Anghinare: beneficii, proprietăți și mod de folosire

Q: Anghinarea și cardonul sunt aceeași plantă?

Da, aparțin aceleiași specii, Cynara cardunculus. La anghinare se mănâncă capitulul floral, la cardon pețiolii frunzelor. De aceea monografia europeană folosește numele Cynara cardunculus L., cu Cynara scolymus L. ca sinonim.

Postat de

Specialistul Hypericum

Actualizat 23 septembrie 2026

Publicat 8 martie 2019

Anghinarea (Cynara scolymus) este planta din care se mănâncă bobocul floral și din ale cărei frunze amare se fac ceaiuri și extracte pentru digestie. Cele două părți nu au același rol: capitulul este legumă, frunza este plantă medicinală. Pagina de față adună ce se știe despre anghinare: ce conțin frunzele, ce a recunoscut Agenția Europeană a Medicamentului, cum se prepară ceaiul și cine nu are voie să o folosească.

Denumire

Anghinare, frunze de anghinare
Cynara cardunculus L. (sin. Cynara scolymus L.)

Părți folosite

Frunzele bazale uscate (Cynarae folium) ca plantă medicinală; capitulul floral ca legumă

Conține

Acizi cafeoilchinici (cinarină, acid clorogenic), flavonoide (glicozide de luteolină), lactone sesquiterpenice amare

Forme

Infuzie, pulbere, extracte uscate și moi, tinctură, capsule

Atenție la

Contraindicată în obstrucția căilor biliare, calculi biliari și boli de ficat; alergia la plantele din familia margaretei

Ce este anghinarea

Anghinarea este o plantă perenă din familia Asteraceae, aceeași cu a margaretei și a ciulinului. Are frunze mari, adânc crestate, argintii pe dos, care pot ajunge aproape la un metru lungime, și o tulpină groasă care poartă capitule florale mari, acoperite de bractee cărnoase. Dacă nu este culeasă, capitulul se deschide într-o floare violetă, spectaculoasă, asemănătoare unui ciulin uriaș.

Botaniștii consideră astăzi anghinarea o formă cultivată a speciei Cynara cardunculus, din care provine și cardonul, cultivat pentru pețiolii frunzelor. De aceea monografia europeană folosește numele Cynara cardunculus L., cu Cynara scolymus L. ca sinonim. Partea care se mănâncă este capitulul tânăr, cu baza bracteelor și receptaculul cărnos, numit inimă de anghinare.

Partea medicinală este alta: frunzele bazale, culese înainte de înflorire și uscate. Ele au gust foarte amar și concentrează substanțele pentru care anghinarea este studiată în fitoterapie. Ceaiul și capsulele Hypericum de anghinare sunt făcute din frunze.

Din magazinul Hypericum: Capsule Anghinare, Ceai Anghinare vrac și Extract hidroglicerinic anghinare 50ml.

Frunzele de anghinare, în cifre

Valorile de mai jos se referă la frunzele uscate. Singura cifră impusă prin normă europeană este conținutul de acid clorogenic: Farmacopeea Europeană cere minimum 0,8 grame la 100 de grame de frunze bazale uscate, pentru ca materia primă să poată fi folosită în medicamente din plante.

Component	La 100 g frunze uscate	Observație
Acid clorogenic	minimum 0,8 g	Cerința Farmacopeei Europene pentru calitate farmaceutică
Acizi fenolici (acizi cafeoilchinici)	până la 2 g	Cinarina și acidul clorogenic sunt cei mai cunoscuți
Flavonoide	0,1 – 2 g	Glicozide de luteolină, printre care scolimozida și cinarozida
Lactone sesquiterpenice amare	circa 0,4 g	Între 47% și 83% din ele este cinaropicrina, care dă gustul amar
Extract solubil în apă	minimum 25 g	Cerință din farmacopeile britanică și franceză, citată în raportul european

Sursa: Farmacopeea Europeană, monografia Cynarae folium, pentru conținutul minim de acid clorogenic; raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului asupra Cynara cardunculus L. (sin. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194013/2017, pentru celelalte valori.

Ce descriu, de fapt, aceste cifre. Ele se referă la frunzele uscate cântărite în laborator, nu la cana de ceai. Cinaropicrina, substanța amară principală, are cel mai mare conținut în frunzele tinere și lipsește din rădăcină și din florile și fructele complet dezvoltate. Dintr-o infuzie de 1,5 până la 3 grame de frunze trec în apă mai ales acizii cafeoilchinici solubili, iar dozele din monografie se referă la cantitatea de frunze sau de extract, nu la gramele din tabel.

Proprietăți studiate

Frunza de anghinare are monografie europeană, de tip utilizare tradițională. Agenția Europeană a Medicamentului a adoptat prima monografie în 2011 și a revizuit-o în 2018, când a trecut la numele Cynara cardunculus L. La reevaluarea din 2025, comitetul a hotărât că nu este nevoie de o nouă revizuire. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice care să demonstreze eficacitatea.

Ce recunoaște monografia

Ameliorarea simptomatică a tulburărilor digestive, cum este dispepsia cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență.

Aceasta este singura indicație. Monografia se adresează adolescenților, adulților și vârstnicilor; sub 12 ani folosirea nu este recomandată, din lipsa datelor.

Colesterolul și ficatul

Extractele din frunze de anghinare au fost studiate și pentru colesterol, iar anghinarea are reputația de plantă pentru ficat. Monografia europeană nu include însă nici colesterolul, nici protecția ficatului printre indicații, iar bolile de ficat apar chiar printre contraindicații. Colesterolul crescut se tratează după indicațiile medicului, iar preparatele din anghinare nu înlocuiesc tratamentul.

De ce contează bila

Anghinarea stimulează secreția de bilă, efect pe care se sprijină folosirea ei după mesele grele. Tocmai de aceea este contraindicată când bila nu se poate scurge normal: în obstrucția căilor biliare, în colangită, în calculii biliari și în orice altă boală biliară care cere supraveghere medicală.

Ce nu se poate spune

Anghinarea nu detoxifică ficatul, nu dizolvă pietrele la fiere și nu tratează hepatita sau ficatul gras. Monografia europeană se oprește la simptomele digestive: plenitudine, balonare, flatulență. Durerea în partea dreaptă sub coaste, icterul, febra sau vărsăturile cer consult medical.

Mod de folosire

Infuzie

Monografia europeană indică 1,5 grame de frunze mărunțite la 150 ml de apă clocotită, de 4 ori pe zi, sau 3 grame la 150 ml, de 1 până la 2 ori pe zi. Doza zilnică este de 3 până la 6 grame. Cana se acoperă 10 minute, apoi ceaiul se strecoară. Gustul este foarte amar.

Pulbere și extracte

Pentru frunzele pulverizate, doza zilnică este de 600 până la 1500 mg, în 2 până la 4 prize. Pentru extractele uscate, monografia dă doze diferite după tipul de extract, între 400 și 2700 mg pe zi, așa că se urmează eticheta produsului.

Cât timp

Dacă simptomele digestive țin mai mult de două săptămâni, este nevoie de medic.

Anghinarea în bucătărie

Capitulele tinere se fierb sau se coc, iar bracteele se mănâncă una câte una, trase printre dinți, până la inimă. În cantitățile obișnuite, anghinarea este un aliment, iar contraindicațiile de mai jos privesc preparatele din frunze.

Cum se păstrează

Frunzele uscate se țin în recipient închis, la întuneric și la loc uscat. Capsulele și extractele se păstrează conform etichetei.

Contraindicații și precauții

Anghinarea are câteva contraindicații clare în monografia europeană, toate legate de bilă, de ficat și de alergie. Ele privesc preparatele din frunze, nu anghinarea mâncată ca legumă.

Contraindicație din monografie: obstrucția căilor biliare, colangita, calculii biliari și orice altă boală biliară care cere supraveghere medicală.

Monografia europeană contraindică anghinarea în bolile de ficat. Cine are o afecțiune hepatică nu o folosește ca remediu fără acordul medicului.

Contraindicată la cine este alergic la anghinare sau la alte plante din familia Asteraceae, cum sunt mușețelul, arnica, gălbenelele sau ambrozia.

Monografia nu recomandă folosirea sub 12 ani, din lipsa datelor.

Siguranța nu a fost stabilită, iar monografia nu recomandă folosirea în aceste perioade.

Monografia menționează diaree ușoară cu crampe abdominale, greață, arsuri în capul pieptului și reacții alergice, cu frecvență necunoscută. La apariția lor, folosirea se oprește.

Dacă simptomele digestive persistă mai mult de două săptămâni, este nevoie de consult medical.

Durerea intensă în partea dreaptă sub coaste, mai ales după masă, febra, icterul, urina închisă la culoare și scaunele decolorate pot fi semne ale unei probleme biliare și cer consult medical imediat.

Întrebări frecvente

Monografia europeană recunoaște frunzele de anghinare, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomatică a tulburărilor digestive, cum este dispepsia cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență. Ca legumă, capitulul este bogat în fibre.

Are această reputație, dar monografia europeană nu include protecția ficatului printre indicații, iar bolile de ficat apar printre contraindicații. Recunoașterea privește doar simptomele digestive, cum sunt plenitudinea și balonarea.

Extractele din frunze au fost studiate pentru colesterol, dar monografia europeană nu include această indicație. Colesterolul crescut se tratează după indicațiile medicului, iar preparatele din anghinare nu înlocuiesc tratamentul.

Un gram și jumătate de frunze mărunțite la 150 ml de apă clocotită, de 4 ori pe zi, sau 3 grame la 150 ml, de 1 până la 2 ori pe zi, conform monografiei europene. Doza zilnică este de 3 până la 6 grame. Gustul este foarte amar.

Cei cu obstrucție a căilor biliare, colangită, calculi biliari, alte boli biliare sau boli de ficat, cei alergici la plantele din familia margaretei, copiii sub 12 ani și femeile însărcinate sau care alăptează.

Nu. Calculii biliari sunt o contraindicație din monografia europeană, fiindcă anghinarea stimulează secreția de bilă, iar o piatră poate bloca scurgerea ei.

Ca plantă medicinală, frunzele bazale uscate, culese înainte de înflorire. Ca legumă, capitulul tânăr, cu baza bracteelor și inima. Ceaiul și capsulele Hypericum de anghinare sunt făcute din frunze.

Monografia europeană menționează diaree ușoară cu crampe abdominale, greață, arsuri în capul pieptului și reacții alergice, toate cu frecvență necunoscută.

Dacă simptomele digestive persistă mai mult de două săptămâni, monografia europeană cere consult medical.

Da, aparțin aceleiași specii, Cynara cardunculus. La anghinare se mănâncă capitulul floral, la cardon pețiolii frunzelor. De aceea monografia europeană folosește numele Cynara cardunculus L., cu Cynara scolymus L. ca sinonim.

Referințe

European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, revizia adoptată la 27 martie 2018.
European Medicines Agency. Assessment report on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194013/2017.
European Medicines Agency, HMPC. Overview of assessment work: priority list, EMA/HMPC/561868/2021, pentru decizia din 2025 de a nu revizui monografia.
Farmacopeea Europeană, monografia Cynarae folium, cerința de minimum 0,8% acid clorogenic.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă urmați un tratament sau aveți o afecțiune diagnosticată, discutați cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.

Produse naturiste cu anghinare

Anghinarea intră în produse Hypericum sub formă de ceai din frunze, capsule, tinctură și extract hidroglicerinic, precum și în amestecuri de ceai și bitteruri pentru digestie.