Aloe (Aloe vera): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Aloea (Aloe vera) e o plantă suculentă, cu frunze groase, cărnoase, cu dinți mici pe margine, și cu flori galbene, atârnate într-un racem înalt. Din frunza ei se obțin două lucruri diferite: gelul transparent din interior și sucul din stratul galben de sub coajă, care, uscat, se numește aloe în farmacopei. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării bine stabilite, doar sucul uscat, pentru constipația ocazională, cel mult o săptămână. Pentru gel, Agenția nu consideră evidentă o utilizare medicinală. Mai jos afli cum o recunoști, de unde vine numele, ce spun studiile, ce trebuie știut despre siguranță și ce spune legea.

Ce este aloea

Aloea e o plantă perenă, suculentă, cu tulpina scurtă, care face lăstari și formează tufe dese.¹ Face parte din genul Aloe, cu peste 300 de specii, în principal din sudul și din regiunile tropicale ale Africii.² Numele științific acceptat azi e Aloe vera (L.) Burm.f., iar Aloe barbadensis Mill. e un sinonim.^{3, 2, 4} Unele surse o așază în familia liliaceelor sau a aloaceelor, iar clasificarea actuală, în Asphodelaceae.^{1, 2, 3}

Când se spune „aloe”, se pot înțelege trei lucruri: planta, gelul din frunză și sucul uscat din frunză. În farmacopei, cuvântul „aloe” se referă la sucul uscat, nu la gel, iar confuzia dintre cele două durează de multă vreme.⁴ De aceea le tratăm mai jos separat.

Din magazinul Hypericum: Capsule Aloe Vera și Crema de maini piele uscata si crapata cu Aloe si Catina 100ml.

Cum arată aloea

Aloea se recunoaște după rozeta de frunze groase, lungi, ascuțite, cu dinți mici pe margine, și după racemul înalt, cu flori galbene atârnate.^{1, 2}

Cum o recunoști

• Frunzele: în rozetă, lanceolate sau în formă de sabie, de 15-35 cm lungime, uneori până la 50 cm, și de 4-5 cm lățime, uneori până la 7 cm. Sunt verzi-cenușii, uneori cu puncte sau pete albe, adesea roșiatice spre vârf sau pe margini. Marginea are dinți rari, la 1-1,5 cm unul de altul, iar vârful are 2-3 dinți.^{2, 1}
• Tulpina: scurtă, de până la 50 cm, cu teci uscate care rămân pe ea. Face lăstari și formează tufe.^{2, 1}
• Inflorescența: un racem drept, de obicei neramificat, pe o tulpină de 60-90 cm după Flora of China și de 100-150 cm după Flora of North America. Racemul propriu-zis e cilindric, des, de 30-40 cm lungime și 5-6 cm lățime.^{1, 2}
• Florile: galbene sau galbene-palide, cu pete roșii, lungi de 2,5-3 cm, plecate în jos. Au 6 stamine, iar stilul iese afară din floare.^{2, 1}
• Fructul: o capsulă.^{2, 1}

Când înflorește aloea? Dicționarul dendrofloricol dă februarie-mai, cu flori galbene de până la 2,8 cm, într-un racem des, pe o tulpină de până la 60 cm. Flora of North America notează înflorirea din primăvară până în iarnă, uneori și în alte perioade.^{5, 2}

Unde crește aloea

Nu se știe cu precizie unde a apărut aloea. Flora of China notează că originea ei e ascunsă de istoria lungă a cultivării și de lipsa unor populații sălbatice sigure; probabil a pornit din regiunea Mediteranei. Flora of North America o crede nativă în insulele Atlanticului: Canare, Madeira și Capul Verde.^{1, 2} Speciile cele mai apropiate de ea sunt din nord-estul Africii tropicale și din Arabia.¹

Azi se cultivă pe scară largă și crește și în stare subspontană: în sudul Statelor Unite, în Arizona, Florida și Texas, în jurul Mediteranei și pe insulele Atlanticului, în locuri însorite, nisipoase, pe marginea drumurilor, de la nivelul mării până la 1.300 m.² În China se cultivă pentru folosirea medicinală și poate s-a naturalizat în valea Yuan Jiang, din Yunnan.¹ La noi, dicționarele spun că aloea se cultivă ca plantă ornamentală de cameră.⁵

Aloe vera sau alte specii de aloe?

Genul Aloe are peste 300 de specii, cu flori albe, galbene, roz, portocalii sau roșii.^{2, 5} După o sinteză din 2015, doar câteva, Aloe vera, Aloe ferox și Aloe arborescens, sunt folosite în comerțul mondial.⁶ Farmacopeea Europeană numește „aloe de Barbados” sucul uscat din Aloe vera și „aloe de Cap” pe cel din Aloe ferox și din hibrizii ei.⁴

Surse: Flora of North America; Flora of China; dexonline, Dicționarul dendrofloricol; Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2016.^{2, 1, 5, 4}

Alte specii cultivate arată altfel. Dicționarul dendrofloricol descrie, de pildă, Aloe variegata, cu frunze de până la 12 cm, verzi, cu pete albe, în rozete dese, și cu flori roșii.⁵ Pentru Aloe vera, floarea galbenă, în racem des, e semnul cel mai la îndemână, dar nu e sigur, pentru că la multe specii de aloe culoarea florii variază.¹ Pe o etichetă contează deci numele latin, nu doar cuvântul „aloe”.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește aloe, iar forma articulată e aloea. Există și variantele aloes și aloi, iar un nume mai rar e sabur, un cuvânt venit din turcă, care numea și planta, și substanța amară scoasă din frunze.⁵ Pentru Aloe ferox și pentru Aloe succotrina, dicționarul de sinonime dă, pe lângă sabur, și numele regional fiere-de-urs.⁵

Surse: dexonline, pentru română; Flora of North America și Flora of China, pentru engleză și chineză; GBIF, pentru franceză, portugheză și germană; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru „Curaçao-Aloe”.^{5, 2, 1, 3, 7}

Cum se scrie corect? „Aloe”, cu pronunția a-lo-e, iar forma articulată e „aloea”. „Alio vera”, cum se mai caută pe internet, nu apare în dicționare; numele latin al plantei e Aloe vera.⁵

Ce parte se folosește: gelul sau sucul uscat

Frunza de aloe are trei straturi: o coajă verde, groasă, care o apără; un strat galben, de sub coajă, cu derivați hidroxiantracenici; și, în mijloc, un gel transparent, gelatinos.⁸ Din ele se fac produse foarte diferite.

• Gelul: e un gel incolor, mucilaginos, din celulele parenchimului frunzei. Frunzele se „filetează”, adică li se îndepărtează coaja verde, iar fileurile se folosesc imediat sau se liofilizează. Dacă se îndepărtează și celulele cu antranoide de dedesubt, gelul nu conține antranoide.⁴ Gelul curat are derivați hidroxiantracenici doar ca impurități, în urme.⁹ Monografia europeană nu îl acoperă: pentru gel, Agenția nu consideră evidentă o utilizare medicinală.⁴
• Sucul uscat: se obține tăind frunza transversal, aproape de bază, și ținând-o înclinată, ca sucul din celulele speciale de sub coajă să curgă; curge în circa 6 ore. Sucul se lasă apoi să se usuce, cu sau fără căldură.⁴ Aceasta e „aloea” din farmacopei. Farmacopeea Europeană cere, pentru aloea de Barbados, cel puțin 28% derivați hidroxiantracenici, calculați ca barbaloină, iar pentru aloea de Cap, cel puțin 18%.⁴
• Extractul din frunza întreagă: se face din toată frunza, inclusiv din stratul galben. Un astfel de extract, nedecolorat, a fost dat în studii de 2 ani șobolanilor și șoarecilor; rezultatele sunt la „Ce spun studiile”.⁴

Gelul și sucul uscat au, după Agenția Europeană a Medicamentului, compoziții chimice și proprietăți terapeutice destul de diferite.⁴

7 lucruri surprinzătoare despre aloe

1. Frunza are trei straturi. Coaja verde, stratul galben cu derivați hidroxiantracenici și gelul transparent din mijloc sunt trei straturi cu conținut foarte diferit.⁸
2. Sucul curge singur. Dacă tai frunza aproape de bază și o ții înclinată, sucul din celulele speciale de sub coajă curge în circa 6 ore. Apoi se usucă și devine „aloea” din farmacopei.⁴
3. Nu se știe sigur de unde vine. Nu se cunosc populații sălbatice sigure, iar istoria lungă a cultivării a încurcat urmele. Flora of China o crede originară din regiunea Mediteranei, Flora of North America din insulele Atlanticului.^{1, 2}
4. Are un nume rar, turcesc. Aloea se mai numește sabur, cuvânt venit din turcă. Scriban nota că fibrele din frunzele ei serveau la frânghii și la cergi.⁵
5. Dioscoride o descria acum aproape 2.000 de ani. În anii 50-70 d.Hr., o pomenea ca purgativ pentru stomac și abdomen. Raportul european adaugă o legendă: Aristotel l-ar fi convins pe Alexandru cel Mare să cucerească insula Socotra, ca să aibă destulă aloe pentru rănile soldaților.⁴
6. Într-un studiu, aloea a încetinit vindecarea. La rănile chirurgicale lăsate să se vindece singure, aloea a întârziat vindecarea cu 30 de zile, într-unul dintre cele 7 studii din sinteza Cochrane despre aloe pe răni.¹⁰
7. O interdicție europeană a fost anulată, apoi atacată. În 2021, Comisia Europeană a interzis în alimente preparatele din frunza de aloe cu derivați hidroxiantracenici. În 2024, Tribunalul a anulat interdicția, iar Comisia a atacat hotărârea la Curtea de Justiție.^{11, 8, 12}

Ce conține aloea

Ce conține aloea depinde de partea frunzei. Raportul european descrie doar sucul uscat; gelul nu e acoperit de el.⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2016 și monografia din 2016; Reynolds și Dweck, 1999; Baldi și colab., 2021.^{4, 7, 13, 9}

În monografia europeană, extractul din sucul uscat e standardizat: extract uscat, făcut cu apă, cu 28,6-36,6% derivați hidroxiantracenici, calculați ca aloină.⁷ Cifrele descriu sucul uscat, nu gelul și nu o capsulă anume.

Ce spun studiile

Pentru aloe, studiile trebuie despărțite după ce s-a testat: sucul uscat, gelul, pe piele sau pe cale orală, ori extractul din frunza întreagă. Mai jos sunt cele pe care s-a sprijinit Agenția Europeană a Medicamentului și cele mai solide sinteze despre aloea pe piele și pe cale orală.

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2016; Dat și colab., 2012; Huang și colab., 2024; Ahluwalia și colab., 2020.^{4, 10, 14, 15}

Sucul uscat și constipația

Pentru aloea de Barbados și pentru cea de Cap nu există studii clinice care să fi evaluat eficacitatea în constipația ocazională. Agenția s-a sprijinit pe date farmacologice, pe experiență clinică și pe asemănarea cu alte laxative cu derivați hidroxiantracenici, în primul rând cu frunza de senna.⁴ Recunoașterea europeană e deci una de utilizare bine stabilită, adică de cel puțin 10 ani de folosire în Uniunea Europeană, nu una bazată pe studii clinice cu aloe.¹⁶

Aloea pe piele: răni și arsuri

O sinteză Cochrane din 2012 a găsit 7 studii randomizate, cu 347 de participanți, despre aloe aplicată pe răni. Aloea nu a grăbit vindecarea arsurilor față de sulfadiazina argentică. După hemoroidectomie, vindecarea a fost mai scurtă, iar după biopsii de piele nu a fost nicio diferență. Într-un studiu pe ulcere de presiune, diferența nu a fost semnificativă, iar la rănile chirurgicale lăsate să se vindece singure aloea a întârziat vindecarea cu 30 de zile. Studiile erau de calitate slabă, cu risc mare de erori, iar autorii au conchis că lipsesc dovezile de calitate care să susțină aloea pe răni.¹⁰

O metaanaliză din 2024, cu 9 studii randomizate, dintre care 6 au dat date despre durata vindecării, a găsit că, la arsurile de gradul doi, aloea scurtează vindecarea cu în medie 3,76 zile față de alte produse aplicate pe piele (interval de încredere de 95%: 1,84-5,69 zile), fără diferențe la durere sau la infecții. Autorii spun că efectul asupra durerii rămâne nesigur.¹⁴

Aloea pe cale orală: sindromul colonului iritabil

Trei studii randomizate au testat extracte de aloe la oameni cu sindromul colonului iritabil. În cel din 2006, cu 58 de pacienți, răspunsul după o lună a fost de 35% cu aloe și de 22% cu placebo, o diferență nesemnificativă (p = 0,763).¹⁷ În cel din 2015, cu 68 de pacienți, răspunsul a fost de 55% față de 31% (p = 0,09), iar criteriul principal nu a fost atins.¹⁸ În cel din 2020, cu 160 de pacienți care au terminat studiul, aloea nu a fost mai bună decât inulina folosită drept control: au răspuns 39% față de 45% (p = 0,49).¹⁵ O sinteză din 2015 notează că gelul e promovat pentru constipație, tulburări digestive și imunitate, dar că informațiile convingătoare despre proprietățile lui sunt puține.⁶

În laborator și pe animale

Raportul european descrie multe studii de laborator și pe animale, dar notează că partea de plantă folosită nu e mereu precizată și că, în afara efectului laxativ al sucului uscat, nu există studii clinice adecvate pentru alte efecte.⁴ Într-un studiu de 2 ani, un extract din frunza întreagă, nedecolorat, dat în apa de băut, a produs îngroșarea mucoasei intestinului la șobolani și la șoareci și tumori ale intestinului gros la șobolani. Agenția notează că rezultatul nu se poate aplica direct la om, pentru că extractul nu era caracterizat: nu se cunosc conținutul lui în derivați hidroxiantracenici și o doză comparabilă la om. Totuși, împreună cu celelalte date, studiul contribuie la îngrijorarea privind genotoxicitatea și potențialul cancerigen al antrachinonelor.⁴

Aloea nu tratează bolile digestive sau rănile, iar produsele cu aloe nu înlocuiesc tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Siguranța depinde de ce parte din frunză e în produs. Sucul uscat conține derivați hidroxiantracenici și e un laxativ cu reguli stricte de folosire; gelul curat conține doar urme din ei.^{7, 9}

• Cine nu ia sucul uscat: copiii sub 12 ani, femeile gravide sau care alăptează, cei cu obstrucție sau îngustare a intestinului, atonie, apendicită, boli inflamatorii intestinale, durere abdominală de cauză necunoscută sau deshidratare severă.⁷
• Cât timp: nu mai mult de o săptămână, de obicei două-trei doze în acest interval. Folosirea mai mult decât pentru scurt timp poate duce la dereglarea funcției intestinului și la dependență de laxative. Dacă ai nevoie zilnic de laxative, trebuie căutată cauza constipației.⁷
• Medicamentele: cine ia glicozide cardiace, antiaritmice, medicamente care alungesc intervalul QT, diuretice, corticosteroizi sau rădăcină de lemn-dulce trebuie să întrebe medicul înainte, pentru că pierderea de potasiu le poate agrava efectul.⁷
• Efecte nedorite: dureri abdominale și crampe, cu scaune lichide, mai ales la cei cu colon iritabil. La folosire îndelungată, mucoasa intestinului se poate pigmenta (pseudomelanosis coli), dar pigmentul dispare după oprire. Urina poate deveni galbenă sau roșu-brun, fără importanță clinică. La folosire prelungită pot apărea pierderi de apă și de electroliți, cu proteine sau sânge în urină.^{7, 4} Supradozarea dă colici și diaree severă, iar supradozele cronice cu produse cu antranoide pot duce la hepatită toxică.⁷
• Alergia: pot apărea reacții de hipersensibilitate, cu frecvență necunoscută.⁷ Pentru gel, o sinteză din 1999 avertiza că pot apărea efecte alergice la unii pacienți.¹³
• Sarcina și alăptarea: sucul uscat e contraindicat, pentru că datele experimentale arată un risc genotoxic al unor antranoide, iar după alte antranoide s-au găsit metaboliți activi în laptele matern. Pentru gel, sursele consultate nu dau date despre sarcină și alăptare.⁷
• Derivații hidroxiantracenici pe termen lung: în 2017, EFSA a socotit că derivații hidroxiantracenici trebuie priviți ca genotoxici și cancerigeni, în lipsa unor date care să arate contrariul, și nu a putut indica o doză zilnică fără risc.^{19, 8} În 2021-2022, Agenția Europeană a Medicamentului a analizat trei lucrări noi, despre aloe-emodină și despre suc de Aloe ferox, cu rezultate negative sau neconcludente, și a păstrat monografia și contraindicațiile, până când un efect genotoxic va fi exclus fără îndoială.²⁰

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, sucul uscat de aloe are din 2006 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare bine stabilită, revizuită în 2016. Ea acoperă o singură indicație: folosirea pe termen scurt în constipația ocazională, cu un extract uscat standardizat, la adolescenți peste 12 ani și la adulți, cel mult o săptămână.⁷ În 2021-2022, Comitetul a evaluat date noi de toxicitate și a lăsat monografia neschimbată.²⁰ Raportul de evaluare nu acoperă gelul, pentru care o utilizare medicinală nu e considerată evidentă, și nu a stabilit o monografie de utilizare tradițională pentru alte folosiri, precum cele pe răni sau pe abcese, pentru că preparatele folosite nu sunt descrise suficient.⁴

Aloea de Barbados, aloea de Cap și extractul uscat standardizat au monografii în Farmacopeea Europeană.⁴ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru aloe.²¹

Pentru alimente, inclusiv suplimentele, situația e încă nelămurită. În 2021, Regulamentul (UE) 2021/468 a trecut „preparatele din frunza de Aloe care conțin derivați hidroxiantracenici” pe lista substanțelor interzise în alimente, în Partea A a Anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006.¹¹ La 13 noiembrie 2024, Tribunalul Uniunii Europene a anulat această intrare, pe motiv că interdicția viza toate aceste preparate, indiferent de cantitatea de derivați hidroxiantracenici pe care o conțin.⁸ Comisia a atacat hotărârea la Curtea de Justiție, la 22 ianuarie 2025.¹² La 10 septembrie 2026, avocatul general a propus Curții să anuleze hotărârile Tribunalului și să retrimită cauzele spre judecare Tribunalului, pentru examinarea celorlalte motive.²² La data redactării acestei pagini, în octombrie 2026, hotărârea Curții nu fusese publicată. Reglementarea privește alimentele; medicamentele din plante, autorizate ca medicamente, au alte reguli.

În România, aloea, Aloe vera și Aloe ferox, e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme predozate, precum capsulele. Ambele sunt marcate cu asterisc: pentru plantele marcate astfel, Ordinul prevede că limitele maxime de substanțe active și de indicatori se aprobă printr-un ordin comun al ministerelor agriculturii și sănătății. Aloea nu e pe lista plantelor periculoase.²³

Aloea de-a lungul timpului

Raportul european spune că aloea e folosită de peste 6.000 de ani, la boli foarte diferite. Egiptenii antici ar fi folosit-o la rănile de luptă, iar grecii la basici, la arsuri, la ulcerele de la picioare și la tulburările intestinului și ale stomacului.⁴ Dioscoride, în anii 50-70 d.Hr., o descria ca purgativ pentru stomac și abdomen, iar pe piele, la răni și la ulcere. În Anglia, aloea se folosea încă din secolul al X-lea.⁴

În secolele următoare, textele farmaceutice o înregistrează mai ales ca purgativ, așa cum fac British Pharmaceutical Codex, din 1911, și Dispensatory of the United States, din 1918. Raportul european notează că, în textele vechi, preparatele de aloe nu se deosebesc mereu: probabil că pe piele se folosea gelul, nu sucul uscat, dar descrierile nu sunt clare.⁴

La noi, dicționarele spun că aloea se cultivă ca plantă de cameră, iar saburul, substanța solidă, amară, scoasă din frunzele unor specii de aloe, e folosit în farmacie.⁵ După 2017, atenția s-a mutat pe siguranța derivaților hidroxiantracenici: în 2021 au venit interdicția europeană din alimente, în 2024 anularea ei de către Tribunal, iar în 2026, concluziile avocatului general, descrise mai sus.^{19, 11, 8, 22}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu aloe

Până aici ai citit despre aloe. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște sucul uscat de aloe, pe baza utilizării bine stabilite, pentru constipația ocazională, pe termen scurt.^{7, 16} Capsulele noastre Aloe Vera conțin extract din gel, nu suc uscat, deci monografia europeană nu se referă la ele. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Capsule Aloe Vera

• Extract hidroetanolic 200:1 din gel de aloe vera (Aloe barbadensis Mill.), 95 mg pe capsulă, și dextrină rezistentă
• Flacon cu 60 de capsule vegetale
• Pe etichetă: 1-2 capsule pe zi, înainte sau între mese, cu suficient lichid; cel mult 3 luni, apoi pauză de cel puțin o lună
• Monografia europeană se referă la sucul uscat, nu la gel: 10-30 mg derivați hidroxiantracenici, calculați ca aloină, o dată pe zi, seara, cel mult o săptămână⁷

38,56 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu aloe: capsule cu spirulină și creme de mâini

Aloea se găsește la noi și în capsulele cu spirulină și cătină-albă, cu 0,8 mg de extract de aloe vera pe capsulă, și în două creme de mâini, cu ulei de cătină-albă și extract de aloe vera (în lista de ingrediente: „Aloe Vera Callus Extract”). Cremele sunt cosmetice, de uz extern. Pentru aceste produse nu există o monografie europeană.

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Spirulina cu Aloe si Catina Alba

38,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Crema de maini piele uscata si crapata cu Aloe si Catina 100ml

21,41 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Crema de maini Antiaging cu Acid Hialuronic si Coenzima Q10 70ml

19,99 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, alte plante: crușin, psyllium și in

Pentru constipația ocazională sau obișnuită, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare bine stabilită și pentru scoarța de crușin, pentru semințele de in și pentru semințele și tegumentele de psyllium (Plantago ovata).^{24, 25, 26, 27} Crușinul conține, ca aloea, derivați hidroxiantracenici, deci are aceleași limite: o doză seara, cel mult o săptămână.²⁴ Semințele de in și de psyllium se iau cu multă apă, nu imediat înainte de culcare, iar dacă constipația nu trece în 3 zile e nevoie de medic sau de farmacist. Monografiile de in și de psyllium sunt în curs de revizuire periodică.^{25, 26, 27, 28}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Crusin vrac

7,13 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Seminte de In 300g

18,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Psyllium seminte 150g

19,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tarate de Psyllium 200g

29,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Capsule Aloe Vera	1-2 capsule pe zi, înainte sau între mese, cu suficient lichid; cel mult 3 luni, apoi pauză de cel puțin o lună	Extract din gel, 95 mg pe capsulă; monografia europeană nu se referă la gel
Capsule Spirulina cu Aloe și Cătină-albă	3 capsule pe zi, câte una înainte de mesele principale; 2 cure pe an, de câte 30 de zile	Extract de aloe vera, 0,8 mg pe capsulă, alături de spirulină și cătină
Creme de mâini cu extract de aloe vera	Se aplică pe pielea curățată, cu masaj ușor până la absorbție, de câte ori e nevoie	Cosmetice, de uz extern; ingrediente: extract de aloe vera, ulei de cătină-albă, glicerină
Ceai Crușin vrac	Decoct din scoarță mărunțită; o cană seara, înainte de culcare; cure de cel mult 7 zile	Monografia europeană: cel mult 30 mg derivați hidroxiantracenici în 150 ml, o dată pe zi, seara
Semințe de In	Ca atare, măcinate sau în preparate culinare, cu suficient lichid	În monografie: 10-15 g de semințe cu 150 ml de lichid, de 2-3 ori pe zi, nu înainte de culcare
Psyllium, semințe sau tărâțe	Cu o cantitate suficientă de lichid, în apă, în iaurt sau în alte preparate	În monografii: 30 ml de apă la fiecare gram; nu imediat înainte de culcare

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pe scurt. Monografia de aloe se referă doar la sucul uscat, la adolescenți peste 12 ani și la adulți, și contraindică folosirea în sarcină și în alăptare. Dacă apar dureri abdominale, greață, vărsături sau diaree, ori dacă simptomele durează, e nevoie de medic.^{7, 24, 25, 26}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Aloe Linnaeus și Aloe vera (Linnaeus) N. L. Burman, p. 160, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 24 (Liliaceae), Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2000, efloras.org.
2. Aloe Linnaeus, p. 410, și Aloe vera (Linnaeus) Burman f., p. 411, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 26 (familia Aloaceae), Oxford University Press, 2002, efloras.org.
3. GBIF Secretariat. Aloe vera (L.) Burm.f., GBIF Backbone Taxonomy, familie și nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Aloe barbadensis Mill. and on Aloe (various species, mainly Aloe ferox Mill. and its hybrids), folii succus siccatus, EMA/HMPC/759585/2015, 22 noiembrie 2016.
5. dexonline.ro, articolele „aloe”, „sabur” și „fiere-de-urs”, după DEX ’09, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române literare contemporane, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), dicționarele lui Scriban (1939) și Șăineanu (1929), Dicționarul dendrofloricol (Milea Preda, 1989) și Dicționarul de sinonime (Seche, 2002).
6. Radha M.H., Laxmipriya N.P. Evaluation of biological properties and clinical effectiveness of Aloe vera: a systematic review. Journal of Traditional and Complementary Medicine, 2015, 5(1):21-26.
7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Aloe barbadensis Mill. and on Aloe (various species, mainly Aloe ferox Mill. and its hybrids), folii succus siccatus, EMA/HMPC/625788/2015, 22 noiembrie 2016.
8. Tribunalul Uniunii Europene (Camera a șasea extinsă). Hotărârea din 13 noiembrie 2024, Aloe Vera of Europe BV/Comisia Europeană, cauza T-189/21, ECLI:EU:T:2024:802.
9. Baldi A., Sommella E., Campiglia P., Daglia M. Aloe gel-base food products: chemical, toxicological, and regulatory aspects. Regulatory Toxicology and Pharmacology, 2021, 119:104818.
10. Dat A.D., Poon F., Pham K.B., Doust J. Aloe vera for treating acute and chronic wounds. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2012, (2):CD008762.
11. Regulamentul (UE) 2021/468 al Comisiei din 18 martie 2021 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește speciile botanice care conțin derivați hidroxiantracenici. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 96 din 19 martie 2021, p. 6.
12. Comisia Europeană. Recurs introdus la 22 ianuarie 2025 împotriva hotărârii Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 13 noiembrie 2024 în cauza T-189/21, Aloe Vera of Europe/Comisia (cauza C-38/25 P). Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C/2025/1414.
13. Reynolds T., Dweck A.C. Aloe vera leaf gel: a review update. Journal of Ethnopharmacology, 1999, 68(1-3):3-37.
14. Huang Y.N., Chen K.C., Wang J.H., Lin Y.K. Effects of Aloe vera on burn injuries: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Journal of Burn Care & Research, 2024, 45(6):1536-1545.
15. Ahluwalia B., Magnusson M.K., Böhn L. și colab. Randomized clinical trial: effects of Aloe barbadensis Mill. extract on symptoms, fecal microbiota and fecal metabolite profiles in patients with irritable bowel syndrome. Neurogastroenterology & Motility, 2020, 32(8):e13860.
16. European Medicines Agency. Herbal medicine: summary for the public. Aloes. Aloe barbadensis Miller and Aloe (various species, mainly Aloe ferox Mill. and its hybrids), folii succus siccatus, EMA/807482/2016, 30 mai 2017.
17. Davis K., Philpott S., Kumar D., Mendall M. Randomised double-blind placebo-controlled trial of aloe vera for irritable bowel syndrome. International Journal of Clinical Practice, 2006, 60(9):1080-1086.
18. Størsrud S., Pontén I., Simrén M. A pilot study of the effect of Aloe barbadensis Mill. extract (AVH200) in patients with irritable bowel syndrome: a randomized, double-blind, placebo-controlled study. Journal of Gastrointestinal and Liver Diseases, 2015, 24(3):275-280.
19. EFSA Panel on Food Additives and Nutrient Sources added to Food (ANS). Safety of hydroxyanthracene derivatives for use in food. EFSA Journal, 2018, 16(1):5090.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Aloe barbadensis Mill. and Aloe (various species, mainly Aloe ferox Mill. and its hybrids), folii succus siccatus, EMA/HMPC/2199/2022, 26 ianuarie 2022.
21. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
22. Ćapeta T., avocat general. Concluzii prezentate la 10 septembrie 2026 în cauzele conexate C-38/25 P, C-48/25 P, C-54/25 P și C-55/25 P, Comisia Europeană/Aloe Vera of Europe BV și alții. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ediție preliminară, consultate în octombrie 2026.
23. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
24. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Rhamnus frangula L., cortex, Final, revizia 1, EMA/HMPC/726261/2016, adoptată pe 25 septembrie 2019.
25. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Linum usitatissimum L., semen, EMA/HMPC/377675/2014, 10 martie 2015; reverificată în 2024, EMA/HMPC/416377/2024.
26. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Plantago ovata Forssk., semen, EMA/HMPC/304390/2012, 14 mai 2013.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Plantago ovata Forssk., seminis tegumentum, EMA/HMPC/199774/2012, 14 mai 2013.
28. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene, ema.europa.eu, generată la 23 septembrie 2026.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală digestivă sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi aloe.