Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra) este o plantă perenă din familia leguminoaselor, a cărei rădăcină conține glicirizină, o substanță de circa 50 de ori mai dulce decât zahărul.¹ Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor digestive, inclusiv senzația de arsură și dispepsia, și ca expectorant în tusea asociată răcelii.² Aceeași substanță care îndulcește rădăcina, glicirizina, poate însă crește tensiunea arterială și scădea potasiul, de aceea pagina explică și cui nu i se potrivește. Mai jos afli cum arată planta, cu ce se confundă, ce conține, ce spun studiile, cum se deosebește ceaiul de dulciuri și ce spune legea.

Ce este lemnul-dulce

Lemnul-dulce face parte din familia Fabaceae, a leguminoaselor. Genul Glycyrrhiza are în jur de 20 de specii, răspândite mai ales în Asia și în Europa, dar și în Australia și în America de Nord și de Sud. Plantele din acest gen sunt subarbuști sau plante perene, cu rădăcini și rizomi foarte dezvoltați.³

Glycyrrhiza glabra este o plantă perenă, cu tulpina de 50-150 cm, lemnoasă doar la bază.³ Cu toate că în numele ei apare „lemn”, nu este un copac: dicționarele o descriu ca plantă erbacee.⁴

Monografia europeană acoperă trei specii înrudite, Glycyrrhiza glabra, Glycyrrhiza inflata și Glycyrrhiza uralensis, iar partea folosită este rădăcina cu stolonii ei.^{2, 1} Rădăcina se folosește de mii de ani și ca remediu, și ca aromă, de aceea unele reguli privesc planta, iar altele dulciurile cu lemn-dulce. Le separăm mai jos.

Din magazinul Hypericum: Ceai Lemn Dulce vrac și Tinctura de Lemn Dulce.

Cum arată lemnul-dulce

Seamănă mai degrabă cu o tufă mică de leguminoasă decât cu o plantă de ceai: tulpini drepte, frunze lungi, cu multe foliole, și ciorchini de flori mici, violet-pal.³

Cum îl recunoști

• Tulpina: dreaptă, de 50-150 cm, lemnoasă la bază, acoperită des cu puncte glandulare solzoase și cu peri albi.³
• Frunzele: lungi de 5-14 cm, compuse din 11-17 foliole.³
• Foliolele: ovale-alungite sau eliptice, de 1,7-4 cm pe 0,8-2 cm, cu puncte glandulare galbene, dese, pe fața de dedesubt; vârful e rotunjit sau ușor scobit, terminat cu un mic vârf ascuțit.³
• Florile: adunate des în ciorchini; corola e violet sau violet-pal, de 9-12 mm.³
• Fructul: o păstaie turtită, alungită, de 17-35 mm, netedă sau slab păroasă, cu 2-8 semințe verde-închis. În Flora of China, înflorește în mai-iunie, iar fructele se coc din iulie până în septembrie.³
• Rădăcina: rădăcinile și rizomii sunt foarte dezvoltați.³ Uscată, rădăcina are coajă brună și miez galben, culoare dată de flavonoide.¹

Cele trei specii din monografie se deosebesc după frunze și după fruct. G. glabra are 11-17 foliole și păstaie turtită, netedă. G. uralensis are 5-17 foliole și păstaia curbată, până la forma unui inel, acoperită des cu mici umflături și cu peri glandulari. G. inflata are doar 3-7 foliole, rar 9, și păstaia umflată.³

Unde crește lemnul-dulce

Glycyrrhiza glabra este originară din Asia centrală și de sud-vest și din regiunea mediteraneană, iar astăzi se cultivă în bazinul mediteranean african, în sudul Europei și în India.¹ În Flora of China crește pe marginea câmpurilor, pe lângă drumuri și pe soluri sărate, la 500-1.300 m altitudine; aceeași lucrare o dă ca introdusă în Australia, în Europa Centrală și în America de Nord.³

• Rudele din monografie cresc mai la est. G. uralensis crește pe terenuri nisipoase, pe maluri uscate de râuri și pe pajiști de deal, la 400-2.700 m, în nordul Chinei, în Mongolia, în Rusia și în Asia Centrală. G. inflata crește pe malurile râurilor și ale pâraielor uscate, în nordul și nord-vestul Chinei, în Mongolia și în Asia Centrală.³
• În România sunt mai multe înregistrări ale unei rude cu fructe țepoase. În baza de date GBIF sunt 65 de înregistrări ale speciei Glycyrrhiza echinata din România și doar 5 ale speciei G. glabra.⁵ Dicționarele românești leagă numele de lemn-dulce chiar de G. echinata, cum se vede în tabelul de mai jos.⁴

Lemn-dulce și nume asemănătoare

În română, numele de lemn-dulce a fost trecut în dicționare pentru mai multe lucruri, iar alte plante poartă nume asemănătoare. Tabelul arată care e care.

Surse: dexonline, după DOOM 3, DEX ’09, Dicționarul limbii române literare contemporane, Micul dicționar academic, Dicționarul gastronomic explicativ și Dicționarul dendrofloricol; GBIF.^{4, 5}

Deosebirea contează. În DEX ’09, lemn-dulce este o plantă cu flori mici, liliachii, trecută ca Glycyrrhiza echinata, în timp ce Dicționarul gastronomic explicativ îl leagă de Glycyrrhiza glabra.⁴ Monografia europeană acoperă doar G. glabra, G. inflata și G. uralensis, deci nu și G. echinata.²

Denumiri și nume în alte limbi

DOOM 3 scrie numele plantei cu cratimă: lemn-dulce, iar forma articulată este lemnul-dulce.⁴ Fără cratimă, ca „lemn dulce”, apare în numele rădăcinii din textul în română al monografiei europene și în cel al regulamentului privind etichetele.^{2, 6} În dicționare mai apar plutitoare-dulce, regional, și reglisă, din franțuzescul réglisse.⁴

Numele științific vine din greacă: glykyrrhiza înseamnă „rădăcină dulce”, din glykys, dulce, și rhiza, rădăcină. Din latina târzie liquiritia, o alterare a acestui cuvânt, vine, prin franceza veche, englezescul liquorice. Francezul réglisse și italianul regolizia sunt același cuvânt, cu literele l și r schimbate între ele.⁷

Surse: GBIF; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru numele rădăcinii în limbile Uniunii; Online Etymology Dictionary.^{5, 2, 7}

În germană (Süßholz) și în olandeză (zoethout), numele înseamnă, ca în română, „lemn dulce”. În maghiară (édesgyökér), înseamnă „rădăcină dulce”, ca numele grecesc.

Ce parte se folosește

Se folosește rădăcina cu stolonii, uscată, întreagă sau tăiată, cu coajă sau decorticată, Liquiritiae radix. Farmacopeea Europeană cere ca ea să conțină cel puțin 4,0% acid 18β-glicirizic, calculat la planta uscată.¹

Monografia europeană descrie trei preparate: planta mărunțită, pentru ceai preparat ca infuzie sau decocție, și două extracte moi, obținute cu apă, pentru medicamente lichide de uz oral.² Tinctura nu este descrisă în monografie. Pentru aromatizare, Farmacopeea Europeană mai descrie un extract uscat din rădăcină, obținut cu apă, cu 5-7% acid glicirizic.¹

7 lucruri surprinzătoare despre lemnul-dulce

1. Dulceața vine dintr-o singură substanță. Glicirizina, un amestec de săruri de potasiu și de calciu ale acidului glicirizic, este de circa 50 de ori mai dulce decât zahărul și reprezintă de obicei 5-10% din rădăcină.¹
2. Numele științific înseamnă „rădăcină dulce”. Glykyrrhiza vine din grecescul glykys, dulce, și rhiza, rădăcină. De la același cuvânt vine și englezescul liquorice.⁷
3. Urme din mormintele faraonilor. Raportul european spune că cele mai vechi dovezi de folosire a lemnului-dulce vin din mormintele faraonilor egipteni, între ele cel al lui Tutankhamon, și din tăblițe asiriene din mileniul al II-lea sau al III-lea î.Hr.¹
4. Un medicament pentru ulcer a plecat de la lemnul-dulce. Carbenoxolona, un medicament antiulceros folosit mult în trecut, este un derivat al acidului glicirhetinic, în care se transformă glicirizina în intestin.^{1, 8}
5. Cea mai promițătoare dovadă clinică vine din sala de operații. În studii, lemnul-dulce aplicat local înainte de intubare a scăzut riscul de durere de gât după operație.^{1, 9}
6. O enzimă explică efectele asupra tensiunii. Acidul glicirhetinic blochează enzima 11-beta-hidroxisteroid dehidrogenază de tip 2, iar organismul reține atunci sodiu și apă, sub acțiunea cortizolului, și pierde potasiu.⁸
7. Ceaiurile cu lemn-dulce diferă mult unele de altele. La zece mărci de ceai cu lemn-dulce pe etichetă, glicirizina a variat de la 2 la 450 mg pe litru de băutură.⁸

Ce conține lemnul-dulce

Din lemn-dulce s-au izolat peste 200 de substanțe chimice. În genul Glycyrrhiza s-au identificat peste 70 de saponine triterpenice și s-au izolat peste 300 de flavonoide. Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului.¹

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2026, cu date din literatura de specialitate.¹

Cifrele din tabel descriu rădăcina uscată, nu cana de ceai. Glicirizina trece în apă, iar în zece mărci de ceai cu lemn-dulce pe etichetă, din Țările de Jos, media a fost de 126 mg pe litru, adică în medie circa 31,5 mg într-o cană de 250 ml. Variația este mare, de la 2 la 450 mg pe litru.^{8, 1}

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat prima monografie a rădăcinii de lemn-dulce la 22 mai 2012. Revizia 1 a fost adoptată la 4 martie 2026 și publicată la 20 iulie 2026. Monografia recunoaște rădăcina ca medicament tradițional din plante pentru două folosiri, exclusiv pe baza utilizării îndelungate:²

• Simptome digestive: ameliorarea simptomelor digestive, inclusiv senzația de arsură și dispepsia. Ceai din 1,5-2 g de rădăcină mărunțită la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie sau decocție, de 2-4 ori pe zi, o cană după masă; 3-8 g pe zi. Nu mai mult de 4 săptămâni; dacă simptomele durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.²
• Tuse din răceală: expectorant în tusea asociată răcelii. Ceai din 1,5-4,5 g la 150 ml de apă clocotită, de 2-3 ori pe zi; 3-13,5 g pe zi. Dacă tusea durează peste o săptămână sau apar dificultăți de respirație, febră ori spută purulentă, e nevoie de medic.²
• Pentru cine: adulți și vârstnici. Sub 18 ani nu se recomandă, din lipsa datelor.²
• Extractele moi: monografia mai descrie două extracte în apă, pentru medicamente autorizate: 32 mg de 2-3 ori pe zi pentru digestie și 1,2-1,5 g de 3-4 ori pe zi pentru tuse. Nu sunt pentru ceaiul de acasă.²

Raportul de evaluare spune pe ce se sprijină recunoașterea: ceai din rădăcină mărunțită autorizat în Polonia și în Germania, extract moale cu raportul 1:0,4-0,5 vândut în Germania de peste 30 de ani și extract cu raportul 3:1 vândut în Danemarca de peste 70 de ani.¹ Tot raportul precizează că doza tradițională foarte largă a ceaiului includea și folosirea în ulcer, care nu este acceptabilă pentru un medicament tradițional; de aceea monografia nu pomenește ulcerul.¹

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2026; Comitetul științific pentru alimentație, 2003; Penninkilampi și colab., 2017; Kuriyama și Maeda, 2019.^{2, 8, 11, 9}

Studiile pe oameni

Raportul european nu a găsit date clinice care să susțină o „utilizare bine stabilită”, de aceea monografia este de tip utilizare tradițională.¹

• Dispepsie: raportul european a găsit un singur studiu cu lemn-dulce în dispepsia funcțională, prea mic pentru a susține o recunoaștere.¹ Revizuirea Cochrane din 2023, despre plantele medicinale (fără cele chinezești) în dispepsia funcțională, a cuprins 41 de studii, cu 4.477 de participanți și 27 de plante. Pentru lemn-dulce a găsit tot un singur studiu, cu 50 de participanți, cu rezultat mai bun decât placebo și certitudine moderată; un singur studiu mic nu este însă o dovadă solidă.¹²
• Ulcer: lemnul-dulce a fost folosit tradițional pentru ulcerul gastric, dar studiile cu lemn-dulce deglicirizinat, din care s-a scos glicirizina, au dat rezultate contradictorii și au deficiențe metodologice severe.¹
• Durerea de gât după intubare: o sinteză a 5 studii randomizate, cu 609 pacienți, a găsit că lemnul-dulce aplicat local înainte de intubare a scăzut riscul de durere de gât (risc relativ 0,44, interval de încredere 0,28-0,69), fără reacții adverse semnificative. Raportul european notează însă că dovada se limitează la o situație foarte precisă, adulți operați pe torace, și că preparatul nu era descris suficient.^{9, 1}

În laborator și la animale

Datele de laborator susțin tradiția: cele despre activitatea asupra tubului digestiv susțin folosirea pentru simptome digestive, iar experimentele despre tuse susțin folosirea ca expectorant.¹ Glicirizina și extractele de lemn-dulce modifică activitatea unor enzime ale ficatului, iar la animale au schimbat expunerea la mai multe medicamente.¹ Studiile pe șobolani și pe șoareci nu au arătat îngrijorări de toxicitate la dozele orale folosite, dar glicirizina a avut efecte minore asupra fătului de șobolan, mai ales la rinichi și plămâni, la doze mari, de la 239 mg/kg.^{1, 2}

Recunoașterea europeană se sprijină pe tradiție, nu pe studii clinice care să fi dovedit eficacitatea.

Precauții și siguranță

Lemnul-dulce are mai multe precauții decât majoritatea plantelor de ceai. Toate pornesc de la aceeași substanță: în intestin, glicirizina se transformă în acid glicirhetinic, care blochează enzima 11-beta-hidroxisteroid dehidrogenază de tip 2. Prin această blocare, organismul reține sodiu și apă, sub acțiunea cortizolului, și pierde mai mult potasiu. Dacă mecanismele de compensare nu mai fac față, apare pseudohiperaldosteronismul, cu umflături, potasiu scăzut și tensiune crescută. Efectele nu vin dintr-o singură cană, ci din folosirea repetată, în câteva zile sau săptămâni.⁸

În 18 studii cu 337 de oameni care luau cel puțin 100 mg de acid glicirizic pe zi, tensiunea sistolică a crescut în medie cu 5,45 mmHg, iar cea diastolică cu 3,19 mmHg, iar potasiul din sânge a scăzut cu 0,33 mmol/l. Cu cât doza zilnică a fost mai mare, cu atât tensiunea a crescut mai mult.¹¹

Studiile clinice arată că folosirea pe termen scurt, de cel mult 4 săptămâni, este sigură, dar folosirea îndelungată poate scădea potasiul și crește tensiunea și, mai rar, poate da tulburări de ritm al inimii și slăbiciune musculară.¹

Monografia cere aceste precauții:²

• Un singur produs cu lemn-dulce: cine ia un medicament cu lemn-dulce nu ia și alte produse care conțin lemn-dulce, fiindcă pot apărea reacții serioase: retenție de apă, potasiu scăzut, tensiune crescută, tulburări de ritm al inimii.²
• Boli: nu se recomandă în hipertensiune, boli de rinichi, boli de ficat, boli cardiovasculare sau potasiu scăzut, pentru că acești oameni sunt mai sensibili la efectele lemnului-dulce.²
• Medicamente: nu se asociază cu diuretice, cu glicozide cardiotonice, cum e digoxina, cu corticosteroizi, cu laxative stimulante sau cu alte medicamente care pot dezechilibra electroliții. Lemnul-dulce poate contracara și efectul medicamentelor pentru tensiune.²
• Medicamente metabolizate prin CYP3A4: se cere prudență. 300 mg de glicirizină pe zi, timp de 14 zile, au scăzut moderat expunerea la midazolam și la omeprazol.²
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă în sarcină, la femeile care pot rămâne însărcinate și nu folosesc contracepție, nici în alăptare. Studiile pe animale au arătat toxicitate pentru reproducere, iar glicirizina se găsește în laptele unor femei care iau lemn-dulce.²
• Copiii și adolescenții: sub 18 ani nu se recomandă, din lipsa datelor.²
• Alergia: nu se folosește de cei cu hipersensibilitate la plantă.²
• Când te oprești: dacă simptomele se agravează sau apar reacții adverse, se merge la medic. La tuse, medicul e necesar și dacă apar dificultăți de respirație, febră ori spută purulentă.²

Monografia notează și cazuri de supradozare după folosire mai lungă de 4 săptămâni sau după cantități mari de lemn-dulce, cu retenție de apă, potasiu scăzut, tensiune crescută, tulburări de ritm al inimii și, în unele cazuri, encefalopatie hipertensivă.²

Lemnul-dulce în dulciuri și în băuturi

Aici e vorba de lemn-dulce ca aromă, nu ca ceai medicinal. Dicționarul gastronomic explicativ îl descrie ca una dintre cele mai vechi mirodenii, folosită pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor și vândută ca batoane, bucăți sau pudră; din siropul negru și vâscos se fac dulciuri, precum spiralele, bastonașele și bomboanele.⁴

Cât lemn-dulce conțin dulciurile diferă mult de la un produs la altul. În Danemarca, într-un studiu pe 219 probe de dulciuri, înghețată și ceai cu lemn-dulce, media a fost de 1.066 mg de acid glicirizic la kilogram în dulciurile din lemn-dulce, de la sub limita de măsurare până la 4.936 mg/kg, și de 17.922 mg/kg în lemnul-dulce pur, cu sau fără aromă.¹ Într-un studiu britanic mai vechi, blocurile de lemn-dulce aveau 44-98 mg de glicirizină la gram.¹

Comitetul științific pentru alimentație al Comisiei Europene a apreciat în 2003 că 100 mg de glicirizină pe zi, din toate sursele la un loc, protejează majoritatea oamenilor, dar nu pe toți. Cei cu activitate redusă a enzimei 11-beta-hidroxisteroid dehidrogenază de tip 2, cu tranzit digestiv lent, cu tensiune mare sau cu tulburări ale potasiului ori ale apei din organism pot reacționa la mai puțin.⁸ Raportul european notează că 100 mg se găsesc în circa 60 g de dulciuri cu lemn-dulce.¹

Cele două seturi de cifre nu se amestecă. Doza din monografie, de exemplu 3-8 g de rădăcină pe zi, privește o cură de cel mult 4 săptămâni cu ceai făcut special. Limita de 100 mg pe zi privește consumul regulat, pe termen lung, din toate sursele: dulciuri, băuturi și ceaiuri la un loc.^{2, 8} Monografia cere ca cine ia un medicament cu lemn-dulce să nu ia și alte produse care conțin lemn-dulce; regula este formulată general.²

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, anexa III, punctul 3, cere pe etichetă:⁶

• Produse zaharoase sau băuturi cu acid glicirizinic sau sarea lui de amoniu, din cauza adaosului unei substanțe precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, de la 100 mg/kg sau 10 mg/l: mențiunea „conține lemn dulce”, imediat după lista ingredientelor, dacă termenul nu se află deja în listă sau în numele produsului.⁶
• Produse zaharoase de la 4 g/kg: mențiunea „conține lemn dulce”, însoțită de avertizarea că persoanele care suferă de hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv.⁶
• Băuturi de la 50 mg/l, sau de la 300 mg/l la cele cu peste 1,2% alcool: aceeași mențiune și aceeași avertizare.⁶

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, Glycyrrhiza glabra este pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele.¹³

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde lemn-dulce.¹⁴ Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli. Regulile de etichetare pentru dulciuri și băuturi sunt cele din capitolul de mai sus.⁶

Lemnul-dulce de-a lungul timpului

Raportul european arată că oamenii folosesc lemnul-dulce de la începuturile istoriei scrise. În Grecia și în Roma antică era un tonic și un remediu pentru răceli. Teofrast îl socotea bun pentru astm și pentru vindecarea rănilor, iar Pliniu cel Bătrân susținea că limpezește vocea și amână foamea și setea.¹

În Evul Mediu, medicul arab Ibn Sina (Avicenna, 980-1037) a scris despre lemn-dulce în Canonul său, iar cunoștințele despre plante s-au păstrat în mănăstiri. În 1653, englezul Nicholas Culpeper îi descria numeroase folosiri în Complete Herbal, iar în 1790 lemnul-dulce apare în teriaca din Codul farmaceutic al Republicii Veneția.¹

Chinezii și vecinii lor din Orientul Îndepărtat l-au folosit cel mai mult. În medicina chineză modernă se folosește, între altele, ca tonic, ca expectorant și pentru calmarea gâtului și a tusei.¹ În multe țări europene, extractele de lemn-dulce au fost folosite mult pentru ulcerul gastric și duodenal; monografia de azi nu mai pomenește ulcerul, ci doar simptomele digestive ușoare și tusea din răceală.^{1, 2}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu lemn-dulce

Până aici ai citit despre lemnul-dulce. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană se referă la ceaiul din rădăcină mărunțită, iar forma cea mai apropiată de ea e ceaiul nostru vrac. Toate produsele cu lemn-dulce pot crește tensiunea arterială și nu se iau împreună.²

Ceai Lemn Dulce vrac

• Rădăcini de lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra), 30 g, plantă uscată vrac
• Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie dintr-o linguriță de rădăcini la 250 ml de apă clocotită, lăsată 10-15 minute acoperit, o cană de 3 ori pe zi
• În monografia europeană, pentru adulți: 1,5-2 g la 150 ml, de 2-4 ori pe zi, după masă, cel mult 4 săptămâni, pentru digestie; 1,5-4,5 g la 150 ml, de 2-3 ori pe zi, pentru tuse
• Poate crește tensiunea arterială: nu se recomandă în hipertensiune, boli de rinichi, ficat sau inimă, potasiu scăzut, sarcină, alăptare și sub 18 ani

8,56 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tinctura de lemn-dulce

Tinctura noastră este tot numai din lemn-dulce, cu alcool de 38%, dar monografia europeană nu descrie tinctura. Ea descrie ceaiul din rădăcină mărunțită și două extracte moi, în apă.² Ceaiul și tinctura sunt două forme ale aceluiași lucru, deci nu se iau împreună. Și tinctura poate crește tensiunea arterială: nu se recomandă în hipertensiune, boli de rinichi, ficat sau inimă, potasiu scăzut, sarcină, alăptare și sub 18 ani.

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Lemn Dulce

17,13 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, alte plante

Pentru probleme digestive ușoare, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, mușețelul (florile), pentru probleme gastro-intestinale ușoare, precum balonarea și crampele ușoare, și menta (frunzele), pentru dispepsie și flatulență.^{15, 16} Menta nu se potrivește celor cu arsuri la stomac, pentru că monografia ei spune că arsurile pot crește, iar mușețelul nu se folosește de cei alergici la plantele din familia compozeelor.^{16, 15} Pentru tusea din răceală, aceeași recunoaștere o are pătlagina-îngustă (frunzele), de la 12 ani.¹⁷

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Menta vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Patlagina vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, intern	De reținut
Ceai Lemn Dulce vrac	O linguriță de rădăcini la 250 ml de apă clocotită, 10-15 minute; o cană de 3 ori pe zi	În monografie: 1,5-2 g la 150 ml, de 2-4 ori pe zi, cel mult 4 săptămâni; poate crește tensiunea
Tinctură de Lemn Dulce	20-30 de picături de 3 ori pe zi, într-un pahar de ceai	Conține alcool, 38%; nu se ia odată cu ceaiul de lemn-dulce; poate crește tensiunea
Ceai Mușețel vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	În monografie: 1,5-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi, la adulți
Ceai Mentă vrac	Infuzie din frunze, conform etichetei	În monografie: 1,5-3 g la 100-150 ml, de 3 ori pe zi, la adulți; nu se potrivește celor cu arsuri la stomac
Ceai Pătlagină vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	În monografie, de la 12 ani: 1,4-2 g la 150-250 ml, de 2-3 ori pe zi; medic dacă tusea durează peste o săptămână

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern. Dozele din monografii sunt cele pentru adulți. Cine are tensiune mare, potasiu scăzut, boli de rinichi, de ficat sau de inimă, ori ia medicamente în fiecare zi, discută cu medicul înainte de a folosi lemn-dulce.^{2, 15, 16, 17}

Întrebări frecvente

Referințe

1. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Glycyrrhiza glabra L.; Glycyrrhiza inflata Bat.; Glycyrrhiza uralensis Fisch., radix, versiunea finală, revizia 1, EMA/HMPC/108395/2024, 4 martie 2026.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Glycyrrhiza glabra L.; Glycyrrhiza inflata Bat.; Glycyrrhiza uralensis Fisch., radix, revizia 1, EMA/HMPC/108399/2024, adoptată la 4 martie 2026 și publicată la 20 iulie 2026.
3. Bao B., Larsen K. Glycyrrhiza Linnaeus, în Flora of China Editorial Committee (ed.), Flora of China, vol. 10 (Fabaceae), Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2010, efloras.org.
4. dexonline.ro, articolele „lemn-dulce”, „lemn”, „plutitoare-dulce”, „reglisă”, „lemnul-Domnului” și „dulcișor”, după DOOM 3, DOOM 2, DEX ’09, Dicționarul limbii române literare contemporane, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul gastronomic explicativ (A.M. Gal) și Dicționarul dendrofloricol (M. Preda).
5. GBIF Secretariat. Glycyrrhiza glabra L. și Glycyrrhiza echinata L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune și observații din România, gbif.org, consultat la 1 octombrie 2026.
6. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, anexa III, punctul 3. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011.
7. Online Etymology Dictionary. licorice (n.), etymonline.com, consultat la 1 octombrie 2026.
8. Scientific Committee on Food, European Commission. Opinion of the Scientific Committee on Food on glycyrrhizinic acid and its ammonium salt, SCF/CS/ADD/EDUL/225 Final, 10 aprilie 2003 (opinia exprimată la 4 aprilie 2003).
9. Kuriyama A., Maeda H. Topical application of licorice for prevention of postoperative sore throat in adults: a systematic review and meta-analysis. Journal of Clinical Anesthesia, 2019, 54:25-32.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Glycyrrhiza glabra L. and/or Glycyrrhiza inflata Bat. and/or Glycyrrhiza uralensis Fisch., radix, prima versiune, EMA/HMPC/571119/2010, adoptată la 22 mai 2012.
11. Penninkilampi R., Eslick E.M., Eslick G.D. The association between consistent licorice ingestion, hypertension and hypokalaemia: a systematic review and meta-analysis. Journal of Human Hypertension, 2017, 31(11):699-707.
12. Báez G., Vargas C., Arancibia M., Papuzinski C., Franco J.V. Non-Chinese herbal medicines for functional dyspepsia. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2023, 6:CD013323.
13. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
14. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, 7 iulie 2015.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/572705/2014, 15 ianuarie 2020.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Plantago lanceolata L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/887979/2022, adoptată la 9 iulie 2025.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a lemnului-dulce se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Lemnul-dulce poate crește tensiunea arterială și scădea potasiul: dacă ai tensiune mare, boli de rinichi, de ficat sau de inimă ori iei medicamente zilnic, discută cu medicul înainte de a-l folosi.