Iarbă-mare (Inula helenium): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Iarba-mare (Inula helenium) e o plantă înaltă, cu frunze mari, catifelate pe dos, și capitule galbene, din a cărei rădăcină s-a izolat pentru prima dată inulina, în 1804. În medicina populară se folosea mai ales la tuse, iar femeile își spălau părul cu rădăcina fiartă. Agenția Europeană a Medicamentului nu are nicio monografie pentru ea, iar în Germania a primit în 1988 o evaluare negativă. Mai jos afli cum o recunoști, prin ce se deosebește de iarba-de-mare și de lăptucul-oii, ce conține rădăcina, ce spun studiile și de ce contează alergia.

Ce este iarba-mare

Iarba-mare e o plantă perenă din familia Asteraceae, rudă cu mușețelul și cu gălbenelele.^{1, 2} Genul Inula are în jur de 100 de specii, în Europa, Asia și Africa.^{3, 4} Numele lui vine, probabil, din grecescul inaein, „a curăța”, după efectele medicinale, sau din latinescul inula, vechiul nume al plantei.³

Numele românesc se scrie cu cratimă, iarbă-mare, iar la genitiv și dativ, „ierbii-mari”. În Banat și în Oltenia, planta se mai numește oman, un cuvânt venit din limbile slave.⁵ Pentru ceai și pentru extracte se folosesc rizomul și rădăcinile.¹

Din magazinul Hypericum: Ceai Iarba Mare vrac.

Cum arată iarba-mare

Iarba-mare crește de obicei de la 0,5 la 1,5 m, dar poate ajunge la 2-2,5 m. Tulpina e păroasă, iar frunzele de la bază sunt foarte mari și catifelate pe dos. Capitulele, galbene, stau câte câteva în vârful tulpinii.^{3, 4}

Cum o recunoști

• Frunzele de la bază: eliptice, lungi de 15-40 cm și late de 10-20 cm, cu codița puternic nervurată. Pe dos sunt catifelate și lânoase, pe față doar ușor păroase.^{3, 4}
• Frunzele de pe tulpină: ovate sau lanceolate, de 10-30 cm, dințate pe margine, cu baza în formă de inimă, care cuprinde tulpina.³
• Capitulele: galbene, de 5-8 cm în diametru, pe codițe de 6-12 cm.⁴
• Bracteele: cele din afară sunt late, ovate, lungi de 12-20 mm și catifelate pe dos.³
• Florile: 50-100 de flori marginale, cu ligule galbene, înguste, lungi de 2-3 cm, iar în mijloc multe flori mici, tubulare.³
• Fructul: o achenă de 3-4 mm, fără peri, cu un puf de 50-60 de peri aspri, lungi de 6-10 mm.³

Unde crește iarba-mare

Iarba-mare e originară din sudul și estul Europei și s-a răspândit în Asia, în Europa Centrală și în America de Nord.⁶ În China crește sălbatic doar în Xinjiang, până la 2.000 m altitudine, dar se cultivă pe scară largă.⁴

În America de Nord a ajuns din grădini și crește pe marginea drumurilor, pe terenuri părăsite și pe malul apelor, până la 600 m altitudine.³ La noi, etnografii notau că fetele mergeau în pădure, la locurile știute unde crește omanul, ca să-i scoată rădăcinile.⁵

Iarbă-mare, iarbă-de-mare, lăptucul-oii sau omag?

Multe căutări pentru iarba-mare sunt, de fapt, pentru „iarba de mare”. Iarba-de-mare, numită și zegras (Zostera marina), e o plantă care crește pe fundul mării, cu frunze liniare, ca niște panglici, și flori verzi. Frunzele ei uscate se foloseau la umplutul saltelelor și la tapițerie.⁵ Nu are nicio legătură cu iarba-mare.

Lăptucul-oii (Telekia speciosa), numit prin sate și bruscălan, brustan sau clocociov, e o plantă frumoasă, cu flori galbene, care crește pe lângă pâraiele din pădurile umbroase de munte.⁵ Seamănă cu iarba-mare prin capitulele mari și galbene, iar amândouă pot da alergii.⁷

Omagul (Aconitum) e o plantă foarte otrăvitoare, cu flori albastre-violet, mai rar galbene. În unele sate, însă, „omag” și „toaie” sunt și nume ale ierbii-mari.⁵ Omagul e pe Lista nr. 1 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor periculoase pentru consumul uman.⁸

Surse: Flora of North America și Flora of China, pentru iarba-mare; dexonline, pentru lăptucul-oii, omag și numele regionale; Ordinul nr. 244/2005.^{3, 4, 5, 8}

Numele populare nu sunt de ajuns: „omag” poate numi, după sat, fie iarba-mare, fie o plantă foarte otrăvitoare.

Denumiri populare și nume în alte limbi

Forma corectă, după DOOM, este iarbă-mare. Prin sate, planta se mai numește oman sau homan, în Banat și în Oltenia, iarbă-mare-frumoasă sau, în Muntenia, iarbă-neagră.⁵

Invers, „iarbă-mare” e pe alocuri numele altor plante: al spilcuței, al pătlaginii, al unor rude ale ierbii-mari, Inula britannica și Inula oculus-christi, și al plantei Stellaria holostea.⁵ Numele latin, helenium, amintește de Elena din Troia: legenda spune că planta a răsărit din lacrimile ei.¹

Surse: dexonline, pentru română, bulgară și sârbă; GBIF, pentru celelalte limbi.^{5, 9}

Ce parte se folosește

Se folosesc rizomul și rădăcinile. În farmacopeile vechi apar ca Helenii rhizoma, în Marea Britanie, Rhizoma Helenii, în Germania, și Radix Helenii, în Olanda. În medicina chineză, rădăcina uscată se numește tu mu xiang.¹

• Cum se prepară: tradițional, ca decoct, adică rădăcina mărunțită se fierbe în apă și apoi se strecoară.¹
• Ce doză dădea Farmacopeea Britanică de Plante, din 1983: 1,5-4 g de rădăcină uscată, ca decoct, sau 1,5-4 ml de extract lichid, de 3 ori pe zi.¹
• Ce nu există: o doză stabilită de o autoritate europeană, pentru că planta nu are monografie europeană.¹⁰

7 lucruri surprinzătoare despre iarba-mare

1. Uleiul ei e solid. Uleiul volatil din rădăcină e solid la temperatura camerei: e plin de cristale albe de lactone.⁶
2. Parfumierii îl evită. Asociația internațională a parfumurilor, IFRA, recomandă ca uleiul de iarbă-mare să nu fie folosit în parfumuri, pentru că poate face pielea alergică.⁶
3. Testul de alergie poate face alergic. La o clinică de dermatologie din Finlanda, extractul de iarbă-mare a fost printre substanțele care au sensibilizat pacienți chiar prin testul de alergie.¹¹
4. „Iarba de mare” e altă plantă. Iarba-de-mare crește pe fundul mării, iar frunzele ei uscate se puneau în saltele.⁵
5. Femeile își spălau părul cu ea. Un dicționar din 1931 scria că femeile își spălau părul cu rădăcina fiartă în apă, ca să crească lung.⁵
6. În China se încurcă cu alte rădăcini. Rădăcina uscată, tu mu xiang, face parte dintr-un grup de trei rădăcini „mu xiang”, din plante diferite, care se confundă între ele.¹²
7. Alantolactona abia trece în sânge. La șobolani, din alantolactona înghițită a ajuns în sânge doar 0,3%, pentru că se strică în sucurile digestive și e descompusă repede de ficat.¹³

Ce conține rădăcina de iarbă-mare

Rădăcina de iarbă-mare conține mai ales inulină și un ulei volatil bogat în lactone sesquiterpenice. Mai are derivați ai timolului, acizi fenolici și flavonoide.⁶ Din rădăcină s-au izolat până acum peste 40 de lactone sesquiterpenice diferite.¹

Surse: Lunz și Stappen, 2021; Petkova și colab., 2017.^{6, 16}

Cifrele diferă după locul de unde vine planta și după felul analizei. Prin distilare, de exemplu, rădăcinile au dat 1% ulei în Italia și 1,4% în Serbia.⁶ Tabelul descrie rădăcina, nu cana de ceai.

Iarba-mare și inulina

Inulina e un glucid făcut din fructoză, pe care unele plante îl adună ca rezervă în rizomi. Se extrage din iarba-mare, din dalie, din păpădie și din cicoare.⁵

• Cum a fost descoperită: în 1804, chimistul german Rose a scos-o din rădăcinile de iarbă-mare, cu apă fierbinte. În 1818, Thomson i-a dat numele de inulină, după numele plantei.¹⁴
• Cât are rădăcina: până la 44% din greutatea uscată.⁶
• Ce mențiune e permisă: Uniunea Europeană a autorizat o singură mențiune pentru inulină: inulina nativă din cicoare contribuie la funcționarea normală a intestinului, prin creșterea frecvenței scaunelor, la cel puțin 12 g pe zi.¹⁷
• Ce nu e permis: mențiunea privește doar inulina din cicoare, deci nu se poate folosi pentru iarba-mare sau pentru ceaiul din rădăcina ei.^{17, 18}

Ce spun studiile

Despre iarba-mare s-au făcut multe studii de laborator, dar aproape niciunul pe oameni. Până în 2022, cercetătorii au găsit un singur studiu clinic randomizat, cu placebo, și acela cu un sirop din mai multe plante.¹

Surse: Kenny și colab., 2022; Carnevali și colab., 2021; lista BfArM a monografiilor Comisiei E; Lee și colab., 2016.^{1, 19, 20, 13}

Tusea

Studiul a cuprins 106 copii de 3-6 ani, cu tuse acută de cel puțin 3 zile. Timp de 8 zile, o parte au primit de 4 ori pe zi câte 5 ml dintr-un sirop cu miere de salcâm și extracte din nalbă, iarbă-mare, pătlagină și Helichrysum stoechas. Ceilalți au primit un sirop placebo, cu fructoză, fără miere și fără plante. După 8 nopți, mai tușeau noaptea 7 din 54 de copii cu siropul și 22 din 52 cu placebo. Nu au fost raportate efecte adverse.¹⁹

Rezultatul nu arată ce face iarba-mare singură: siropul avea miere și încă trei plante, tusea a fost notată de părinți, iar patru dintre autori erau angajați ai firmei Schwabe Pharma Italia.¹⁹

În laborator

În eprubetă, extractele din rădăcină au oprit creșterea stafilococului auriu, inclusiv a unor tulpini rezistente la meticilină, iar lactonele din rădăcină, cu alantolactona în frunte, par să fie responsabile.^{21, 1} Pe celule umane crescute în laborator, alantolactona a scăzut semnalele inflamației comparabil cu budesonida, un medicament antiinflamator.²² Rezultatele din eprubetă nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Ce se întâmplă în organism

La șobolani, alantolactona s-a stricat în sucurile digestive și a fost descompusă repede de ficat, așa că în sânge a ajuns doar 0,3% din doza înghițită.¹³ În laborator și la șoareci, alantolactona a încetinit o enzimă a ficatului, CYP3A4, prin care se elimină multe medicamente. Autorii cer atenție la folosirea ei împreună cu aceste medicamente.²³

Iarba-mare nu tratează tusea, bronșita sau infecțiile și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Iarba-mare pentru păr

Mulți caută iarba-mare pentru păr. Obiceiul e vechi: un dicționar din 1931 scria că femeile își spălau părul cu rădăcina fiartă în apă, ca să crească lung, iar în Banat fetele fierbeau rădăcinile de oman și se spălau pe cap cu leșia lor.⁵ Micul dicționar academic o trece, în medicina populară, și la căderea părului.⁵

Nu există însă niciun studiu pe oameni despre păr: singurul studiu clinic cu iarbă-mare a fost despre tuse.¹ Pe piele, rădăcina poate da și alergie: un liniment de masaj cu extract de iarbă-mare a provocat dermatită de contact.²⁴ Cine e alergic la plantele din familia Asteraceae nu ar trebui să-și spele părul cu ea.²

Precauții și siguranță

Principala problemă a ierbii-mari e alergia. Lactonele sesquiterpenice din rădăcină, mai ales alantolactona, sunt alergeni de contact.^{7, 2}

• Alergia de contact: după o sinteză din Danemarca, sensibilizarea pare relativ frecventă la puține plante din familia Asteraceae, iar iarba-mare e una dintre ele.²
• Testele de alergie: alantolactona face parte din amestecul de lactone folosit la testarea alergiei. Într-o serie de 190 de pacienți alergici la Asteraceae, a fost, dintre componentele acestui amestec, a doua care a dat cel mai des reacții.⁷
• Ceaiul la cei alergici: celor alergici la plantele din familia Asteraceae li se recomandă de obicei să evite și ceaiurile din această familie. Iarba-mare e printre plantele bănuite că pot da reacții și când sunt înghițite.²⁵
• Medicamentele: în laborator, alantolactona a încetinit o enzimă care elimină multe medicamente. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.²³
• Sarcina, alăptarea, copiii: toxicitatea plantelor din genul Inula nu a fost încă studiată cum trebuie, așa că în aceste situații e mai prudent ca iarba-mare să nu fie folosită.²⁶
• Evaluarea germană: în 1988, Comisia E a dat rădăcinii o monografie negativă, pentru că eficacitatea nu era dovedită și din cauza riscului de reacții adverse.^{20, 1}
• Confuzia cu omagul: nu culege plante după numele din sat. „Omag” e și numele unei plante foarte otrăvitoare, de pe lista plantelor periculoase.^{5, 8}

Dacă apar mâncărimi, roșeață sau umflarea pielii după ce ai atins rădăcina sau ai băut ceaiul, oprește-l.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, iarba-mare nu are monografie a Agenției Europene a Medicamentului și nu apare nici pe lista plantelor evaluate de comitetul ei pentru medicamente din plante.¹⁰ În Germania, Comisia E a publicat pentru rădăcina de iarbă-mare, Helenii radix, o monografie negativă, în Bundesanzeiger nr. 85 din 5 mai 1988.²⁰ După aceea, planta a lipsit și din monografiile ESCOP, din cele ale Organizației Mondiale a Sănătății și din British Herbal Compendium.¹

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru iarba-mare, iar singura mențiune pentru inulină privește inulina din cicoare.^{18, 17}

În România, Inula helenium e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. E marcată cu asterisc: pentru aceste plante, ordinul prevede limite maxime de substanțe active, stabilite printr-un ordin comun al miniștrilor agriculturii și sănătății. Nu e pe lista plantelor periculoase.⁸

Iarba-mare de-a lungul timpului

Plantele din genul Inula apar ca leacuri încă la medicii greci și romani. Iarba-mare e pomenită în texte medicale minoice, miceniene, egiptene și asiriene și în Codexul medical de la Hilandar.²⁶

Într-o carte irlandeză de leacuri din jurul anului 1415, iarba-mare era trecută la tuse și la bolile plămânilor. Pentru tuse, planta se fierbea cu apă de orz, lemn-dulce, scorțișoară și zahăr.¹ În 1804, din rădăcina ei s-a izolat inulina.¹⁴

Farmacopeea Britanică de Plante, din 1983, o trecea încă la tuse, la catarul căilor respiratorii și la bronșită.¹ În 1988 a venit însă monografia negativă a Comisiei E din Germania, iar planta a ieșit din marile monografii europene.^{20, 1}

La noi, Micul dicționar academic o trece, în medicina populară, la tuse, la febra tifoidă, la râie, la durerile de cap și la căderea părului, iar Scriban o numea tonică și bună contra tusei.⁵ Niciuna dintre aceste folosiri nu e recunoscută azi de Agenția Europeană a Medicamentului.¹⁰

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu iarbă-mare

Până aici ai citit despre iarba-mare. De aici încolo, despre produsele noastre. Pentru iarba-mare nu există o monografie europeană, deci nicio folosire recunoscută la nivelul Uniunii Europene.¹⁰ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Iarbă-mare

• 100% rizomi cu rădăcini de iarbă-mare (Inula helenium)
• Vrac, 40 g
• Pe etichetă: o lingură de rădăcină mărunțită la 200 ml de apă, fiartă 15 minute și strecurată; 2 căni pe zi
• Farmacopeea Britanică de Plante, din 1983, dădea 1,5-4 g de rădăcină uscată, ca decoct, de 3 ori pe zi¹

8,56 lei Prețul inițial a fost: 8,56 lei.5,99 leiPrețul curent este: 5,99 lei.Economisești 2,57 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu iarbă-mare: capsule cu extracte din opt plante

Iarba-mare mai intră, în cantitate mică, în capsulele Hyper Calm: 30 mg de extract din rizomi și rădăcini pe capsulă, alături de extracte de hamei, păducel, roiniță, sulfină, tei, valeriană și porumbar. Pentru acest amestec nu există o monografie europeană.

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Calm

5.0

44,27 lei Prețul inițial a fost: 44,27 lei.30,99 leiPrețul curent este: 30,99 lei.Economisești 13,28 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Iarbă-mare, vrac	O lingură de rădăcină mărunțită la 200 ml de apă, fiartă 15 minute și strecurată; 2 căni pe zi	Rizomi cu rădăcini; nu la alergie la Asteraceae
Capsule Hyper Calm	6 capsule pe zi, câte 2 după fiecare masă principală; cure de 2 luni, cu 2 săptămâni pauză	Extracte din 8 plante; 30 mg de iarbă-mare pe capsulă

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru iarba-mare nu există o monografie europeană. Nu le folosi dacă ești alergic la plantele din familia Asteraceae, iar dacă apar mâncărimi sau roșeață, oprește-le.^{10, 25}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Kenny C.R., Stojakowska A., Furey A., Lucey B. From monographs to chromatograms: the antimicrobial potential of Inula helenium L. (elecampane) naturalised in Ireland. Molecules, 2022, 27(4):1406.
2. Paulsen E. Contact sensitization from Compositae-containing herbal remedies and cosmetics. Contact Dermatitis, 2002, 47(4):189-198.
3. Harriman N.A. Inula și Inula helenium, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
4. Flora of China Editorial Committee. Inula și Inula helenium Linnaeus, în Flora of China, vol. 20-21, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2011, efloras.org.
5. dexonline.ro, articolele „iarbă”, „iarbă-mare”, „iarbă-de-mare”, „zegras”, „oman”, „homan”, „omag”, „granat”, „spilcuță”, „pătlagină”, „lăptucul-oii”, „bruscălan”, „clocociov” și „inulină”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române (DLR), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931), Dicționarul enciclopedic, DOOM 3, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul etimologic român și Dicționarul de sinonime.
6. Lunz K., Stappen I. Back to the roots: an overview of the chemical composition and bioactivity of selected root-essential oils. Molecules, 2021, 26(11):3155.
7. Paulsen E., Andersen K.E., Hausen B.M. Sensitization and cross-reaction patterns in Danish Compositae-allergic patients. Contact Dermatitis, 2001, 45(4):197-204.
8. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
9. GBIF Secretariat. Inula helenium L., GBIF Backbone Taxonomy, numele comune în alte limbi, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
10. European Medicines Agency. Herbal medicines for human use, lista substanțelor vegetale evaluate de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), generată pe 23 septembrie 2026, ema.europa.eu.
11. Aalto-Korte K., Alanko K., Kuuliala O., Jolanki R. Late reactions in patch tests: a 4-year review from a clinic of occupational dermatology. Contact Dermatitis, 2007, 56(2):81-86.
12. Wei R., Gao Z., Cui D. și colab. Aucklandia lappa, Vladimiria souliei, and Inula helenium: a comprehensive review on the ethnomedicines, phytochemicals, quality control and pharmacology of three confusable Muxiang varieties (2015-2025). Journal of Ethnopharmacology, 2026, 360:121163.
13. Lee J.Y., Kim S.B., Chun J. și colab. High body clearance and low oral bioavailability of alantolactone, isolated from Inula helenium, in rats: extensive hepatic metabolism and low stability in gastrointestinal fluids. Biopharmaceutics & Drug Disposition, 2016, 37(3):156-167.
14. Samanta A.K., Jayapal N., Senani S., Kolte A.P., Sridhar M. Prebiotic inulin: useful dietary adjuncts to manipulate the livestock gut microflora. Brazilian Journal of Microbiology, 2013, 44(1):1-14.
15. Meral H.D., Özcan F.S., Özcan N., Bozkurt F., Sağdiç O. Determination of prebiotic activity and probiotic encapsulation ability of inulin type fructans obtained from Inula helenium roots. Journal of Food Science, 2024, 89(9):5335-5349.
16. Petkova N., Ivanov I., Vrancheva R., Denev P., Pavlov A. Ultrasound and microwave-assisted extraction of elecampane (Inula helenium) roots. Natural Product Communications, 2017, 12(2):171-174.
17. Regulamentul (UE) 2015/2314 al Comisiei din 7 decembrie 2015 de autorizare a unei mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare, alta decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor, și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 432/2012.
18. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
19. Carnevali I., La Paglia R., Pauletto L. și colab. Efficacy and safety of the syrup „KalobaTUSS®” as a treatment for cough in children: a randomized, double blind, placebo-controlled clinical trial. BMC Pediatrics, 2021, 21(1):29.
20. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte. Liste der Monographien der E-Kommission (Phytotherapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stadiul din 31 iulie 1994, cu corecturi până la 11 ianuarie 2002.
21. O’Shea S., Lucey B., Cotter L. In vitro activity of Inula helenium against clinical Staphylococcus aureus strains including MRSA. British Journal of Biomedical Science, 2009, 66(4):186-189.
22. Gierlikowska B., Gierlikowski W., Bekier K. și colab. Inula helenium and Grindelia squarrosa as a source of compounds with anti-inflammatory activity in human neutrophils and cultured human respiratory epithelium. Journal of Ethnopharmacology, 2020, 249:112311.
23. Qin C.Z., Lv Q.L., Wu N.Y. și colab. Mechanism-based inhibition of alantolactone on human cytochrome P450 3A4 in vitro and activity of hepatic cytochrome P450 in mice. Journal of Ethnopharmacology, 2015, 168:146-149.
24. Pazzaglia M., Venturo N., Borda G., Tosti A. Contact dermatitis due to a massage liniment containing Inula helenium extract. Contact Dermatitis, 1995, 33(4):267.
25. Paulsen E. Systemic allergic dermatitis caused by sesquiterpene lactones. Contact Dermatitis, 2017, 76(1):1-10.
26. Seca A.M.L., Grigore A., Pinto D.C.G.A., Silva A.M.S. The genus Inula and their metabolites: from ethnopharmacological to medicinal uses. Journal of Ethnopharmacology, 2014, 154(2):286-310.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Tusea care durează mai mult de trei săptămâni, tusea cu sânge, febra sau lipsa de aer cer consult medical.