Nectar de Aronia 3L

Produsele Hypericum: Tehnologie extractivă de top. Calitate garantată!

Sucurile, siropurile și nectarurile concepute de Laboratoarele Hypericum sunt obținute din surse naturale atent verificate. Materiile prime folosite sunt procurate din zone nepoluate, ecologic curate, astfel încât putem garanta puritatea produselor noastre prin lipsa de contaminanți toxici carcinogeni, metale grele, erbicide, insecticide, îngrășăminte chimice, microorganisme sau virusuri patogene. Noutatea acestor produse este reprezentată de formulele holistice special create pentru a genera sinergie între ingredientele alese. Astfel, tehnologiile menajante și inovatoare de extracție, împreună cu formulele originale asigură o mai bună biodisponibilitate și un grad sporit de asimilație în organism a substanțelor active benefice regăsite în produs. Pentru realizarea Nectarului de Aronia cu Stevia rebaudiana au fost folosite plante nemodificate genetic, precum și produse ale stupului obținute în ecosisteme fără organisme modificate genetic. Nu au fost folosite tratamente chimice sau iradiante, sucul din fructe de Aronia, ce stă la baza formulei, fiind obținut exclusiv prin practici mecanice, de presare la rece. Procesul de presare la rece permite păstrarea cât mai fidelă a caracteristicilor naturale ale fructelor, inclusiv a aromei, culorii intense și a unei părți semnificative din compușii termolabili (sensibili la temperatură).

Mai mult, pentru acest tip de produs, am ales ambalarea de tip „bag in box”. Aceasta este o metodă modernă care constă în introducerea unei pungi în formă de pernă, într-o cutie de carton. Punga este sterilă, din folie de polietilenă în trei straturi, prevăzută cu film metalizat. La gura pungii, este montat un robinet care se scoate din cutie printr-un decupajul special marcat.

De ce am optat pentru această metodă de ambalare?

• Deoarece este mai igienică! Punga nu permite intrarea aerului sau a altor corpuri străine, asigurând, astfel, protecție împotriva contaminării cu microorganisme și alți agenți patogeni.
• Nu permite oxidarea lichidului ambalat! Deoarece aerul și razele luminoase nu vin în contact cu produsul ambalat, acesta rămâne proaspăt mai mult timp.
• Nu provoacă risipă! Flexibilitatea pungii îi permite acesteia să se comprime/videze pe măsură ce conținutul său este consumat, astfel încât vă puteți bucura de produs până la ultima sa picătură fără a fi nevoie de refrigerare după deschidere.
• Este mai sigur, mai rezistent și mai ușor de utilizat! Ambalajul este robust, nu creează risc de accidentare (cioburi), este echipat cu un robinet ce permite dozarea exactă a produsului și este mai ușor și ocupă mai puțin spațiu de depozitare față de ambalajele din sticlă.

Aronia (Aronia melanocarpa), cunoscută și ca Aronia neagră sau Scorușul-negru, este un arbust multianual care face parte din familia Rosaceae (în care se regăsesc și Trandafirul, Mărul, Părul, Cireșul sau Păducelul). Specia este originară din estul Americii de Nord, dar a fost introdusă pe continentul european la începutul secolului al XX-lea. Aceasta poate fi regăsită crescând în mod spontan în mlaștini, turbării, tufărișuri umede, pe marginea iazurilor și a lacurilor, dar și în păduri și pe stânci, la altitudini de până la 2.000 m. Aronia crește sub formă de tufe cu înălțimi cuprinse între 0,8-3 m și tulpini (1-20) drepte, fără spini și cu scoarța cenușie sau brună. Frunzele sale sunt simple, eliptic-obovate, cu marginile fin zimțate, de culoare verde închisă, lucioase pe fața superioară și mate pe cea inferioară. Florile, sunt sub formă de corimb, grupate câte 5-12 (max. 20), cu 5 petale de culoare alb-rozalie și miros dulce. Fructele se coc din septembrie, până în noiembrie (august-septembrie pentru soiurile cultivate), fiind niște poame (precum merele, dar mult mai mici) de culoare negru-violetă, și cu dimensiuni de 6-11 mm (max. 17,8 mm la soiurile cultivate). Denumirea de „aronia” provine, cel mai probabil, din grecescul „aria”, care este denumirea unui arbore din genul Sorbus (sorbul). Explicația constă în asemănarea fructelor de sorb cu cele de aronia. Ca fapt divers, alături de Scorușul-negru, genul Aronia mai conține și o specie înrudită denumită Aronia roșie (Aronia arbutifolia). Cele două specii au hibridizat, creând Aronia purpurie (Aronia × prunifolia).

Similar altor arbuști fructiferi, precum Afinul sau Coacăzul, Aronia este cultivată în prezent pentru fructele sale deosebit de bogate în antioxidanți. Dar spre deosebire de cele două, deoarece fructele de aronia au un gust acru-amărui și destul de astringent, acestea nu sunt consumate în stare proaspătă decât foarte rar, ele fiind mai des regăsite sub formă de sucuri, nectaruri, siropuri, vin, dulcețuri, jeleuri și alte tipuri de deserturi, sau pot fi uscate și utilizate în infuzii. În America de Nord, Suedia și în statele fostei Uniuni Sovietice, Aronia este cultivată și ca plantă decorativă datorită frunzelor sale roșii. De-a lungul timpului, specia a fost folosită empiric și în medicina tradițională a unor popoare indigene din America de Sud. Spre exemplu, potawatomi foloseau fructele de Aronia pentru a trata răceala.

În fitoterapia modernă, sunt folosite atât fructele coapte, cât și frunzele de Aronia. Acestea se regăsesc în alimente funcționale și suplimente alimentare din categoria: sucurilor, siropurilor, tincturilor, ceaiurilor sau a pulberilor și extractelor uscate. Din punct de vedere al profilului fitochimic și nutrițional, fructele de aronia conțin carbohidrați (fructoză, glucoză), fibre (lignani, pectine), vitamine (C, complex B, E, K), minerale (K, Ca, P, Mg), oligoelemente (Fe, Mn, Zn), carotenoizi (beta-caroten, beta-criptoxantină, violaxantină), acizi organici (acid malic, acid citric, acid isocitric, acid succinic), amigdalină, taninuri, uleiuri volatile, și – mai ales – compuși fenolici (antociani, proantocianidine, flavonoli și acizi fenolici). Acestea sunt printre cele mai bogate surse naturale de polifenoli! Conform literaturii de specialitate, antocianii și proantocianidine, ce se află în cantități însemnate în fructele de aronia, reduc permeabilitatea și fragilitatea capilară, susținând elasticitatea vaselor sangvine, și normalizează nivelul colesterolului seric, contribuind la buna funcționare a sistemului cardiovascular. Acești compuși biologic-activi participă și la stimularea microcirculației sangvine, asigurând contracția ritmică a musculaturii netede a arteriolelor care controlează fluxul de sânge circulant. Tot datorită conținutului de antociani, derivatele de aronia contribuie și la menținerea acuității vizuale (în special la ameliorarea vederii nocturne, similar fructelor de Afin). De asemenea, fructele de Aronia pot avea un rol adjuvant și în menținerea sănătății articulațiilor prin stimularea eliminării acidului uric și prin conținutul de flavonoide cu proprietăți antiinflamatorii și antihistaminice. Nu în ultimul rând, proantocianidinele au și o acțiune antiseptică la nivelul tractului digestiv și urinar (acționează în limitarea dezvoltării a Candida spp.) și susțin procesele naturale de detoxifiere a organismului (prin acțiunea ușor diuretică a acizilor organici conținuți).

Pe scurt, majoritatea studiilor efectuate pe fructele de aronia au investigat proprietățile: antioxidante, hipotensive, hipocolesterolemiante, hipoglicemiante, antiinflamatoare, de echilibrare a profilului lipidic, cardioprotectoare, vitaminizante, tonice, imunomodulatoare, detoxifiante și diuretice ale acestora. De asemenea, derivatele de aronia sunt deseori folosite și în dietele cu restricție calorică, în vederea managementului greutății corporale. În încheiere, deși fructele de aronia sunt niște super-alimente, se recomandă, totuși, prudență în consumul lor de către persoanele cu sensibilitate gastrointestinală (mai ales în stare proaspătă sau pe stomacul gol, ele putând cauza balonare, greață, dureri de stomac sau diaree).

Stevia rebaudiana este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae (din care mai fac parte și: floarea-soarelui, cicoarea, gălbenelele, echinaceea sau crizantemele), originară din America de Sud. Stevia (Ka’a He’e în limba guarani) este cunoscută sub multe nume: Ștevia dulce, Frunze dulci, Frunze de miere sau Iarbă dulce datorită gustului foarte dulce, plăcut, al frunzelor sale. Aceasta are o tradiție de consum de peste 1.500 de ani în țări precum Brazilia și Paraguay. Spre exemplu, printre altele, populația Guarani folosește această plantă pentru îndulcirea ceaiurilor și a mâncărurilor, pierderea în greutate, reducerea inflamațiilor și ca tonic nervos împotriva depresiilor.

Îndulcitorii ce au la bază Stevia sunt utili pentru persoanele care suferă de diabet, aceștia având efecte hipoglicemiante și acționând direct asupra insulelor Langerhans din pancreasul endocrin, susținând secreția de insulină. De asemenea, Stevia este recunoscută și pentru proprietățile sale hipotensoare, iar acțiunea sa antivirală, antibacteriană și antimicotică o recomandă ca adjuvant în stările de gripă, răceală, în candidoze sau, indirect, în protecția contra cariilor dentare (aceasta nefavorizând dezvoltarea bacteriilor Streptococcus mutans, spre deosebire de zahăr). În plus, edulcoranții obținuți din această specie au o putere de îndulcire deosebit de mare, de 250-300 de ori mai dulci decât zahărul, fiind, deci, o alternativă naturală sănătoasă și economică pentru prepararea deserturilor. În anul 2010, această specie a fost proclamată o comoară națională a Paraguayului. În prezent, cel mai mare consumator de produse din Stevia este Japonia, aceasta aprobând consumul plantei încă din anii ’70 și efectuând numeroase studii de siguranță în consum pentru produsele derivate din aceasta.