Fitoterapia: ce este, istoria ei și ce spun dovezile despre plantele medicinale

Fitoterapia înseamnă folosirea plantelor medicinale și a preparatelor din ele, adică a ceaiurilor, a tincturilor, a extractelor și a capsulelor, pentru a susține sănătatea. Numele vine din grecescul phyton, plantă, și therapeia, tratament.¹ Este una dintre cele mai vechi practici medicale cunoscute, dar astăzi nu se mai sprijină doar pe tradiție: din unele plante s-au izolat medicamente moderne, altele au fost testate în studii mari și nu au confirmat ce se spunea despre ele, iar câteva s-au dovedit periculoase. Mai jos găsești istoria fitoterapiei, regulile europene și românești, ce arată studiile și cum alegi un produs din plante fără să te lași păcălit de promisiuni.

Ce este fitoterapia

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) numește medicamente din plante produsele care au ca substanță activă părți din plante sau alte materiale vegetale: plante întregi, materiale vegetale, preparate din ele și produse finite.² Fitoterapia este folosirea acestor produse pentru sănătate.

Ideea de la care pornește este simplă: planta conține substanțe active. Greutatea stă în detalii: ce plantă, ce parte din ea, în ce formă, în ce doză și pentru cât timp. Același nume de plantă poate însemna produse foarte diferite, de la un ceai din flori uscate până la un extract concentrat.³

În practică, același tip de plantă poate ajunge la raft pe trei căi legale diferite: ca medicament, ca medicament tradițional din plante sau ca supliment alimentar. De calea aleasă depind dovezile cerute producătorului și ce are voie să scrie pe ambalaj. Le explicăm mai jos, în capitolul despre reguli.

Surse: rapoartele OMS din 2019 și 2026 și lista plantelor medicinale de pe site-ul EMA, extrasă la 23 septembrie 2026.^{4, 5, 6}

Fitoterapia nu înlocuiește tratamentul prescris de medic. Strategia OMS pentru medicina tradițională 2025-2034 pornește de la principiul „să nu faci rău” și respinge afirmațiile care nu sunt susținute de dovezi științifice.⁷

7 lucruri surprinzătoare despre fitoterapie

1. Un sul de peste 20 de metri păstrează rețete din secolul al XVI-lea î.Hr. Papirusul Ebers are 20,23 metri și 108 coloane de text, iar rețetele din el sunt grupate pe boli și răniri. A fost publicat în 1875 de egiptologul Georg Ebers și se păstrează azi la Biblioteca Universității din Leipzig.^{8, 9} Specialiștii îl socotesc una dintre cele mai vechi și mai complete mărturii despre felul în care se îngrijeau egiptenii.¹⁰
2. Aspirina pornește dintr-o scoarță de salcie. Povestea ei începe acum mai bine de 3.500 de ani, când scoarța de salcie era folosită drept calmant și antitermic. În drumul spre aspirina de azi apar un preot din Oxfordshire, cercetători de la o firmă germană de coloranți, o descoperire premiată cu Nobel și mai multe studii clinice decisive. Autorii articolului din 2017 o numesc cel mai folosit medicament din lume.¹¹
3. Pe la 1800, remediile din plante erau amestecuri cu substanțe active în cantități necunoscute. Pe lângă substanțele active, ele conțineau multe substanțe inerte, în proporții care variau. Între 1803 și 1817, farmacistul Friedrich Sertürner a izolat morfina din opiu, iar descoperirea a deschis un domeniu nou, chimia alcaloizilor.¹²
4. Chinina a început ca pulbere de scoarță băută în vin. Scoarța de chinchona era folosită împotriva malariei din anii 1600, iar misionarii iezuiți din America de Sud o foloseau în 1630. Înainte de 1820, scoarța se usca, se măcina și se amesteca într-un lichid, de obicei vin. În 1820, Pierre Joseph Pelletier și Joseph Caventou au extras din ea substanța pură și au numit-o chinină, care a înlocuit apoi scoarța ca tratament standard al malariei.¹³
5. Un Nobel a pornit de la remedii din plante și de la texte vechi. În 2015, jumătate din Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină a mers la Tu Youyou, pentru artemisinină. Ea a început cu o căutare pe scară largă printre remedii din plante, testate pe animale infectate cu malarie. Un extract din Artemisia annua a ieșit promițător, dar rezultatele erau inconsistente, așa că a recitit literatura veche și a găsit indicii pentru extragerea componentei active.¹⁴ Cealaltă jumătate a premiului a fost pentru un medicament descoperit într-o bacterie din sol, ceea ce arată că nu toate medicamentele din natură vin din plante.¹⁴
6. Două plante din povestea medicamentelor sunt interzise ca suplimente în România. Cea din care se extrage morfina și cea din care se extrage artemisinina se află pe Lista 1 a Ordinului 244/2005, adică printre plantele periculoase pentru consumul uman, care nu au voie să fie vândute prelucrate sau ca suplimente alimentare.¹⁵ Substanțele pure scoase din ele sunt medicamente, cu doză exactă. Numele plantelor sunt în tabelul din capitolul despre reguli.
7. Medicina tradițională este folosită de miliarde de oameni, dar primește sub 1% din finanțarea cercetării. Așa arată OMS în agenda de cercetare publicată în septembrie 2026. Raportul adaugă că prioritățile de cercetare nu au fost aliniate în mod consecvent cu nevoile de dovezi ale celor care decid, ceea ce limitează datele disponibile pentru reglementare și pentru siguranță.⁵

Istoria fitoterapiei: de la papirusul Ebers la farmacia modernă

Textele păstrate despre plantele medicinale acoperă mai bine de trei milenii și jumătate. Mai jos sunt principalele borne, cu sursele lor.

Antichitatea: Egiptul și Dioscoride

Una dintre cele mai vechi mărturii scrise despre îngrijirea sănătății este papirusul Ebers, din Egiptul antic.¹⁰ Peste 1.500 de ani mai târziu, în secolul I, medicul grec Dioscoride a scris De materia medica, considerată cea mai importantă și mai influentă lucrare despre plantele medicinale de la antichitate până în secolul al XVI-lea.¹⁶

Dioscoridele de la Viena, un manuscris ilustrat bazat pe textul lui Dioscoride, a fost făcut la Constantinopol în jurul anului 512, ca dar pentru prințesa Iuliana Anicia. Cuprinde 383 de plante medicinale, descrise și pictate, preluate din De materia medica și din ierbarul lui Krateuas, și este păstrat la Biblioteca Națională a Austriei. Din 1997 face parte din patrimoniul documentar mondial UNESCO.¹⁶

Renașterea: grădinile botanice și prima farmacie din România

În 1545 s-a înființat la Padova prima grădină botanică universitară din lume, cea mai veche care s-a păstrat până azi. UNESCO notează că ea a influențat felul în care au fost studiate plantele medicinale în multe alte grădini din Europa.¹⁷

În România, prima farmacie atestată a funcționat la Sibiu, în Piața Mare, din 1494. Primul spital din țară, mănăstiresc, apăruse tot acolo, în 1292.¹⁸ Farmacia „La Ursul Negru”, care a funcționat din 1600, a fost naționalizată în 1949 și găzduiește azi Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu, cu un patrimoniu de peste 6.900 de piese.¹⁸

Secolul al XIX-lea: din plantă, substanță pură

La cumpăna dintre secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, chimiștii au început să purifice extractele din plante. Morfina a fost izolată între 1803 și 1817, iar chinina în 1820. Munca lui Sertürner a dus la izolarea altor substanțe, între care codeina, stricnina și emetina.^{12, 13} A devenit posibil să separi substanța activă de restul plantei și să-i cauți o doză.

Secolele XX și XXI: de la tradiție la reguli

În Uniunea Europeană, medicamentele tradiționale din plante au primit în 2004 o procedură proprie de înregistrare, simplificată, prin Directiva 2004/24/CE.^{19, 20} În septembrie 2004, Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC) al Agenției Europene a Medicamentelor a înlocuit un grup de lucru mai vechi.²¹ Din 2006, legile medicamentului din România au preluat Directiva 2001/83/CE, cu prevederi suplimentare pentru medicamentele tradiționale din plante.⁴

În 2015, Premiul Nobel pentru artemisinină a arătat cum poate fi folosită tradiția: ca sursă de indicii, verificate apoi în laborator și în studii.¹⁴

Ceai, tinctură, extract, capsule: ce înseamnă fiecare

Aceeași plantă poate fi luată în forme diferite, iar doza și durata nu sunt aceleași. Legislația europeană numește „preparate din plante” ceea ce se obține tratând planta prin extracție, distilare, stoarcere, fracționare, purificare, concentrare sau fermentație, și include aici pulberile, tincturile, extractele, uleiurile esențiale și sucurile stoarse.²²

Fiecare preparat se evaluează separat. Monografia europeană spune pentru ce preparate se aplică, iar un produs poate avea aceeași plantă și să nu fie acoperit de ea. De aceea, doza de pe un ceai nu se aplică automat unei capsule sau unei tincturi.

Cum sunt reglementate plantele medicinale în Europa și în România

În Uniunea Europeană, un produs din plante poate ajunge la raft pe mai multe căi. Calea contează, pentru că de ea depind dovezile cerute producătorului și ce poți citi pe ambalaj.

La medicamentele tradiționale din plante, legea nu cere studii clinice. Cere ca produsul să nu fie dăunător în condițiile de folosire și ca efectele sau eficacitatea să fie plauzibile pe baza unei utilizări și a unei experiențe îndelungate.²² Agenția Europeană a Medicamentelor o spune pe înțelesul pacienților: deși nu sunt suficiente dovezi din studiile clinice, eficacitatea este plauzibilă, iar produsul a fost folosit în siguranță cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 15 în UE.²⁶

Monografiile europene

Ca fiecare țară să nu evalueze de la zero aceeași plantă, Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC) al EMA scrie monografii europene. O monografie spune pentru ce se folosește un preparat din plantă, în ce doză, cât timp, cine nu trebuie să-l ia și ce interacțiuni sunt cunoscute.^{21, 30} Indicațiile unui medicament tradițional trebuie să fie potrivite pentru folosire fără supraveghere medicală, iar unele monografii spun că folosirea este posibilă doar după ce medicul a exclus o boală gravă.³¹

În lista EMA din 23 septembrie 2026 sunt 203 de înscrieri. Dintre ele, 164 au o monografie europeană în vigoare, finală sau în perioada de revizuire periodică. Pentru alte 26, comitetul a publicat doar o declarație publică, fără monografie: fie nu erau îndeplinite condițiile legale, de exemplu dovezi insuficiente despre folosirea îndelungată sau despre siguranță, fie existau alte motive, cum ar fi puține produse pe piață.^{6, 32}

Ce spune legea în România

Pe lângă regulile europene, plantele din suplimente sunt reglementate în România de Ordinul 244/2005. El interzice vânzarea plantelor de pe Lista 1, cea a plantelor periculoase pentru consumul uman, adică, în definiția ordinului, improprii consumului uman, drept produse prelucrate, preparate sau suplimente alimentare. Cere, de asemenea, ca eticheta plantelor medicinale să cuprindă denumirea populară, dacă există, și denumirea științifică.¹⁵ Lista 1 cuprinde, printre altele, trei plante pe care le-ai întâlnit în acest articol:

Mențiunile de sănătate

Un supliment sau un ceai vândut ca aliment poate spune doar ce este permis de reguli. Mențiunile de sănătate sunt interzise dacă nu sunt autorizate și incluse în listele europene.²⁹ În septembrie 2010, Comisia Europeană a oprit evaluarea mențiunilor pentru plante și preparate din plante și le-a pus „în așteptare”.³⁴ Lista mențiunilor autorizate, în versiunea consolidată din 20 august 2025, cuprinde vitamine, minerale, fibre, inulină, fitosteroli, flavanoli din cacao și câteva alimente, precum kiwi verde și prunele uscate, dar nicio plantă medicinală ca atare.³⁵

Un aliment sau un supliment nu are voie să prezinte proprietăți de prevenire, tratament sau vindecare a unei boli umane și nici să le sugereze. Regula se aplică și publicității.²⁸

Ce spun studiile: unde au confirmat și unde nu

Tradiția nu este același lucru cu dovada. Dovada vine din studii în care un grup ia preparatul, iar altul ia placebo, fără ca participanții sau medicii să știe cine ce primește. Iată trei exemple care arată cât de variate sunt rezultatele.

Ginkgo și demența: niciun efect

În studiul american GEM, participanții au primit un extract de ginkgo sau placebo. Dintre ei, 523 au dezvoltat demență: 246 în grupul cu placebo și 277 în grupul cu ginkgo. Raportul de risc a fost 1,12, cu un interval de încredere de 0,94 la 1,33, adică diferența nu a fost semnificativă statistic. Autorii au concluzionat că ginkgo, în doză de 120 mg de două ori pe zi, nu a redus nici frecvența generală a demenței, nici pe cea a bolii Alzheimer, nici la vârstnicii cu memorie normală, nici la cei cu tulburare cognitivă ușoară.³⁶ Studiul a testat doar prevenirea demenței, cu un extract anume și cu această doză; nu spune nimic despre alte folosiri ale plantei.

Echinaceea și răceala: aceeași plantă, două verdicte

Analiza Cochrane din 2014 a strâns 24 de studii dublu-orb, cu 4.631 de participanți și 33 de comparații între preparate de echinaceea și placebo. Preparatele erau făcute din specii și din părți diferite ale plantei. Niciuna dintre cele 12 comparații de prevenție care au raportat numărul persoanelor cu cel puțin o răceală nu a găsit o diferență semnificativă statistic, iar dintre cele 7 studii de tratament care au raportat durata răcelii, doar unul a arătat un efect semnificativ față de placebo. În studiile de prevenție, tendințele au fost constant pozitive, dar nesemnificative statistic. Autorii au concluzionat că produsele cu echinaceea nu au arătat că ajută în tratarea răcelii, deși un beneficiu slab la unele dintre ele este posibil, cu relevanță clinică îndoielnică. Ei observă și că produsele vândute sub numele „echinaceea” diferă mult prin planta folosită, prin metoda de extracție și prin componentele adăugate.³

În 2015, EMA a publicat o monografie pentru un singur preparat: sucul stors din planta proaspătă de Echinacea purpurea. Pe baza utilizării „bine stabilite”, comitetul a recunoscut folosirea lui pe termen scurt, la adulți și la adolescenți peste 12 ani, pentru prevenirea și tratamentul răcelii obișnuite, cel mult 10 zile.³⁷ Utilizarea bine stabilită înseamnă date bibliografice din cel puțin 10 ani în UE, care oferă dovezi științifice despre eficacitate și siguranță, iar comitetul a avut în vedere studii clinice în care preparatele cu suc presat au fost comparate cu placebo.³⁸

Cele două documente nu analizează același lucru: Cochrane a adunat preparate foarte diferite, iar EMA a evaluat unul singur. Lecția practică este că numele plantei de pe etichetă nu ajunge. Contează specia, partea folosită, forma și doza.

Mușețelul: tradiție plauzibilă, dovezi clinice puține

Pentru mușețel, HMPC a analizat mai multe studii clinice și a observat posibile efecte benefice, dar datele au fost insuficiente ca dovezi, mai ales pentru că în aceste studii mușețelul nu a fost comparat cu niciun alt tratament. De aceea, concluziile comitetului se bazează pe utilizarea îndelungată.²⁶ Este o formulare cinstită: spune ce se știe și ce nu.

Tradiția poate arăta unde să cauți, dar nu ține loc de un studiu cu grup de control. Cele mai solide concluzii vin din studii mari, făcute cu aceeași plantă, în aceeași formă și în aceeași doză.

Când plantele fac rău: precauții și interacțiuni

„Natural” nu înseamnă lipsit de riscuri. Câteva întâmplări reale arată de ce există reguli.

Acidul aristolochic și rinichii

În mai 1990, o clinică de slăbit din Belgia a introdus în cură două plante chinezești. Nouă femei tinere, toate din aceeași clinică, au făcut o boală de rinichi cu agravare rapidă, iar la opt dintre ele biopsia a arătat o fibroză întinsă a țesutului interstițial. Șapte dintre ele, sub 50 de ani, ajunseseră în 1991-1992 la insuficiență renală în fază terminală sau aproape terminală și au fost internate pentru dializă. Capsulele luate de paciente aveau alcaloizi diferiți de cei așteptați în plantele chinezești.³⁹

Boala a fost numită ulterior nefropatie cu acid aristolochic. Cohorta belgiană a ajuns la peste 100 de pacienți, după pastile de slăbit care conțineau o plantă chinezească, Aristolochia fangchi. Cazuri au fost observate apoi în toată lumea, iar incidența este probabil mult mai mare decât se credea la început, mai ales în Asia și în Balcani. În Balcani, făina din grâu contaminat cu semințe de Aristolochia clematitis ar putea explica așa-numita nefropatie endemică balcanică.³³

Ficatul și etichetele

Într-o analiză publicată în 2017, leziunile hepatice produse de suplimentele cu plante și de cele alimentare reprezentau 20% dintre cazurile de hepatotoxicitate din Statele Unite, după datele de cercetare. Cele mai des implicate produse sunt steroizii anabolizanți vânduți ca suplimente pentru culturism, extractul din ceaiul verde și suplimentele cu mai multe ingrediente. La majoritatea cazurilor, componenta vinovată nu se cunoaște sau poate fi doar bănuită.⁴⁰

O parte din problemă este eticheta. Rețeaua americană care urmărește leziunile hepatice produse de medicamente și suplimente a analizat conținutul a 272 de produse luate de pacienții ei: 51% aveau o compoziție care nu corespundea etichetei. Cel mai des erau greșite produsele pentru aspect, pentru performanță sexuală și pentru slăbit.⁴¹ Cifra vine dintr-un grup de produse implicate în leziuni hepatice, deci nu arată cât de des se întâmplă în comerțul obișnuit, dar arată de ce contează un producător cunoscut și o compoziție verificabilă.

Medicamentele: exemplul sunătorii

Sunătoarea (Hypericum perforatum), planta al cărei nume latin îl poartă și firma noastră, este un exemplu bine documentat de interacțiune. Monografia europeană spune că preparatele din sunătoare activează mai multe enzime care metabolizează medicamentele (CYP3A4, CYP2B6, CYP2C9, CYP2C19) și o proteină de transport, glicoproteina P, ceea ce poate scădea concentrația în sânge a multor medicamente.⁴²

La preparatele care aduc mai mult de 1 mg de hiperforină pe zi, folosirea împreună cu anticoagulante de tip cumarinic, ciclosporină, tacrolimus pentru uz sistemic, medicamente pentru HIV și unele citostatice este contraindicată. Tot la aceste preparate, femeile care folosesc contraceptive hormonale trebuie să ia măsuri suplimentare de contracepție, pentru că scăderea concentrației hormonilor poate duce la sângerări intermenstruale și la scăderea siguranței contracepției. Monografia mai recomandă să eviți expunerea intensă la radiații UV în timpul folosirii și nu recomandă folosirea sub 18 ani.⁴² Persoanele care iau medicamente cu rețetă trebuie să ceară sfatul medicului sau al farmacistului înainte de a lua sunătoare.

Sarcina, copiii, alergiile și durata

• Sarcina și alăptarea. La tei, roiniță, valeriană și salvie, monografiile citite pentru ceaiurile de mai jos spun că siguranța în sarcină și alăptare nu a fost stabilită, iar în lipsa datelor folosirea nu este recomandată.^{43, 44, 45, 25} Pentru ceaiul de mușețel, monografia spune că siguranța a fost stabilită, dar nu și pentru celelalte preparate din mușețel.³⁰
• Copiii. La roiniță și la valeriană, monografiile nu recomandă folosirea sub 12 ani, iar la salvie, sub 18 ani, din lipsă de date.^{44, 45, 25}
• Alergiile. Mușețelul este contraindicat celor alergici la el sau la alte plante din familia Asteraceae, numită și a compozitelor.³⁰
• Durata. Monografiile spun să te adresezi medicului dacă simptomele persistă peste o perioadă fixă: o săptămână la mușețel, două săptămâni la roiniță, la valeriană și la salvie, pentru disconfortul digestiv.^{30, 44, 45, 25}
• Conducerea auto. Valeriana poate afecta capacitatea de a conduce și de a folosi utilaje.⁴⁵

Cum alegi și folosești un produs din plante

Nu există un test simplu, dar câteva verificări reduc riscurile.

• Caută denumirea științifică și partea plantei. Ordinul 244/2005 cere ca eticheta plantelor medicinale să aibă denumirea științifică și, dacă există, pe cea populară.¹⁵ Pentru medicamentele din plante, ghidul european cere declararea denumirii latine, a părții folosite și, la extracte, a raportului dintre plantă și extract și a solventului.²⁴ Sunt criterii bune și pentru alte produse.
• Nu cumpăra promisiuni. Un aliment sau un supliment care promite că previne, tratează sau vindecă o boală încalcă regula europeană. Dacă ai o boală, ai nevoie de medic, nu doar de o plantă.²⁸
• Respectă doza și durata. Monografiile europene precizează doza și spun când să mergi la medic dacă simptomele persistă.^{30, 44}
• Spune medicului și farmacistului ce plante iei, mai ales dacă ai un tratament cu rețetă.⁴²
• Fii atent în sarcină, la alăptare și la copii. De regulă, siguranța nu a fost stabilită și folosirea nu este recomandată.^{44, 25}
• Nu opri un tratament prescris pentru o plantă. OMS cere ca medicina tradițională să fie folosită pe baza dovezilor și fără să facă rău.⁷

Din magazinul Hypericum

Ceaiuri din plante cu monografii europene

Până aici ai citit despre fitoterapie în general. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile din plante nu sunt medicamente: nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris de medic. Am ales plante care au monografii europene, ca să poți citi ce recunosc ele, pe baza utilizării tradiționale, și ce atenționări au.

Ceai de mușețel, plicuri

• Compoziție: flori de mușețel (Matricaria chamomilla, numită în monografia europeană Matricaria recutita), în cutie cu 20 de plicuri
• Pe etichetă: 1-2 plicuri la 200 ml de apă clocotită, lăsate acoperite câteva minute, de 2-3 ori pe zi
• Monografia europeană, pentru ceaiul băut de adulți și adolescenți: 1,5-4 g de plantă la 150 ml de apă clocotită, de 3-4 ori pe zi
• Pe baza utilizării tradiționale, EMA recunoaște mușețelul pentru tulburările gastrointestinale minore, precum balonarea și spasmele ușoare. Dacă simptomele persistă peste o săptămână, se merge la medic

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Alte patru ceaiuri, aceleași reguli de citit

Teiul, roinița, valeriana și salvia au și ele monografii europene. Pentru fiecare, comitetul EMA a recunoscut, pe baza utilizării tradiționale, anumite folosiri, pe care le găsești în tabelul de mai jos.^{43, 44, 45, 25}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tei doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Roinita doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Valeriana doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Salvie doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Planta	Ce recunoaște monografia europeană, pe baza utilizării tradiționale
Mușețel, flori	Pe cale orală: simptomele minore ale tulburărilor gastrointestinale, precum balonarea și spasmele ușoare. Alte folosiri recunoscute: inhalații pentru simptomele răcelii obișnuite, clătiri pentru inflamațiile gurii și gâtului și folosiri pe piele.30, 26
Tei, flori	Ameliorarea simptomelor răcelii obișnuite și a simptomelor ușoare de stres mental.43
Roiniță, frunze	Ameliorarea simptomelor ușoare de stres mental și ajutor pentru somn; tratarea simptomelor ușoare ale tulburărilor digestive, inclusiv balonare și flatulență.44
Valeriană, rădăcină	Ameliorarea simptomelor ușoare de stres mental și ajutor pentru somn.45
Salvie, frunze	Ameliorarea disconfortului dispeptic ușor, precum arsurile și balonarea; ameliorarea transpirației excesive, a inflamațiilor gurii sau gâtului și a inflamațiilor minore ale pielii.25

Toate aceste indicații se bazează exclusiv pe utilizarea îndelungată, nu pe studii clinice, și sunt pentru folosire fără supraveghere medicală.

Cum se folosesc

Produs	Cât și când	De reținut
Ceai de mușețel, plicuri	1-2 plicuri la 200 ml de apă clocotită, lăsate acoperite câteva minute; 2-3 căni pe zi	Nu se folosește la alergie la mușețel sau la alte plante din familia Asteraceae; dacă simptomele persistă peste o săptămână, se merge la medic
Ceai de tei, plicuri	1-2 plicuri la 200 ml de apă clocotită, lăsate acoperite câteva minute, apoi strecurate; 2-3 căni pe zi	Siguranța în sarcină și alăptare nu este stabilită; dacă simptomele răcelii persistă peste o săptămână sau se agravează, se merge la medic
Ceai de roiniță, plicuri	1-2 plicuri la 200 ml de apă clocotită, lăsate acoperite câteva minute; 2 căni pe zi	Nu se recomandă sub 12 ani, în sarcină și în alăptare; dacă simptomele persistă peste 2 săptămâni, se merge la medic
Ceai de valeriană, plicuri	1-2 plicuri la 200 ml de apă clocotită, lăsate acoperite câteva minute; pe parcursul zilei sau seara, înainte de culcare	Nu se recomandă sub 12 ani, în sarcină și în alăptare; poate afecta capacitatea de a conduce; dacă simptomele persistă sau se agravează după 2 săptămâni, se merge la medic
Ceai de salvie, plicuri	1-2 plicuri la 200 ml de apă clocotită, lăsate acoperite 10-15 minute; 2-3 căni pe zi, înainte sau după mesele principale	Nu se recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare; dacă disconfortul digestiv persistă peste 2 săptămâni, se merge la medic

Dozele sunt cele de pe etichetele produselor, iar atenționările vin din monografiile europene citate. Dacă urmezi un tratament sau ai o boală, discută cu medicul înainte de a lua orice produs din plante.

Înainte să iei un ceai din plante

Ceaiurile nu înlocuiesc tratamentul

Ceaiurile din plante nu tratează și nu previn boli. Dacă ai simptome care persistă, mergi la medic: monografiile europene fixează chiar și limita de timp după care consultul este necesar.

Sarcina, alăptarea și copiii

La tei, roiniță, valeriană și salvie, monografiile spun că siguranța în sarcină și alăptare nu a fost stabilită, iar folosirea nu este recomandată. Roinița și valeriana nu se recomandă sub 12 ani, iar salvia nu se recomandă sub 18 ani.

Medicamentele

Monografiile pentru tei, valeriană și salvie nu raportează interacțiuni, iar cea pentru roiniță spune că nu există date. La mușețel, pentru persoanele cu transplant de rinichi care iau doze mari timp de circa două luni, au fost raportate interacțiuni prin enzimele CYP450. Spune oricum medicului și farmacistului ce plante iei.^{30, 43, 44, 45, 25}

Conducerea auto

Valeriana poate afecta capacitatea de a conduce și de a folosi utilaje; cei afectați nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje.

Întrebări frecvente

Referințe

1. Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a (DEX ’09), și Dicționarul neologismelor, intrarea fitoterapie. Consultate pe dexonline.ro la 7 octombrie 2026.
2. Organizația Mondială a Sănătății. Traditional, complementary and integrative medicine, pagină de informare. Consultată pe who.int la 7 octombrie 2026.
3. Karsch-Völk M., Barrett B., Kiefer D. și colab. Echinacea for preventing and treating the common cold. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2014, 2:CD000530.
4. Organizația Mondială a Sănătății. WHO global report on traditional and complementary medicine 2019. Geneva, 2019, ISBN 978-92-4-151543-6.
5. Organizația Mondială a Sănătății. WHO global research priorities and agenda for traditional, complementary and integrative medicine 2025-2034. Geneva, 16 septembrie 2026, ISBN 978-92-4-012473-8.
6. Agenția Europeană a Medicamentelor. Lista Herbal medicine de pe ema.europa.eu, generată automat la 23 septembrie 2026.
7. Organizația Mondială a Sănătății. Draft global traditional medicine strategy 2025-2034. Documentul A78/4 Add.1 al celei de-a 78-a Adunări Mondiale a Sănătății, 14 mai 2025.
8. Hallmann-Mikołajczak A. Ebers Papyrus. The book of medical knowledge of the 16th century B.C. Egyptians (în poloneză). Archiwum Historii i Filozofii Medycyny, 2004, 67(1):5-14.
9. Universitätsbibliothek Leipzig. Papyrus Ebers, ediție digitală, papyrusebers.de. Consultată la 7 octombrie 2026.
10. Hartsock J.A., Halverson C.M.E. Lost in translation: the history of the Ebers Papyrus and Dr. Carl H. von Klein. Journal of the Medical Library Association, 2023, 111(4):844-851.
11. Desborough M.J.R., Keeling D.M. The aspirin story: from willow to wonder drug. British Journal of Haematology, 2017, 177(5):674-683.
12. Krishnamurti C., Rao S.C. The isolation of morphine by Serturner. Indian Journal of Anaesthesia, 2016, 60(11):861-862.
13. Achan J., Talisuna A.O., Erhart A. și colab. Quinine, an old anti-malarial drug in a modern world: role in the treatment of malaria. Malaria Journal, 2011, 10:144.
14. Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska. The 2015 Nobel Prize in Physiology or Medicine, comunicat de presă, 5 octombrie 2015.
15. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
16. Universitätsbibliothek Tübingen. Wiener Dioskurides. Pagină consultată pe uni-tuebingen.de la 7 octombrie 2026.
17. UNESCO, Centrul Patrimoniului Mondial. Botanical Garden (Orto Botanico), Padua. Pagină consultată pe whc.unesco.org la 7 octombrie 2026.
18. AGERPRES. Sibiu: Turiștii pot afla istoria fascinantă a primei farmacii românești, înființată după o pandemie de ciumă. 8 iulie 2020.
19. Directiva 2004/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de modificare, în ceea ce privește medicamentele tradiționale din plante, a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman.
20. Agenția Europeană a Medicamentelor. Herbal medicinal products, pagină de prezentare. Consultată pe ema.europa.eu la 7 octombrie 2026.
21. Agenția Europeană a Medicamentelor. Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC), pagină de prezentare. Consultată pe ema.europa.eu la 7 octombrie 2026.
22. Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, versiunea consolidată: articolul 1 punctele 29-32 și articolele 16a și 16c.
23. Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC). Glossary on herbal teas. EMA/HMPC/5829/2010 Rev.1, 15 iulie 2010.
24. HMPC, CHMP și CVMP. Guideline on declaration of herbal substances and herbal preparations in herbal medicinal products/traditional herbal medicinal products. EMA/HMPC/CHMP/CVMP/287539/2005 Rev.1, 11 martie 2010.
25. HMPC. European Union herbal monograph on Salvia officinalis L., folium. EMA/HMPC/277152/2015, 20 septembrie 2016.
26. Agenția Europeană a Medicamentelor. Medicament din plante: rezumat destinat publicului, floare de mușețel. EMA/490629/2015, 20 octombrie 2015.
27. Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare, articolul 2.
28. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, articolul 7.
29. Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, articolul 10.
30. HMPC. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos. EMA/HMPC/55843/2011, 7 iulie 2015.
31. HMPC. Public statement on the interpretation of therapeutic indications appropriate to traditional herbal medicinal products in Community herbal monographs. EMA/HMPC/473587/2011, adoptată la 13 septembrie 2011.
32. HMPC. Procedure on the publication of HMPC public statements when Community herbal monographs on herbal substances, preparations and/or combinations thereof are not established. EMA/HMPC/84530/2010.
33. Debelle F.D., Vanherweghem J.L., Nortier J.L. Aristolochic acid nephropathy: a worldwide problem. Kidney International, 2008, 74(2):158-169.
34. Comisia Europeană. Questions and answers on the list of permitted health claims. MEMO/11/868, Bruxelles, 5 decembrie 2011.
35. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor, versiunea consolidată din 20 august 2025.
36. DeKosky S.T., Williamson J.D., Fitzpatrick A.L. și colab. Ginkgo biloba for prevention of dementia: a randomized controlled trial. JAMA, 2008, 300(19):2253-2262.
37. HMPC. European Union herbal monograph on Echinacea purpurea (L.) Moench, herba recens. EMA/HMPC/48704/2014, 24 noiembrie 2015.
38. Agenția Europeană a Medicamentelor. Medicament din plante: rezumat destinat publicului, iarbă proaspătă de Echinacea, pălăria soarelui. EMA/481797/2015.
39. Vanherweghem J.L., Depierreux M., Tielemans C. și colab. Rapidly progressive interstitial renal fibrosis in young women: association with slimming regimen including Chinese herbs. The Lancet, 1993, 341(8842):387-391.
40. Navarro V.J., Khan I., Björnsson E. și colab. Liver injury from herbal and dietary supplements. Hepatology, 2017, 65(1):363-373.
41. Navarro V., Avula B., Khan I. și colab. The contents of herbal and dietary supplements implicated in liver injury in the United States are frequently mislabeled. Hepatology Communications, 2019, 3(6):792-794.
42. HMPC. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1. EMA/HMPC/7695/2021, adoptată la 23 noiembrie 2022, publicată în 2023.
43. HMPC. Community herbal monograph on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne or their mixtures, flos. EMA/HMPC/337066/2011, 22 mai 2012.
44. HMPC. Community herbal monograph on Melissa officinalis L., folium. EMA/HMPC/196745/2012, 14 mai 2013.
45. HMPC. European Union herbal monograph on Valeriana officinalis L., radix. EMA/HMPC/150848/2015, 2 februarie 2016.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale nu tratează și nu previn boli, iar suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată sau tratamentul prescris. Dacă urmezi un tratament sau ai o boală, discută cu medicul înainte de a folosi orice produs din plante.