Cătină-albă: beneficii, proprietăți și mod de folosire
Cătina-albă (Hippophae rhamnoides) este arbustul spinos cu fructe portocalii care crește pe pietrișul râurilor și pe coastele erodate din România, iar fructele lui sunt printre cele mai bogate surse de vitamina C din flora europeană. Pagina de față adună ce se știe astăzi despre cătină: cât conțin fructele, de ce cifrele din literatură diferă atât de mult între ele, cum se prepară acasă fără să se piardă vitamina C și unde se opresc dovezile.
Hippophae rhamnoides L.
Ce este cătina-albă
Cătina-albă este un arbust spinos din familia Elaeagnaceae, înalt de la unu la cinci metri, cu frunze înguste, argintii pe dos, și cu ramuri terminate în spini adevărați. În România crește spontan pe prundișul râurilor, pe terasele de pietriș și pe coastele surpate, iar subspecia răspândită la noi este carpatica, descrisă din Carpați. Se plantează frecvent pentru fixarea terenurilor, fiindcă rădăcinile ei poartă nodozități cu bacterii din genul Frankia, care fixează azotul din aer și îmbogățesc solul sărac.
Un amănunt botanic explică o nemulțumire foarte răspândită printre cei care plantează cătină: planta este dioică, adică există exemplare femele, care fac fructe, și exemplare mascule, care dau numai polen. Un arbust singur nu rodește niciodată, iar o plantație are nevoie de un mascul la șase sau opt femele, plantat în direcția din care bate vântul, fiindcă polenizarea se face prin aer, nu prin insecte.
Ceea ce se culege nu este, botanic vorbind, o boabă. Fructul adevărat este o achenă mică și tare, învelită într-un receptacul cărnos care se îngroașă și devine portocaliu. De aici vine și denumirea de pseudofruct folosită în literatura de specialitate. Fructul întreg este alcătuit din aproximativ 80% pulpă cărnoasă, 10% sâmbure și 10% coajă, iar fiecare dintre aceste fracțiuni dă un ulei cu compoziție diferită. Acesta este motivul pentru care două uleiuri de cătină de pe raft pot arăta complet diferit la analiză.
Cătina, în cifre
Cătina este una dintre plantele la care cifrele publicate variază enorm, iar motivul nu este neglijența cercetătorilor. Conținutul depinde de subspecie, de altitudine, de momentul recoltării și, mai ales, de partea analizată: fruct proaspăt, fruct liofilizat, ulei din pulpă sau ulei din sâmburi. Valorile raportate pentru aceste matrici nu se pot compara direct între ele, iar tabelul de mai jos păstrează unitatea de măsură a sursei, în loc să convertească aproximativ.
| Component | La 100 g fructe proaspete | Observație |
|---|---|---|
| Vitamina C | 360 – 2.500 mg | Intervalul acoperă subspecii diferite: în jur de 360 mg la subspecia europeană rhamnoides, până la 2.500 mg la subspecia chinezească sinensis |
| Carotenoide totale | fără interval măsurat pe fruct proaspăt | Literatura le raportează aproape exclusiv în ulei; uleiul din pulpă are în medie circa 350 mg la 100 g ulei, cel din sâmburi circa 67 mg |
| Tocoferoli și tocotrienoli | fără interval comparabil | Raportați tot în ulei: 100 – 300 mg la 100 g ulei din sâmburi și 100 – 200 mg la 100 g ulei din pulpă |
| Acid palmitoleic, omega-7 | 32 – 42% din uleiul de pulpă | Coboară la 9 – 31% în uleiul stors din fructul întreg, fiindcă sâmburele aproape nu îl conține |
| Acid linoleic, omega-6 | 33 – 36% din uleiul de sâmburi | Fracțiunea dominantă a uleiului din sâmburi, alături de omega-3 |
| Acid alfa-linolenic, omega-3 | 30 – 36% din uleiul de sâmburi | Raport aproape unu la unu cu omega-6, neobișnuit pentru un ulei vegetal |
| Flavonoide | prezente, fără valoare standardizată | Izoramnetină, cvercetină și kaempferol, sub formă de glicozide |
Sursa: Gutzeit D. et al., Journal of Food Science, 2008, pentru vitamina C; Dulf F.V., Chemistry Central Journal, 2012, pentru uleiurile subspeciei carpatica cultivate în România; sinteze de literatură asupra speciei Hippophae rhamnoides publicate în Food Science and Nutrition, 2022.
Ce descriu, de fapt, aceste cifre. Ele se referă la fructul recoltat și la uleiurile extrase din el, nu la lingura de sirop de pe masă. Vitamina C este o moleculă fragilă, care se degradează la căldură și la contactul prelungit cu aerul, așa că un sirop fiert păstrează o fracțiune mică din cantitatea inițială, iar unul preparat la rece păstrează mult mai mult. Coloanele fără interval unitar arată o lipsă reală din literatură: carotenoidele și tocoferolii au fost măsurați sistematic în ulei, fiindcă acolo se concentrează, și nu au determinări comparabile pe fruct proaspăt. Fără unitatea de măsură a sursei, o cifră de carotenoide poate părea de zece ori mai mare sau mai mică decât este.
Cătina nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului. Comitetul pentru medicamente din plante nu a evaluat această specie, iar în Uniunea Europeană fructele circulă ca aliment, nu ca medicament din plante. Consecința practică este că nu există nicio indicație terapeutică recunoscută oficial pentru cătină, oricât de des ar fi ea numită plantă medicinală.
Ce este documentat solid
- Aport de vitamina C. Este partea cea mai bine susținută. Chiar la valoarea minimă raportată în Europa, o porție mică de fructe acoperă necesarul zilnic de vitamina C al unui adult de câteva ori.
- Aport de carotenoide. Culoarea portocalie vine de la betacaroten, zeaxantină și licopen. Betacarotenul este precursor de vitamina A.
- Profil neobișnuit de acizi grași. Uleiul din pulpă este una dintre puținele surse vegetale bogate în acid palmitoleic, iar uleiul din sâmburi are omega-6 și omega-3 în proporții aproape egale.
Ce s-a studiat și cât de departe au ajuns studiile
Uleiul de cătină a fost testat în studii clinice mici, pe zeci de participanți, în dermatita atopică, în sindromul de ochi uscat și asupra profilului lipidic. Sunt cercetări reale, publicate, dar cu număr mic de participanți și cu rezultate inconstante, insuficiente pentru o recomandare medicală. Cea mai mare parte a literaturii despre cătină rămâne preclinică, adică pe culturi de celule și pe animale.
Ce nu se poate spune
Cătina nu tratează cancerul, nu vindecă hepatita, nu regenerează ficatul și nu înlocuiește un tratament. Formularea despre creșterea imunității, repetată pe majoritatea etichetelor, nu are un corespondent măsurabil: aportul de vitamina C este real, dar el nu este același lucru cu un efect terapeutic asupra sistemului imunitar.
Fructe proaspete sau congelate
Forma care păstrează cel mai mult din vitamina C. O linguriță sau două pe zi, mestecate, este porția obișnuită. Gustul este puternic acru și astringent, iar congelarea nu îl schimbă.
Sirop la rece, cu miere
Rețeta tradițională românească: fructele zdrobite se amestecă cu miere în părți aproximativ egale, se lasă la macerat în borcan, la rece și la întuneric, două sau trei săptămâni, apoi se strecoară. Nu se fierbe. Fierberea distruge cea mai mare parte a vitaminei C și schimbă gustul. O linguriță pe zi este cantitatea folosită în mod curent.
Suc
Se stoarce și se diluează, fiindcă sucul pur este foarte acid. Se bea imediat sau se păstrează la frigider cel mult două zile, altfel vitamina C scade rapid.
Pulbere
Fructele uscate la temperatură joasă și măcinate. Se adaugă în iaurt, în smoothie sau în apă. Uscarea la temperaturi mari reduce mult conținutul de vitamina C, așa că modul de uscare contează mai mult decât cantitatea din lingură.
Ulei
Se folosește intern, în picături, și extern, pe piele. Uleiul din pulpă este portocaliu intens și pătează textilele; cel din sâmburi este mai deschis la culoare. Eticheta ar trebui să spună din ce parte a fructului provine, fiindcă cele două nu sunt interschimbabile.
Când se culege
Din octombrie până în noiembrie, de preferință după primul îngheț, când fructele se desprind mai ușor și sunt mai puțin acre. Recoltatul este dificil din cauza spinilor și fiindcă fructele se sparg la atingere, așa că ramurile se taie și se scutură înghețate.
Cătina este un aliment, nu un medicament, iar precauțiile țin mai ales de aciditate și de lipsa datelor pe preparate concentrate.
Arsurile retrosternale, durerea de stomac care apare constant după consum sau reacțiile de piele după aplicarea uleiului cer oprirea folosirii și, dacă persistă, consult medical.
Întrebări frecvente
Referințe
- Gutzeit D., Baleanu G., Winterhalter P., Jerz G. Vitamin C content in sea buckthorn berries (Hippophaë rhamnoides L. ssp. rhamnoides) and related products: a kinetic study on storage stability and the determination of processing effects. Journal of Food Science, 2008, 73(9):C615–620.
- Dulf F.V. Fatty acids in berry lipids of six sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L., subspecies carpatica) cultivars grown in Romania. Chemistry Central Journal, 2012, 6:106.
- The bioactive components as well as the nutritional and health effects of sea buckthorn. Food Science and Nutrition, sinteză de literatură, 2022.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union monographs and list entries, listă în care Hippophae rhamnoides nu figurează.
Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă urmați un tratament sau aveți o afecțiune diagnosticată, discutați cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.
Produse naturiste cu cătină-albă
Cătina intră în zeci de produse Hypericum: fructe uscate și pulberi, siropuri, uleiuri și amestecuri cu miere. Selecția de mai jos acoperă formele cele mai cerute.
Vezi toate cele 41 de produse cu cătină-albă
Livrare în România și în UE, expediere în 24 de ore.
