Plante medicinale

Anghinare (Cynara scolymus): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Anghinare (Cynara scolymus)

Anghinarea (Cynara scolymus) e planta al cărei capitul îl mănânci înainte să se deschidă și din ale cărei frunze amare se fac ceaiuri și extracte. Botaniștii îi spun azi Cynara cardunculus. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza, pe baza utilizării tradiționale, pentru neplăcerile digestive, precum senzația de plenitudine, balonarea și flatulența. Pentru colesterol și ficat există studii, dar monografia europeană nu le include. Mai jos afli cum o recunoști, prin ce se deosebește de cardon, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și cine nu are voie să o folosească.

Pe scurt

  • Anghinarea e o plantă perenă, din familia Asteraceae, înaltă de 1,5-2 m, cu frunze mari, adânc crestate, cenușii pe dos, și capitule mari, pe care le mănânci ca legumă înainte să se deschidă.
  • Ca plantă medicinală se folosesc frunzele de la baza plantei, uscate, nu capitulul. Ele conțin acizi cafeoilchinici, până la 2%, flavonoide și lactone amare.
  • Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea tulburărilor digestive, precum dispepsia cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență, la adolescenți, adulți și vârstnici.
  • Pentru colesterol și ficat nu există recunoaștere europeană. Studiile au găsit scăderi ale colesterolului și ale enzimelor ficatului, dar Agenția cere studii mai riguroase, iar pentru digestie dovezile sunt de încredere scăzută.
  • Nu o folosesc cei cu pietre la fiere, boli ale căilor biliare sau ale ficatului ori alergie la plantele din familia Asteraceae. Nu se recomandă sub 12 ani, în sarcină și în alăptare.
Denumire
Anghinare; în engleză, artichoke
Cynara cardunculus L. (sin. Cynara scolymus L.), familia Asteraceae
Părți folosite
Frunzele de la baza plantei, uscate, Cynarae folium; capitulul tânăr, ca legumă
Conține
Acizi cafeoilchinici, până la 2%, flavonoide, 0,1-2%, și lactone sesquiterpenice amare, circa 0,4%
Recunoaștere
Monografie europeană de utilizare tradițională, din 2011, revizuită în 2018, pentru neplăcerile digestive
Atenție la
Pietrele la fiere, bolile căilor biliare sau ale ficatului și alergia la plantele din familia Asteraceae

Ce este anghinarea

Anghinarea e o plantă perenă din familia Asteraceae, cu rădăcină pivotantă cărnoasă și tulpini groase, înalte de 1,5-2 m.1, 2 Genul Cynara are 8 specii, iar anghinarea face parte din Cynara cardunculus, specia din care provine și cardonul.1

Botaniștii o numesc astăzi Cynara cardunculus. Cynara scolymus, numele sub care o știm de obicei, a rămas ca sinonim.1, 2 Ca plantă medicinală se folosesc frunzele, iar capitulul tânăr se mănâncă ca legumă.2

Din magazinul Hypericum: Ceai Anghinare vrac, Capsule Anghinare și Tinctura de Anghinare.

Cum arată anghinarea

Anghinarea se recunoaște după frunzele mari, adânc crestate, albe-cenușii pe dos, și după capitulele mari, cu numeroase bractee triunghiulare, lăsate ca niște solzi.1, 2

Plante tinere de anghinare, cu frunze verzi, adânc lobate, într-un strat de grădină botanică, cu o etichetă pe care scrie alcachofaFrunze mari, verzi-albăstrui, adânc lobate, de la baza unei plante de Cynara cardunculus, într-o grădină botanică
Frunzele sunt partea din anghinare care se folosește pentru ceai și extracte. În stânga, plante tinere într-o grădină botanică din Madrid, cu eticheta „alcachofa, Cynara scolymus”; în dreapta, frunze mari de la baza unei plante din grădina botanică din Praga.1, 2Foto: Daderot și Karelj, domeniu public, Wikimedia Commons

Cum o recunoști

  • Frunzele: cele de la bază au 30-200 cm și sunt crestate adânc, ca niște pene. Pe dos sunt dens păroase, albe-cenușii, iar pe față au un păr rar, ca o pânză de păianjen. Au spini de 1-3 cm, dar unele soiuri cultivate nu au aproape deloc.1
  • Tulpina: groasă și dreaptă, simplă sau ramificată, înaltă de 1,5-2 m.1, 2
  • Capitulul: partea cu bractee are 3-15 cm în înălțime și 4-15 cm în lățime, fără vârfurile răsfrânte ale bracteelor, și e adesea nuanțată în violet.1
  • Bracteele: cele din mijloc au un vârf de 22-38 mm, cu un spin de 6-9 mm, sau, la unele soiuri cultivate, un vârf lat, tăiat aproape drept, cu spin de cel mult 2 mm sau fără spin.1
  • Florile: albastre sau purpurii, rar albe, lungi de 3-5 cm, cu stilurile ieșite mult în afară.1
  • Fructul: o achenă de 4-8 mm, cu un puf de peri lungi de 2-4 cm.1
Capitul verde-gălbui de anghinare, cu bractee late și ascuțite, pe o tulpină dreaptă, între frunze cenușiiCapitul de anghinare cu floricele lungi, violet-liliachii, ieșind din bractee brun-violacee, între frunze mari
În stânga, capitulul închis, în stadiul în care se mănâncă. În dreapta, un capitul înflorit: din bractee ies floricele lungi, violete.1, 2Foto: Dinkum, CC0, Wikimedia Commons

Unde crește anghinarea

Anghinarea e originară din jurul Mediteranei: sudul Europei, nordul Africii și Insulele Canare.2 Se cultivă în toată lumea, pentru valoarea ei nutritivă și medicinală, iar frunzele uscate din comerț vin mai ales din sudul Europei și din nordul Africii.2

În America de Nord a ajuns adusă de oameni. În California, soiurile cultivate scapă uneori din grădini și cresc pe marginea drumurilor, în pajiști și în tufărișuri de coastă, până la 500 m altitudine.1

La noi, dicționarele o descriu ca plantă culinară, originară din regiunea mediteraneană și cultivată pentru solzii cărnoși și receptaculul capitulului.3

Anghinare, cardon sau anghinare sălbatică?

Mulți se întreabă dacă anghinarea e același lucru cu cardonul sau caută „anghinare sălbatică”. Răspunsul scurt: botanic, sunt aceeași specie, Cynara cardunculus.1 Anghinarea și cardonul sunt două rase cultivate de secole, prima pentru bazele bracteelor și receptaculul capitulului, al doilea pentru pețiolii frunzelor și nervura lor principală.1

FormaCe se foloseșteDe reținut
AnghinareaCapitulul tânăr, ca legumă; frunza, ca plantă medicinalăSelecționată pentru capitule mari și pentru spini puțini sau deloc
CardonulPețiolii frunzelor și nervura principală, ca legumăAltă rasă cultivată a aceleiași specii; la noi, cultivat pe suprafețe mici
Anghinarea sălbaticăÎn Sicilia, ca aliment și leac popular, din antichitateCiulin cu spini lungi; în alte regiuni, buruiană invazivă

Surse: Flora of North America; DEX ’09 și Micul dicționar academic; Acquaviva și colab., 2023.1, 3, 4

Formele sălbatice, numite în engleză artichoke thistle, au frunze cu spini de 1-3 cm și bractee cu spini groși de 2-5 mm. Ele au invadat zone cu climă mediteraneană din California, America de Sud, Africa de Sud și Australia. Fac rozete mari, care înăbușă alte plante, și lăstăresc viguros din bucățile de rădăcină rămase în pământ.1

Planșă botanică veche, colorată, cu o frunză lungă, lobată, de anghinare și un capitul cu floricele albăstruiGravură în alb-negru cu un mănunchi de cardon, cu pețiolii frunzelor palizi, legat și așezat pe pământ, cu vârfurile frunzelor deasupra
În stânga, anghinarea în Hortus Romanus: o frunză lobată și un capitul. În dreapta, un cardon din soiul „blanc d’ivoire”, cu pețiolii frunzelor legați în mănunchi, într-o carte de legume din 1904.1, 3Hortus Romanus, tomul 7, planșa 78, secolul al XVIII-lea; Vilmorin-Andrieux, Les plantes potagères, ed. a 3-a, Paris, 1904. Domeniu public, Wikimedia Commons

Atenție la nume. În Micul dicționar academic, „anghinară-sălbatică” e un alt nume pentru scaiul măgăresc, o plantă din genul Onopordum, iar „anghinarea-oilor” e Hypochaeris uniflora, o plantă cu flori galbene de pe pășunile alpine.3 Niciuna nu e anghinare, iar pentru ceai și extracte contează doar frunza de Cynara.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În dicționare, planta apare ca anghinare, cu variantele anghinară, anghinar și anghenare. Dicționarul de sinonime mai trece „scolim”, ca termen rar, și „carciofoi”, ca termen regional.3 Monografia europeană folosește forma „anghinară”: frunză de anghinară.5

LimbaNumele frunzei, în monografia europeană
Românăfrunză de anghinară
Englezăartichoke leaf
GermanăArtischockenblätter
Francezăartichaut (feuille d’)
Italianăcarciofo (foglia)
Spaniolăalcachofera (hoja de)
Portughezăalcachofra (folha)
Maghiarăarticsókalevél
Polonezăliść karczocha
Greacăκινάρας φύλλο

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2018, pentru celelalte limbi.3, 5

În spaniolă, monografia folosește alcachofera, iar eticheta din fotografia de mai sus, din grădina botanică din Madrid, spune alcachofa, Cynara scolymus.

Ce parte se folosește

Pentru ceai, capsule și extracte se folosesc frunzele de la baza plantei, uscate. Numele lor farmaceutic e Cynarae folium.2 Capitulul e legumă, frunza e planta medicinală.

  • Materia primă: frunze bazale întregi sau tăiate, uscate. Cele din comerț vin mai ales din sudul Europei și din nordul Africii.2
  • Cât trebuie să conțină: după Farmacopeea Europeană, cel puțin 0,8% acid clorogenic în frunza uscată. British Herbal Pharmacopoeia și farmacopeea franceză cer și cel puțin 25% extract solubil în apă.2
  • Forme recunoscute: frunza mărunțită pentru ceai, frunza pulverizată și mai multe extracte, făcute cu apă sau cu etanol de 20%, din frunze uscate sau proaspete.5
  • Capitulul: se mănâncă baza bracteelor cărnoase și receptaculul, numit „inima”. Florile nedezvoltate din mijloc, numite în engleză choke, nu se mănâncă. Monografia europeană se referă doar la frunză.2, 5

7 lucruri surprinzătoare despre anghinare

  1. Ce mănânci e un boboc de floare. Capitulul de anghinare e o inflorescență încă nedeschisă, de 8-15 cm în diametru. Dacă nu e cules, se deschide și scoate floricele purpurii, de 3-5 cm.2, 1
  2. Ceaiul se face din frunze, nu din capitule. Monografia europeană și Farmacopeea Europeană se referă la frunza bazală uscată.2, 5
  3. Din semințe, anghinarea se întoarce la forma spinoasă. De aceea se înmulțește de obicei vegetativ. Când e crescută din semințe, apar spontan plante mult mai spinoase, asemănătoare formelor sălbatice.1
  4. A ajuns în Anglia pe vremea lui Henric al VIII-lea. Olandezii au adus-o, iar în 1530 creștea deja în grădina regelui de la Newhall.2
  5. Un lichior italian are anghinare ca aromă principală. Extractul cu alcool din frunze, folosit la lichioruri amare, cu circa 10 g de frunze uscate la litru, e menționat în raportul european și ca leac popular tradițional pentru neplăcerile digestive.2
  6. Numele latin s-a schimbat. În ediția 9.0 a Farmacopeei Europene, specia a trecut de la Cynara scolymus la Cynara cardunculus. De aceea monografia europeană le folosește pe amândouă.2, 5
  7. Amărăciunea stă în frunzele tinere. Cinaropicrina, lactona amară cea mai bogat reprezentată, are cel mai mare conținut în frunzele tinere și lipsește din rădăcină și din florile și fructele dezvoltate complet.2

Știai că?

Cuvântul anghinare vine din greaca modernă ankinára și are rude în turcă, enginar, în albaneză, hinarë, și în bulgară, anginár. Numele genului, Cynara, vine tot din grecește: kynara, „anghinare”.3, 1

Ce conține frunza de anghinare

Frunza de anghinare conține acizi fenolici, în special acizi cafeoilchinici. Mai conține flavonoide, lactone sesquiterpenice amare și un ulei volatil.2

Ce conțineCât, în frunza uscatăDe reținut
Acid clorogenicCel puțin 0,8%Cerința Farmacopeei Europene pentru frunza folosită în medicamente
Acizi fenolici (acizi cafeoilchinici)Până la 2%Includ cinarina și acidul clorogenic
Flavonoide0,1-2%Glicozide de luteolină, între care scolimozida
Lactone sesquiterpenice amareCirca 0,4%Între 47% și 83% dintre ele e cinaropicrina
Extract solubil în apăCel puțin 25%Cerință din British Herbal Pharmacopoeia și din farmacopeea franceză
Ulei volatilPrezentMai ales beta-selinen și cariofilen
Alte substanțePrezenteFitosteroli, taninuri, acizi glicolic și gliceric, zaharuri, inulină

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2018, după Dorne, Maros, Montini și Samochowiec, Farmacopeea Europeană și British Herbal Pharmacopoeia.2

Cifrele descriu frunza uscată, nu cana de ceai sau o capsulă anume.

Cinarina, acidul clorogenic și celelalte substanțe

Raportul european spune că anghinarea se caracterizează prin acizii fenolici, iar mecanismul ei de acțiune nu poate fi considerat clarificat.2 Iată cele mai pomenite substanțe.

  • Cinarina: un acid dicafeoilchinic, acidul 1,3-di-O-cafeoilchinic, din părțile verzi ale plantei. Raportul o numește unul dintre principalii metaboliți secundari activi ai anghinarei.2
  • Acidul clorogenic: un acid monocafeoilchinic. Pe el se bazează cerința de calitate a Farmacopeei Europene pentru frunza folosită în medicamente.2
  • Cinaropicrina: o lactonă sesquiterpenică amară. Alături de ea, frunza conține grosheimină și cinarotriol.2
  • Flavonoidele: mai ales glicozide ale luteolinei, precum scolimozida, luteolina-7-glucozidul și luteolina-4-glucozidul.2
  • Alte substanțe: raportul mai pomenește acizii glicolic și gliceric, taraxasterolul, zaharurile și inulina, fără cifre.2
  • În organism: la voluntari care au luat extracte apoase de frunze, acizii cafeoilchinici și flavonoidele nu s-au găsit ca atare în sânge sau în urină. S-au găsit în schimb metaboliți: acidul cafeic, acidul ferulic și acidul izoferulic, care au atins cel mai mare nivel în sânge în prima oră, și luteolina, în cel mult 30 de minute. Aproape toți erau conjugați cu sulfat sau cu acid glucuronic.2

Ce spun studiile

Agenția Europeană a Medicamentului a analizat studii clinice la pacienți cu probleme digestive. Ele arată că frunza de anghinare poate ameliora simptomele indigestiei, dar concluzii ferme nu s-au putut trage, fiindcă studiile au fost mici și scurte. De aceea recunoașterea se bazează pe folosirea îndelungată, nu pe studii.6, 2

247de pacienți cu dispepsie funcțională, într-un studiu cu placebo, de 6 săptămâni
702de persoane în cele 9 studii din meta-analiza pe colesterol, 2018
333de pacienți cu ficat gras în cele 5 studii din meta-analiza din 2022
187de referințe noi analizate de Agenția Europeană; niciuna n-a schimbat monografia

Surse: Holtmann și colab., 2003; Sahebkar și colab., 2018; Kamel și Farag, 2022; Agenția Europeană a Medicamentului, 2025.7, 8, 9, 10

Digestia

Într-un studiu randomizat, cu placebo, 247 de pacienți cu dispepsie funcțională au luat timp de 6 săptămâni fie un extract apos de frunze de anghinare, în doză de 2 capsule de 320 mg, de 3 ori pe zi, adică 1.920 mg pe zi, fie placebo. Din 244 de pacienți analizați, cei care au luat extractul au avut o ameliorare mai mare a simptomelor decât cei de la placebo, 8,3 față de 6,7 puncte, și o îmbunătățire mai mare a calității vieții.7 Într-un studiu deschis, fără placebo, cu 516 persoane cu dispepsie ușoară, scorul global al simptomelor a scăzut în medie cu 40% în două luni, dar fără grup de control nu se poate spune cât din ameliorare vine din extract.2

Sinteza Cochrane din 2023 a adunat 41 de studii cu plante medicinale, altele decât cele din medicina chineză, la 4.477 de participanți cu dispepsie funcțională. Pentru anghinare a găsit un singur studiu, cel de 244 de pacienți, cu un efect mic și cu încredere scăzută în dovezi.11

Colesterolul

Monografia europeană nu include colesterolul printre indicații.5 Studiile există totuși. Într-un studiu cu 143 de pacienți cu colesterol peste 280 mg/dl, 1.800 mg de extract pe zi, timp de 6 săptămâni, au scăzut colesterolul total, cu 18,5%, și LDL, cu 22,9%, față de 8,6% și 6,3% la placebo.2 O meta-analiză din 2018, cu 9 studii și 702 persoane, a găsit o scădere medie de 17,6 mg/dl a colesterolului total, de 14,9 mg/dl a LDL și de 9,2 mg/dl a trigliceridelor, fără schimbare la HDL.8 O actualizare din 2021, cu 14 studii, a ajuns la concluzii în aceeași direcție.12 Agenția Europeană spune însă că sunt necesare studii clinice riguroase pentru a stabili beneficiul extractului de frunze ca scăzător de colesterol.2

Ficatul și bila

Anghinarea crește secreția de bilă. Într-un studiu mic, cu 20 de participanți, un extract standardizat dat direct în duoden a crescut secreția de bilă, efectul durând circa două ore.13 De aceea monografia o contraindică la pietre la fiere și la alte boli ale bilei.2

Pentru ficatul gras, o meta-analiză din 2022, cu 5 studii și 333 de pacienți, a găsit scăderi ale enzimelor ficatului ALT și AST, ale colesterolului total, ale LDL și ale trigliceridelor la cei care au luat extract de frunze, față de grupurile de control.9 Revizuirea europeană din 2025 a analizat 187 de referințe noi, între care și această sinteză, și nu a găsit niciuna care să ceară schimbarea monografiei.10 Pentru monografie, bolile de ficat rămân o contraindicație.5

În laborator

În eprubetă și pe animale, extractele de frunze au avut efecte antioxidante și de protejare a celulelor, au crescut eliminarea colesterolului și au frânat producerea lui în celulele ficatului.2 Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Anghinarea nu tratează colesterolul crescut și bolile ficatului și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

În studiile clinice, anghinarea a fost bine tolerată: au fost raportate doar efecte adverse ușoare.2 Monografia europeană enumeră diareea ușoară cu crampe abdominale, greața și arsurile în capul pieptului, cu frecvență necunoscută, și reacții alergice.5 Cazurile din baza europeană de farmacovigilență, analizate în 2025, au fost neserioase: diaree, dureri în partea de sus a abdomenului, erupții și roșeață a pielii, care au dispărut după oprirea produsului.10

  • Bila și ficatul: monografia contraindică anghinarea în obstrucția căilor biliare, colangită, pietre la fiere, orice altă boală biliară care cere supraveghere medicală și boli de ficat, pentru că ea crește secreția de bilă.5, 2 Cine are pietre la fiere, obstrucție a căilor biliare sau boli de ficat nu folosește anghinare.
  • Alergia: nu o folosesc cei alergici la anghinare sau la alte plante din familia Asteraceae, precum mușețelul, gălbenelele sau păpădia.5 Raportul european citează cazuri rare de alergie: rinită și astm la doi lucrători din depozite de legume și o umflare a limbii după o anghinare mâncată, la care legătura nu se poate stabili.2
  • Vârsta: nu se recomandă sub 12 ani, pentru că lipsesc datele.5
  • Sarcina și alăptarea: siguranța nu a fost stabilită, iar monografia nu recomandă folosirea. Nu există date despre fertilitate.5
  • Medicamentele: monografia nu menționează interacțiuni.5 Într-un studiu pe șobolani, extractul de anghinare luat împreună cu rosuvastatina, un medicament pentru colesterol, a scăzut cantitatea de rosuvastatină din sânge, mai ales la masculi, iar autorii cer experimente suplimentare.10 Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
  • Durata: dacă neplăcerile digestive durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.5
  • Date lipsă: nu s-au făcut teste adecvate de toxicitate asupra reproducerii, de genotoxicitate și de carcinogenitate.5

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, frunza de anghinare are o monografie de utilizare tradițională, adoptată în 2011 și revizuită în 2018. Ea acoperă ameliorarea simptomatică a tulburărilor digestive, precum dispepsia cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență, la adolescenți, adulți și vârstnici, și se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.5, 6 Revizuirea periodică din 2025 a lăsat monografia neschimbată.10

Frunza are monografie și în Farmacopeea Europeană.2 Pentru anghinare nu există intrare în lista Uniunii Europene de substanțe vegetale, fiindcă lipsesc date adecvate de toxicitate, mai ales de genotoxicitate.2 Lista mențiunilor de sănătate permise în Uniunea Europeană nu conține nicio mențiune pentru anghinare.14

În România, anghinarea (Cynara scolymus) e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.15

Anghinarea de-a lungul timpului

Egiptenii, grecii și romanii foloseau anghinarea ca aliment și ca leac. Frunza se folosea ca stimulent al secreției de bilă și ca diuretic în medicina tradițională europeană încă din epoca romană.2

Anghinarea cu capitul mare a început să fie cultivată la Napoli pe la mijlocul secolului al XV-lea, și se spune că Caterina de Medici a adus-o în Franța. În Statele Unite a ajuns în secolul al XIX-lea, în Louisiana cu emigranți francezi și în California cu emigranți spanioli.2

Acuarelă veche cu un capitul de anghinare verde-măsliniu pe tulpină și o ramură cu frunze lobateGravură în lemn cu o plantă de anghinare, cu rădăcina, frunze adânc crestate și trei capitule
Anghinarea în două imagini vechi: o acuarelă a lui Jacques Le Moyne de Morgues, din jurul anului 1575, și o gravură în lemn din Flora Danica, o carte de plante tipărită în 1648.Jacques Le Moyne de Morgues, cca 1575, Victoria and Albert Museum; Simon Paulli, Flora Danica, det er dansk urtebog, 1648. Domeniu public, Wikimedia Commons

Pentru ficat și bilă, frunza apare în cărțile de medicină tradițională: Comisia E germană a descris-o ca stimulent al secreției de bilă, iar British Herbal Pharmacopoeia, ca având acțiune asupra ficatului. În Germania se folosește ca stimulent al bilei de cel puțin 30 de ani, iar în Franța, extractele din frunze sunt în uz de cel puțin 35 de ani.2

La noi, cuvântul apare în poezia populară: Hasdeu a notat în Etymologicum Magnum Romaniae un vers cu „foicică d-anghinare”, iar Scriban descria floarea nedeschisă ca pe o bombă cu solzi buni de mâncat.3

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu anghinare

Până aici ai citit despre anghinare. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza de anghinare, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomatică a tulburărilor digestive, precum dispepsia cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență, la adolescenți, adulți și vârstnici.5, 6 Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Anghinare

  • 100% frunze de anghinare (Cynara scolymus), uscate și mărunțite
  • Vrac, 80 g
  • Pe etichetă: 1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac, apoi strecurat; 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale
  • Monografia europeană descrie 1,5 g de frunze mărunțite la 150 ml de apă clocotită, de 4 ori pe zi, sau 3 g la 150 ml, de 1-2 ori pe zi; doza zilnică e de 3-6 g5

Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu anghinare: capsule, tinctură, extract și amestecuri

Anghinarea se găsește la noi și în capsule, cu extract fermentat și atomizat din frunze, în tinctură, cu alcool de 38%, și în extract hidroglicerinic, fără alcool. Monografia europeană se referă la frunza mărunțită sau pulverizată și la anumite extracte, nu la aceste forme.5 Liver Forte e un ceai instant cu extracte din cinci plante: măceș, armurariu, anghinare, păpădie și sfeclă, iar în Capsulele Hyper Digestiv frunza de anghinare face 5% din extractul din șase plante, alături de două enzime. Pentru amestecuri nu există o monografie europeană.6

Prețul inițial a fost: 39,99 lei.Prețul curent este: 27,99 lei.Economisești 12,00 lei
Prețul inițial a fost: 17,13 lei.Prețul curent este: 11,99 lei.Economisești 5,14 lei
Prețul inițial a fost: 17,13 lei.Prețul curent este: 11,99 lei.Economisești 5,14 lei
Prețul inițial a fost: 34,27 lei.Prețul curent este: 23,99 lei.Economisești 10,28 lei
Prețul inițial a fost: 37,13 lei.Prețul curent este: 25,99 lei.Economisești 11,14 lei

Și alte plante pentru digestie

Pentru neplăcerile digestive ușoare, precum senzația de plenitudine, balonarea și flatulența, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru frunza de mentă, florile de mușețel, frunza de roiniță și fructul de armurariu.16, 17, 18, 19 Armurariul și mușețelul sunt tot din familia Asteraceae, așa că nu sunt pentru cei alergici la anghinare. La mentă, monografia cere prudență în cazul pietrelor la fiere și al altor boli ale bilei iar cei cu reflux, adică arsuri la stomac, ar trebui să o evite.16, 17, 19

Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei
Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei
Prețul inițial a fost: 8,56 lei.Prețul curent este: 5,99 lei.Economisești 2,57 lei
Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Ceai Anghinare, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac, apoi strecurat; 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principaleMonografia europeană: 1,5 g la 150 ml, de 4 ori pe zi, sau 3 g la 150 ml, de 1-2 ori pe zi; 3-6 g pe zi
Capsule Anghinare6 capsule pe zi, câte 2, de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale, cu apă sau ceai; cură de 30 de zile, apoi o săptămână de pauzăExtract fermentat și atomizat din frunze, 200 mg pe capsulă; un flacon, 60 de capsule, ajunge 10 zile
Tinctură de Anghinare20-30 de picături de 3 ori pe zi, în apă sau în ceai; 30 de zile, apoi o lună de pauzăConține alcool, 38%
Extract hidroglicerinic de Anghinare3-5 picături de 2 ori pe zi, sub limbă, înaintea meselor principaleFără alcool; conține glicerină vegetală și vitamina C
Liver Forte, ceai instant1 linguriță la 200 ml de apă clocotită, 15 minute acoperit; se bea în cursul zileiExtracte din 5 plante, între care armurariu și anghinare
Capsule Hyper Digestiv3-6 capsule pe zi, câte 1-2, în timpul meselor, cu un pahar de apă6 plante și două enzime; nu se iau cu băuturi fierbinți
Ceai Mentă, vracInfuzie la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; până la 3 căni pe zi, la nevoieMonografia: 1,5-3 g la 100-150 ml, de 3 ori pe zi; nu la arsuri la stomac; nu sub 4 ani
Ceai Mușețel, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe ziMonografia: 1,5-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi; nu la alergie la Asteraceae
Ceai Roiniță, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2 căni pe ziMonografia: 1,5-4,5 g la 150 ml, de 1-3 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Armurariu, vrac1 linguriță la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2 căni pe ziMonografia: 3-5 g la 100 ml, de 2-3 ori pe zi, înainte de masă; nu sub 18 ani; nu la alergie la Asteraceae

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia de anghinare se referă doar la adolescenți, adulți și vârstnici, contraindică anghinarea la pietre la fiere, boli ale căilor biliare sau ale ficatului și nu o recomandă în sarcină și în alăptare. Dacă neplăcerile digestive durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.5, 16, 17, 18, 19

Întrebări frecvente

Anghinarea (Cynara scolymus, numită azi de botaniști Cynara cardunculus) este o plantă perenă din familia Asteraceae, originară din regiunea Mediteranei, cu frunze mari, adânc crestate, și capitule mari, care se mănâncă ca legumă înainte să se deschidă. Ca plantă medicinală se folosesc frunzele.
Are tulpini groase, înalte de 1,5-2 m, frunze adânc crestate, albe-cenușii pe dos, și capitule cu numeroase bractee triunghiulare. Dacă nu e cules, capitulul se deschide și scoate floricele albastre sau purpurii, lungi de 3-5 cm.
Botanic sunt aceeași specie, Cynara cardunculus. Anghinarea se cultivă pentru capitul, cardonul pentru pețiolii frunzelor, iar formele sălbatice sunt ciulini cu spini lungi, buruieni invazive în unele regiuni. În Micul dicționar academic, „anghinară-sălbatică” e scaiul măgăresc, o altă plantă.
Frunzele de la baza plantei, uscate (Cynarae folium). Capitulul se mănâncă ca legumă, dar monografia europeană se referă doar la frunză.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza de anghinare, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomatică a tulburărilor digestive, precum dispepsia cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.
Monografia europeană nu include aceste folosiri. O meta-analiză a găsit o scădere medie a colesterolului total de 17,6 mg/dl, iar alta, la pacienți cu ficat gras, scăderi ale enzimelor ficatului, dar Agenția Europeană cere studii mai riguroase. Colesterolul crescut și bolile ficatului se tratează la medic.
Monografia europeană descrie 1,5 g de frunze mărunțite la 150 ml de apă clocotită, de 4 ori pe zi, sau 3 g la 150 ml, de 1-2 ori pe zi, adică 3-6 g pe zi. Pentru frunzele pulverizate, doza zilnică este de 600-1.500 mg, în 2-4 prize.
Monografia europeană nu dă o durată fixă, dar spune că, dacă neplăcerile digestive durează mai mult de 2 săptămâni, e nevoie de medic.
Nu o folosesc cei cu obstrucție a căilor biliare, colangită, pietre la fiere, alte boli biliare sau boli de ficat și cei alergici la anghinare sau la alte plante din familia Asteraceae. Nu se recomandă sub 12 ani și nici în sarcină și alăptare, din lipsă de date.
Nu. Pietrele la fiere și celelalte boli biliare sunt contraindicații din monografia europeană, fiindcă anghinarea crește secreția de bilă.
Monografia europeană nu menționează interacțiuni la oameni. Într-un studiu pe șobolani, extractul a scăzut cantitatea de rosuvastatină, un medicament pentru colesterol, din sânge. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
Cinarina este acidul 1,3-di-O-cafeoilchinic, un acid fenolic din părțile verzi ale anghinarei, considerat de raportul european unul dintre principalii ei metaboliți secundari activi. Împreună cu acidul clorogenic face parte din acizii fenolici, care ajung la 2% din frunza uscată.
În monografia europeană, frunza de anghinare se numește artichoke leaf în engleză, Artischockenblätter în germană, artichaut (feuille d’) în franceză, carciofo (foglia) în italiană, alcachofera (hoja de) în spaniolă și alcachofra (folha) în portugheză.
Este numele latin farmaceutic al frunzei de anghinare: frunzele de la baza plantei Cynara cardunculus, uscate, cu cel puțin 0,8% acid clorogenic după Farmacopeea Europeană.

Referințe

  1. Keil D.J. Cynara și Cynara cardunculus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, pp. 89-90, efloras.org.
  2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194013/2017, 27 martie 2018.
  3. dexonline.ro, articolele „anghinare”, „cardon”, „carciofoi”, „scolim” și „scai măgăresc”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul etimologic român, Dicționarul limbii române literare contemporane, Dicționarul de sinonime și DFL.
  4. Acquaviva R., Malfa G.A., Santangelo R. și colab. Wild artichoke (Cynara cardunculus subsp. sylvestris, Asteraceae) leaf extract: phenolic profile and oxidative stress inhibitory effects on HepG2 cells. Molecules, 2023, 28(6):2475.
  5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, adoptată pe 27 martie 2018; prima versiune a fost adoptată pe 13 septembrie 2011.
  6. European Medicines Agency. Artichoke leaf, Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium. Summary for the public, EMA/268161/2018, 27 martie 2018.
  7. Holtmann G., Adam B., Haag S., Collet W., Grünewald E., Windeck T. Efficacy of artichoke leaf extract in the treatment of patients with functional dyspepsia: a six-week placebo-controlled, double-blind, multicentre trial. Alimentary Pharmacology & Therapeutics, 2003, 18(11-12):1099-1105.
  8. Sahebkar A., Pirro M., Banach M., Mikhailidis D.P., Atkin S.L., Cicero A.F.G. Lipid-lowering activity of artichoke extracts: a systematic review and meta-analysis. Critical Reviews in Food Science and Nutrition, 2018, 58(15):2549-2556.
  9. Kamel A.M., Farag M.A. Therapeutic potential of artichoke in the treatment of fatty liver: a systematic review and meta-analysis. Journal of Medicinal Food, 2022, 25(10):931-942.
  10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to assessment report on Cynara cardunculus L. (syn. C. scolymus L.), folium, EMA/HMPC/432136/2024, 22 ianuarie 2025.
  11. Báez G., Vargas C., Arancibia M., Papuzinski C., Franco J.V. Non-Chinese herbal medicines for functional dyspepsia. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2023, 6(6):CD013323.
  12. Shahinfar H., Bazshahi E., Amini M.R. și colab. Effects of artichoke leaf extract supplementation or artichoke juice consumption on lipid profile: a systematic review and dose-response meta-analysis of randomized controlled trials. Phytotherapy Research, 2021, 35(12):6607-6623.
  13. Kirchhoff R., Beckers C., Kirchhoff G.M., Trinczek-Gärtner H., Petrowicz O., Reimann H.J. Increase in choleresis by means of artichoke extract. Phytomedicine, 1994, 1(2):107-115.
  14. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  15. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/572705/2014, 15 ianuarie 2020.
  17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, 7 iulie 2015.
  18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Melissa officinalis L., folium, EMA/HMPC/196745/2012, 14 mai 2013.
  19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Silybum marianum (L.) Gaertn., fructus, EMA/HMPC/294187/2013, 5 iunie 2018.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai pietre la fiere, o boală a căilor biliare sau a ficatului ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi anghinare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *