Plante medicinale

Cătină rosie ( Tamarix tamosissima)

Descriere şi răspândire:

Arbust bogat ramificat, înalt de 1-3 m. Rădăcina – lemnoasă şi bine dezvoltată. Tulpina dreaptă, lujerii de 2 ani au culoare cenuşiu-roşcată, sunt fisuraţi şi cu numeroase lenticele. Frunzele – ovate sau deltoid-ovate, aproape amplexicaule glaucescente, rugoase pe margini, lungi de 2-5 cm şi late de 1-2 mm, ascuţite. Florile, de culoare roz-deschis sau albe, sunt grupate în raceme spiciforme laxe, de 2,5-4,5 (5) cm lungime, pe tipul 5, caliciul din sepale inegale cu margini membranoase, fin-erodate, corola din petale asimetrice obtuze, concave, persistente în timpul fructificării, androceul din stamine mai lungi decât corola cu antere roz-deschis, gineceul din ovar pira­midal cu numeroase ovule, stile şi stigmate lat-spa­tulate. Fructele – capsule piramidal-unghiulare uni­loculare. Seminţele – mici de 0,25 mm lungime, aco­perite cu peri lungi, fără endosperm şi cu apendice aristiform. Înfloreşte în lunile iunie-iulie.

Răspândit prin aluviunile nisipoase ale râurilor, pe soluri sărăturate, formând pâlcuri, mai ales pe malurile Siretului şi Dunării. Este foarte rezistentă la căldură, inundaţii, praf, fum, dar sensibilă la ger.

Părţile utilizate: Cortex Tamarix – scoarţa; Folium Tamarix – frunzele; Flores Tamarix – florile.

Recoltarea:

Scoarţa se recoltează primăvara, prin desprin­dere de pe ramuri, apoi se taie în fragmente. Fructele se recoltează până în luna iulie, în zile senine, după ce se ridică roua, până la ora 16. Florile se recoltează în lunile iunie-august, pe timp frumos, după ora 10. Miros şi gust caracteristice.

Uscarea:

Scoarţa se usucă la soare. Frunzele şi florile se usucă la umbră, în spaţii aerisite, în straturi subţiri.Compoziţie chimică:

Scoarţa este bogată în tanin, florile conţin escu­lină, iar frunzele derivaţi ai cvercetolului şi acid galicAcţiune biologică:

– Diuretică;

– Sudorifică;

– Hemostatică;

– Astringentă, aperitivă.

Recomandări:

În medicina populară, preparatele pe bază de Cătină-roşie se folosesc pe cale internă în: litiază renală, dischinezie biliară, afecţiuni ale splinei, reu­matism, diaree, răceli, oprirea hemoragiilor.

Mod de folosire:

Intern – decoct din 1 linguriţă scoarţă şi rădăcini la 200 ml apă, se fierb 5 minute, se beau 1-2 căni pe zi. Infuzie din 1-2 linguriţe flori uscate la 250 ml apă, se beau 2-3 căni pe zi.

Extern – decoct din frunze pentru spălarea rănilor sângerânde, comprese locale, adăugat la baia generală. Maceratul din frunze şi ramuri în oţet este un bun insecticid. Lemnul arde foarte bine după tăiere.

Contraindicaţii:

În cantităţile recomandate, nu prezintă.BibliografieBIBLIOGRAFIE :

Material publicat cu acordul autorilor:

  • Dr.Biolog Pop Maria,Prof.Dr.Farm.Bojor Ovidiu- Fitoterapia în folosul tuturor,Ed.Medicală 2010
  • Dr.Biolog Pop Maria,Dr.Farm.Pop Andrea,Dr.farm.Pop Oana,Dr.Farm.Pop Octavian Vasile-Terapia cu plante medicinale și suplimente alimentare,Ed Semne 2016

Legături externe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *