Plante medicinale

Brusture (Arctium lappa): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Brusture (Arctium lappa)

Brusturele (Arctium lappa) este planta erbacee cu frunze uriașe și cu capitule ghimpoase, cu flori purpurii, care se agață de haine și de blana animalelor. Se mai numește lipan. Agenția Europeană a Medicamentului îi recunoaște rădăcina, pe baza utilizării tradiționale, pentru trei folosiri: creșterea cantității de urină în neplăceri urinare minore, pierderea temporară a poftei de mâncare și afecțiunile seboreice ale pielii. Mai jos afli cum îl recunoști, cu ce plante se încurcă, ce conține, ce spun studiile, de ce rădăcina trebuie cumpărată de la un producător verificat și ce spune legea.

Pe scurt

  • Brusturele este o plantă bienală, înaltă de până la 3 m, cu frunze de bază de până la 80 cm și capitule ghimpoase, cu floricele purpurii, din iulie până în octombrie.
  • Agenția Europeană a Medicamentului îi recunoaște rădăcina, pe baza utilizării tradiționale, pentru spălarea căilor urinare, pentru pofta de mâncare scăzută temporar și pentru pielea seboreică: 2-6 g de rădăcină mărunțită, ca infuzie, de 3 ori pe zi, la adulți.
  • Recunoașterea nu se bazează pe studii clinice. Studiile pe oameni citate mai jos sunt mici, au apărut după 2010 și nu privesc aceste trei folosiri; cel mai mare nu a avut placebo.
  • Rădăcina se cumpără de la un producător verificat: au fost raportate intoxicații cu atropină după ceaiuri comerciale contaminate, iar în Japonia rădăcini de Datura au fost culese din greșeală în loc de brusture.
  • Nu se folosește de cei alergici la plantele din familia Asteraceae, sub 18 ani, în sarcină și în alăptare. Pentru brusture nu există nicio mențiune de sănătate aprobată în Uniunea Europeană.
Denumire
Brusture, lipan; în engleză, burdock
Arctium lappa L., familia Asteraceae
Părți folosite
Rădăcina, Arctii radix, din toamna primului an sau din primăvara celui de-al doilea
Conține
Carbohidrați, mai ales inulină; polifenoli; ulei volatil, 0,06-0,18%
Recunoaștere
Monografie europeană de utilizare tradițională, pentru căile urinare, pofta de mâncare și pielea seboreică
Atenție la
Alergia la Asteraceae; rădăcini contaminate sau confundate; nu sub 18 ani, nu în sarcină și alăptare

Ce este brusturele

Brusturele face parte din familia Asteraceae, a compozitelor. Genul Arctium are 10 specii, răspândite în Eurasia și în nordul Africii.1 Numele genului vine din grecescul arktion, de la arktos, „urs”, poate din pricina involucrului aspru al capitulelor.1

Specia din acest articol, Arctium lappa, a mai fost numită în trecut Lappa major, Arctium majus și Lappa officinalis.2 Este o plantă bienală, adică trăiește doi ani.2

Monografia europeană acoperă rădăcina a trei specii înrudite, Arctium lappa, A. minus și A. tomentosum, precum și a hibrizilor lor.3 Nici botaniștii nu le deosebesc întotdeauna ușor: formele de A. minus cu involucrul foarte pâslos au fost luate uneori drept A. tomentosum.4

Din magazinul Hypericum: Ceai Brusture doze, Capsule Brusture și Tinctura de Brusture.

Cum arată brusturele

Se recunoaște de departe după frunzele uriașe și după capitulele ghimpoase. Frunzele de la baza plantei au limbul de 25-80 cm lungime și 20-70 cm lățime, verde pe față și cenușiu, păros, pe dos.5 Florile sunt grupate în capitule globuloase, cu floricele purpurii, uneori albe.5

Tulpină de brusture cu capitule verzi, ghimpoase, pe fundalul unui lan de grâu și al cerului albastruCapitul de brusture văzut de aproape, cu floricele purpurii în centru și bractee verzi, cu vârf cârligat, în jur
În stânga, o plantă de brusture într-un lan de grâu, cu capitulele încă verzi. În dreapta, un capitul în floare, cu floricele purpurii în mijloc și bractee cu vârf cârligat în jur.Foto: AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Frunzele de la bază: limbul are 25-80 cm pe 20-70 cm, cu marginea dințată grosier sau aproape întreagă. Pețiolul are 15-36 cm și este plin, nu gol.5
  • Tulpina: dreaptă, ramificată larg, cu ramuri care urcă oblic. Planta ajunge la 1-3 m.1, 5
  • Capitulele: stau în ciorchini, pe pedunculi de 2,5-6 cm. Involucrul are 25-45 mm în diametru, cu bractee lungi, terminate într-un cârlig țepos, și peste 40 de floricele de 9-14 mm.5, 1
  • Înflorirea: vara și la începutul toamnei, din iulie până în octombrie.5
  • Fructele: achene (cypsele) maro-deschis, adesea cu pete mai închise, de 6-7,5 mm. Capitulele uscate se desprind ușor, cu fructele în ele.5, 1
  • Față de brusturele mic, Arctium minus: la acesta pețiolul este gol, măcar la bază, capitulele stau în ciorchini alungiți, iar involucrul are 15-40 mm.6
Planșă botanică veche, colorată, cu o tulpină de brusture, cu o frunză mare, capitule globuloase și detalii ale floriiPlanșă botanică veche, colorată, cu o ramură de brusture cu frunze și capitule, conturul unei frunze mari și secțiunea tulpinii
Brusturele în două planșe botanice vechi. În stânga, din Flora Batava, o lucrare olandeză, cu o frunză mare și capitule globuloase. În dreapta, din American Medicinal Plants, din 1887, cu frunze, capitule, conturul unei frunze mari și detalii ale florii și ale fructului.Jan Kops, Flora Batava, vol. 4, planșa 254; Millspaugh, American Medicinal Plants, 1887, planșa 92. Domeniu public, Wikimedia Commons

Unde crește brusturele

Brusturele este originar din Eurasia. În America de Nord a fost introdus și crește pe locuri părăsite, pe marginea drumurilor, pe câmpuri și în luminișuri, de la nivelul mării până la 2.200 m.5 Dicționarele românești îl descriu tot pe locuri necultivate și pe marginea drumurilor.7

  • Trăiește doi ani. Planta este bienală, iar rădăcina se recoltează toamna primului an sau primăvara celui de-al doilea.2, 3
  • Se împrăștie cu ajutorul animalelor. La maturitate, capitulele uscate se desprind cu fructele în ele, iar cârligele se agață de blană și de țesături. În lâna oilor și în blana câinilor, capitulele încurcate sunt o problemă mare.1
  • Se prinde și de oameni. Dicționarul CADE, din 1926-1931, nota că florile lui se agață ușor de hainele trecătorilor și de lâna oilor.7
Tufă de frunze mari, late, de brusture, la marginea unui câmp aratCapitule uscate, brune, de brusture, acoperite cu cârlige, pe fundalul cerului albastru
În stânga, frunzele de la baza plantei, în mai, la marginea unui câmp. În dreapta, capitule uscate, cu cârlige, care se prind de tot ce le atinge.Foto: AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Brusture, lipan, captalan și alte plante cu același nume

În română, numele de brusture și de lipan ajung uneori la alte plante, chiar și la un pește. Tabelul arată care e care, iar ultimele trei rânduri spun cu ce a fost contaminată sau încurcată rădăcina de brusture.

NumeleCe esteDe reținut
Brusture, brustur, lipanArctium lappaPlanta din acest articol; DEX dă lipanul drept alt nume al brusturelui
Brusturi, specii înruditeArctium minus, Arctium tomentosumDicționarele trec sub „brusture” trei plante; toate trei intră în monografia europeană
Lipan (peștele)Thymallus thymallusPește de munte, cu același nume; nu are legătură cu planta
CaptalanPetasites, de exemplu P. hybridusPlantă cu frunze mari și flori purpurii, din alt gen; unele dicționare de sinonime îl dau regional și pentru brusture; genul Petasites este pe Lista nr. 1 din Ordinul 244/2005
Brusture negruSymphytum cordatumPlantă de munte, cu flori galbene; genul Symphytum este pe Lista nr. 1
Brusturul-oii, lăptucul-oiiTelekia speciosaPlantă cu flori galbene, nu purpurii
BobovnicVeronica beccabungaRegional i se spune și brusture
MătrăgunăAtropa belladonnaPlantă otrăvitoare, cu atropină; rădăcina ei este bănuită în contaminarea unor ceaiuri de brusture
Ciumăfaie și alte specii de DaturaDatura stramoniumPlantă toxică; rădăcini de Datura au fost culese din greșeală în locul celor de brusture
Tătăneasă și o specie de RumexSymphytum officinale, Rumex obtusifoliusRaportul european le citează printre posibilele înlocuitoare ale rădăcinii de brusture; genul Symphytum este pe Lista nr. 1

Surse: dexonline, după DEX ’09, MDA2, DLRLC, CADE, DER, Scriban și Dicționarul de sinonime; Flora of North America; monografia europeană; Ordinul 244/2005.7, 5, 3, 8, 2

Denumiri populare și nume în alte limbi

DOOM 3 scrie numele plantei „brusture”, cu articolul „brusturele” și pluralul „brusturi”.7 Variante regionale sunt brustur, brustan, brostan, bruscan și bruscălan. Sinonime sunt lipan și, prin Banat, lapuc.7

Originea cuvântului e nesigură. DEX ’09 o dă drept necunoscută, DEXI îl socotește cuvânt autohton, înrudit cu albanezul brushtullë, iar Scriban îl leagă de un cuvânt got care însemna „țep”.7 Lipan vine din bulgară, iar lapuc, din sârbă și din maghiară.7

LimbaNumele
Englezăburdock, great burdock; nume vechi: beggars button, stick-button
Francezăbardane, grande bardane; nume populare: oreille de géant, choux d’ânes, herbe aux pouilleux
GermanăGroße Klette
Italianăbardana, bardana maggiore
Spaniolă și portughezăbardana
Olandezăgrote klit, grote klis
Polonezăłopian
Cehălopuch
Maghiarăbojtorján
Suedezăstor kardborre
Japonezăgobo

Surse: raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, pentru sinonime și numele japonez; monografia europeană, pentru numele rădăcinii în limbile Uniunii; Flora of North America, pentru engleză.2, 3, 5

Numele populare franceze înseamnă „urechea uriașului”, „varza măgarilor” și „iarba păduchioșilor”.2

Ce parte se folosește

Se folosește rădăcina, Arctii radix: rădăcini întregi sau tăiate, uscate, de la Arctium lappa, A. minus, A. tomentosum și din specii înrudite, hibrizi sau amestecuri ale lor. Se recoltează toamna primului an sau primăvara celui de-al doilea.3

Farmacopeea Europeană nu are monografie pentru rădăcina de brusture. Cea mai recentă monografie oficială citată de Agenția Europeană a Medicamentului este din compendiul german DAC 2008 (Deutscher Arzneimittel-Codex), pentru rădăcina de brusture (Klettenwurzel).2

Monografia europeană acoperă rădăcina mărunțită, pentru ceai, pulberea, extractul lichid, extractul moale și două tincturi.3 Frunza și fructul nu au monografie: pentru frunză, agenția a constatat că folosirea tradițională se rezumă la preparate proaspete, făcute pe loc, iar pentru fruct, că informațiile despre folosirea tradițională în Europa sunt prea puține.2

Pentru frunza de brusture nu există monografie europeană. Sursele citate de agenție descriu frunze proaspete, puse ca cataplasmă sau macerate o noapte în oțet sărat, pentru uz extern; studii clinice nu sunt menționate.2

Brusturele nu este doar plantă medicinală. În unele țări, mai ales în Japonia, se cultivă o formă de brusture ca legumă; în japoneză, planta se numește gobo.2 Potrivit Flora of North America, rădăcinile și frunzele tinere sunt comestibile, iar specia este cultivată uneori ca plantă de cultură minoră.5

Gravură în alb-negru cu mai multe rădăcini lungi și groase de brusture cultivat, cu frunze mari, și inscripția Bardane géante à très grande feuillePlanșă botanică veche, colorată, cu brusture: rădăcina, frunze mari, capitule și detalii ale florii
În stânga, bardana uriașă, o formă cultivată ca legumă, într-o carte despre legume din 1904. În dreapta, brusturele într-o carte germană despre plantele medicinale sălbatice, din 1828, cu baza rădăcinii la vedere.Vilmorin-Andrieux, Les plantes potagères, ed. a 3-a, 1904; Johann Gottlieb Mann, Deutschlands wildwachsende Arzney-Pflanzen, 1828. Domeniu public, Wikimedia Commons

7 lucruri surprinzătoare despre brusture

  1. Frunzele ajung la 80 cm. La baza plantei, limbul frunzei poate avea 25-80 cm lungime și 20-70 cm lățime, iar pețiolul, până la 36 cm.5
  2. În Japonia se cultivă ca legumă. În japoneză, planta se numește gobo.2 Potrivit Flora of North America, rădăcinile și frunzele tinere sunt comestibile.5
  3. Rădăcina uscată este în mare parte carbohidrați. Ei pot ajunge la 70% din masa uscată și conțin mai ales inulină, în jur de 45%.2 Inulina este un polizaharid al fructozei.7
  4. Rădăcina prăjită poate ține locul cafelei. Raportul european notează că rădăcina prăjită se poate consuma ca surogat de cafea.2
  5. Numele latin vine de la „urs”. Arctium vine din grecescul arktion, de la arktos, „urs”, poate de la involucrul aspru al capitulelor.1
  6. Consiliul Europei o trece printre sursele naturale de aromatizare. Rădăcina și frunzele sunt în categoria N2.2
  7. Banda cu scai a pornit de la fructe cu cârlige. Povestea spune că inginerul elvețian George de Mestral a văzut, în anii 1940, cum fructe cu cârlige se prind de blana câinelui său și le-a privit la microscop. Sursele nu se înțeleg asupra plantei: în povestea obișnuită apare brusturele, dar un articol de sinteză din 2015 vorbește despre fructele de Xanthium strumarium.9

Știai că?

Potrivit raportului european din 2010, în Spania rădăcina de brusture se vinde ca ceai din 1973, iar în Franța, ca pulbere în capsule de 350 mg, din 1980. Recunoașterea ca utilizare tradițională se bazează pe peste 30 de ani de folosire în Europa.2

Ce conține brusturele

Rădăcina conține mai ales carbohidrați, printre ei inulina, dar și polifenoli, ulei volatil, acizi grași, poliacetilene și lignani. Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului.2

GrupaCâtCe știm
Carbohidrați totaliPână la 70% din masa uscatăConțin mai ales inulină
InulinăAproximativ 45%Principalul carbohidrat, după raportul european; polizaharid al fructozei
Polifenoli1,9-3,65%În rădăcina proaspătă; acid clorogenic, izoclorogenic și cafeic
Ulei volatil0,06-0,18%Peste 60 de subclase de compuși
Acizi grași0,4-0,8%Acizii linolenic, linoleic, miristic, palmitic și stearic
PoliacetilenePeste 10 feluriMai multe în rădăcina proaspătă decât în cea uscată
Vitamina C23 mg la 100 gGăsită în rădăcină
LignaniArctiină, neoarctină AÎn rădăcină; fructul are o gamă mult mai largă de lignani

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2010; DEX, pentru inulină.2, 7

Inulina este substanța cea mai abundentă din rădăcină, dar efectul ei descris în raportul european este cel asupra bacteriilor din intestin, urmărit în eprubetă și la șoareci. Într-un experiment, inulina din rădăcină, la 1%, a stimulat creșterea lactobacililor și a bifidobacteriilor. Raportul european cere studii pe oameni pentru a vedea dacă efectul se repetă.2

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

În 2010, Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat o monografie pentru rădăcina de brusture. O recunoaște ca medicament tradițional din plante pentru trei folosiri, exclusiv pe baza utilizării îndelungate:3

  • Căile urinare: creșterea cantității de urină, pentru spălarea căilor urinare, ca adjuvant în neplăceri urinare minore.
  • Pofta de mâncare: pierderea temporară a poftei de mâncare.
  • Pielea: afecțiunile seboreice ale pielii. Seboreea este, după DEX, o boală de piele cauzată de secreția excesivă a glandelor sebacee.7

Doza pentru adulți și vârstnici depinde de preparat:3

  • Ceai: 2-6 g de rădăcină mărunțită, ca infuzie, de 3 ori pe zi.
  • Pulbere: 350 mg, de 3-5 ori pe zi.
  • Extract lichid (alcool 25%): 2-8 ml, de 3 ori pe zi.
  • Tinctură (1:10, cu alcool 45%, sau 1:5, cu alcool 25%): 8-12 ml, de 3 ori pe zi.
  • Extract moale: 0,2 g o doză, 1-2 g pe zi.
  • Cât timp: dacă simptomele durează mai mult de 2 săptămâni, pentru căile urinare și pofta de mâncare, sau mai mult de 4 săptămâni, pentru piele, e nevoie de medic sau de alt specialist calificat în sănătate.

Pentru preparatele altele decât ceaiul, monografia cere un aport suficient de lichide, ca să crească într-adevăr cantitatea de urină.3

În 2020, agenția a revizuit monografia: a analizat 33 de lucrări apărute după 2010, nu a găsit niciuna care să justifice o schimbare și a păstrat textul.10 În 2026 a lansat un nou apel pentru date științifice, cu termen la 15 iunie 2026, pentru următoarea revizuire periodică.11

3folosiri tradiționale în monografia europeană: căi urinare, poftă de mâncare, piele seboreică
2-6 gde rădăcină mărunțită, ca infuzie, de 3 ori pe zi, la adulți
Niciunstudiu clinic controlat cu rădăcină în evaluarea europeană din 2010
161de pacienți în cel mai mare studiu pe oameni citat aici, fără placebo

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2010 și 2020; Mizuki și colab., 2019.3, 2, 10, 12

Studiile pe oameni

La evaluarea din 2010 nu exista niciun studiu clinic controlat cu preparate din rădăcina de brusture, iar agenția nota că lipsesc chiar și observațiile clinice deschise. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii.2

După 2010 au apărut câteva studii mici, care nu privesc cele trei folosiri din monografie:

  • În Iran, 36 de pacienți de 50-70 de ani, cu artroză de genunchi, au primit timp de 42 de zile, pe lângă paracetamol și glucozamină, trei căni pe zi de ceai de rădăcină (2 g la 150 ml) sau apă fiartă. În grupul cu ceai au scăzut IL-6, proteina C reactivă și malondialdehida, iar capacitatea antioxidantă a crescut. Rezumatul publicat nu raportează durerea.13
  • În Japonia, un studiu randomizat a urmărit 161 de pacienți, cu diverticulită acută sau cu sângerare diverticulară. Grupul cu ceai (1,5 g de trei ori pe zi) a fost comparat cu un grup fără tratament. Diverticulita acută a revenit la 5 din 47 de pacienți cu ceai și la 14 din 44 fără tratament; la sângerare nu a fost o diferență semnificativă. Studiul nu a avut placebo și nici mascare dublă, iar autorii cer studii mai mari, dublu-orb.12

Agenția Europeană a Medicamentului nu recunoaște aceste folosiri pentru brusture, iar diverticulita este o boală care cere medic.

În laborator și pe animale

Raportul european enumeră multe studii în culturi de celule, pe microbi și în modele biochimice, plus studii pe șobolani și pe șoareci. Profilul farmacologic al plantei nu e stabilit deplin, iar din aceste date nu au reieșit motive de îngrijorare privind siguranța.2

Rezultatele asupra glicemiei la animale sunt contradictorii. Rădăcina a scăzut glicemia la șobolani, dar o decocție din frunze, dată 28 de zile unor șoareci diabetici, le-a agravat hiperglicemia.2 La oameni, evaluarea europeană nu menționează studii pe această temă.

Agenția a notat că referințele apărute între 2010 și 2019 privesc studii preclinice, pe extracte sau pulbere de rădăcină, fără legătură cu cele trei folosiri din monografie.10

Rezultatele din laborator și de la animale nu arată ce face un ceai de brusture într-un om. Recunoașterea europeană se bazează pe tradiție, nu pe studii clinice.3, 2

Precauții și siguranță

Agenția Europeană a Medicamentului socotește că, în condițiile din monografie, rădăcina poate fi considerată sigură. Nu s-au făcut însă teste adecvate de toxicitate asupra reproducerii, de genotoxicitate și de carcinogenitate.2, 3 Monografia cere câteva precauții clare:3

  • Alergia: nu se folosește de cei alergici la plantă sau la alte plante din familia Asteraceae. Monografia raportează cazuri de anafilaxie, cu frecvență necunoscută. Raportul european descrie un bărbat de 53 de ani, din Japonia, cu o reacție anafilactică gravă după rădăcină fiartă; avea teste pozitive și la brusture, și la morcov. Alergia pare legată de lactonele sesquiterpenice, iar reacția încrucișată cu alte compozite e de așteptat.3, 2
  • Pielea: perii aspri ai părților aeriene pot irita pielea. Raportul descrie trei cazuri de dermatită după plasturi cu brusture: doi bărbați de treizeci de ani și o fată de 14 ani.2
  • Ochii: acele cârligate din capitule, dacă se înfig în conjunctivă, pot provoca leziuni serioase ale ochiului, pe care medicii neobișnuiți cu planta le pot rata.2
  • Copiii: nu se recomandă sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.3
  • Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că nu există date suficiente.3 Raportul notează o posibilă acțiune a plantei asupra uterului, semnalată într-un compendiu, dar fără cazuri sau studii care s-o susțină.2
  • Diureticele și lichidele: monografia nu recomandă ceaiul împreună cu diuretice sintetice. Preparatele altele decât ceaiul cer un aport suficient de lichide. Un diuretic din plante nu ține locul diureticelor prescrise pentru inimă sau pentru tensiune.3, 2
  • Semne de alarmă: febra, usturimea la urinat, spasmele sau sângele în urină cer medicul.3
  • Durata: dacă simptomele nu trec în 2 săptămâni, pentru căile urinare și pofta de mâncare, sau în 4 săptămâni, pentru piele, e nevoie de medic.3
  • Tincturile: conțin alcool. Raportul european notează că tincturile pot provoca vărsături la cei care iau disulfiram.2
  • Glicemia: rezultatele de la animale sunt contradictorii, așa că cine ia medicamente pentru diabet întreabă medicul înainte de a folosi brusture.2

Contaminarea și confuzia rădăcinilor

Este riscul cel mai serios și cel mai concret. Revistele medicale au publicat, în 1978 și în 1984-1985, rapoarte despre intoxicații cu ceai comercial de rădăcină de brusture; unul vorbește explicit despre intoxicații anticolinergice, adică de tip atropină.14, 15 Raportul european notează că ceaiul era contaminat cu o sursă de alcaloizi din solanacee, posibil rădăcină de mătrăgună. Din acest motiv nu se folosesc rădăcinile mai vechi sau cele care se colorează în albastru cu iod, semn al rădăcinii de mătrăgună. Literatura mai vorbește și despre înlocuirea cu rădăcinile altor două plante, trecute în tabelul cu plantele care se încurcă cu brusturele.2

Confuzia e posibilă și la cine culege singur. În 2014, într-un oraș din Japonia, o intoxicație alimentară a pornit de la rădăcini de Datura culese dintr-o grădină în loc de brusture. Analiza a găsit atropină și scopolamină în planta rămasă, iar autorii notează că rădăcinile celor două plante seamănă destul de mult.16

De aceea, rădăcina de brusture se cumpără de la un producător care își verifică materia primă, iar rădăcinile nu se sapă pentru ceai decât de cine recunoaște sigur planta. Agenția cere un control riguros al calității rădăcinii, tocmai din cauza contaminării cu mătrăgună.2

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, speciile Arctium lappa și Arctium minus sunt pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele.8 Brusturele nu e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase. Pe Lista nr. 1 sunt însă genurile Atropa, Datura, Symphytum și Petasites: plantele cu care a fost contaminată sau încurcată rădăcina de brusture, ori care poartă un nume popular apropiat.8, 2, 16

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde brusturele.17 Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Brusturele de-a lungul timpului

Brusturele a intrat demult în folclor și în limbă. Dicționarul CADE, din 1926-1931, nota că se întrebuința împotriva durerilor reumatismale și la unele boli de piele, iar dicționarul lui Șăineanu îl socotea bun pentru rane și bube. Acestea arată ce se credea, nu ce s-a dovedit.7

Frunza mare a rămas și în exemplele din dicționare: muncitori desculți cu frunze de brusturi pe cap, un copil ascuns, plângând, sub o tufă de brusture.7

Pentru piele, sursele citate în raportul european descriu un decoct: 2-6 g de rădăcină tăiată la o cană de apă, lăsată câteva ore și apoi fiartă o oră, în trei doze pe zi. În trecut se folosea pe piele și „Oleum Bardanae”, pentru eczema seboreică.2 Monografia din 2010 a păstrat însă infuzia, nu decoctul.3

Tot raportul european notează că preparatele din rădăcină au fost folosite și pentru stimularea creșterii părului. Ideea ar putea veni de la aspectul păros al plantei.2 Agenția nu recunoaște brusturele pentru păr, iar raportul din 2010 nu citează niciun studiu clinic pe această folosire.2

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu brusture

Până aici ai citit despre brusture. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană se referă la rădăcina mărunțită, ca ceai, iar forma cea mai apropiată de ea este ceaiul nostru la pliculețe, făcut numai din rădăcină.3

Ceai Brusture la pliculețe

  • Rădăcină de brusture (Arctium lappa), fără alte plante; 20 de pliculețe a câte 1,5 g, în total 30 g
  • Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie din 2 pliculețe (3 g) la 200 ml de apă clocotită, fierte 2-3 minute și lăsate acoperite 10 minute; 2 căni pe zi
  • În monografia europeană, pentru adulți: 2-6 g de rădăcină mărunțită, ca infuzie, de 3 ori pe zi

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Capsule, tinctură și amestecuri cu brusture

Capsulele noastre au un extract fermentat și uscat prin atomizare din rădăcină, cu 200 mg pe capsulă, iar tinctura este un extract hidroenzimatic din rădăcină, în alcool. Niciunul nu este pulbere sau tinctură de felul celor din monografie, așa că monografia nu le descrie.3 În celelalte produse, brusturele este una dintre cele 30 de plante: în Bitter Taina Plantelor, în versiunea cu alcool, în cea fără alcool și în capsule, unde are 1,86 mg de rădăcină pe capsulă, și în Balsamul Taina Plantelor, un produs cosmetic pentru piele. Pentru aceste amestecuri nu există o monografie europeană.

Aceleași folosiri, alte plante

Monografia brusturelui are trei folosiri tradiționale, iar pentru unele dintre ele Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru alte plante din magazinul nostru. Pentru afecțiunile seboreice ale pielii, are monografie și trei-frații-pătați, pentru formele ușoare. Pentru creșterea cantității de urină și spălarea căilor urinare, ca la brusture, există monografii pentru frunza de mesteacăn, coada-calului și frunza de urzică.18, 19, 20, 21 Dacă neplăcerile urinare țin mai mult de 2 săptămâni sau vin cu febră, usturime la urinat, spasme ori sânge în urină, mergi la medic.3

Cum se folosesc

ProdusCum se folosește, internDe reținut
Ceai Brusture, la pliculețe2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, fierte 2-3 minute și lăsate acoperite 10 minute; 2 căni pe ziÎn monografie: 2-6 g, de 3 ori pe zi, la adulți
Capsule Brusture1 capsulă de 3 ori pe zi, în timpul meselor principale, cu suficient lichid200 mg de extract fermentat pe capsulă; monografia nu descrie acest preparat
Tinctură de Brusture10-15 picături de 3 ori pe zi, în apă sau în ceaiConține alcool; monografia descrie alte tincturi, cu alte doze
Bitter Taina Plantelor, 200 ml2 lingurițe (aproximativ 10 ml) de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbinte30 de plante; conține alcool, 38%
Bitter Taina Plantelor fără alcool, 200 ml2 lingurițe (aproximativ 10 ml) de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbinteExtract hidroglicerinic, fără alcool
Capsule Bitter Taina Plantelor2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale30 de plante; 1,86 mg de rădăcină de brusture pe capsulă
Balsam Taina Plantelor, 250 mlSe aplică pe pielea curățată, cu masaj ușor, până la absorbțieProdus cosmetic, doar pentru uz extern
Ceai Trei Frați Pătați, vrac2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-4 căni pe ziAre monografie europeană pentru afecțiunile seboreice ușoare ale pielii
Ceai Mesteacăn, vracInfuzie din 2-3 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe ziFrunza are monografie europeană pentru căile urinare
Ceai Coada Calului, pliculețeInfuzie din 1-2 pliculețe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe ziAre monografie europeană pentru căile urinare
Ceai Urzică, vracInfuzie la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe ziFrunza are monografie europeană pentru căile urinare

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia europeană a brusturelui descrie doar preparate pentru uz oral.3

Întrebări frecvente

Brusturele (Arctium lappa) este o plantă bienală din familia Asteraceae, cu frunze foarte mari și capitule ghimpoase, cu floricele purpurii, care se agață de haine. Se mai numește lipan. Se folosește rădăcina.
Ajunge la 1-3 m. Frunzele de la bază au 25-80 cm, verzi pe față și cenușii, păroase, pe dos. Capitulele globuloase, cu floricele purpurii și bractee cu vârf cârligat, apar din iulie până în octombrie.
Da, DEX dă lipanul drept alt nume al brusturelui. Lipan se numește și un pește de munte, Thymallus thymallus, care nu are nicio legătură cu planta.
Captalanul este, după DEX, o plantă din genul Petasites, cu frunze mari și flori purpurii, nu brusturele. Genul Petasites este pe Lista nr. 1 din Ordinul 244/2005, a plantelor periculoase pentru consumul uman.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște rădăcina, pe baza utilizării tradiționale, pentru trei folosiri: creșterea cantității de urină în neplăceri urinare minore, pierderea temporară a poftei de mâncare și afecțiunile seboreice ale pielii. Recunoașterea se bazează pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.
Monografia europeană descrie 2-6 g de rădăcină mărunțită, ca infuzie, de 3 ori pe zi, la adulți. Dacă simptomele durează mai mult de 2 săptămâni, pentru căile urinare și pofta de mâncare, sau 4 săptămâni, pentru piele, e nevoie de medic. Ceaiul nostru la pliculețe se prepară, pe etichetă, din 2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, de 2 ori pe zi.
Pentru frunză nu există monografie europeană. Agenția a constatat că folosirea tradițională se rezumă la frunze proaspete, pregătite pe loc, și nu menționează studii clinice. Planta poate irita pielea: raportul european descrie trei cazuri de dermatită după plasturi cu brusture.
Agenția nu recunoaște brusturele pentru păr. Raportul ei notează doar că preparatele din rădăcină au fost folosite tradițional pentru stimularea creșterii părului, iar ideea ar putea veni de la aspectul păros al plantei. Raportul european din 2010 nu citează niciun studiu clinic pe această folosire. Pentru o cădere accentuată a părului, cere sfatul medicului.
Evaluarea europeană nu menționează studii pe oameni pe această temă. La animale, rezultatele sunt contradictorii: rădăcina a scăzut glicemia la șobolani, iar o decocție din frunze a agravat hiperglicemia la șoareci diabetici. Cine ia medicamente pentru diabet întreabă medicul înainte de a folosi brusture.
Cei alergici la plantă sau la alte plante din familia Asteraceae, copiii și adolescenții sub 18 ani, femeile însărcinate și cele care alăptează. Ceaiul nu se asociază cu diuretice sintetice.
Da. În unele țări, mai ales în Japonia, se cultivă ca legumă, sub numele de gobo. A fost totuși raportat un caz de reacție anafilactică gravă după rădăcină fiartă, la un bărbat de 53 de ani care avea teste pozitive și la brusture, și la morcov.
Pentru că rădăcinile pot fi contaminate sau confundate. Ceaiuri comerciale de brusture au provocat intoxicații cu atropină, iar în Japonia rădăcini de Datura au fost culese din greșeală în locul celor de brusture. Cumpără rădăcină de la un producător care își verifică materia primă.
Povestea spune că inginerul elvețian George de Mestral a pornit, în anii 1940, de la fructele cu cârlige care se prindeau de blana câinelui lui. Sursele nu se înțeleg asupra plantei: un articol din 2015 vorbește despre fructele de Xanthium strumarium, nu despre brusture.
În engleză, burdock; în franceză, bardane; în germană, Große Klette; în italiană, în spaniolă și în portugheză, bardana; în japoneză, gobo.

Referințe

  1. Keil D.J. Arctium Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
  2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Arctium lappa L., radix, EMA/HMPC/246764/2009, 16 septembrie 2010.
  3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Arctium lappa L., radix, EMA/HMPC/246763/2009 Corr.1, adoptată pe 16 septembrie 2010.
  4. Keil D.J. Arctium tomentosum Miller, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
  5. Keil D.J. Arctium lappa Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
  6. Keil D.J. Arctium minus (Hill) Bernhardi, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
  7. dexonline.ro, articolele „brusture”, „brustur”, „lipan”, „captalan”, „lapuc”, „ciumăfaie”, „mătrăgună”, „tătăneasă”, „seboree” și „inulină”, după DEX ’09, DOOM 3, MDA2, DLRLC, CADE, DEXI, DER, Scriban, Șăineanu, DN și Dicționarul de sinonime.
  8. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  9. Hwang J., Jeong Y., Park J.M., Lee K.H., Hong J.W., Choi J. Biomimetics: forecasting the future of science, engineering, and medicine. International Journal of Nanomedicine, 2015, 10:5701-5713.
  10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Arctium lappa L., radix, EMA/HMPC/509409/2019, adoptat pe 15 ianuarie 2020.
  11. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Arctii radix, EMA/HMPC/37510/2026, 4 martie 2026.
  12. Mizuki A., Tatemichi M., Nakazawa A., Tsukada N., Nagata H., Kinoshita Y. Effects of burdock tea on recurrence of colonic diverticulitis and diverticular bleeding: an open-labelled randomized clinical trial. Scientific Reports, 2019, 9:6793.
  13. Maghsoumi-Norouzabad L., Alipoor B., Abed R., Eftekhar Sadat B., Mesgari-Abbasi M., Asghari Jafarabadi M. Effects of Arctium lappa L. (burdock) root tea on inflammatory status and oxidative stress in patients with knee osteoarthritis. International Journal of Rheumatic Diseases, 2016, 19(3):255-261.
  14. Bryson P.D., Watanabe A.S., Rumack B.H., Murphy R.C. Burdock root tea poisoning. Case report involving a commercial preparation. JAMA, 1978, 239(20):2157.
  15. Rhoads P.M., Tong T.G., Banner W. Jr, Anderson R. Anticholinergic poisonings associated with commercial burdock root tea. Journal of Toxicology. Clinical Toxicology, 1984-1985, 22(6):581-584.
  16. Ushiyama A., Akaboshi C., Ohsawa N., Shimizu T., Matsushima Y., Shimizu H., Hashiguchi S. Identification of Datura species involved in a food-poisoning case using LC-MS/MS and DNA barcoding (în japoneză, cu rezumat în engleză). Shokuhin Eiseigaku Zasshi, 2017, 58(2):86-95.
  17. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Viola tricolor L. and/or subspecies Viola arvensis Murray (Gaud) and Viola vulgaris Koch (Oborny), herba cum flore, EMA/HMPC/131734/2009, publicată în 2011.
  19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth and/or Betula pubescens Ehrh. as well as hybrids of both species, folium, EMA/HMPC/573241/2014, publicată în 2015.
  20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, publicată în 2016.
  21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, publicată în 2011.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a rădăcinii de brusture se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar pentru orice problemă urinară sau de piele care nu trece în 2-4 săptămâni este nevoie de medic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *