Lumânărică (Verbascum phlomoides): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Lumânărica (Verbascum phlomoides) e o plantă înaltă, cu frunze mari, acoperite de peri deși, și cu flori galbene dispuse într-un spic lung. Se folosesc florile ei uscate, în ceai. Agenția Europeană a Medicamentului le recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor unei dureri în gât asociate cu tusea seacă și cu răceala, dar studiile clinice lipsesc: recunoașterea se sprijină doar pe folosirea îndelungată. Mai jos afli cum o recunoști, prin ce se deosebește de lumânărica-pământului, de unde îi vin numele, ce conține, ce spun studiile și cum se prepară ceaiul.

Ce este lumânărica

Lumânărica e o plantă erbacee din familia Scrophulariaceae, cu frunze mari, alterne, cele de la bază adunate într-o rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic.^{3, 1} Genul Verbascum are circa 300 de specii, răspândite în Asia și în Europa.⁸ În dicționarele românești, cuvântul „lumânărică” numește atât lumânărica obișnuită (Verbascum thapsus), cât și lumânărica de care vorbim aici, Verbascum phlomoides.³

Monografia europeană acoperă trei specii: V. thapsus, V. densiflorum și V. phlomoides. În Europa, tradiția e să se folosească florile ultimelor două.⁴ Pentru ceai se folosește floarea uscată și mărunțită.⁵

Din magazinul Hypericum: Ceai Lumanarica vrac.

Cum arată lumânărica

Lumânărica se recunoaște după peri: tulpina și frunzele sunt acoperite de un strat des, albicios-cenușiu, ca de fetru. La lumânărica obișnuită, Flora of China descrie peri stelați, de culoare gălbui-cenușie; în poze, același strat se vede și la V. phlomoides.⁸ Planta e bienală: în primul an face doar o rozetă de frunze mari, iar în al doilea crește tulpina cu flori.^{1, 3, 2}

Cum o recunoști

• Înălțimea: între 50 și 120 cm, după Go Botany, pentru lumânărica din America de Nord. Lumânărica obișnuită ajunge la 1,5 m, după Flora of China.^{2, 8}
• Frunzele: mari, lungi de 5-45 cm, așezate pe rând, câte una la fiecare nod, cu marginea dințată.² Pe poze se văd acoperite de peri.
• Tulpina: dreaptă, cu peri între noduri.²
• Florile: galbene, cu 5 petale unite la bază, 5 sepale și 5 stamine, dispuse într-un spic lung.^{2, 3}
• Fructul: o capsulă cu două loje, care se deschide la maturitate și are multe semințe.^{2, 8}
• Față de V. densiflorum: frunzele de la bază au codiță clară, iar cele de pe tulpină nu coboară deloc, sau nu până la frunza următoare, de-a lungul tulpinii. Bracteile de la baza ciorchinilor de flori au 9-15 mm, față de 15-40 mm la V. densiflorum.⁷

Unde crește lumânărica

Lumânărica e originară din Europa și a fost dusă de oameni în Noua Anglie, unde crește pe terenuri deranjate de om, pe pajiști și pe câmpuri.² În Elveția, Flora Helvetica o dă ca plantă răspândită sporadic, în zona colinară, pe terenuri defrișate, în cariere de pietriș și pe aluviuni.⁷ Plantele din monografie sunt originare din Europa centrală, de est și de sud, din Asia Mică, din Africa de Nord și din Etiopia. Floarea din comerț provine în principal din culturi și e importată din Egipt, Bulgaria și Rusia.⁴

În România, GBIF are 77 de observații ale speciei, din județe ca Constanța, Cluj, Caraș-Severin, Mehedinți sau Brașov. Cele mai multe sunt din iulie, iar 56 dintre ele sunt din lunile iunie-septembrie.⁷ Sunt observații trimise de oameni, nu un recensământ al plantei. În Elveția, lumânărica înflorește din iunie până în septembrie.⁷ La lumânărica obișnuită, Flora of China dă înflorirea din iunie până în august.⁸

Lumânărică sau lumânărica-pământului?

Multe căutări ajung la lumânărică prin „lumânărica-pământului” sau prin „rădăcină de lumânărică”. Confuzia e veche și apare chiar în dicționare: DEX ’09 trece sub același cuvânt, „lumânărică”, două plante diferite. Una e lumânărica, cu flori galbene dispuse într-un spic. Cealaltă, lumânărica-pământului, e o plantă înaltă, cu frunze mari și cu flori albastre sau albe-gălbui, Gentiana asclepiadea, numită și ghințură.³ Ea face parte din altă familie, Gentianaceae.⁷

Surse: dexonline; GBIF; Agenția Europeană a Medicamentului, monografiile pentru floarea de lumânărică și pentru rădăcina de gențiană.^{3, 7, 5, 9}

Lumânărica și lumânărica-pământului sunt plante diferite, iar ce se spune despre una nu se aplică celeilalte. Cuvântul „lumânărică” mai numește, în unele regiuni, și alte plante: captalanul-negru (Verbascum nigrum), numit „lumânărica-peștilor”, brusturele și luminița-nopții.³ Dacă ai văzut o „lumânărică” cu flori mov, e probabil altă specie: Flora of China descrie, de exemplu, Verbascum phoeniceum cu corola purpurie.⁸

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are multe nume, mai ales regionale. Mai multe sunt nume de „coadă” de animal: coada-vacii, coada-lupului, coada-boului, coada-mielului. „Corovatic” vine dintr-un cuvânt slav, korovjak, de la korova, „vacă”.³ În monografia europeană, floarea se numește Verbasci flos, iar în română, „floare de lumânărică”.⁵

Surse: dexonline, pentru română; Go Botany și GBIF, pentru „orange mullein”, „molène faux phlomis” și „Filzige Königskerze”; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2018, pentru numele florii în celelalte limbi.^{3, 2, 7, 5}

Ce parte se folosește

Se folosește floarea uscată, mai exact corola cu staminele, fără caliciu. Farmacopeea Europeană (monografia 1853) descrie floarea de lumânărică drept florile uscate, reduse la corolă și androceu.^{4, 5}

• Cât de bună e floarea: Farmacopeea Europeană include un test al indicelui de umflare, adică al gradului în care se umflă floarea în apă, cu o valoare minimă de 9. Cea germană cere și cel mult 5% caliciu și flori brunificate, iar cea elvețiană un indice de cel puțin 12.⁴
• Forma recunoscută: ceaiul, adică floarea mărunțită, infuzată în apă clocotită.⁵
• Frunza: se folosește în medicina populară. În Marea Britanie, monografia din 1996 e despre frunză, dar monografia europeană nu.⁴
• Rădăcina: unele surse o pomenesc, dar Agenția nu a găsit în manuale nicio descriere a folosirii ei medicinale.⁴ Multe căutări pentru „rădăcină de lumânărică” duc de fapt la lumânărica-pământului, descrisă mai sus.
• Semințele: nu se folosesc în ceai. În trecut au fost folosite mai ales ca otravă pentru pești.⁴

7 lucruri surprinzătoare despre lumânărică

1. Numele înseamnă „lumânare mică”. În DEX, „lumânărică” e format din „lumânare” și sufixul „-ică”. Același cuvânt are și sensuri regionale fără legătură cu planta: numește, în unele locuri, brusturele sau luminița-nopții.³
2. Un nume vine de la vacă. „Corovatic” vine dintr-un cuvânt slav legat de „vacă”, iar alte nume sunt tot de „coadă” de animal: coada-vacii, coada-lupului, coada-boului, coada-mielului.³
3. În ceai nu ajunge toată floarea. Se folosește doar corola cu staminele, iar în farmacopeea germană caliciul și florile brunificate nu pot depăși 5%.⁴
4. Tulpinile se făceau torțe. Tulpinile se înmuiau în seu sau în ceară și serveau drept torțe.⁴
5. Semințele otrăveau peștii. Semințele au fost folosite mai ales ca să otrăvească peștii. Lumânărica obișnuită a fost adusă în Noua Anglie, la mijlocul secolului al XVIII-lea, tocmai ca sursă de otravă pentru pești.^{4, 2}
6. În laborator, un extract din floare nu a accelerat mișcarea mucusului. Un extract apos (6,4 g de floare la 100 ml) nu a avut niciun efect asupra mișcării mucusului pe esofagul unei broaște, în timp ce preparatele din fenicul și din anason au accelerat-o. Studiul are limite, iar autorii lui au lăsat deschisă posibilitatea altor mecanisme.⁴
7. În 1564 era lăudată pentru felurite boli. Lonicerus, citat de Madaus în 1938, o recomanda de la tuse până la negi.⁴

Ce conțin florile de lumânărică

Floarea de lumânărică conține polizaharide solubile în apă, iridoide, flavonoide, ulei gras și saponine, iar la unele specii și verbascozidă.⁴

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2018, după Bradley (2006) și Hagers Handbuch.⁴

Cifrele descriu floarea uscată, nu cana de ceai. Comitetul european nu a recunoscut niciun constituent cu activitate terapeutică cunoscută și niciun marker activ.⁴

Ce spun studiile

Ceaiul din floare de lumânărică are o tradiție lungă, dar o cercetare subțire. În 2018, Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit niciun studiu clinic cu floare de lumânărică.⁴ Revizuirea încheiată în noiembrie 2024 a căutat în PubMed și a găsit 20 de lucrări noi, niciuna relevantă pentru monografie.⁶

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2018 și 2024; Taleb și Saeedi, 2021; Sarrell și colab., 2003.^{4, 6, 10, 11}

Pentru gât și tuse

Recunoașterea europeană se sprijină pe folosirea îndelungată. Pentru un medicament tradițional, Agenția cere cel puțin 30 de ani de folosire, din care 15 în Uniunea Europeană, și a considerat condiția îndeplinită. Ea scrie că eficiența ceaiului e plauzibilă, deși dovezile din studii clinice sunt insuficiente.^{4, 12} În 2008, Comitetul a conchis că floarea se folosește în tuse și în răceală mai ales ca demulcent, adică pentru a calma mucoasele, de aceea indicația vorbește despre o durere în gât asociată cu tusea seacă.⁴

În laborator

În studii pe celule, pe animale și pe substanțe izolate din plantă, floarea de lumânărică a dat câteva rezultate, dar Agenția scrie că rezultatele care ar susține indicația recunoscută sunt foarte puține.⁴ Pe culturi de celule, o infuzie liofilizată din flori de V. densiflorum a scăzut multiplicarea virusurilor gripale și a inactivat virusul herpes simplex tip 1.⁴ Aucubina și verbascozida, două substanțe din plantă, au redus la șobolani edemul unei labe inflamate, la doze de 100 și, respectiv, 150 mg pe kilogram de corp.⁴ Rezultatele din laborator nu arată ce se întâmplă la oameni, iar Agenția notează că ele nu ridică probleme de siguranță.⁴ O sinteză din 2022 a trecut în revistă studiile experimentale cu lumânărica obișnuită: ele descriu efecte în celule și la animale, nu la oameni.¹³

Cremă și picături de ureche

Studiile pe oameni cu lumânărică, găsite în PubMed, sunt pe alte forme decât ceaiul. La 93 de primipare dintr-un spital din Iran, o cremă cu Verbascum thapsus, aplicată de două ori pe zi, timp de 10 zile, pe rana de epiziotomie, a dat în ziua a zecea scoruri de vindecare mai bune decât placeboul (p = 0,01). În zilele 1 și 3, diferența nu a fost semnificativă.¹⁰

În alte două studii din Israel, picături de ureche cu usturoi, lumânărică, gălbenele și sunătoare, în ulei de măsline, au fost comparate cu picături anestezice. La 103 copii de 6-18 ani, în 2001, au fost la fel de eficiente.¹⁴ La 171 de copii de 5-18 ani, în 2003, într-o variantă cu lavandă și vitamina E, rezultatele au fost mai bune decât în grupurile de control, dar autorii notează că durerea s-a limitat în mare parte (80%) de la sine și s-ar explica prin simpla trecere a timpului.¹¹ Sunt amestecuri: nu arată ce face lumânărica singură și nu privesc ceaiul. Picăturile de ureche se folosesc doar la indicația medicului.

Pentru ceaiul de lumânărică nu există studii clinice care să arate că ameliorează durerea în gât sau tusea. Folosirea lui se sprijină pe tradiție.

Precauții și siguranță

Monografia europeană scrie că nu se cunosc efecte nedorite, dar evaluatorii notează că datele de siguranță sunt prea puține pentru a trece vreunul în monografie.^{5, 4} În baza de date a Centrului OMS de la Uppsala, până în noiembrie 2017 exista un singur raport spontan de reacție adversă suspectată la lumânărica folosită singură, o hepatită. Alte două rapoarte vizau amestecuri cu mai multe plante și medicamente.⁴ Căutările din 2024 în EudraVigilance și în VigiBase nu au arătat probleme noi de siguranță.⁶

• Alergia: nu o folosesc cei cu hipersensibilitate la plantă.⁵
• Vârsta: nu se recomandă sub 12 ani, pentru că lipsesc datele.⁵
• Sarcina și alăptarea: siguranța nu a fost stabilită, așa că nu se recomandă. Nu există date despre fertilitate.⁵
• Durata și semnele de alarmă: dacă simptomele durează peste o săptămână sau se agravează, e nevoie de medic. Dificultățile de respirație, febra sau sputa purulentă cer, de asemenea, medic.⁵
• Medicamentele: monografia nu raportează interacțiuni, dar nu există nici studii despre ele.^{5, 4}
• Teste care lipsesc: nu s-au făcut teste de toxicitate asupra reproducerii, de genotoxicitate și de carcinogenitate.⁵ În eprubetă, verbascozida, o substanță din plantă prezentă doar în urme la V. phlomoides, a produs aberații cromozomiale în limfocite umane.⁴
• Doar ceaiul: monografia descrie numai infuzia din floarea mărunțită. Pentru alte forme nu există o monografie.⁵

Dacă durerea în gât sau tusea durează peste o săptămână sau apar febră, dificultăți de respirație ori spută purulentă, mergi la medic.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, floarea de lumânărică are o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, adoptată prima dată pe 3 iulie 2008 și revizuită pe 27 martie 2018. Ea acoperă ameliorarea simptomelor unei dureri în gât asociate cu tusea seacă și cu răceala și se referă numai la ceai, la adulți și la adolescenți peste 12 ani. Se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{5, 12} Revizuirea periodică din 2024 nu a găsit date noi relevante.⁶

Floarea are și o monografie în Farmacopeea Europeană, cu numărul 1853.⁵ Planta nu a intrat pe lista Uniunii Europene a substanțelor vegetale pentru medicamente tradiționale, pentru că nu sunt date suficiente despre genotoxicitate.⁴ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru lumânărică.¹⁵

În alte țări, ceaiul din floare de lumânărică se vinde ca medicament: Agenția notează autorizații de punere pe piață în Polonia, din 1995 și 2000, și în Germania, din 1996.⁴ În România, lumânărica e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁶

Lumânărica de-a lungul timpului

Floarea de lumânărică apare de mult în manuale, în farmacopei și în cărțile de plante. În Evul Mediu, preparatele din lumânărică se foloseau la felurite boli, iar în 1918 Dispensatory of the United States, un tratat american de farmacie, scria că floarea de lumânărică e oficinală.⁴ Florile și frunzele s-au folosit în medicina populară. În Marea Britanie, monografia din 1983 era despre frunze și tulpini, iar cea din 1996 doar despre frunză.⁴

În 1990, Comisia E germană a publicat o monografie pentru floare, cu o doză zilnică de 3-4 g.⁴ Amestecurile cu lumânărică se vând în Europa de mult: Belgia are un ceai cu flori și frunze de lumânărică din 1964.⁴

La noi, dicționarele din prima jumătate a secolului al XX-lea notează deja folosirea florilor în medicină: Șăineanu, în 1929, le descrie ca pectoral și calmant, iar Scriban, în 1939, ca pectorale și potolitoare.³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu lumânărică

Până aici ai citit despre lumânărică. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște floarea de lumânărică, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor unei dureri în gât asociate cu tusea seacă și cu răceala, doar la adulți și la adolescenți peste 12 ani.^{5, 12} Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Lumânărică vrac

• 100% flori de lumânărică (Verbascum phlomoides), uscate și mărunțite
• Vrac, 50 g, în cutie de carton
• Pe etichetă: 1 linguriță la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac, strecurat; 2 căni pe zi
• Monografia europeană descrie 1,5-2 g de floare la 150 ml de apă clocotită, de 3-4 ori pe zi, adică 4,5-8 g pe zi, la adulți și la adolescenți peste 12 ani⁵

11,41 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Și alte plante pentru gât și răceală

Pentru iritația gurii și a gâtului și tusea seacă asociată, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională pentru floarea și frunza de nalbă și pentru frunza de pătlagină-îngustă. Pentru simptomele timpurii ale răcelii, are o monografie pentru floarea de soc.^{17, 18, 19, 20} Ceaiul nostru de nalbă e din părțile aeriene, iar monografiile se referă la floare și la frunză.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Nalba vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Patlagina vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Soc vrac

14,27 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Lumânărică, vrac	1 linguriță la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac, strecurat; 2 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5-2 g la 150 ml de apă clocotită, de 3-4 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Nalbă, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 1-2 căni pe zi	Monografia pentru floare: 1-2 g la 250 ml, de 2-3 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Pătlagină, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 1,4-2 g la 150-250 ml, de 2-3 ori pe zi; nu sub 12 ani; nu la alergicii la polenul de pătlagină
Ceai Soc, vrac	1-2 lingurițe de flori la 200-500 ml de apă fierbinte; 3 căni pe zi; nu se fierbe	Monografia europeană: 2-5 g la 150 ml, de 3 ori pe zi; nu sub 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia de lumânărică se referă doar la adulți și la adolescenți peste 12 ani și nu o recomandă în sarcină și alăptare. Dacă simptomele durează peste o săptămână sau apar dificultăți de respirație, febră ori spută purulentă, e nevoie de medic.^{5, 17, 19, 20}

Întrebări frecvente

Referințe

1. USDA, Natural Resources Conservation Service. Verbascum phlomoides L., orange mullein, în The PLANTS Database, plants.usda.gov, consultat în octombrie 2026.
2. Native Plant Trust. Verbascum phlomoides (orange mullein) și Verbascum thapsus (common mullein), în Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
3. dexonline.ro, articolele „lumânărică”, „lumânărica-pământului”, „coada-vacii” și „ghințură”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), dicționarele lui Șăineanu (ed. a VI-a, 1929) și Scriban (1939), Dicționarul de sinonime și Dicționarul general de sinonime, consultat în octombrie 2026.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Verbascum thapsus L., V. densiflorum Bertol. (V. thapsiforme Schrad) and V. phlomoides L., flos, EMA/HMPC/611531/2016, 27 martie 2018.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Verbascum thapsus L., V. densiflorum Bertol. (V. thapsiforme Schrad) and V. phlomoides L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/611537/2016, 27 martie 2018.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Verbascum thapsus L.; V. densiflorum Bertol. (V. thapsiforme Schrad); V. phlomoides L., flos, EMA/HMPC/438161/2024, 20 noiembrie 2024.
7. GBIF Secretariat. Verbascum phlomoides L. și Gentiana asclepiadea L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, descrieri din Info Flora (Flora Helvetica, Lauber și colab., 2018) și observații din România, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
8. Flora of China, vol. 18 (Scrophulariaceae), genul Verbascum și Verbascum thapsus Linnaeus, efloras.org, consultat în octombrie 2026.
9. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Gentiana lutea L., radix, revizia 1, EMA/HMPC/607861/2017, 20 noiembrie 2018.
10. Taleb S., Saeedi M. The effect of the Verbascum thapsus on episiotomy wound healing in nulliparous women: a randomized controlled trial. BMC Complementary Medicine and Therapies, 2021, 21:166.
11. Sarrell E.M., Cohen H.A., Kahan E. Naturopathic treatment for ear pain in children. Pediatrics, 2003, 111(5 Pt 1):e574-e579.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Mullein flower: Summary for the public, EMA/269687/2018, 5 iunie 2018.
13. Gupta A., Atkinson A.N., Pandey A.K., Bishayee A. Health-promoting and disease-mitigating potential of Verbascum thapsus L. (common mullein): a review. Phytotherapy Research, 2022, 36(4):1507-1522.
14. Sarrell E.M., Mandelberg A., Cohen H.A. Efficacy of naturopathic extracts in the management of ear pain associated with acute otitis media. Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine, 2001, 155(7):796-799.
15. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
16. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Malva sylvestris L., flos, EMA/HMPC/749511/2016, 20 noiembrie 2018.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Malva sylvestris L. and/or Malva neglecta Wallr., folium, EMA/HMPC/749510/2016, 20 noiembrie 2018.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Plantago lanceolata L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/887979/2022, adoptată la 9 iulie 2025.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Sambucus nigra L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/611512/2016, 27 martie 2018.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai tuse persistentă sau dificultăți de respirație ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi lumânărică.