Chimen( Carum carvi)
Chimenul (Carum carvi), cunoscut și drept Chim de câmp, Chim sălbatic, Chimeon, Chimin, Chimion, Chiminoc, Cumin, Secăriță, Limă, Piperuș, Cimin, Negralică sau Țipăruș, este o plantă erbacee bianuală, uneori perenă, spontană sau de cultură, condimentară, aromatică și medicinală, care face parte din familia Apiaceae/Umbelliferae (din care fac parte Anasonul, Morcovul, Mărarul, Coriandrul, Chimionul, Țelina sau Păstârnacul). Acesta se caracterizează printr-o rădăcină pivotantă, cărnoasă, slab-ramificată, lungă de cca 40 cm, o tulpină glabră, ramificată de la bază și cu înălțime de până la 1 m. Florile sunt albe sau roz, dispuse câte 10-13 în umbele (înflorire în lunile aprilie-iunie). Fructele sunt diachene oval-alungite, cenușiu-brune, cu gust amărui, înțepător și aromă puternică. Specia este răspândită în Europa și Asia, și crește din regiunea colinară, până în cea subalpină, rareori și în câmpie. Spontan poate fi întâlnită deseori prin fânețe, prundișuri, pajiști sau la marginea pădurilor. Preferă solurile umede, bogate în calciu și expunerea directă la lumina solară.
Cultivat din timpuri străvechi, Chimenul apare menționat în lucrările multor învățați antici precum Dioscoride sau Teofrast. De-a lungul timpului, specia a fost valorificată ca plantă aromatică, medicinală sau condimentară datorită conținutului bogat în ulei volatil (carvonă, limonen). Pe teritoriul actual al țării, strămoșii noștri au folosit decoctul din fructele acestei plante pentru calmarea colicilor intestinale ale copiilor mici, iar în cazul adulților era util pentru calmarea durerilor reumatice și reducerea varicelor. Extern, apa în care fierbeau semințele era folosită la clătirea părului și la combaterea problemelor cutanate (bube). Similar, decoctul din Chimen era folosit și la spălarea feței, pentru catifelarea tenului. Fierte în lapte, semințele (fructele) de Chimen erau consumate pentru tonifierea inimii. La sate, chiar și în zilele noastre, ceaiul de Chimen este băut pentru combaterea răcelilor, stimularea secreției de lapte la femeilor care alăptează sau pentru grăbirea recuperării celor aflați în convalescență.
În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Chimen sunt recomandate pentru efectul lor carminativ, de ușurare a eliminării gazelor intestinale și reducere a balonării. Acesta stimulează secreția salivară, gastrică, intestinală și pancreatică, optimizând digestia și reglând pofta de mâncare. De asemenea, derivatele din Chimen influențează tonusul musculaturii netede calmând spasmele intestinale și reglând peristaltismul intestinal. În doze terapeutice, Chimenul are o acțiune stimulatoare asupra sistemelor respirator și cardiac. Datorită conținutului în fitohormoni, Chimenul este recomandat și în reglarea fluxului menstrual, reducerea disconfortului asociat acestei perioade, ușurarea traversării etapelor menopauzale și stimularea producției de lapte a glandelor mamare. Nu în ultimul rând, infuziile de Chimen ajută la combaterea paraziților intestinali și susțin detoxifierea organismului prin eliminarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din țesuturi pe cale urinară, acționând asupra epiteliului renal și mărind cantitatea de urină eliminată în timp. Este important de menționat faptul că în doze mari, Chimenul poate genera stări de agitație sau insomnie.
Extern, preparatele pe bază de Chimen au o acțiune calmantă, antimicrobiană și antiinflamatoare, fiind recomandate pentru îngrijirea gurii și gâtului, a tenului și scalpului prin: gargare, spălături locale, badijonări sau comprese. Spre exemplu, cataplasmele cu semințe de Chimen fierte ajută la calmarea sânilor inflamați și umflați, iar cremele pe bază de Chimen hidratează, catifelează și conferă strălucire tenurilor terne și devitalizate.
