Mentă (Mentha × piperita): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Menta (Mentha × piperita) e o plantă perenă aromatică, un hibrid între două izme, cu tulpini roșii-purpurii, frunze dințate și flori mici, în spice. Din frunzele ei uscate se face ceaiul, iar din părțile aeriene proaspete se distilează uleiul esențial, bogat în mentol. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza, pe baza utilizării tradiționale, pentru neplăcerile digestive, precum dispepsia și flatulența, și are o monografie separată pentru uleiul esențial, în forme precise. Mai jos afli cum o recunoști, prin ce se deosebește de celelalte izme, ce conține, ce spun studiile și cum se folosește.

Ce este menta

Menta piperată e o plantă perenă, foarte aromată, din familia Lamiaceae. Poate ajunge la circa 90 cm.¹ E un hibrid, adică rezultatul încrucișării a două specii: Mentha spicata, în engleză spearmint, și izma-broaștei, Mentha aquatica. Semnul × din numele latin arată asta.^{1, 2, 3} Genul Mentha are în jur de 30 de specii, iar numele Mentha × piperita a fost publicat de Linné în 1753, în Species Plantarum.²

În română i se spune mentă sau izmă.³ Pentru ceai se folosește frunza uscată, iar uleiul esențial se obține prin distilare cu abur din părțile aeriene proaspete ale plantei înflorite.¹

Din magazinul Hypericum: Ceai Menta vrac, Tinctura de Menta și Sirop Menta 500 ml.

Cum arată menta

Menta piperată se recunoaște după tulpinile roșii-purpurii, după frunzele dințate, acoperite cu glande, și după mirosul puternic. Florile sunt mici și stau în spice cilindrice, în vârful tulpinilor.^{2, 1}

Cum o recunoști

• Tulpina: ridicată sau înclinată, ramificată, de 30-100 cm, roșie-purpurie, fără peri sau cu câțiva peri mici pe muchii.²
• Frunzele: au codiță scurtă, de 1-2 mm, purpurie, și sunt lanceolate până la ovat-lanceolate, cu marginea dințată neregulat și vârful ascuțit. Sunt acoperite cu glande.²
• Florile: stau în spice cilindrice în vârful tulpinii, întrerupte la bază. Caliciul e tubular, pătat cu purpuriu, iar corola, de circa 4 mm, e albă, cu lobii roșiatici. În Flora Chinei, unde e cultivată, menta înflorește în iulie, iar fructele apar în august.²
• Fructul: mic, brun, de circa 0,7 mm, cu vârful glandular.²
• Mirosul: puternic, caracteristic. Uleiul ei are gust urmat de o senzație de răcoare.¹

Unde crește menta

Agenția Europeană a Medicamentului descrie menta piperată ca plantă perenă, originară din Europa.¹ Flora Chinei o notează în India, Japonia, Kârgâzstan, Rusia, Turkmenistan, Asia de Sud-Vest, Europa și America de Nord și o dă drept cultivată în China.²

În dicționarele românești, menta piperată e „mintă-de-grădină” sau „mintă-moldovenească”, o plantă aromatică cultivată în grădini, folosită la prepararea unor produse medicinale, cosmetice și a unor băuturi.³ Scriban notează că mintă se cultivă foarte mult în Anglia și în Statele Unite.³

Genul Mentha are adesea rizomi sau stoloni, adică tulpini subterane sau culcate, din care planta se întinde.² În pozele de mai jos se văd rădăcinile și rizomii unei plante de mentă piperată crescute în ghiveci, într-o seră.

Mentă sau izmă? Tipuri de mentă

Mulți caută „tipuri de mentă” sau se întreabă dacă menta e același lucru cu izma. În română, cele două cuvinte sunt sinonime: dicționarele dau izma ca nume al mai multor specii de Mentha, iar menta piperată apare și sub numele de izmă-bună.³ Speciile sunt multe, iar numele populare diferă de la o regiune la alta.^{2, 3} Tabelul de mai jos le pune față în față pe cele mai des întâlnite. Doar menta piperată are monografie europeană.⁴

Surse: Flora of China; Go Botany; dexonline; Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2020.^{2, 5, 3, 1}

Compoziția diferă de la o izmă la alta: spearmint conține carvonă, iar în uleiul de mentă piperată carvona e limitată la cel mult 1%.^{2, 1} De aceea, pe etichetă contează numele latin.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are mai multe nume, unele doar regionale. Dicționarele notează mentă, izmă, izmă-bună și izmă-de-leac, dar și mintă, mintă-de-grădină și mintă-moldovenească; în Transilvania, izma se numește și giugiumă.³ În traducerea română a monografiilor, Agenția Europeană a Medicamentului scrie „frunză de izmă bună” și „ulei volatil de izmă bună”, alături de „mentă”. În alte limbi ale Europei, numele vorbește de piper: Pfefferminze, menthe poivrée, mięta pieprzowa.^{6, 7}

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografiile din 2020, pentru celelalte limbi.^{3, 6, 7}

Ce parte se folosește

Se folosesc două părți: frunza uscată, pentru ceai, și uleiul esențial, distilat din părțile aeriene proaspete ale plantei înflorite.¹

• Frunza: întreagă sau tăiată, uscată. Farmacopeea Europeană cere cel puțin 12 ml de ulei esențial la kilogram în frunza întreagă și cel puțin 9 ml la kilogram în cea tăiată.¹
• Uleiul esențial: un lichid incolor, galben-pal sau galben-verzui, cu miros caracteristic și gust urmat de o senzație de răcoare.¹ Flora Chinei notează că uleiul de mentă piperată e folosit la aromatizarea dulciurilor, a bomboanelor, a lichiorurilor și a gumei de mestecat.²
• Forme recunoscute pentru frunză: frunza mărunțită, pentru ceai, și tincturile 1:5, în etanol 45% sau 70%.⁶ Farmacopeea Europeană descrie și un extract uscat din frunză, cu cel puțin 0,5% acid rozmarinic.¹

7 lucruri surprinzătoare despre mentă

1. E un hibrid. Menta piperată a apărut din încrucișarea a două izme, Mentha spicata și Mentha aquatica, de aceea numele ei are semnul ×.^{1, 2}
2. Un exemplar de ierbar are peste trei secole. În ierbarul botanistului englez John Ray (1628-1705) se păstrează unul dintre cele mai vechi exemplare ale hibridului. Cultivarea comercială a început în Anglia în jurul anului 1750.¹
3. În ceai ajunge doar o parte din ulei. După 10 minute de infuzare, în ceai se găsește 20-25% din uleiul esențial al frunzei. Într-un alt studiu, o infuzie conținea 21% din ulei, adică 25 mg pe litru.¹
4. Răcoarea o dau receptorii pentru frig. Uleiul de mentă, aplicat pe piele, stimulează receptorii pentru frig și dă o senzație de răcoare care durează.⁷
5. Ceaiul „pentru digestie” poate agrava refluxul. Efectul carminativ al frunzei e legat de scăderea tonusului sfincterului esofagian, iar monografia spune că persoanele cu reflux gastroesofagian trebuie să evite preparatele din frunze de mentă, pentru că arsurile se pot accentua.^{1, 6}
6. Uleiul de mentă nu e pentru sugari. Sub 2 ani e contraindicat, pentru că mentolul poate provoca oprirea reflexă a respirației și spasmul laringelui.⁷
7. Mentolul e o substanță cristalină. Dicționarele îl descriu ca substanță volatilă cu miros aromatic, în formă de cristale, obținută din uleiul de mentă sau pe cale artificială.³

Ce conține menta

Frunza de mentă conține ulei esențial, flavonoide și acizi fenolici, plus cantități mici de triterpene. În ulei, componentele principale sunt mentolul și mentona.¹

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2020, care citează Farmacopeea Europeană, și monografia pentru ulei.^{1, 7}

Doar o parte din ulei trece în ceai. După 10 minute de infuzare, în ceai se găsește 20-25% din uleiul frunzei, iar aproximativ 75% dintre compușii polifenolici ai frunzei se extrag într-o infuzie.¹ Cifrele de mai sus descriu frunza și uleiul analizate în laborator, nu cana de ceai.

Ca aliment, frunza proaspătă de mentă are, la 100 g, valorile din tabelul de mai jos.

Sursa: U.S. Department of Agriculture, FoodData Central, Peppermint, fresh. Cifrele privesc frunza proaspătă, mâncată ca aliment, în cantități mici, nu ceaiul și nici frunza uscată.⁸

Ceai de mentă sau ulei esențial?

Pe o etichetă cu mentă contează forma. Agenția Europeană a Medicamentului are două monografii, cu forme, doze și precauții diferite.^{6, 7}

• Ceaiul din frunze: frunza uscată, mărunțită, în infuzie, sau tinctura 1:5. Utilizare tradițională, pentru tulburările digestive, precum dispepsia și flatulența.⁶
• Uleiul în capsule gastrorezistente: 0,2-0,4 ml la o doză, de 2-3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, pentru spasme ușoare ale tubului digestiv, flatulență și dureri abdominale, mai ales în colonul iritabil. Capsulele se înghit întregi, ca uleiul să nu se elibereze prea devreme și să irite gura și esofagul.⁷
• Uleiul pe piele, pentru durerea de cap: o soluție cu 10% ulei în etanol, întinsă pe frunte și tâmple, pentru durerea de cap ușoară, de tip tensional. Un tratament pe zi: o aplicare, repetată de până la două ori la 15 minute. Nu se recomandă sub 18 ani.⁷
• Uleiul în alte forme tradiționale: inhalații, pastile, spray oral, unguente nazale și preparate pentru piele, pentru tuse și răceală, dureri musculare locale și mâncărime pe piele intactă.⁷

Monografia pentru ulei acoperă doar formele descrise în ea, iar ceaiul din frunze se judecă după monografia pentru frunză.^{6, 7}

Ce spun studiile

Pentru frunza de mentă, Agenția Europeană a Medicamentului a găsit studii clinice mai ales cu amestecuri de plante, iar un studiu la copii nu spune ce preparat s-a folosit. Din acest motiv a acceptat doar utilizarea tradițională.¹ Pentru ceaiul de mentă, recunoașterea se sprijină doar pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice. Pentru ulei există mai multe studii, dar rezultatele nu sunt la fel.

Surse: Ingrosso și colab., 2022; Weerts și colab., 2020; Göbel și colab., 1996; Agenția Europeană a Medicamentului, 2020.^{9, 10, 11, 1}

Colonul iritabil

Uleiul de mentă în capsule gastrorezistente e cel mai studiat. O sinteză din 2022 a adunat 10 studii randomizate, cu 1.030 de pacienți. Față de placebo, uleiul a părut mai eficient pentru simptomele generale ale colonului iritabil și pentru durerea abdominală, dar reacțiile adverse au fost mai frecvente, iar calitatea dovezilor a fost foarte scăzută.⁹

Un studiu din Țările de Jos, cu 190 de pacienți tratați 8 săptămâni, nu a găsit o diferență semnificativă față de placebo la criteriile principale: răspunsul la durere a fost de 46,8% cu uleiul cu eliberare în intestinul subțire, de 41,3% cu cel cu eliberare în colon și de 34,4% cu placebo. La obiectivele secundare, uleiul cu eliberare în intestinul subțire a adus totuși îmbunătățiri ale durerii, ale disconfortului și ale severității bolii, iar reacțiile adverse, ușoare, au fost mai frecvente cu ulei.¹⁰ Un studiu din SUA, de 6 săptămâni, nu a găsit nicio diferență semnificativă între ulei și placebo: scorul de severitate al colonului iritabil s-a îmbunătățit cu 90,8 puncte la ulei și cu 100,3 la placebo.¹²

Agenția Europeană a Medicamentului a recunoscut în 2020 uleiul în capsule gastrorezistente, ca utilizare bine stabilită, și a notat că unele studii au probleme de metodă: scări nevalidate, perioade scurte de tratament, loturi mici.^{7, 1}

Durerea de cap

Într-un studiu din 1996, cu 41 de pacienți și 164 de crize de durere de cap de tip tensional, o soluție cu 10% ulei de mentă în etanol, întinsă pe frunte și tâmple, a scăzut intensitatea durerii față de placebo încă de la 15 minute. Nu a fost o diferență semnificativă față de 1.000 mg de paracetamol, iar pacienții nu au raportat reacții adverse.¹¹ Agenția notează că studiile sunt mici și că pentru alte preparate cu ulei de mentă nu a găsit studii la această indicație.¹

Dispepsia

Pentru dispepsia funcțională există studii cu un preparat fix, din ulei de mentă și ulei de chimen, în capsule. Într-un studiu cu 114 pacienți, tratați 4 săptămâni, preparatul a fost mai bun decât placebo.¹³ Studiul privește un amestec de uleiuri în capsule, nu ceaiul de mentă.

În laborator

Preparatele din frunze de mentă au relaxat țesutul digestiv și au avut efect antidurere la animale, iar flavonoidele au stimulat secreția de bilă la câini.¹ La subiecți sănătoși și la pacienți, uleiul administrat în stomac sau în colon a relaxat mușchii netezi ai tubului digestiv.⁷ Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă cu ceaiul băut acasă.

Menta nu tratează colonul iritabil și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Preparatele de mentă au precauții diferite, iar uleiul esențial are mai multe restricții decât ceaiul. La frunză, efectul advers cunoscut e agravarea arsurilor la stomac.⁶ Monografia pentru ulei notează, ca frecvente în studiile clinice, arsurile la stomac, arsura în jurul anusului, vederea încețoșată, gura uscată, greața și vărsăturile. Mai pot apărea urină și scaun cu miros de mentol și reacții alergice la mentol, cu frecvență necunoscută.⁷

• Alergia: nu folosesc mentă cei alergici la mentă sau la mentol.^{6, 7}
• Refluxul și hernia hiatală: persoanele cu reflux gastroesofagian evită preparatele din frunze, pentru că arsurile se pot accentua. La cei cu arsuri sau cu hernie hiatală, uleiul poate agrava simptomele, iar tratamentul se oprește.^{6, 7}
• Căile biliare și ficatul: calculii biliari și alte boli ale căilor biliare cer prudență cu ceaiul și cu uleiul. Capsulele cu ulei sunt contraindicate în bolile de ficat, în colangită, în aclorhidrie, adică lipsa acidului din stomac, și în calculii biliari.^{6, 7}
• Copiii: ceaiul nu se recomandă sub 4 ani, din lipsă de date. Uleiul e contraindicat sub 2 ani și la copiii care au avut convulsii; nu se recomandă între 2 și 11 ani pentru inhalații și pe cale orală, sub 8 ani în capsule gastrorezistente și sub 18 ani pentru durerea de cap.^{6, 7}
• Sarcina și alăptarea: siguranța nu a fost stabilită, așa că frunza și uleiul nu se recomandă.^{6, 7}
• Medicamentele: pentru frunză nu s-au raportat interacțiuni. Alimentele sau antiacidele luate odată cu capsulele pot deschide prea devreme învelișul capsulei, iar medicamentele care scad aciditatea stomacului trebuie evitate. În timpul unui tratament cu ulei de mentă se evită alte produse cu ulei de mentă. Raportul Agenției notează și o inhibare slabă a enzimei CYP3A4, care prelucrează unele medicamente, descrisă într-un studiu cu ulei și într-unul cu mentol; sunt necesare cercetări.^{6, 7, 1} Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
• Pielea și ochii: uleiul nu se aplică pe pielea lezată sau iritată. Atingerea ochilor cu mâinile nespălate după aplicare poate provoca iritații.⁷
• Pulegona și mentofuranul: în produsele cu ulei, aportul zilnic de pulegonă și mentofuran trebuie să rămână sub 37,5 mg pe persoană, iar la copii sub 0,75 mg pe kilogram de greutate.⁷
• Alcoolul din tincturi: tincturile și extractele cu etanol cer o etichetare specială pentru alcool și nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool.⁶

Dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.⁶ Uleiul de mentă nu se dă copiilor sub 2 ani.⁷

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, menta piperată are două monografii ale Agenției Europene a Medicamentului, ambele revizuite și adoptate pe 15 ianuarie 2020. Cea pentru frunză e de utilizare tradițională, adică se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice: ceaiul și tinctura sunt recunoscute pentru ameliorarea simptomatică a tulburărilor digestive, precum dispepsia și flatulența.^{6, 1}

Cea pentru ulei are două părți. Utilizarea bine stabilită privește spasmele ușoare ale tubului digestiv, flatulența și durerile abdominale, mai ales în colonul iritabil, și durerea de cap ușoară de tip tensional. Utilizarea tradițională privește tusea și răceala, durerile musculare locale și mâncărimea pe piele intactă.⁷ Pentru ulei există și o intrare în lista Uniunii Europene a preparatelor tradiționale, pentru uz pe piele.¹⁴ Pentru frunză nu s-a putut face o astfel de listă, pentru că lipsesc testele de toxicitate pentru reproducere, de genotoxicitate și de carcinogenitate.¹

Ambele monografii sunt în revizuire periodică: Agenția a cerut în martie 2026 date științifice noi, care puteau fi trimise până pe 15 iunie 2026.¹⁵ Farmacopeea Europeană are monografii pentru frunza de mentă, pentru extractul uscat și pentru uleiul esențial.¹ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru mentă: lista din Regulamentul nr. 432/2012 nu cuprinde mentă sau mentol.¹⁶

În România, menta (Mentha spp.) e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁷

Menta de-a lungul timpului

Menta e un remediu popular pentru probleme digestive de cel puțin două secole, spune raportul Agenției Europene a Medicamentului. Raportul amintește că egiptenii, grecii și romanii cunoșteau menta ca aromă pentru mâncare și pentru scopuri medicale.¹

Hibridul în sine e mai tânăr. Unul dintre cele mai vechi exemplare e în ierbarul botanistului John Ray (1628-1705), iar cultivarea comercială a început în Anglia în jurul anului 1750. Un dicționar medical englez din 1800 descria uleiul de mentă drept un stimulent aromatic, bun pentru greață, pentru dureri spastice de stomac și de intestine și pentru eliminarea gazelor.¹

La noi, cuvintele sunt vechi. Izma apare într-un text din 1574, iar mintă într-un Nou Testament din 1648, în care cărturarilor și fariseilor li se spune: „zeciuiți mintă, cimbrul și cheminul”. Eminescu scrie despre busuiocul și „mint-uscată” de pe policioara icoanei, care umplu casa de „mireasmă pipărată”.³ Scriban, în dicționarul din 1939, notează că infuzia de frunze de mintă face bine stomacului.³

Agenția Europeană a Medicamentului a adoptat prima monografie pentru ulei pe 31 octombrie 2007 și prima monografie pentru frunză pe 4 septembrie 2008. Le-a revizuit pe amândouă în 2020.^{6, 7}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu mentă

Până aici ai citit despre mentă. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza de mentă, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomatică a tulburărilor digestive, precum dispepsia și flatulența.⁶ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Mentă

• 100% frunze de mentă (Mentha piperita), uscate
• Vrac, 30 g
• Pe etichetă: infuzie în 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 3 căni pe zi
• Monografia europeană descrie 1,5-3 g de frunze la 100-150 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi, la adulți⁶

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu mentă: ceai la plic, tinctură și sirop

Menta se găsește la noi și la plic, în tinctură și în sirop. Monografia europeană se referă la frunza uscată, pentru ceai, și la tincturile 1:5, în etanol 45% sau 70%, nu la sirop. Siropul conține extract apos din frunze și ulei esențial de mentă.⁶

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Menta doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Menta

12,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Sirop Menta 500 ml

20,99 lei

Adaugă în coș

Și alte plante pentru digestie

Pentru neplăcerile digestive ușoare, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru floarea de mușețel (balonare și spasme ușoare), fructul de fenicul (spasme ușoare, balonare și flatulență), frunza de anghinare (dispepsie cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență) și iarba de țintaură (tulburări dispeptice ușoare și pierderea temporară a poftei de mâncare).^{18, 19, 20, 21}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Fenicul vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Anghinare vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tintaura vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Mentă, vrac	Infuzie în 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 3 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5-3 g la 100-150 ml, de 3 ori pe zi; nu sub 4 ani; nu la reflux
Ceai Mentă, la plic	1 pliculeț la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 3 căni pe zi	Aceleași precauții; 20 de pliculețe, 30 g
Tinctură de Mentă	25-30 de picături de 3 ori pe zi, în apă sau ceai	Conține alcool, 38%; monografia europeană descrie altă preparare, tinctura 1:5 în etanol 45% sau 70%
Sirop Mentă	Adulți: 2 linguri de 3 ori pe zi; copii: 2 lingurițe de 3 ori pe zi	Conține și ulei esențial de mentă; frunza nu se recomandă sub 4 ani, iar uleiul e contraindicat sub 2 ani
Ceai Mușețel, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi; nu la cei alergici la plantele din familia Asteraceae
Ceai Fenicul, vrac	1 linguriță la 250 ml de apă fierbinte; 1-2 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5 g la 250 ml, lăsat 15 minute, de 3 ori pe zi, cel mult 2 săptămâni la adulți; nu la alergici la plantele din familia Apiaceae sau la anetol
Ceai Anghinare, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale	Monografia europeană: 1,5 g la 150 ml de 4 ori pe zi sau 3 g la 150 ml de 1-2 ori pe zi; nu sub 12 ani și nu la boli ale ficatului sau ale căilor biliare
Ceai Țintaură, vrac	1 lingură la 250 ml de apă fierbinte; 2 căni pe zi, înainte de mesele principale	Monografia europeană: 1-4 g la 200 ml, de până la 4 ori pe zi; nu sub 18 ani și nu în ulcerul peptic

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile europene pentru mentă nu recomandă folosirea în sarcină și alăptare. Dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.^{6, 7, 18, 19, 20, 21}

Întrebări frecvente

Referințe

1. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Mentha x piperita L., folium and aetheroleum, revizia 1, EMA/HMPC/522409/2013, 15 ianuarie 2020.
2. Wu Z.Y., Raven P.H. (ed.). Mentha Linnaeus, în Flora of China, vol. 17 (Lamiaceae), Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 1994, efloras.org.
3. dexonline.ro, articolele „mentă”, „mintă”, „izmă”, „izma-broaștei”, „mentol” și „polei”, după DEX ’09, MDA2, DLR, DLRLC, CADE, DER, Scriban și Șăineanu.
4. European Medicines Agency. Herbal medicines for human use, lista substanțelor din plante evaluate sau aflate în evaluare la Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, generată pe 23 septembrie 2026.
5. Native Plant Trust. Mentha aquatica (water mint), Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/572705/2014, 15 ianuarie 2020.
7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., aetheroleum, revizia 1, EMA/HMPC/522410/2013, 15 ianuarie 2020.
8. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central: Peppermint, fresh, FDC ID 173474, SR Legacy, actualizat în 2019, fdc.nal.usda.gov.
9. Ingrosso M.R., Ianiro G., Nee J. și colab. Systematic review and meta-analysis: efficacy of peppermint oil in irritable bowel syndrome. Alimentary Pharmacology & Therapeutics, 2022, 56(6):932-941.
10. Weerts Z.Z.R.M., Masclee A.A.M., Witteman B.J.M. și colab. Efficacy and safety of peppermint oil in a randomized, double-blind trial of patients with irritable bowel syndrome. Gastroenterology, 2020, 158(1):123-136.
11. Göbel H., Fresenius J., Heinze A., Dworschak M., Soyka D. Effectiveness of Oleum menthae piperitae and paracetamol in therapy of headache of the tension type (articol în germană). Der Nervenarzt, 1996, 67(8):672-681.
12. Nee J., Ballou S., Kelley J.M. și colab. Peppermint oil treatment for irritable bowel syndrome: a randomized placebo-controlled trial. American Journal of Gastroenterology, 2021, 116(11):2279-2285.
13. Rich G., Shah A., Koloski N. și colab. A randomized placebo-controlled trial on the effects of Menthacarin, a proprietary peppermint- and caraway-oil-preparation, on symptoms and quality of life in patients with functional dyspepsia. Neurogastroenterology & Motility, 2017, 29(11), doi:10.1111/nmo.13132.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union list entry on Mentha x piperita L., aetheroleum, revizia 1, EMA/HMPC/679997/2013, 15 ianuarie 2020.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Menthae piperitae folium, EMA/HMPC/57660/2026, și Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Menthae piperitae aetheroleum, EMA/HMPC/57283/2026, 4 martie 2026.
16. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
17. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, 7 iulie 2015.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Foeniculum vulgare Miller subsp. vulgare var. vulgare, fructus, revizia 1, EMA/HMPC/372841/2016, 31 ianuarie 2024, și European Union herbal monograph on Foeniculum vulgare Miller subsp. vulgare var. dulce (Mill.) Batt. & Trab., fructus, revizia 1, EMEA/HMPC/372839/2016, 31 ianuarie 2024.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, 27 martie 2018.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Centaurium erythraea Rafn s.l., herba, EMA/HMPC/277493/2015, 24 noiembrie 2015.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai reflux gastroesofagian, boli ale ficatului sau ale căilor biliare ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi mentă.