentele unui ceai de tuse, frunzele de podbal au crescut cel mai mult viteza, înaintea fructelor de fenicul și de anason. Ceaiul întreg a crescut-o de 1,38 ori, față de 1,34 ori pentru bromhexină, un medicament pentru fluidificarea mucusului. Pătlagina, lumânărica și lemnul-dulce nu au avut efect, iar alte trei componente au încetinit transportul.¹⁹

La șoareci, patru acizi cafeoilchinici izolați din mugurii de floare, dați pe gură timp de 3 zile, au scăzut tusea provocată cu amoniac, au crescut secreția de roșu de fenol, folosită ca măsură a expectorației, și au scăzut numărul de leucocite din lichidul de spălare bronhoalveolară. Amestecul lor a scăzut frecvența tusei cu până la 61,7%.¹⁸

Un studiu românesc din 2016 a testat pe animale de laborator extracte uscate de podbal și de alte trei plante cu alcaloizi pirolizidinici. După o singură doză, toxicitatea acută a fost mică, iar testul de 28 de zile, în care nu au apărut leziuni ale ficatului, s-a făcut doar cu două dintre plante, nu și cu podbalul. Autorii cer studii pe perioade mai lungi.²⁰ Alcaloizii pirolizidinici dăunează în special la expunere mai îndelungată.⁴

Siguranța, în analize și în relatări de caz

O sinteză din 2020 a găsit 11 relatări de caz de posibilă otrăvire cu alcaloizi pirolizidinici după o specie de Symphytum sau după podbal, niciuna după Borago. Nouă au fost evaluate pentru cauzalitate și au arătat un grad de legătură între planta consumată și îmbolnăvire. Dar lipsa unei identificări sigure a speciei consumate a fost o sursă importantă de incertitudine. Autorii au găsit trei feluri de confuzii: plante schimbate între ele, lipsa identificării botanice și atribuirea unui alcaloid anume podbalului sau plantelor din genul Symphytum, deși el apare și în alte plante cu toxicitate cunoscută. Concluzia autorilor: cazurile nu sunt o dovadă sigură despre siguranța consumului pe gură al acestor plante.⁹

Un studiu din 2022 a analizat 20 de loturi de muguri de floare, folosiți ca medicament tradițional chinezesc, colectate din locuri diferite. Partea nefolosită reprezenta între 17,5 și 41,3% din masă și avea mult mai mulți alcaloizi. Dozele zilnice estimate au depășit mult valoarea de siguranță, iar autorii au conchis că cel puțin 80% dintre eșantioane prezentau riscuri.¹⁷

Într-un studiu din 2026, făcut în 20 de localități din Transilvania, cu comunități de secui și de ceangăi, autorii au semnalat riscuri de siguranță pentru podbal, din cauza alcaloizilor pirolizidinici, printre plantele folosite pentru bolile respiratorii.²¹

La om

O trecere în revistă din 2021 notează că unele folosiri tradiționale ale podbalului sunt susținute de studii de laborator. Autorii cer însă studii bine făcute, în laborator și mai ales pe organisme vii, care să lege folosirea tradițională de efecte și să arate siguranța înainte de orice folosire clinică.⁷

Niciunul dintre aceste rezultate nu arată că podbalul ar fi sigur sau eficient la om. Studiile pe celule, pe țesuturi izolate și pe animale sunt doar un prim pas.

Precauții și siguranță

Podbalul nu este o plantă pentru ceai de casă. Precauțiile de mai jos vin din declarația Agenției Europene a Medicamentului despre alcaloizii pirolizidinici și din studiile de mai sus.

• Ficatul: alcaloizii pot lăsa leziuni care evoluează luni la rând fără semne clare și care sunt greu de pus pe seama lor.⁴ Alte lucruri care agresează ficatul, ca virusurile, endotoxinele bacteriene, aflatoxinele sau cuprul din mediu, pot crește efectul alcaloizilor.⁴
• Copiii: copiii sunt deosebit de vulnerabili la efectele alcaloizilor pirolizidinici.⁴ La copii, doza zilnică acceptată se calculează după greutate: de exemplu, 0,5 µg pe zi la 20 kg.⁴
• Sarcina și alăptarea: pentru femeile însărcinate și pentru cele care alăptează nu există recomandări de folosire. Agenția Europeană a Medicamentului le consideră grupuri sensibile.⁴
• Planta greșită: o trecere în revistă din 2021 notează că unele efecte adverse au venit din culegerea unei plante greșite, cu alcaloizi pirolizidinici.⁷ Cazul din 1995 arată cum se poate ajunge acolo.¹⁵
• Semnele de alarmă: durerea surdă sus, în dreapta abdomenului, umflarea rapidă a burții sau a picioarelor, vărsăturile cu sânge. La oricare dintre ele, e nevoie de medic imediat.⁴

Ce spune legea

În România, podbalul (Tussilago spp.) este trecut pe Lista nr. 1, „Plante periculoase pentru consumul uman”, din Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății.⁵ Ordinul definește plantele periculoase drept plante improprii consumului uman.⁵

Ordinul interzice vânzarea plantelor de pe Lista nr. 1 ca produse prelucrate sau preparate, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare. O derogare se poate da doar prin ordin al ministrului agriculturii, dacă un dosar toxicologic și analitic arată că preparatele nu conțin caracteristicile sau substanțele toxice ale plantei.⁵

Pe aceeași listă se află alte plante cu alcaloizi pirolizidinici, între care genurile Petasites și Senecio.^{4, 5}

La nivelul Uniunii Europene, Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru podbal: planta nu apare pe lista substanțelor din plante evaluate de Comitetul pentru medicamente din plante.⁶ Agenția are însă o declarație publică despre medicamentele din plante cu alcaloizi pirolizidinici. Pentru adulți, limita recomandată este de 1 µg de alcaloizi pe zi, iar expunerea trebuie ținută cât mai mică.⁴ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru podbal.²²

În Germania, Comisia E a publicat în 1989 o monografie pozitivă pentru frunzele de podbal și în 1990 una negativă pentru flori, părți aeriene și rădăcină.⁸ În 1992 a intrat în vigoare un plan german pe trepte pentru medicamentele cu alcaloizi pirolizidinici: cel mult 1 µg pe zi la uz intern, timp de cel mult 6 săptămâni pe an, sau 0,1 µg pe zi fără limită de durată. În Belgia, medicamentele de uz intern cu astfel de alcaloizi nu au voie pe piață, iar în Austria trebuie dovedit că produsul final nu conține alcaloizi.⁴

Podbalul în medicina tradițională

Dicționarele vechi descriu folosirea podbalului la noi: din flori se făcea ceai pentru tuse, din frunzele proaspete se făceau cataplasme, iar frunzele tinere intrau în ciorbe și în supe.¹⁰ Cărțile de fitoterapie descriu frunzele ca secretolitice, emoliente, antispastice și antitusive, pentru afecțiuni respiratorii, și notează că florile și rădăcina conțin alcaloizi cu efecte nocive asupra ficatului, de aceea fitoterapia modernă interzice folosirea lor.^{11, 12}

În medicina tradițională chineză, mugurii de floare, „kuandonghua”, se folosesc de multă vreme în afecțiuni respiratorii, între care tusea, astmul și bronșita.¹⁶ Flora of China notează că se folosesc capitulele necoapte și frunzele, pentru ușurarea tusei și a respirației.²

Într-un studiu din 2026 despre plantele folosite pentru bolile respiratorii în Transilvania, autorii semnalează podbalul ca plantă cu risc, din cauza alcaloizilor pirolizidinici.²¹ În America de Nord a ajuns din Europa, probabil prin coloniștii care îl cultivau pentru însușirile lui medicinale.¹³

Dintre toate folosirile din tradiție, Agenția Europeană a Medicamentului nu a recunoscut niciuna, pentru că nu are o monografie pentru podbal, iar în România planta este pe lista celor periculoase pentru consumul uman.^{5, 6}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Barkley T.M. Tussilago și Tussilago farfara, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 20, Oxford University Press, 2006, efloras.org, împreună cu cheia tribului Senecioneae.
2. Chen Y.L., Nordenstam B. Tussilago și Tussilago farfara, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 20-21 (Asteraceae), Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2011, efloras.org.
3. Jiang Z., Liu F., Goh J.J., Yu L., Li S.F., Ong E.S., Ong C.N. Determination of senkirkine and senecionine in Tussilago farfara using microwave-assisted extraction and pressurized hot water extraction with liquid chromatography tandem mass spectrometry. Talanta, 2009, 79(2):539-546.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC). Public statement on the use of herbal medicinal products containing toxic, unsaturated pyrrolizidine alkaloids (PAs) including recommendations regarding contamination of herbal medicinal products with PAs, EMA/HMPC/893108/2011 Rev. 1, 7 iulie 2021.
5. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
6. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista substanțelor din plante evaluate sau în curs de evaluare de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, consultată în septembrie și octombrie 2026.
7. Chen S., Dong L., Quan H., Zhou X., Ma J., Xia W., Zhou H., Fu X. A review of the ethnobotanical value, phytochemistry, pharmacology, toxicity and quality control of Tussilago farfara L. (coltsfoot). Journal of Ethnopharmacology, 2021, 267:113478.
8. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte (BfArM). Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare la 31 iulie 1994, cu corecturi interne până la 11 ianuarie 2002: Farfarae folium (Huflattichblätter), Bundesanzeiger nr. 43 din 2 martie 1989, monografie pozitivă; Farfarae flos, herba, radix (flori, părți aeriene și rădăcină), Bundesanzeiger nr. 138 din 27 iulie 1990, monografie negativă.
9. Avila C., Breakspear I., Hawrelak J., Salmond S., Evans S. A systematic review and quality assessment of case reports of adverse events for borage (Borago officinalis), coltsfoot (Tussilago farfara) and comfrey (Symphytum officinale). Fitoterapia, 2020, 142:104519.
10. dexonline.ro, articolele „podbal”, „podbeal” și „captalan”, după DEX ’09 (Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, 2009), Micul dicționar academic (MDA2), DLRLC, NODEX, Dicționarul etimologic român (DER), Dicționarul enciclopedic (DE), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931), Dicționarul de sinonime și dicționarele lui Scriban și Șăineanu.
11. Pop M., Bojor O. Fitoterapia în folosul tuturor. Editura Medicală, 2010.
12. Pop M., Pop A., Pop O., Pop O.V. Terapia cu plante medicinale și suplimente alimentare. Editura Semne, 2016.
13. Native Plant Trust. Tussilago farfara (coltsfoot), în Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
14. GBIF Secretariat. Tussilago farfara L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune și observații, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
15. Sperl W., Stuppner H., Gassner I., Judmaier W., Dietze O., Vogel W. Reversible hepatic veno-occlusive disease in an infant after consumption of pyrrolizidine-containing herbal tea. European Journal of Pediatrics, 1995, 154(2):112-116.
16. Liu C., Wu H., Wang L., Luo H., Lu Y., Zhang Q., Tang L., Wang Z. Farfarae Flos: a review of botany, traditional uses, phytochemistry, pharmacology, and toxicology. Journal of Ethnopharmacology, 2020, 260:113038.
17. Li A.P., Shi Y.P. Effect of adulteration on quality and preliminary risk assessment of the decoction pieces of Farfarae Flos based on the determination of hepatotoxic pyrrolizidine alkaloids by UHPLC-MS/MS. Journal of AOAC International, 2022, 106(1):192-204.
18. Wu Q.Z., Zhao D.X., Xiang J., Zhang M., Zhang C.F., Xu X.H. Antitussive, expectorant, and anti-inflammatory activities of four caffeoylquinic acids isolated from Tussilago farfara. Pharmaceutical Biology, 2016, 54(7):1117-1124.
19. Müller-Limmroth W., Fröhlich H.H. Wirkung verschiedener phytotherapeutischer Expektorantien auf den mukoziliaren Transport (Efectul unor expectorante din plante asupra transportului mucociliar). Fortschritte der Medizin, 1980, 98(3):95-101.
20. Șeremet O.C., Bărbuceanu F., Ionică F.E., Margină D.M., Guțu C.M., Olaru O.T., Ilie M., Gonciar V. și colab. Oral toxicity study of certain plant extracts containing pyrrolizidine alkaloids. Romanian Journal of Morphology and Embryology, 2016, 57(3):1017-1023.
21. Papp N., Filep R., Czégényi D., Ormai E., Ollmann T., Rák T., Böröcz B., Balázs V.L. și colab. Ethnopharmacobotanical investigation of plants used for respiratory disorders in Transylvania, Romania. European Journal of Pharmaceutical Sciences, 2026, 224:107581.
22. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Podbalul este pe lista plantelor periculoase pentru consumul uman. Plantele medicinale nu tratează și nu previn boli, iar pentru o tuse care persistă sau pentru orice altă problemă de sănătate este nevoie de medic.