Ghințură (Gentiana asclepiadea): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ghințura (Gentiana asclepiadea), numită în dicționare lumânărica-pământului, e gențiana cu flori albastre: o plantă de munte, cu tulpini arcuite sau drepte, frunze lanceolate și flori în formă de clopot îngust, albastru închis, care se deschid la sfârșitul verii. Nu e gențiana galbenă (Gentiana lutea), planta care are monografie europeană, și nu are o monografie a ei. Despre ghințură există date de compoziție, studii de laborator și o folosire populară, dar nu studii clinice. Mai jos afli cum o recunoști, cu ce gențiane se confundă, ce conține, ce spun studiile, ce spune legea și cum apare în produsele noastre.

Ce plantă este ghințura

Ghințura (Gentiana asclepiadea) e o plantă perenă din familia Gentianaceae, numită în engleză willow gentian. Are rizom gros și puternic,⁵ tulpini de obicei de 30-90 cm și frunze lanceolate, lung ascuțite.¹ Gentiana e numele latin al întregului gen, cu vreo 400 de specii, răspândite mai ales în zonele montane ale lumii.⁵ Ghințura face parte din același gen ca gențiana galbenă, dar e altă specie.

În română, numele ei diferă după dicționar: DEX o numește lumânărica-pământului, iar Banca Națională a României a folosit același nume pentru planta de pe bancnota de 1 leu. Cuvântul ghințură se spune, în general, oricărei gențiane, deci și ei. Lămurim mai jos.^{2, 9}

Cum arată ghințura

Ghințura se recunoaște după florile albastru închis, în formă de clopot îngust, cu dungi deschise în interior, prinse aproape direct de tulpină, în unghiul frunzelor de sus. Corola are 3-5 cm și e despicată în vârf în 5 lobi triunghiulari.¹

Cum o recunoști

• Înălțimea: 30-90 cm în Flora Helvetica, 15-60 cm într-un studiu din Serbia și vreo 55 cm în Dicționarul dendrofloricol. Tulpina nu se ramifică și e dreaptă sau arcuită.^{1, 5, 2}
• Frunzele: lanceolate, lung ascuțite, cu vreo 5 nervuri, așezate față în față pe toată lungimea tulpinii.^{1, 2}
• Florile: câte 1-3, aproape fără codiță, în unghiul frunzelor de sus. Corola e albastru închis, cu dungi deschise în interior, lungă de 3-5 cm. Rar, florile sunt albe.^{1, 2}
• Înflorirea: târziu în sezon, din august până în octombrie.¹
• Rizomul: gros și puternic.⁵

Unde crește ghințura

Ghințura e originară din munții Europei centrale și de sud. Crește în păduri, pe pășuni și în pajiști umede, din zona colinară până în cea subalpină.^{1, 5} În Serbia, cercetătorii o găsesc mai ales în păduri de molid, la marginea pădurilor, în pajiști umede și în turbării, la altitudini mari.⁵ Un atlas alpin din 1882 o notează până la 1.700 m, mai ales pe calcar.¹⁰

Specia e răspândită din Franța și Germania până în Ucraina, Caucaz și nordul Iranului, inclusiv în România.¹¹

Ghințură sau altă gențiană albastră?

Nu toate gențianele albastre de munte sunt ghințură. Unele sunt mici, cu o singură floare mare, și cresc aproape de pământ. Altele, ca ghințura, au tulpini înalte, cu frunze pe toată lungimea. Tabelul de mai jos, după Dicționarul dendrofloricol, le descrie pe cele mai cunoscute.²

Surse: Dicționarul dendrofloricol, după dexonline; Flora Helvetica, prin GBIF, pentru ghințură.^{2, 1}

Ghințură, gențiană sau lumânărică?

Cuvintele gențiană și ghințură nu înseamnă o singură plantă. În DEX, gențiana e numele dat mai multor specii de plante montane, cu flori albastre sau galbene, iar ghințura e forma populară a aceluiași cuvânt.² Pentru specia cu flori albastre, dicționarele dau numele lumânărica-pământului, iar forma regională ințură apare și ea. Același nume, lumânărica-pământului, l-a ales Banca Națională a României pentru bancnota de 1 leu.^{2, 9}

Gentiana lutea, gențiana galbenă, e altă specie: are flori galbene, rădăcină foarte groasă și monografie europeană. Legea românească, dicționarele regionale și Agenția Europeană a Medicamentului îi spun, în română, și ghințură.^{2, 12, 4} Despre ea găsești tot ce se știe pe pagina ei.

Surse: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, Scriban, Șăineanu și Dicționarul de sinonime; circulara Băncii Naționale a României; OUG nr. 57/2007; Agenția Europeană a Medicamentului; GBIF.^{2, 9, 12, 4, 11}

Denumiri populare și nume în alte limbi

Pentru ghințura cu flori albastre, dicționarele românești notează lumânărica-pământului, lumânărică-albastră, ințură, beșicuță și tăietură. O formă regională, ințură rândunie, apare tot în dicționare.² Pe etichetele produselor, planta e scrisă de multe ori „gențiană” sau „ghințură”.

Surse: dexonline, pentru română; GBIF Backbone Taxonomy, pentru celelalte limbi.^{2, 11}

Ce parte se folosește

În tradiție și în produse se folosește mai ales rădăcina, împreună cu rizomul, uscată și mărunțită. Rizomul ghințurii e gros și puternic.⁵ Studiile moderne analizează și părțile aeriene, care au alt amestec de substanțe.⁵

• Rădăcina și rizomul: partea din care se fac ceaiul, tinctura și extractele din produsele noastre. În studiul din România, rădăcinile au fost cumpărate uscate de la un magazin de plante autorizat și determinate de un botanist.⁶
• Părțile aeriene: conțin mangiferină, o xantonă, și flavone, printre care izoorientina și izovitexina, care sunt mai ales în partea de deasupra pământului. Amestecul lor de substanțe diferă de al rădăcinii.⁵
• Ce nu se aplică ghințurii: monografia europeană și Farmacopeea Europeană descriu „rădăcina de gențiană” doar pentru Gentiana lutea. Dozele de acolo nu sunt evaluate pentru ghințură.^{4, 7}

7 lucruri surprinzătoare despre ghințură

1. E pe bancnota de 1 leu. Bancnota de 1 leu, verde, din polimer, pusă în circulație pe 1 iulie 2005, are pe avers portretul lui Nicolae Iorga și un element floral care reprezintă lumânărica-pământului, adică ghințura.⁹
2. Are mult mai puțină amarogentină decât gențiana galbenă. Într-un studiu din România, rădăcina de ghințură avea 27,8 µg de amarogentină la gram, adică 0,0028%. Raportul european dă pentru rădăcina de gențiană galbenă 0,025-0,4%.^{6, 7}
3. Animalele o ocolesc. Gențianele au gust amar și, în cantități mari, sunt toxice pentru animale. Polenul din depuneri arată că, din neolitic, au devenit mai numeroase, pentru că vitele le ocolesc la pășunat.⁵
4. Compoziția diferă de la un munte la altul. La ghințura din două zone ale Serbiei, gentiopicrozida a variat între 27 și 39 mg/g, iar sweroside s-a găsit în rădăcinile dintr-o zonă, nu și din cealaltă.⁵
5. Nu suportă transplantatul. Dicționarul dendrofloricol notează că planta nu se mută ușor, așa că nu e bine s-o scoți din natură pentru grădină.²
6. A descris-o Linné. Notița lui spune că specia trăiește în Alpii Elveției, în Pannonia și în Mauritania.¹¹
7. Înflorește târziu. Florile se deschid din august până în octombrie, adică spre toamnă.¹

Ce conține ghințura

Substanța amară principală a ghințurii e gentiopicrozida, o secoiridoidă. Alături apar swertiamarina, sweroside, xantona mangiferină și flavonele izoorientină și izovitexină.⁵ Un studiu din România a găsit în rădăcină și amarogentină, dar în cantitate mică, plus acizi fenolici și flavonoide.⁶

Surse: Popović și colab., 2021, care citează și date din Ungaria și Caucaz; Buza și colab., 2022; Agenția Europeană a Medicamentului, raportul din 2018, pentru gențiana galbenă.^{5, 6, 7}

Cifrele diferă mult după locul de creștere, partea plantei și metoda de analiză, așa că sunt repere, nu valori fixe. Ele nu descriu o ceașcă de ceai sau o capsulă anume.

Ce spun studiile

Ghințura a fost studiată mai ales în laborator. Nu există monografie europeană, iar printre lucrările din PubMed nu am găsit niciun studiu clinic la oameni.^{3, 8}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului; PubMed; Buza și colab., 2022.^{3, 8, 6}

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Nimic pentru ghințură. Lista europeană de monografii conține o singură gențiană, Gentiana lutea. Raportul ei de evaluare citează Farmacopeea Europeană, care definește rădăcina de gențiană drept organele subterane uscate ale speciei Gentiana lutea.^{3, 7}

Folosirea populară

După autorii unui studiu din 2021, rizomul ghințurii se folosește în medicina populară pentru probleme digestive și ale ficatului.⁵ Într-un studiu etnobotanic din Stara Planina, în sud-estul Serbiei, ghințura e printre cele opt plante cu valoare de utilizare maximă, din 136 de plante medicinale documentate.¹³ Dintre gențianele din Peninsula Balcanică, opt sunt folosite în medicina tradițională, mai ales pentru tulburări digestive.¹⁴ Asta spune ce se face în tradiție, nu ce s-a dovedit.

În laborator și pe animale

Într-un studiu din România, extractul etanolic de rădăcină de ghințură, testat alături de unul de iarbă-mare, a avut activitate antioxidantă și a oprit în eprubetă creșterea unor bacterii. Viabilitatea celulelor intestinale de șobolan nu a fost afectată la concentrațiile alese.⁶ Un extract din părțile subterane a relaxat fragmente de intestin de șobolan, scoase din animal, printr-un mecanism care implică canalele de calciu și de potasiu; activitatea antimicrobiană și cea antioxidantă au fost moderate.¹⁵ La muște de oțet, fracțiile extractului de rădăcină au redus efectul unei substanțe care dăunează ADN-ului.¹⁶

Într-un alt studiu, pe celule de la șobolan, extractul din părțile aeriene ale ghințurii a fost cel mai toxic pentru celulele imune dintre patru specii de gențiană testate.¹⁴ Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Ghințura nu tratează bolile stomacului sau ale ficatului și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Pentru ghințură nu există o evaluare europeană de siguranță: fără monografie, nu există nici contraindicații, doze sau interacțiuni stabilite de Agenția Europeană a Medicamentului.³ Regulile monografiei gențianei galbene, o plantă din același gen, sunt un reper prudent, nu o garanție.⁴

• Datele lipsesc: fără studii clinice, nu se știe ce doze sunt sigure, cât timp se poate lua sau cu ce medicamente se poate combina.⁸
• Sarcina, alăptarea și vârsta: pentru gențiana galbenă, monografia nu recomandă folosirea în sarcină și alăptare, nici sub 18 ani. Pentru ghințură nu există date, așa că aceleași precauții se potrivesc.⁴
• În eprubetă: extractul din părțile aeriene a scăzut cu 20% viabilitatea celulelor imune de șobolan la 146 µg/ml. E un rezultat de laborator, dar arată că extractele de plante nu sunt inofensive prin definiție.¹⁴
• Stomacul: la gențiana galbenă, substanțele amare cresc secreția de suc gastric.⁷ La ghințură nu există date. Cine are ulcer, gastrită sau reflux întreabă medicul înainte.
• Alcoolul din tinctură și din bitteruri: tinctura și bitterurile noastre cu alcool conțin 38% vol. și nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool.
• Culesul din munte: strigoaia (Veratrum album), o plantă toxică, a fost luată de multe ori din greșeală drept gențiană. Gențianele au frunzele așezate față în față, strigoaia le are alterne. Cazurile descrise sunt după băuturi făcute cu strigoaie în loc de gențiană galbenă: oamenii au ajuns la spital, cu greață, vărsături și puls foarte rar.^{7, 17, 18, 19}

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, ghințura nu are monografie a Agenției Europene a Medicamentului, iar Farmacopeea Europeană descrie rădăcina de gențiană doar pentru Gentiana lutea.^{3, 7} Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru gențiană.²⁰

În România, genul Gentiana e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.²¹

Spre deosebire de gențiana galbenă, ghințura cu flori albastre nu apare în anexele OUG nr. 57/2007 privind speciile protejate.¹² În Ungaria, în schimb, e protejată, alături de alte două gențiane native.²²

Ghințura de-a lungul timpului

Specia a fost descrisă de Linné, în Species Plantarum.¹¹ În secolul al XIX-lea, două flore ilustrate din Europa Centrală o desenează cu tot cu rizom: Deutschlands Flora in Abbildungen, a lui Jacob Sturm, din 1830, și Atlas der Alpenflora, din 1882.¹⁰

La noi, dicționarul lui Șăineanu, din 1929, notează lumânărica-pământului drept plantă „bună de friguri”. În limba populară, frigurile sunt frisoanele și febra, uneori malaria.² Din 1 iulie 2005, floarea ei e pe bancnota de 1 leu a Băncii Naționale a României.⁹

Din 2003 încoace, ghințura a fost analizată în laboratoare din Ungaria, Serbia și România, care i-au măsurat substanțele amare și i-au testat extractele pe celule și pe animale.^{22, 5, 6, 15}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu ghințură

Până aici ai citit despre ghințură. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Ghințura nu are monografie europeană, așa că nu există o doză europeană pentru ea. Monografia Agenției Europene a Medicamentului se referă doar la gențiana galbenă.⁴

Ceai Gentiana vrac

• Rădăcină de ghințură (Gentiana asclepiadea), uscată și mărunțită, 100%
• Vrac, 40 g
• Pe etichetă: decoct din 2 lingurițe de plantă la 400 ml de apă, fiert 15 minute, apoi lăsat câteva minute acoperit; 3 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale
• Nu există o doză europeană pentru ghințură; doza din monografia gențianei galbene nu i se aplică

14,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tinctura, capsulele și bitterurile cu ghințură

Tinctura de Gentiana e făcută numai din rădăcină de ghințură, în alcool cu 38% vol. În Capsulele Hyper Digestiv, ghințura e una dintre 6 plante, alături de enzime vegetale, iar în bitterurile Taina Plantelor, una dintre 30 de plante. Pentru aceste forme și amestecuri nu există monografie europeană. Bitterul Taina Plantelor fără alcool, de 500 ml, conține și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.²³

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Gentiana

12,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Digestiv

30,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 200ml

38,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 500ml

73,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina plantelor fara alcool 200ml

24,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina plantelor fara alcool 500ml

34,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Taina Plantelor

31,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Gentiana, vrac	Decoct din 2 lingurițe de plantă la 400 ml de apă, fiert 15 minute; 3 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale	Dacă se ia mai mult timp, pauză de o lună la fiecare 3 luni; nu există doză europeană
Tinctura de Gentiana	15-20 de picături în apă sau în ceai, înaintea meselor principale, de 3 ori pe zi	Conține alcool, 38%
Capsule Hyper Digestiv	3-6 capsule pe zi, câte 1-2, în timpul meselor, cu un pahar de apă	Ghințura e 50% din extractul din capsulă; nu se ia cu băuturi fierbinți
Bitter Taina Plantelor, cu alcool (200 și 500 ml)	Pe etichetă, pentru adulți: 2 lingurițe, cam 10 ml, de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai	30 de plante; conține alcool, 38%
Bitter Taina Plantelor fără alcool (200 și 500 ml)	La 200 ml, aceeași doză ca la versiunea cu alcool; la 500 ml, „conform recomandării specialistului”	Fără alcool; versiunea de 500 ml conține și sunătoare
Capsule Bitter Taina Plantelor	Pe etichetă, pentru adulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale, în cure de 6 săptămâni, cu pauze de 10 zile	30 de plante, în extract atomizat

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru ghințură nu există doze stabilite de autorități. Dacă apar neplăceri, oprește produsul și întreabă medicul.

Întrebări frecvente

Referințe

1. Info Flora. Flora Helvetica, Gentianaceae: Gentiana asclepiadea L., descrierea speciei după Lauber K. și colab. (2018), preluată prin GBIF, gbif.org, consultată în septembrie 2026.
2. dexonline.ro, articolele „gențiană”, „ghințură”, „ințură”, „lumânărică”, „țintaură” și „friguri”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul dendrofloricol (1989), Dicționarul de sinonime și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (ed. a III-a, 2021).
3. European Medicines Agency. Herbal medicines: EU monographs and list entries, lista monografiilor, generată pe 23 septembrie 2026, ema.europa.eu.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Gentiana lutea L., radix, revizia 1, EMA/HMPC/607861/2017, adoptată pe 20 noiembrie 2018.
5. Popović Z., Krstić-Milošević D., Marković M., Vidaković V., Bojović S. Gentiana asclepiadea L. from Two High Mountainous Habitats: Inter- and Intrapopulation Variability Based on Species’ Phytochemistry. Plants, 2021, 10(1):140.
6. Buza V., Niculae M., Hanganu D., Pall E., Burtescu R.F., Olah N.K., Matei-Lațiu M.C., Vlasiuc I., Iozon I., Szakacs A.R., Ielciu I., Ștefănuț L.C. Biological Activities and Chemical Profile of Gentiana asclepiadea and Inula helenium Ethanolic Extracts. Molecules, 2022, 27(11):3560.
7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Gentiana lutea L., radix, EMA/HMPC/607863/2017, 20 noiembrie 2018.
8. National Library of Medicine. PubMed, căutarea „Gentiana asclepiadea” în titlu și rezumat, 22 de rezultate, consultată pe 30 septembrie 2026, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov.
9. Banca Națională a României. Circulara nr. 14 din 21 aprilie 2005 privind punerea în circulație a bancnotelor și monedelor, emisiunea 2005. Monitorul Oficial nr. 384 din 6 mai 2005, art. 2.
10. Dalla Torre K.W. von, Hartinger A. Atlas der Alpenflora. Deutscher Alpenverein, 1882, planșa 333.
11. GBIF Secretariat. Gentiana asclepiadea L., GBIF Backbone Taxonomy: nume comune, răspândire (Catalogue of Life, World Checklist of Vascular Plants) și descrierea din Species Plantarum, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
12. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007, anexele 4A, 4B și 5A.
13. Jarić S., Kostić O., Miletić Z., Marković M., Sekulić D., Mitrović M., Pavlović P. Ethnobotanical and ethnomedicinal research into medicinal plants in the Mt Stara Planina region (south-eastern Serbia, Western Balkans). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2024, 20:7.
14. Milijanović S., Malešević A., Popov Aleksandrov A., Stanojević S., Jarić S., Krstić-Milošević D., Mirkov I., Tucović D. Comparative analysis of in vitro immunomodulatory potential of four Gentiana species. Pharmaceutical Biology, 2026, 64(1):435-450.
15. Jovanović M.S., Milutinović M., Branković S., Mihajilov-Krstev T., Randjelović M., Miladinović B., Ćujić Nikolić N., Šavikin K., Kitić D. Spasmolytic, Antimicrobial, and Antioxidant Activities of Spray-Dried Extracts of Gentiana asclepiadea L. with In Silico Pharmacokinetic Analysis. Plants, 2024, 13(11):1445.
16. Mihailović V., Matić S., Mišić D., Solujić S., Stanić S., Katanić J., Mladenović M., Stanković N. Chemical composition, antioxidant and antigenotoxic activities of different fractions of Gentiana asclepiadea L. roots extract. EXCLI Journal, 2013, 12:807-823.
17. Zagler B., Zelger A., Salvatore C., Pechlaner C., De Giorgi F., Wiedermann C.J. Dietary poisoning with Veratrum album, a report of two cases. Wiener Klinische Wochenschrift, 2005, 117(3):106-108.
18. Grobosch T., Binscheck T., Martens F., Lampe D. Accidental intoxication with Veratrum album. Journal of Analytical Toxicology, 2008, 32(9):768-773.
19. Quatrehomme G., Bertrand F., Chauvet C., Ollier A. Intoxication from Veratrum album. Human & Experimental Toxicology, 1993, 12(2):111-115.
20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
21. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
22. Szücs Z., Dános B., Nyiredy S. Comparative botanical and phytochemical investigations on the Gentiana species native to Hungary (în maghiară). Acta Pharmaceutica Hungarica, 2003, 73(4):213-219.
23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de stomac sau de ficat ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi ghințură. Nu culege ghințură din munte pentru preparate făcute în casă.