Kombu (Laminaria japonica): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Kombu (Laminaria japonica) e o algă brună marină, cu lama lungă și lată ca o panglică, din apele reci ale nord-vestului Oceanului Pacific. Botaniștii îi spun azi Saccharina japonica și n-o mai socotesc plantă, ci o algă din regnul Chromista.¹ Japonezii o folosesc de multă vreme la bulionul dashi, iar din ea a izolat Kikunae Ikeda, în 1908, glutamatul, substanța gustului umami.² Kombu e și unul dintre cele mai bogate alimente în iod: un singur gram uscat poate aduce de aproape patru ori limita zilnică de siguranță.^{3, 4} Pentru kombu nu există monografie a Agenției Europene a Medicamentului.⁵ De aceea fișa pune iodul în prim-plan: cum arată kombu, de unde vine, ce conține, ce spun studiile, cât iod aduce și cum se folosește cu grijă.

Ce este kombu

Kombu e numele japonez al mai multor alimente făcute din alge brune cu lama lată, din familia Laminariaceae.¹² Cea mai cunoscută specie e Saccharina japonica. Din 2006 a fost mutată în genul Saccharina, dar numele vechi, Laminaria japonica, se mai folosește încă.¹

Kombu nu e o plantă în sens botanic. Dicționarul românesc numește algele „plante inferioare”,¹³ dar clasificarea de azi pune algele brune în regnul Chromista, deosebit de plante.¹ Corpul ei se numește tal și nu are vase conducătoare.¹³ În comerțul european, numele „kombu” se dă uneori și unor alge europene, ca Laminaria ochroleuca, deci merită citită eticheta.¹⁴

Din magazinul Hypericum: Capsule Iod Organic.

Cum arată kombu

Kombu are trei părți: un picior de prindere, o codiță scurtă și o lamă lungă, ca o panglică. Lama poate ajunge la 1 m lungime și la 10-20 cm lățime, cu marginea ondulată și suprapusă, groasă la mijloc și subțire spre margini. Culoarea ei e brună, uneori cu o tentă cenușie-albăstruie.⁶

Cum o recunoști

• Piciorul de prindere: puternic, ca o rădăcină, cu prelungiri numite hapteri. Cu el se ține alga de stâncă.⁶
• Codița: scurtă și mică, între piciorul de prindere și lamă.⁶
• Lama: lungă, ca o centură, de până la 1 m și 10-20 cm lățime.⁶
• Marginea și grosimea: marginea e ondulată și suprapusă, iar lama e groasă la mijloc și subțire la margini.⁶
• Uscată: în Japonia anului 1903, după uscare se tăia codița și se curăța capătul de la baza lamei, iar plantele de aceeași mărime se legau în mănunchiuri lungi și late.¹²

Unde crește kombu

Kombu e originar din nord-vestul Oceanului Pacific. Crește pe stânci, în apă rece, până la circa 10 m adâncime sau mai mult, după cât de tulbure e apa. Se găsește de la nordul insulei japoneze Hokkaido, peste lanțul Insulelor Kurile, până în Peninsula Kamceatka din Rusia și, pe țărmul de nord, în jurul Okhotskului, spre sud până în Sahalin și, mai spre sud-est, până aproape de Wonsan, în Peninsula Coreeană.⁶

Kombu iubește apa rece. Peste 23 °C, o bună parte din lamă putrezește și rămâne doar baza. Când apa scade sub 23 °C, lama crește iar până toamna. În natură trăiește 2 ani, peste două ierni.⁶ Ca laminariile, are două generații care se alternează: alga pe care o vedem cu ochiul liber și un stadiu microscopic, de una sau câteva celule.⁶

În Japonia, accentul a rămas pe alga sălbatică, care are nevoie de 2 ani ca să ajungă la mărimea cerută pe piață.⁶ În 1903, aproape tot kombu-ul japonez venea din Hokkaido. Cele mai bune lame, cele mai late și mai groase, erau de pe coasta de nord-est.¹²

Astăzi producția cea mai însemnată vine din culturile din China. Specia a ajuns în China din Japonia în 1927 și s-a fixat la Dalian, pe coasta nordică, la Marea Galbenă, unde recifele de apă rece i-au priit. Cultivarea la scară largă a început abia la începutul anilor 1950, după ce au fost rezolvate trei probleme: îngrășarea apei, puieții de vară în locul celor de toamnă și mutarea culturii mai spre sud, în provinciile Liaoning, Shandong, Jiangsu, Zhejiang și Fujian.⁶

Producția chineză a crescut de la 22,3 tone în 1952 la 6.253 tone în 1958 (greutate uscată) și a depășit 4 milioane de tone pe an (greutate umedă) în 2000.⁶ Alga se crește pe frânghii legate de plute. Recolta se face mai ales în iunie-iulie, iar când apa ajunge la 21 °C alga trebuie scoasă, altfel putrezește.⁶

Kombu sau kombucha?

Numele seamănă cu „kombucha”, dar sunt lucruri diferite. Kombucha e o băutură fermentată din ceai,¹⁶ nu o băutură din alge. Kombu e alga uscată despre care e vorba în fișa de față.

Kombu, wakame, nori sau fucus?

Algele comestibile se amestecă ușor între ele. Kombu și wakame sunt alge brune din același ordin, Laminariales. Nori e o algă roșie, iar spirulina e o cianobacterie, clasificată în regnul Bacteria.¹

Surse: WoRMS, pe baza AlgaeBase, pentru clasificare; USDA FoodData Central, pentru valorile algelor crude (kelp, wakame și laver, numele american al algei nori); lista Agenției Europene a Medicamentului din 23 septembrie 2026. USDA nu dă valori pentru iod la alge.^{1, 17, 5}

Fucusul (Fucus vesiculosus) e tot o algă brună, dar dintr-un alt ordin, Fucales.¹ E singura dintre ele cu monografie europeană: Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, ca adjuvant într-o dietă hipocalorică pentru slăbit, la adulți supraponderali, după ce medicul a exclus o boală gravă.¹⁰ Monografia se referă la fucus, nu la kombu.

Denumiri și nume în alte limbi

În română, kombu apare sub mai multe nume. „Kombu” e cuvântul japonez pentru alimentele făcute din alge brune cu lama lată.¹² „Varec” e un cuvânt mai vechi pentru algele brune marine aruncate de valuri pe țărm, din care se făcea îngrășământ, sodă și iod.¹³ „Laminarie” e numele genului, Laminaria.¹³ În engleză, „kelp” se folosește pentru algele brune lungi, fără o regulă strictă: Agenția Europeană a Medicamentului îl folosește chiar și pentru fucus.¹⁸

Surse: dexonline, pentru română; FAO, 2009, pentru engleză, franceză, spaniolă și chineză; Kurihara, 2015, pentru japoneză; Wikimedia Commons, pentru coreeană.^{13, 6, 2, 15}

Ce parte se folosește

Se folosește mai ales lama; codița se taie.¹² Din ea se fac mai multe produse.

• Kombu uscat: întreg sau tăiat fâșii, folosit la bulion.^{12, 2}
• Kombu sărat: sărat și uscat, e mâncat ca legumă marină în zonele din interiorul Chinei.⁶
• Kombu gata de mâncat: alga proaspătă din aprilie se fierbe în apă marină, se răcește și se prelucrează în aliment instant, condimentat.⁶
• Pulbere: în Coreea de Nord, kombu-ul cultivat se macină ca supliment nutritiv.⁶
• Materie primă industrială: din kombu uscat se fac iod, manitol și alginați. În China, circa jumătate din kombu-ul uscat merge la prelucrarea în algină, manitol și iod.⁶

7 lucruri surprinzătoare despre kombu

1. Nu e plantă. Dicționarul românesc o numește „plantă inferioară”, dar în clasificarea de azi algele brune stau în regnul Chromista, nu în Plantae.^{13, 1}
2. Umami s-a descoperit în kombu. În 1908, profesorul Kikunae Ikeda a extras cu apă 12 kg de kombu uscat și a obținut cristale de acid glutamic. Gustul glutamatului era diferit de cele patru gusturi de bază, iar el l-a numit umami.²
3. Concentrează iodul de 100.000 de ori. În cele opt luni de viață, kombu-ul poate concentra iod de până la 100.000 de ori peste nivelul din apa marină.⁶
4. A ajuns în China din Japonia, în 1927. Astăzi China e de departe cel mai important producător, deși specia nu era acolo de la început.⁶
5. Se vopsea în verde. În 1903, kombu tăiat fâșii se fierbea într-o baie de colorant, ca să capete o culoare verde uniformă. Înainte se folosea o sare de cupru, dar guvernul japonez o interzisese, așa că se trecuse la un colorant de anilină, verdele de malahit.¹²
6. „Kombu” nu e o singură specie. În 1903, japonezii numeau kombu mai multe feluri de alimente din alge brune cu lama lată. Ele veneau de la mai multe specii de Laminaria, dar și de la alge din genurile Arthrothamnus și Alaria.¹²
7. „Laminarie” a fost și un cuvânt din chirurgie. Dicționarul neologic o definește ca „algă brună marină, folosită în chirurgie pentru dilatarea anumitor căi fistuloase”.¹³

Ce conține kombu

Kombu conține apă, săruri minerale, fibre și polizaharide, printre care alginatul, și foarte mult iod. Industria scoate din kombu uscat iod, manitol și alginați.⁶

Surse: Miyai și colab., 2008; Comitetul Științific pentru Alimente, 2002; Teas și colab., 2004; Kurihara, 2015; FAO, 2009.^{3, 4, 19, 2, 6}

Pentru celelalte substanțe avem cifre doar la kelp crud, din tabelele USDA. Kelp-ul crud are 81,6% apă, așa că kombu-ul uscat e mult mai concentrat.

Sursa: USDA FoodData Central, SR Legacy, „Seaweed, kelp, raw”. USDA nu dă valoarea iodului pentru acest aliment.¹⁷

Kombu și iodul

Iodul e un mineral de care tiroida are nevoie ca să facă hormonii tiroidieni. Valoarea nutrițională de referință pentru iod e de 150 µg pe zi.²⁰ Uniunea Europeană a autorizat pentru iod mențiuni de sănătate: iodul contribuie la producția normală de hormoni tiroidieni și la funcția tiroidiană normală, la funcția cognitivă normală, la metabolismul energetic normal, la funcționarea normală a sistemului nervos și la menținerea pielii normale.²¹ Problema kombu-ului e cantitatea.

• Cât iod are: în studiul japonez, kombu-ul folosit, de tip „tororo”, avea 2,3 mg de iod pe gram de greutate uscată, deci 15 g aduceau 35 mg.³ Pulberea de kombu are, după un document german citat de Comitetul Științific pentru Alimente, aproximativ 0,5% iod.⁴ În alte alge cifrele diferă mult: de la 16 µg pe gram în nori până la peste 8.165 µg pe gram într-o probă de granule de kelp din Laminaria digitata, vândute ca înlocuitor de sare.¹⁹
• Cât e prea mult: în 2002, Comitetul Științific pentru Alimente a stabilit pentru adulți o limită superioară de siguranță de 600 µg de iod pe zi, din toate sursele. La copii limita e de 200 µg pe zi la 1-3 ani, 250 la 4-6 ani, 300 la 7-10 ani, 450 la 11-14 ani și 500 la 15-17 ani.⁴ În Japonia, ministerul sănătății recomandă o limită superioară mai înaltă, de 3 mg pe zi, citată de autorii studiului japonez.³
• Ce înseamnă limita: nu e un prag de toxicitate și poate fi depășită scurt timp fără un risc vizibil. Același document avertizează însă că produsele din alge bogate în iod, mai ales cele uscate, pot duce la un aport periculos de ridicat.⁴
• Un gram de kombu: cu cifrele studiului japonez, un gram de kombu uscat aduce de aproape patru ori limita zilnică de iod, 2,3 mg față de 0,6 mg. Alt lot poate avea mai mult sau mai puțin, de aceea nu există o porție de kombu uscat sigură pentru toată lumea.^{3, 4, 19}
• Gătitul schimbă cifrele: iodul se dizolvă în apa de gătit și se poate pierde în depozite umede, așa că aportul dintr-o mâncare gătită e greu de estimat.¹⁹ În studiul din 2025, cercetătorii au scos iodul din kombu fierbându-l o oră: un fursec cu 0,98 g de pulbere avea apoi doar 0,07 mg de iod.⁷

Kombu în bucătărie

În Japonia, kombu e baza bulionului dashi.² În metoda descrisă de Kurihara, kombu se înmoaie o oră în apă la 60 °C. Bulionul rezultat conține aproape numai glutamat și aspartat, doi aminoacizi cu gust umami, deci e un bulion „pur” umami. Pentru un gust mai puternic, la bulionul de kombu se adaugă fulgi de ton uscat, care aduc inozinat. Cele două substanțe se întăresc una pe alta, iar fulgii se scot îndată ce bulionul a dat în clocot.²

Același autor arată că, în loc de kombu, se pot folosi roșii, iar în loc de ton uscat, ciuperci uscate, precum porcini sau zbârciog, tot pentru glutamat și guanilat.²

Din cauza iodului, kombu nu se tratează ca o legumă obișnuită. Iodul se dizolvă în apa de gătit, deci bulionul de kombu poate conține mult iod, iar cantitatea e greu de estimat.¹⁹ Cine mănâncă des kombu ar trebui să țină cont de iod, mai ales dacă are probleme cu tiroida.

Ce spun studiile

Kombu a fost studiat mai ales pentru efectul iodului asupra tiroidei. Pentru greutate, tensiune sau colesterol există puține studii pe oameni, mici și cu rezultate amestecate, iar multe nu privesc doar kombu.

Surse: Miyai și colab., 2008; Comitetul Științific pentru Alimente, 2002; Aoe și colab., 2025; Casas-Agustench și colab., 2025.^{3, 4, 7, 9}

Iodul și tiroida

Într-un studiu japonez din 2008, 13 adulți sănătoși (8 bărbați și 5 femei, cu vârsta medie de 27 de ani) au adăugat kombu la mâncarea obișnuită, în 23 de experimente. La 15 și 30 g pe zi (35 și 70 mg de iod), timp de 7-10 zile, TSH a crescut semnificativ și a depășit limitele normale la 4 din 6 participanți la 15 g și la 4 din 14 la 30 g. Hormonii tiroidieni liberi, FT4 și FT3, au scăzut ușor, în limitele normale. Iodul eliminat prin urină a crescut de 30-44 de ori. La 15 g pe zi, timp de 55-87 de zile, TSH a rămas crescut. Valorile au revenit la nivelul inițial la 7-40 de zile după oprire. Autorii spun că 15-30 g e o cantitate însemnată, dar pe care mulți japonezi iubitori de alge o mănâncă la o masă, și avertizează împotriva excesului.³

Rezultatul seamănă cu cel al suplimentelor. Într-un studiu dublu-orb cu 36 de adulți sănătoși, 2 sau 4 capsule de kelp pe zi, timp de 4 săptămâni, au crescut TSH (p = 0,04 și p = 0,002). La 2 săptămâni după oprire, valorile revenise la nivelul inițial, cu excepția TSH la doza ridicată, care ajunsese sub nivelul inițial. Autorii spun că nu se știe dacă folosirea de lungă durată ar duce la boală tiroidiană.²²

Efectele nu apar mereu. În studiul din 2025, 6 fursecuri pe zi cu pulbere de kombu din care se scosese iodul prin fierbere au adus 420 µg de iod pe zi, timp de 12 săptămâni, iar TSH și hormonii tiroidieni nu s-au schimbat. Participanții aveau însă deja în dietă, după fișele alimentare de 3 zile, circa 2,2-2,9 mg de iod pe zi, fără fursecuri.⁷

O sinteză din 2021 despre iod, alge și tiroidă avertizează că algele brune, ca kelp, pot avea efecte antitiroidiene chiar în cantități mici, iar etichetele pot fi insuficiente.²³ Au fost publicate și cazuri izolate: o tirotoxicoză trecătoare după kombu, un hipotiroidism după dulciuri cu kombu mâncate în exces, în timpul unei perioade bulimice, la un pacient cu anorexie nervoasă, un hipertiroidism trecător după produse complementare cu kelp și o disfuncție tiroidiană după o dietă comercială cu kelp.^{24, 25, 26, 27}

Greutatea, tensiunea și colesterolul

Studiul din 2025 a urmărit 41 de adulți japonezi cu indice de masă corporală de cel puțin 23, timp de 12 săptămâni. Ei au mâncat 6 fursecuri pe zi, cu pulbere de kombu fiert (3,6 g de alginat pe zi) sau cu celuloză, ca placebo. La bărbați, masa de grăsime din grupul kombu a scăzut de la 21,8 la 20,3 kg, față de 21,9 la 21,5 kg la placebo. La femei nu s-a văzut nicio scădere: 25,7 kg la început și 26,3 kg la 12 săptămâni, în grupul kombu. Tensiunea sistolică a fost mai mică în grupul kombu decât la placebo, la 6 și la 12 săptămâni, la ambele sexe. Aria grăsimii viscerale nu a diferit între grupuri. Studiul a fost susținut de asociații cooperatiste de pescari din Hokkaido, care au dat și kombu-ul folosit.⁷

Sintezele de studii privesc algele în general. O meta-analiză din 2025, cu 11 studii la adulți supraponderali, a găsit scăderi ale indicelui de masă corporală și ale procentului de grăsime, plus scăderi ale colesterolului total, cu 7,72 mg/dl, și ale LDL, cu 7,33 mg/dl. Nu a găsit niciun efect asupra glucozei. Efectele au apărut la alge brune luate cel puțin 8 săptămâni.⁸ O altă meta-analiză, cu 29 de studii și 1.583 de participanți, a găsit o scădere a tensiunii sistolice cu 2,05 mmHg și a celei diastolice cu 1,87 mmHg, cu diferențe însemnate între studii. Cea mai eficientă a fost spirulina, o cianobacterie.⁹ Pentru glicemie, o sinteză din 2022 a 18 studii cu alge brune a găsit scăderi mici, dar niciun studiu de calitate bună.²⁸

Mecanisme posibile

Autorii sintezei din 2025 amintesc mecanisme posibile, precum frânarea absorbției grăsimilor, sațietatea sau frânarea formării celulelor de grăsime. Sunt ipoteze, nu dovezi la oameni.⁸

Kombu nu tratează boli, nu slăbește și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Cea mai importantă precauție la kombu e iodul. Urmează metalele grele și umflarea în gât. Pentru kombu nu există monografie europeană, așa că mai jos sunt folosite regulile pentru o altă algă brună, fucusul, și avertismentele Comitetului Științific pentru Alimente.

• Boli de tiroidă: iodul poate agrava unele boli tiroidiene, iar limitele de siguranță nu se aplică persoanelor mai sensibile la iod și nici celor tratate cu iod sub supraveghere medicală.⁴ Cine are tiroidită, hipertiroidism, hipotiroidism sau noduli ia kombu doar cu acordul medicului.
• Medicamente: monografia europeană pentru fucus cere ca produsele cu fucus să nu se ia împreună cu alte produse cu iod sau cu medicamente pentru tiroidă. Monografia amintește un caz de hipertiroidism la un pacient cu tulburare bipolară, tratat cu litiu.¹⁰ Și amiodarona, un medicament pentru ritmul inimii, conține iod.⁴
• Sarcina și alăptarea: monografia pentru fucus nu recomandă folosirea în sarcină și alăptare, din lipsă de date.¹⁰ În revizuirea din 2022, Agenția citează Drugs and Lactation Database, care recomandă să nu se folosească alge în timpul alăptării, din cauza iodului mult și a posibilei contaminări cu metale grele.¹¹ Comitetul Științific pentru Alimente a considerat limita de 600 µg acceptabilă și în sarcină și alăptare, dar kombu nu permite o doză controlată.⁴ Dacă ești însărcinată sau alăptezi, întreabă medicul înainte de orice produs cu kombu.
• Copii: monografia pentru fucus nu recomandă folosirea sub 18 ani.¹⁰ La iod, limitele zilnice pentru copii sunt mult mai mici decât la adulți, între 200 și 500 µg, după vârstă.⁴
• Metale grele: algele pot acumula metale grele din apă. Evaluarea Agenției amintește un caz de purpură trombocitopenică autoimună și de tulburări în formarea globulelor roșii, la un pacient care luase kelp 6 săptămâni, puse pe seama arsenicului din preparat.¹⁸ FAO notează că, la kombu-ul cultivat, nu s-au raportat cazuri de poluare cu metale grele, pentru că fermele sunt departe de zonele industriale.⁶
• Umflarea: preparatele cu kelp se umflă în contact cu apa și pot bloca esofagul dacă nu se iau cu un pahar plin de apă.¹⁸
• Reacții de sensibilitate: iodul poate da, rar, reacții de sensibilitate: urticarie, umflături ale pielii și ale mucoaselor, febră, dureri de cap sau umflarea glandelor salivare.⁴
• Semne de alarmă: potrivit unor surse citate de Agenție, la peste 150 µg de iod pe zi pot apărea, rar, palpitații, puls rapid, tremur, schimbări ale tensiunii și un metabolism mai accelerat, iar acneea se poate agrava. Dacă apar, produsele cu iod se opresc și se cere sfatul medicului.¹⁸
• Etichetele: iodul din kombu variază mult de la un produs la altul, iar etichetele pot fi insuficiente.^{19, 23}

Ce spune legea

Pentru kombu nu există monografie a Agenției Europene a Medicamentului: lista plantelor medicinale evaluate de Agenție, generată la 23 septembrie 2026, nu conține genurile Laminaria și Saccharina.⁵ Agenția are însă o monografie, din 2014, pentru o altă algă brună, fucusul. E de utilizare tradițională și se referă la 130 mg de pulbere de două ori pe zi, ca adjuvant într-o dietă hipocalorică, la adulți supraponderali, după ce medicul a exclus o boală gravă. Limita de iod din aceste produse e de 400 µg pe zi. După revizuirea din 2022, monografia a rămas neschimbată.^{10, 11} Ea nu se aplică la kombu.

În lista mențiunilor de sănătate autorizate nu apar kombu, kelp sau alginat. Pentru iod există cinci mențiuni autorizate, care se pot folosi doar pentru alimente ce sunt cel puțin o sursă de iod.²¹

În România, genul Laminaria e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme predozate, ca în capsule. Lista folosește numele vechi al genului, iar specia a fost între timp mutată în Saccharina.^{29, 1} Alte alge brune sunt tratate diferit: Fucus vesiculosus e tot pe Lista nr. 3, dar Ascophyllum nodosum și Fucus serratus sunt pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman, care nu se pot folosi în suplimente.²⁹

Kombu de-a lungul timpului

Algele se folosesc împotriva gușii de foarte multă vreme. După o sinteză din 2022, istoria tiroidei începe în 2697 î.Hr., când „Împăratul Galben”, Hung Ti, ar fi descris folosirea algelor la gușă. Iodul a fost descoperit în 1811 de Bernard Courtois, care a observat o cenușă purpurie rămasă după arderea algelor.³⁰

În Japonia, se spune că un preot budist, Shinran-shonin, a înmulțit prima oară kombu în 1718.⁶ Fabricarea kombu-ului ca aliment datează din jurul anului 1730. În 1903, Osaka avea 45 de mici fabrici, cu câte 10-30 de lucrători. Algele se strângeau în Hokkaido din iulie până în octombrie, cu cârlige, de pescari, printre care și ainu. Raportul american din 1905 spunea că kombu era încă necunoscut în afara Asiei.¹²

În 1908, Kikunae Ikeda a izolat glutamatul din kombu și a numit gustul umami.² În 1927, specia a ajuns din Japonia în China, la Dalian, iar cultivarea la scară largă a început în anii 1950.⁶ Potrivit FAO, în 2009 China era de departe cel mai important producător, iar Coreea de Nord venea pe locul al doilea.⁶ La noi, cuvintele „varec” și „laminarie” au intrat în dicționare din franceză.¹³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu kombu

Până aici ai citit despre kombu. De aici încolo, despre produsele noastre. Pentru kombu nu există monografie europeană. În capsulele noastre Iod Organic folosim extract din alge brune Kelp (Saccharina japonica). Pentru iod, Uniunea Europeană a autorizat mențiuni de sănătate: iodul contribuie la producția normală de hormoni tiroidieni și la funcția tiroidiană normală, la funcția cognitivă normală, la metabolismul energetic normal, la funcționarea normală a sistemului nervos și la menținerea pielii normale. Mențiunile se referă la iod, nu la kombu.²¹ Suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli.

Capsule Iod Organic

• Extract din alge brune Kelp (Saccharina japonica, sinonim Laminaria japonica), 245 mg, și Vitovo Iod®, extract de ou îmbogățit cu iod din alge brune Kelp, 115 mg, pe capsulă
• Iod: 150 µg pe capsulă, adică 100% din valoarea nutrițională de referință²⁰
• Capsulă vegetală; 60 de capsule în cutie; conține extract de ou
• Pe etichetă: cu mesele principale, cu suficient lichid, în cure de 4 săptămâni, cu pauză de 20 de zile; doza zilnică, după etichetă
• Limita superioară de siguranță pentru adulți: 600 µg de iod pe zi, din toate sursele; iodul din alte suplimente și din alimente se adună⁴

42,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu iod din alge brune: capsule pentru copii

Iodul din alge brune apare la noi și în Capsule Petit Vigor, un supliment cu vitamine și minerale pentru copii de la 3 ani. Iodul vine din Vitovo Iod®, un extract de ou îmbogățit cu iod din alge brune Kelp, nu din kombu ca atare. Pentru această formă nu există monografie europeană.⁵

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Petit Vigor

34,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Capsule Iod Organic	Cu mesele principale, cu suficient lichid, în cure de 4 săptămâni, cu pauză de 20 de zile; doza zilnică, după etichetă	O capsulă are 150 µg de iod; limita de siguranță pentru adulți e de 600 µg pe zi, din toate sursele; conține ou4
Capsule Petit Vigor	Copii de la 3 ani: 1-3 capsule pe zi, în cure de 4 săptămâni, cu pauză de 20 de zile	3 capsule aduc 123,75 µg de iod; limita de siguranță e de 200 µg pe zi la 1-3 ani, 250 la 4-6 ani și 300 la 7-10 ani4

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Cine are boli de tiroidă, e însărcinată sau alăptează ori ia medicamente pentru tiroidă sau litiu întreabă medicul înainte de orice produs cu iod.^{4, 10}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Guiry M.D., Guiry G.M. AlgaeBase, prin World Register of Marine Species (WoRMS): Saccharina japonica (Areschoug) C.E.Lane, C.Mayes, Druehl & G.W.Saunders, 2006, nume acceptat (AphiaID 377084), cu sinonimul Laminaria japonica Areschoug, 1851 (AphiaID 145726); clasificarea speciilor Undaria pinnatifida, Fucus vesiculosus, Ascophyllum nodosum, Pyropia yezoensis și Arthrospira platensis; marinespecies.org, consultat pe 7 octombrie 2026.
2. Kurihara K. Umami the Fifth Basic Taste: History of Studies on Receptor Mechanisms and Role as a Food Flavor. BioMed Research International, 2015, articolul 189402.
3. Miyai K., Tokushige T., Kondo M. Suppression of thyroid function during ingestion of seaweed „Kombu” (Laminaria japonoca [sic]) in normal Japanese adults. Endocrine Journal, 2008, 55(6):1103-1108.
4. Scientific Committee on Food. Opinion of the Scientific Committee on Food on the Tolerable Upper Intake Level of Iodine, SCF/CS/NUT/UPPLEV/26 Final, 7 octombrie 2002, Comisia Europeană.
5. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista plantelor medicinale cu evaluare europeană, generată automat pe 23 septembrie 2026, ema.europa.eu; lista nu conține genurile Laminaria și Saccharina și conține specia Fucus vesiculosus.
6. Chen J. Laminaria japonica, în Crespi V., New M. (ed.), Cultured aquatic species fact sheets, FAO, 2009, fao.org/fishery/docs/DOCUMENT/aquaculture/CulturedSpecies/file/en/en_japanesekelp.htm.
7. Aoe S., Ohtoshi H., Nakamura F. Effects of Daily Kombu (Laminaria japonica) Intake on Body Composition, Blood Pressure, and Fecal Microbiota in Healthy Adult Japanese: A Randomized, Double-Blind Study. Food Science & Nutrition, 2025, 13(5):e70298.
8. Łagowska K., Jurgoński A., Mori M. și colab. Effects of dietary seaweed on obesity-related metabolic status: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Nutrition Reviews, 2025, 83(2):e116-e130.
9. Casas-Agustench P., Mínguez S., Brookes Z., Bescos R. Edible Algae Reduce Blood Pressure in Humans: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomised Controlled Trials. Journal of Human Nutrition and Dietetics, 2025, 38(4):e70095.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Fucus vesiculosus L., thallus, EMA/HMPC/313674/2012, final, 6 mai 2014.
11. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Fucus vesiculosus L., thallus, EMA/HMPC/681054/2021, 26 ianuarie 2022.
12. Smith H.M. The Seaweed Industries of Japan: The Utilization of Seaweeds in the United States. Bulletin of the Bureau of Fisheries, vol. 24, 1904, pp. 133-181, Government Printing Office, Washington, 1905.
13. dexonline.ro, articolele „algă”, „varec”, „laminarie”, „tal” și „umami”, după DEX ’09, MDA2, DEXI, DN și dexonline, consultat în octombrie 2026.
14. González A., Paz S., Rubio C., Gutiérrez Á.J., Hardisson A. Human Exposure to Iodine from the Consumption of Edible Seaweeds. Biological Trace Element Research, 2020, 197(2):361-366.
15. Wikimedia Commons, descrierile fișierelor și categoriile „Saccharina japonica”, „Saccharina japonica as food” și „Kombu”, commons.wikimedia.org, consultat în octombrie 2026.
16. Kapp J.M., Sumner W. Kombucha: a systematic review of the empirical evidence of human health benefit. Annals of Epidemiology, 2019, 30:66-70.
17. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, SR Legacy, „Seaweed, kelp, raw” (FDC ID 168457), „Seaweed, wakame, raw” (FDC ID 170496) și „Seaweed, laver, raw” (FDC ID 168458), versiunea din aprilie 2018, fdc.nal.usda.gov.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Fucus vesiculosus L., thallus, EMA/HMPC/313675/2012, final, 6 mai 2014.
19. Teas J., Pino S., Critchley A., Braverman L.E. Variability of iodine content in common commercially available edible seaweeds. Thyroid, 2004, 14(10):836-841.
20. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, anexa XIII, partea A (valori nutriționale de referință: iod, 150 μg). Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011.
21. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
22. Clark C.D., Bassett B., Burge M.R. Effects of kelp supplementation on thyroid function in euthyroid subjects. Endocrine Practice, 2003, 9(5):363-369.
23. Smyth P.P.A. Iodine, Seaweed, and the Thyroid. European Thyroid Journal, 2021, 10(2):101-108.
24. Ishizuki Y., Yamauchi K., Miura Y. Transient thyrotoxicosis induced by Japanese kombu (în japoneză). Nihon Naibunpi Gakkai Zasshi, 1989, 65(2):91-98.
25. Matsubayashi S., Mukuta T., Watanabe H. și colab. Iodine-induced hypothyroidism as a result of excessive intake of confectionery made with tangle weed, Kombu, used as a low calorie food during a bulimic period in a patient with anorexia nervosa. Eating and Weight Disorders, 1998, 3(1):50-52.
26. Gherbon A., Frandes M., Lungeanu D., Nicula M., Timar R. Transient hyperthyroidism following the ingestion of complementary medications containing kelp seaweed: A case-report. Medicine (Baltimore), 2019, 98(37):e17058.
27. Di Matola T., Zeppa P., Gasperi M., Vitale M. Thyroid dysfunction following a kelp-containing marketed diet. BMJ Case Reports, 29 octombrie 2014.
28. Vaughan K., Ranawana V., Cooper D., Aceves-Martins M. Effect of brown seaweed on plasma glucose in healthy, at-risk, and type 2 diabetic individuals: systematic review and meta-analysis. Nutrition Reviews, 2022, 80(5):1194-1205.
29. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
30. Connelly K.J., Park J.J., LaFranchi S.H. History of the Thyroid. Hormone Research in Paediatrics, 2022, 95(6):546-556.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de tiroidă, ești însărcinată sau alăptezi ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi kombu sau produse cu iod.