Brâncuță (Sisymbrium officinale): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Brâncuța (Sisymbrium officinale) e o plantă sălbatică, cu tulpina păroasă, flori mici, galbene, și fructe subțiri, lipite de tulpină. Crește pe marginea drumurilor și pe terenuri părăsite. În franceză, în italiană și în engleză i se spune „iarba cântăreților”, pentru că mulți cântăreți o beau ca ceai înainte de spectacole. Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, două extracte apoase din ea, în pastile de supt și în sirop, pentru ameliorarea simptomelor iritației în gât, precum răgușeala și tusea uscată. Monografia nu acoperă însă ceaiul sau tinctura, iar planta conține glicozizi cardiaci. Mai jos afli cum o recunoști, de ce numele ei se încurcă cu al năsturelului, ce conține, ce spun studiile și ce limite pune legea.

Ce este brâncuța

Brâncuța e o plantă anuală din familia crucifere (Brassicaceae), originară din Eurasia.^{1, 2} Genul ei, Sisymbrium, are 41 de specii, iar dintre ele doar brâncuța are monografie europeană.^{3, 4}

Numele științific vechi era Erysimum officinale, dat de Linné în 1753. În 1772, Scopoli a mutat-o în genul Sisymbrium.² În engleză se numește hedge mustard.⁵ Dicționarele românești o descriu ca pe o plantă erbacee, cu tulpina păroasă și cu flori galbene.⁶ Pentru uz medicinal se folosește partea ei aeriană înflorită.⁵

Cum arată brâncuța

Brâncuța e o plantă înaltă și subțire. Tulpina e dreaptă și se ramifică mai ales în partea de sus. De obicei are între 25 și 75 cm, rar până la 110 cm.² Florile sunt mici și galbene, iar fructele sunt subțiri și scurte și stau lipite de axul inflorescenței.²

Cum o recunoști

• Tulpina: dreaptă, ramificată în partea de sus, de obicei cu peri aspri, îndreptați în jos.²
• Frunzele de la bază: stau, de obicei, în rozetă, au codița de 2-7 cm și limbul de 3-10 cm, cu marginea adânc lobată: 2-5 lobi mici de fiecare parte și un lob de la capăt, mai dezvoltat decât ceilalți, rotunjit sau triunghiular, cu dinți. Frunzele de pe tulpină seamănă cu ele.²
• Florile: în raceme, cu petale galbene de 2,5-4 mm, puțin mai lungi decât sepalele, care stau drepte.^{2, 3}
• Fructele: drepte, subțiri, ca o sulă, lungi de 1-1,4 cm, rar până la 1,8 cm, și late de 1-1,5 mm. Stau pe codițe scurte, de 1,5-3 mm, lipite de ax.²
• Semințele: lungi de 1-1,3 mm și late de 0,5-0,6 mm.²
• Înflorirea: din aprilie până spre sfârșitul lui septembrie.²

După Flora of North America, fructele scurte, lipite de ax, o deosebesc de majoritatea celorlalte specii de Sisymbrium, care au fructe de 2-10 cm, pe codițe ce nu stau lipite.³ Fructele subțiri și scurte, lipite de tulpină, sunt cel mai sigur semn al brâncuței.

Unde crește brâncuța

Brâncuța e originară din Eurasia și crește în Europa, în Asia și în nordul Africii.^{1, 2} A fost adusă și în America de Nord, în America Centrală și de Sud și în Australia.²

Crește pe marginea drumurilor, în câmpuri, pe pășuni și pe terenuri părăsite, până la 2.200 m altitudine.² Un dicționar din 1926-1931 notează că planta crește mai ales prin dărâmături și pe locurile sterile.⁶

O sinteză din 2020 spune că brâncuța se și cultivă, pentru semințe și frunze folosite în salate sau ca muștar.⁷ În Italia, cultivarea ei, făcută mai ales pentru plante medicinale, e recentă.⁸

Brâncuță sau năsturel?

Cuvântul „brâncuță” nu numește o singură plantă. Dicționarele îl dau pentru planta din fișa aceasta, dar și pentru năsturel (Nasturtium officinale) și pentru o rapiță-sălbatică din aceeași familie (Nasturtium palustre).⁶ Pentru năsturel, spun dicționarele, cuvântul e o alterare populară a germanului Brunnenkresse.⁶

Surse: Flora of North America; Agenția Europeană a Medicamentului, lista plantelor cu monografie.^{2, 9, 4}

Și alte nume ale brâncuței se încurcă. Tabelul arată ce plante numesc dicționarele prin fiecare:

Sursa: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, dicționarul din 1926-1931, Scriban, Șăineanu și Dicționarul de sinonime.⁶

Ca să nu te încurci, uită-te la numele latin. Brâncuța din această fișă e Sisymbrium officinale.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are mai multe nume. Pe lângă „brâncuță”, dicționarele notează bruncuță, burnicruț și bruncruț, iar ca nume populare frunza-voinicului și sămcuță.⁶ Monografia europeană o numește, în română, „iarbă de brâncuță”.⁵ În franceză, în italiană și în spaniolă, numele o pomenesc fie după vechiul nume latin, Erysimum, fie după cântăreți.^{5, 1, 7}

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2014, pentru numele în celelalte limbi, care sunt cele ale ierbii folosite în medicină; „herbe aux chantres” și „singers’ plant” după raportul de evaluare, „erba dei cantanti” după Zorzan și colab., 2020.^{6, 5, 1, 7}

Ce parte se folosește

Se folosește partea aeriană înflorită: tulpinile cu frunze și flori.⁵ În medicina tradițională se folosea mai ales planta proaspătă, înflorită, iar cea uscată doar în cazuri speciale.¹ Farmacopeea franceză, din 1998, cere ca planta uscată să aibă cel puțin 0,3% glucozinolați totali, socotiți ca sinigrină.¹

Monografia europeană nu acoperă planta ca atare. Ea descrie doar două extracte uscate, făcute cu apă din partea aeriană. Cifra „DER” arată câte părți de plantă uscată merg la o parte de extract: la DER 3,5-5,5:1, din 3,5-5,5 g de plantă iese 1 g de extract.^{5, 1} Extractul se prezintă ca pastile de supt, pentru uz oromucosal, sau ca sirop, pentru uz oral.⁵

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2014. Sunt dozele medicamentelor tradiționale, nu ale ceaiului sau ale tincturii. Pastila se lasă să se dizolve în gură, fără mestecat.⁵

• Planta ca atare: la rubrica „substanța vegetală” monografia scrie „nu se aplică”, așa că ceaiul din plantă uscată sau proaspătă nu e acoperit.⁵
• Extractul cu etanol: un extract cu etanol 50%, vândut în Franța din 1998, a rămas în afara monografiei, pentru că nu s-a putut dovedi o folosire de 30 de ani.¹
• Infuzia și tinctura: cărțile de plante dau și doze pentru ele, dar EMA nu le-a primit în monografie, din același motiv.¹

7 lucruri surprinzătoare despre brâncuță

1. În alte limbi, e „iarba cântăreților”. În franceză i se spune herbe aux chantres, în italiană erba dei cantanti, în engleză singers’ plant, iar cântăreții o beau ca ceai înainte de spectacole.^{1, 7} Că le ajută vocea nu s-a dovedit: o sinteză din 2020 scrie că efectul ei trebuie încă demonstrat științific.⁷
2. Același nume, mai multe plante. „Brâncuță” înseamnă în dicționare și năsturel, și rapiță-sălbatică.⁶
3. Are glicozizi cardiaci. Vârfurile înflorite conțin cardenolide, iar EMA notează că seamănă ca structură cu strofantina K, un medicament injectabil pentru inimă, folosit în anii 1980-1990.¹
4. În Franța, pastilele cu extract din ea se vând din 1959. Sunt medicamente tradiționale pe bază de plante, cu extract apos de brâncuță.¹
5. EMA nu a găsit studii clinice cu grup de control. Evaluarea din 2014 nu a găsit niciun studiu clinic, iar cea din 2023 a găsit unul singur, pe 104 oameni, fără grup de control.^{1, 10}
6. Fructul e semnul ei. Fructele scurte, subțiri și lipite de tulpină o deosebesc de majoritatea speciilor înrudite.³
7. Numele genului e foarte vechi. Sisymbrium era numele grecesc folosit de Dioscoride și de Pliniu pentru diferite specii de muștar.³

Ce conține brâncuța

Planta uscată conține, după măsurători pe 25 de loturi, mucilagii, itoli, glucozinolați și flavonoide.¹¹ Din glucozinolați se formează, prin hidroliză, izotiocianații, mai ales în planta proaspătă.¹ Vârfurile înflorite conțin și glicozizi cardiaci.¹

Surse: Carnat și colab., 1998 (intervalele de la primele patru rânduri sunt între media celor 11 loturi recoltate și media celor 14 loturi comerciale); Latowski și colab., 1979 (cardenolide); Hänsel și colab., 1994 (acid ascorbic); toate citate în raportul de evaluare al EMA din 2014.^{11, 1}

Între compușii volatili obținuți din plantă prin hidrodistilare, cel mai abundent e izopropil-izotiocianatul, cu 27,6-48,9%; sec-butil-izotiocianatul adaugă 4,9-9,4%.¹ Cifrele descriu planta, uscată sau proaspătă, nu o pastilă sau o cană de ceai.

Glicozizii cardiaci din brâncuță

Brâncuța face parte dintre plantele cu cardenolide, adică glicozizi cardiaci. Într-un studiu polonez din 1979, citat de EMA, vârfurile înflorite ale lăstarilor aveau 49,8 mg de cardenolide la 100 g, după extracție cu cloroform. Din ele, 4,5% erau helveticozid și 18,3% corchorozid.¹

EMA notează că structura lor seamănă cu cea a strofantinei K, un medicament injectabil folosit ca tonic cardiac în anii 1980-1990.¹ De aceea monografia cere ca extractele să aibă cel mult 1 ppm de cardenolide.⁵

Cu apă, glicozizii se extrag puțin. Dacă extractul are 1 ppm, o pastilă de 10 mg are sub 10 ng de cardenolide, iar 12 pastile pe zi, cel mult 120 ng. Presupunând că se absoarbe 20%, cât se crede despre strofantină, ar ajunge în organism circa 24 ng pe zi. Pentru sirop, calculul dă cel mult 66 ng pe zi. Doza minimă terapeutică de strofantină K, injectată în venă, e de 0,125 mg, adică 125.000 ng. EMA a concluzionat că, la dozele tradiționale, preparatele din monografie nu ridică probleme de siguranță, iar în folosirea lor îndelungată nu s-au raportat efecte adverse.¹

Pentru ceaiul sau tinctura făcute acasă din plantă nu există nicio doză evaluată. Raportul EMA nu face pentru ele un calcul ca cel de mai sus.¹

Ce spun studiile

Brâncuța a fost puțin studiată. În evaluarea din 2014, EMA nu a găsit în literatură niciun studiu clinic cu produse din brâncuță.¹ La revizuirea din 2023, comitetul a căutat lucrări apărute din 2011 încoace și a găsit 56 de referințe noi. Niciuna nu a cerut schimbarea monografiei.¹⁰ O sinteză din 2020 conchide că efectul benefic al ceaiului cântăreților trebuie încă demonstrat științific.⁷

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2014 și 2023.^{5, 1, 10}

Studiul pe 104 oameni

Revizuirea din 2023 a dat peste un studiu clinic publicat în 2017: 104 pacienți între 8 și 80 de ani, în special artiști, cu disconfort la nivelul tractului vocal, au luat 90 mg de extract pe zi, timp de 10-20 de zile. Extractul nu e descris mai departe. Afectarea vocii, așa cum o simțeau pacienții, a fost măsurată înainte și după, cu scorul Voice Handicap Index. După autori, scorurile arată că planta a scăzut afectarea resimțită și a ușurat folosirea vocii, dar rezultatele trebuie confirmate în studii cu grup de control activ sau cu placebo. EMA a notat că studiul nu a avut placebo, așa că nu schimbă monografia.¹⁰

În laborator

În eprubetă și pe animale, efectele au fost modeste și au apărut doar la concentrații ridicate. Un extract apos nu a oprit bacteriile și drojdia testate, la 7,8-1.000 µg/ml.¹ Compușii volatili din plantă au oprit în eprubetă mai multe bacterii și ciuperci, la 500 µg/ml.¹ Aplicată pe pielea șoarecilor, infuzia liofilizată a redus cu 25% edemul provocat de ulei de croton, dar la 2.000 µg/cm².¹ Pe trahee izolată de cobai, un extract apos a relaxat mușchiul contractat cu carbachol, histamină sau leucotrienă.¹ EMA scrie că aceste efecte nu contrazic folosirea tradițională, dar au apărut la concentrații ridicate.¹

Într-un test pe celule, izotiocianații din brâncuță, izopropil- și 2-butil-izotiocianatul, au activat puternic receptorul TRPA1, implicat în simțirea iuțelii și în calea durerii inflamatorii. Glucozinolații nu l-au activat.¹² Rezultatul vine din laborator și nu spune ce se întâmplă în gât la om.

O explicație posibilă

EMA presupune că efectul plauzibil asupra iritației din gât ar putea veni din mucilagiul plantei, care ajunge la 10,9-13,5%.¹ E o ipoteză, nu o dovadă.

Brâncuța nu tratează răgușeala sau bolile gâtului și nu înlocuiește consultul medical.

Precauții și siguranță

La dozele și în formele din monografie nu se cunosc efecte adverse, iar pe piețele din Belgia, Franța, Portugalia și Germania nu s-au raportat reacții adverse.^{5, 1} Dacă apar reacții adverse, se cere medicul.⁵

• Glicozizii cardiaci: limita de 1 ppm se aplică extractelor din monografie. Pentru ceaiul sau tinctura din plantă nu există o doză evaluată.^{5, 1}
• Medicamentele pentru inimă: monografia scrie că nu s-au raportat interacțiuni. Prospectul unui medicament german avertizează totuși la cei care iau digitală sau digoxin și la cei cu lipsă de potasiu, iar EMA consideră asta o presupunere teoretică.^{5, 1}
• Supradoza: nu s-a raportat niciun caz. Cărți ca Hagers Handbuch presupun că o supradoză ar avea efecte asemănătoare digitalei: greață, vărsături, diaree, dureri de cap și tulburări de ritm al inimii. Intoxicații nu au fost înregistrate.^{5, 1}
• Alergia: nu se folosește la cine e hipersensibil la plantă.⁵
• Copiii: pastilele de supt nu se recomandă sub 6 ani, iar siropul sub 3 ani.⁵
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, din lipsă de date de siguranță. Despre fertilitate nu există date.⁵
• Semnele de alarmă: dacă simptomele durează mai mult de o săptămână sau se agravează, e nevoie de medic. Dificultățile de respirație, febra sau sputa purulentă cer medic imediat.⁵

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, brâncuța are din 2014 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională. Ea acoperă ameliorarea simptomelor iritației în gât, precum răgușeala și tusea uscată, doar prin cele două extracte apoase din tabelul de mai sus, și se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{5, 1} Pentru utilizare bine stabilită, EMA a considerat că lipsesc datele, fiindcă nu s-au găsit studii clinice.¹ La revizuirea periodică din 2022-2023, comitetul a hotărât să nu schimbe monografia.¹⁰

EMA nu a recomandat includerea brâncuței în lista europeană a substanțelor vegetale pentru medicamente tradiționale, din lipsa datelor despre genotoxicitate.¹ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru brâncuță.¹³

În România, brâncuța e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁴

Brâncuța de-a lungul timpului

În Europa, brâncuța e cunoscută de mult ca remediu pentru voce. Tratatul german de farmacie Hagers Handbuch, în ediția a doua, din 1949, o trecea pentru catarul laringelui și pentru răgușeală, iar cântăreții o beau ca ceai înainte de spectacole.¹ În Franța, un tratat din 1981 o numea herbe aux chantres.¹ Se spune că e diuretică și expectorantă și a fost recomandată pentru tuse cronică și răgușeală, iar un tratat american din 1918, The Dispensatory of the United States, nota că sucul ei se folosea amestecat cu miere sau cu zahăr.¹

Botaniștii au numit-o la început Erysimum officinale. Numele i l-a dat Linné în 1753, iar în 1772 Scopoli a mutat-o în genul Sisymbrium.² Numele genului vine din vechiul nume grecesc folosit de Dioscoride și de Pliniu pentru diferite specii de muștar.³

Ca medicament modern, brâncuța a ajuns la pastile și sirop. În Franța, pastilele cu extract apos se vând din 1959.¹ În Belgia, un produs cu brâncuță se vinde din 1962, la început într-o combinație, iar din 2004 singură.¹ În Germania, pastilele se vând cel puțin din 1976.¹ În Spania, un produs combinat a fost înregistrat în 1978, iar înregistrarea a fost anulată în aprilie 2011, fiindcă nu s-a depus o cerere nouă la agenția spaniolă.¹ Comitetul european pentru plante medicinale a adoptat monografia în 2014 și a lăsat-o neschimbată la revizuirea din 2023.^{5, 10}

La noi, un dicționar din 1926-1931 notează, sub numele frunza-voinicului, că poporul o socotea odinioară bună pentru tuse și pentru stingerea glasului.⁶ Folosirea ei pentru voce apare, așadar, și în tradiția românească.

Întrebări frecvente

Referințe

1. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Sisymbrium officinale (L.) Scop., herba, EMA/HMPC/280194/2013, 30 septembrie 2014.
2. Al-Shehbaz I.A. Sisymbrium officinale (Linnaeus) Scopoli, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
3. Al-Shehbaz I.A. Sisymbrium Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
4. European Medicines Agency. Herbal medicine, lista monografiilor europene și a stadiului lor, generată automat din conținutul ema.europa.eu la 23 septembrie 2026.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Sisymbrium officinale (L.) Scop., herba, EMA/HMPC/280193/2013, adoptată pe 30 septembrie 2014.
6. dexonline.ro, articolele „brâncuță”, „brâncă”, „frunza-voinicului”, „sămcuță”, „burnicruț”, „usturoiță” și „năsturel”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), dicționarele lui Scriban și Șăineanu și Dicționarul de sinonime.
7. Zorzan M., Zucca P., Collazuol D., Peddio S., Rescigno A., Pezzani R. Sisymbrium officinale, the Plant of Singers: A Review of Its Properties and Uses. Planta Medica, 2020, 86(5):307-311.
8. Borgonovo G., Zimbaldi N., Guarise M., Bedussi F., Winnig M., Vennegeerts T., Bassoli A. Glucosinolates in Sisymbrium officinale (L.) Scop.: Comparative Analysis in Cultivated and Wild Plants and in Vitro Assays with T2Rs Bitter Taste Receptors. Molecules, 2019, 24(24):4572.
9. Al-Shehbaz I.A. Nasturtium officinale W.T. Aiton, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Sisymbrium officinale (L.) Scop., herba, EMA/HMPC/261330/2022, 12 mai 2023.
11. Carnat A., Fraisse D., Carnat A.-P., Groubert A., Lamaison J.-L. Normalisation de l’érysimum, Sisymbrium officinale L. Annales pharmaceutiques françaises, 1998, 56(1):36-39.
12. Borgonovo G., Zimbaldi N., Guarise M., De Nisi P., De Petrocellis L., Schiano Moriello A., Bassoli A. Isothiocyanates and Glucosinolates from Sisymbrium officinale (L.) Scop. („the Singers’ Plant”): Isolation and in Vitro Assays on the Somatosensory and Pain Receptor TRPA1 Channel. Molecules, 2019, 24(5):949.
13. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
14. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de inimă ori iei medicamente pentru inimă, sau dacă răgușeala și tusea durează mai mult de o săptămână, discută cu medicul înainte de a folosi brâncuță.