Alun (Corylus avellana): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Alunul (Corylus avellana) e un arbust din familia mesteacănului, înalt de 4-8 m, cu frunze rotunde, păroase, și cu mâțișori galben-bruni care apar încă din iarnă. Fructele lui, alunele, sunt printre cele mai importante fructe cu coajă lemnoasă cultivate în lume. Frunzele se beau ca ceai, dar nu au monografie la Agenția Europeană a Medicamentului, iar o căutare în PubMed nu găsește niciun studiu clinic cu ele. Mai jos afli cum îl recunoști, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile despre frunze și despre alune, cui nu i se potrivește și cum se folosește ceaiul.

Ce este alunul

Alunul e un arbust foios din familia Betulaceae, familia mesteacănului. Tulpina lui e de obicei ramificată, iar viața medie e de 80-90 de ani. E o plantă monoică: pe același arbust se află și florile masculine, și cele feminine, fiecare de un singur sex, polenizate de vânt.¹

Genul Corylus are circa 15 specii, răspândite în zona temperată de nord.² Alunul european a fost descris de Linné în 1753.² Unele cărți europene îl trec într-o familie separată, Corylaceae, alături de carpen și de alte două genuri, dar Flora of North America și GBIF îl păstrează în Betulaceae.^{2, 3}

Fructul alunului e aluna. Numele plantei vine de la fruct: alun e derivat din alună, iar alună vine, după dicționare, din latinescul abellana (nux).⁴ Din frunze se face ceai, iar fructele se mănâncă.

Din magazinul Hypericum: Ceai Alun vrac.

Cum arată alunul

Alunul se recunoaște iarna după mâțișorii galben-bruni, care atârnă de ramurile încă fără frunze, și vara după frunzele late, rotunde, păroase, cu marginea dințată. E un arbust larg, de obicei de 4-8 m, rar de peste 10 m.^{1, 2}

Cum îl recunoști

• Frunzele: late, rotunde sau ovale, de 5-12 cm lungime și 4-12 cm lățime, cu vârful ascuțit brusc, baza în formă de inimă îngustă sau rotunjită și marginea dințată de două ori. Sunt păroase, mai ales pe dos, de-a lungul nervurilor.²
• Mâțișorii: florile masculine, grupate câte 2-4, lungi de 3-8 cm și groase de 0,7-1 cm. Se formează în vara dinainte și stau expuși toată iarna.²
• Florile femele: foarte mici, ascunse în muguri, din care ies doar stilurile. Se deschid în același timp cu mâțișorii.²
• Fructele: alune câte 1-4 la un loc, aproape sferice, lungi de până la 2 cm, galben-brune, cu o cicatrice palidă la bază. Fiecare e prinsă într-un involucru verde, cu margini sfâșiate, care o acoperă pe jumătate.^{1, 2}

Unde crește alunul

Alunul crește în toată Europa, din Norvegia, unde urcă până la 67° latitudine nordică, până în Peninsula Iberică, și spre est până în Urali. Lipsește doar din Islanda și din extremele de nord și de sud-est ale continentului. Se întâlnește și în Africa de Nord și în Asia Mică.¹ Baza de date GBIF îl dă ca prezent și în România.³

În păduri crește ca arbust de subetaj, în pădurile de foioase amestecate, la soare sau la umbră. Preferă solurile fertile, bogate în substanțe nutritive, ușor acide sau neutre, dar se descurcă și pe soluri calcaroase uscate, și rezistă la ger.¹ Dicționarele îl descriu ca arbust care crește prin păduri și tufișuri și care e uneori cultivat.⁴

Se cultivă pentru fructe în toată lumea, mai ales în Turcia, Italia și Spania, și în Statele Unite și Canada. În America de Nord a ajuns pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Există peste 400 de soiuri descrise. În 2012, Turcia a dat 660.000 de tone de alune, peste 75% din recolta mondială.¹

Alune de pădure sau alune americane?

În română, „alună” poate însemna lucruri diferite. Alunele de pădure sunt fructele alunului, Corylus avellana. Alunele americane, numite și alune de pământ sau arahide, sunt semințele unei plante cu totul diferite, Arachis hypogaea. Alunul turcesc e, după dicționare, Corylus colurna, un mic arbore din același gen, cu scoarța crăpată și cu frunze mai mari decât ale alunului, iar fructele lui se numesc alune turcești.⁴ Alunele de pădure și alunele americane sunt fructele a două plante diferite.

Surse: dexonline; European Atlas of Forest Tree Species; Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, anexa II.^{4, 1, 5}

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește alun, iar fructul, alună. Regional, alunul mai are și alte nume: alunar, alunaș, alunel, tufă, fundici sau rânză. Florile lui masculine se numesc în popor „mâțișori”. Un loc plantat cu aluni e un aluniș sau un alunet.⁴ Alunul turcesc e Corylus colurna, iar alunul ursăresc, Corylus maxima.⁴

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, după Catalogue of Life, TAXREF și alte liste, pentru celelalte limbi.^{4, 3}

Atenție la „witch hazel”: așa se numește în engleză hamamelisul (Hamamelis virginiana), o plantă din altă familie, Hamamelidaceae.³ Agenția Europeană a Medicamentului are monografii pentru frunza și scoarța de hamamelis, dar ele nu se aplică alunului.⁶

Ce părți se folosesc

La alun se folosesc mai multe părți, dar nu toate la fel.

• Frunzele: sunt partea din care se face ceaiul. O analiză chimică a studiat frunzele și scoarța.⁷
• Fructele: alunele se mănâncă ca atare sau în alte alimente. Flavonoidele și polifenolii se găsesc mai ales în pielița care acoperă miezul.⁸
• Mugurii și florile masculine: apar, alături de frunze și fructe, în sursele românești din 1860-1970, în băi pentru copii.⁹
• Lemnul și frunzele, în gospodărie: lemnul de alun s-a folosit pentru garduri, pentru cercurile butoaielor și pentru pereții împletiți ai caselor, iar frunzele, ca nutreț pentru vite.¹ Din lăstarii tăiați la ras se fac și azi garduri împletite, bețe de mers, undițe și coșuri.¹⁰

7 lucruri surprinzătoare despre alun

1. Înflorește iarna, înaintea frunzelor. Mâțișorii se formează în vara dinainte și rămân expuși toată iarna, iar florile se deschid mult înaintea frunzelor. După baza de date Plants For A Future, înflorește din ianuarie până în aprilie.^{2, 10}
2. Floarea femelă e doar un mugur cu fire roșii. Florile femele sunt foarte mici și stau în muguri din care ies numai stilurile.^{2, 1}
3. Numele genului înseamnă „cască”. Corylus vine din grecescul korus, cască, după forma și duritatea cojii fructului.²
4. „Alună de pământ” nu e fructul alunului. Arahida, numită și alună americană, e o plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, al cărei fruct se formează în pământ.⁴
5. Numele lui se aude într-un dans și în nume de comune. Alunelul e un dans popular, iar melodia după care se dansează se numește la fel. Dicționarele îl descriu și ca horă țărănească din Oltenia.⁴ Comune cu numele Aluniș există în județele Cluj, Mureș și Prahova.⁴
6. Nuiaua de alun avea putere în credințele populare. Un dicționar din 1926-1931 notează că, după credința oamenilor, cu o nuia de alun se descântau șerpii și se puteau alunga norii și grindina, iar „frunză verde de alun” începe multe versuri din poezia populară. Sunt credințe, nu fapte.⁴
7. Alunar se spune și unei păsări și unui animal. Alunar e gaița-de-munte, pasărea care se hrănește cu alune, ghindă și semințe, și pârșul, un rozător de pădure.⁴ Alunele sunt hrană de iarnă și pentru mai multe specii de cervide, pentru pârși, pentru veverițe și pentru păsări.¹

Ce conțin frunzele și alunele

Chimia alunului s-a studiat mai ales la frunze și la fructe. Analizele frunzelor au identificat substanțe fenolice: flavonoide, acizi fenolici și diarilheptanoide.^{11, 7} Alunele conțin în primul rând grăsimi, în cea mai mare parte mononesaturate.^{12, 13}

Surse: Amaral și colab., 2005; Riethmüller și colab., 2013; Masullo și colab., 2021; Rondanelli și colab., 2023; Perna și colab., 2016; Brown și colab., 2022.^{11, 7, 14, 12, 13, 8}

Cifrele pentru acizii grași, fibre și minerale sunt cele măsurate la alunele turcești de soi Tombul și diferă de la un soi la altul.¹² Cifrele pentru frunze arată ce conțin, nu ce fac: nu spun nimic despre un efect la oameni.

Ce spun studiile

Despre alun s-au făcut două feluri de cercetări. Alunele, ca aliment, au fost studiate pe oameni. Frunzele au fost cercetate mai ales în laborator.

Surse: Perna și colab., 2016; Brown și colab., 2022; căutare în PubMed, octombrie 2026.^{13, 8, 15}

Alunele și colesterolul

O meta-analiză din 2016 a adunat 9 studii cu 425 de participanți. Dieta cu alune a durat de la 28 la 84 de zile, cu 29-69 g de alune pe zi. Trei dintre studii erau randomizate, cu o dietă de control. În ele, colesterolul LDL a scăzut în medie cu 0,150 mmol/l (interval de credibilitate de 95%: de la 0,003 la 0,308), adică aproximativ 6 mg/dl. Colesterolul total a avut o tendință de scădere, colesterolul HDL a rămas neschimbat, iar trigliceridele și indicele de masă corporală nu s-au schimbat.¹³

În cele 3 studii randomizate, aportul a fost în medie de 38,7 g de alune pe zi, adică 248 kcal, timp de 74,7 zile, iar indicele de masă corporală nu s-a schimbat.¹³ O sinteză din 2022, care a strâns 22 de studii de intervenție, a găsit unele îmbunătățiri ale factorilor de risc cardiometabolici, dar autorii spun că interpretarea e greu de făcut din cauza felului în care au fost concepute studiile. Alunele nu au afectat greutatea și compoziția corpului, iar oamenii le-au acceptat și după un timp.⁸

Un studiu randomizat cu încrucișare, la 48 de persoane cu colesterol ușor crescut, a testat 30 g de alune pe zi, întregi, tăiate felii sau măcinate, câte 4 săptămâni. Forma nu a contat. Față de valorile de la început, colesterolul total și LDL au scăzut, iar HDL a crescut. Studiul nu a avut un grup de control fără alune.¹⁶

Studiile despre colesterol se referă la alune mâncate ca aliment, nu la frunze și nici la ceaiul din frunze de alun.

Frunza de alun

Pentru frunze nu există studii pe oameni. O căutare în PubMed (octombrie 2026) după „Corylus avellana” sau „hazel”, împreună cu „leaf” sau „leaves”, nu găsește niciun studiu clinic cu frunza de alun.¹⁵ Frunzele au fost folosite în medicina populară pentru diverse boli, iar autorii unei analize din 2013 notau că explorarea chimică a plantei era încă incompletă.⁷ În sinteza surselor etnobotanice românești din 1860-1970, utilizarea alunului la copii e trecută la „nestudiată încă” în studiile clinice pediatrice.⁹

În laborator, frunzele au fost analizate pentru substanțele fenolice. În frunzele a 10 soiuri din Portugalia s-au identificat 8 astfel de substanțe, cu același profil la toate soiurile.¹¹ Dintre diarilheptanoidele din frunze, unele au inhibat în eprubetă oxidarea lipidelor din plasma umană, iar unele au avut în aceste teste o activitate antioxidantă mai mare decât curcumina.¹⁴ Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Pentru frunza de alun nu există dovezi din studii pe oameni, pentru nicio utilizare.

Precauții și siguranță

Alunele sunt un aliment obișnuit, dar au o problemă cunoscută: alergia. Pentru frunza de alun, siguranța nu a fost studiată la oameni.^{1, 15}

• Alergia la alune: polenul și fructele alunului sunt o cauză importantă de reacții alergice.¹ La 120 de adulți care au făcut un test de provocare cu alune, alergia a fost confirmată la 95. Dintre adulții cu alergie la alune, 82% aveau și alergie la polenul de mesteacăn, față de 39% dintre copiii cu alergie la alune.¹⁷
• Cât de grave sunt reacțiile: diferă cu vârsta. La adulți, 77% dintre cei cu alergie confirmată au avut doar simptome subiective și 23% simptome obiective, iar la copii 63% au avut simptome obiective.¹⁷
• Frunzele: nu există studii de siguranță la oameni pentru ceaiul din frunze de alun și nici date despre interacțiunea lui cu medicamentele. Cine e alergic la alune, la polenul de alun sau de mesteacăn ori urmează un tratament întreabă medicul sau farmacistul înainte.¹⁵
• Sarcina, alăptarea, copiii mici: pe pagina ceaiului nostru scrie că nu se recomandă în sarcină și alăptare și că nu se dă copiilor sub 3 ani. Pentru frunza de alun nu există date care să arate altceva.
• Doza: pentru frunza de alun nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană, așa că ceaiul se ia după eticheta produsului.⁶

Cine e alergic la alune evită alunele și întreabă medicul înainte de orice produs din alun.

Ce spune legea

Alunul nu are monografie europeană: în lista plantelor medicinale cu monografie la Agenția Europeană a Medicamentului nu apare Corylus avellana.⁶ Regulamentul (UE) nr. 432/2012, care enumeră mențiunile de sănătate permise, nu cuprinde nici alunul, nici alunele.¹⁸

În România, Corylus avellana e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁹

Alunele de pădure fac parte din grupa „fructelor cu coajă lemnoasă”, din lista alergenilor care trebuie evidențiați pe eticheta alimentelor.⁵

Alunul de-a lungul timpului

Alunele sunt hrană încă din cele mai vechi timpuri.¹ Pliniu cel Bătrân scria în secolul I că un soi de alune, numit „abellina”, își trage numele de la ținutul unde s-a făcut întâi și că a ajuns în Asia și în Grecia din Pontus, de unde i se mai spunea și „nux pontica”. Traducătorii englezi notează că ținutul e Abellinum, din Campania. Pliniu amintește și de „nux praenestina”, pe care Cato o lăuda mai presus de toate celelalte.²⁰

Numele științific actual îl datorăm lui Linné, care a descris specia în 1753.²

La noi, între 1860 și 1970, sursele etnobotanice pomenesc alunul pentru băi de întărire la copiii slăbiți, cu frunze, muguri, fructe și flori masculine.⁹ Dicționarul din 1926-1931 notează că alunul avea un rol în credințele și în descântecele oamenilor.⁴

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu alun

Până aici ai citit despre alun. De aici încolo, despre produsul nostru. Pentru alun nu există monografie europeană, iar în lista mențiunilor de sănătate permise nu apare alunul.^{6, 18} Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. La ceai se folosesc frunzele.

Ceai Alun

• 100% frunze de alun (Corylus avellana), uscate și mărunțite
• Vrac, cutie de 20 g
• Pe etichetă: 2-3 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, 10 minute sub capac; 2 căni pe zi
• Pentru frunza de alun nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană⁶

7,13 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Cum se folosește

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Alun, vrac	Infuzie din 2-3 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită, 10 minute acoperit, apoi strecurată; 2 căni pe zi	La folosire îndelungată, eticheta recomandă pauze de o lună la fiecare 3 luni; nu în sarcină și alăptare, nu sub 3 ani

Modul de folosire este cel de pe eticheta produsului. Pentru frunza de alun nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană. Cine e alergic la alune sau la polenul de alun ori de mesteacăn întreabă întâi medicul.^{6, 17}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Enescu C.M., Houston Durrant T., de Rigo D., Caudullo G. Corylus avellana in Europe: distribution, habitat, usage and threats, în San-Miguel-Ayanz J., de Rigo D., Caudullo G., Houston Durrant T., Mauri A. (ed.), European Atlas of Forest Tree Species, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2016.
2. Furlow J.J. Betulaceae Gray, Corylus Linnaeus și Corylus avellana Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 3, Oxford University Press, 1997, efloras.org.
3. GBIF Secretariat. Corylus avellana L. și Hamamelis virginiana L., GBIF Backbone Taxonomy: nume comune, distribuție și familie, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
4. dexonline.ro, articolele „alun”, „alună”, „alunel”, „alunar”, „alunet” și „aluniș”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), DLRLC, Dicționarul enciclopedic (DE) și dicționarele lui Șăineanu și Scriban.
5. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, anexa II, punctele 5 și 8. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011.
6. European Medicines Agency. Herbal medicines: European Union herbal monographs, lista plantelor medicinale cu monografie, generată la 23 septembrie 2026, ema.europa.eu.
7. Riethmüller E., Alberti A., Tóth G. și colab. Characterisation of diarylheptanoid- and flavonoid-type phenolics in Corylus avellana L. leaves and bark by HPLC/DAD-ESI/MS. Phytochemical Analysis, 2013, 24(5):493-503.
8. Brown R., Ware L., Tey S.L. Effects of hazelnut consumption on cardiometabolic risk factors and acceptance: a systematic review. International Journal of Environmental Research and Public Health, 2022, 19(5):2880.
9. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
10. Plants For A Future. Corylus avellana L., baza de date Plants For A Future, pfaf.org, consultat în octombrie 2026.
11. Amaral J.S., Ferreres F., Andrade P.B. și colab. Phenolic profile of hazelnut (Corylus avellana L.) leaves cultivars grown in Portugal. Natural Product Research, 2005, 19(2):157-163.
12. Rondanelli M., Nichetti M., Martin V. și colab. Phytoextracts for human health from raw and roasted hazelnuts and from hazelnut skin and oil: a narrative review. Nutrients, 2023, 15(11):2421.
13. Perna S., Giacosa A., Bonitta G. și colab. Effects of hazelnut consumption on blood lipids and body weight: a systematic review and Bayesian meta-analysis. Nutrients, 2016, 8(12):747.
14. Masullo M., Lauro G., Cerulli A. și colab. Giffonins, antioxidant diarylheptanoids from Corylus avellana, and their ability to prevent oxidative changes in human plasma proteins. Journal of Natural Products, 2021, 84(3):646-653.
15. National Library of Medicine. PubMed, căutări după „Corylus avellana” sau „hazel” împreună cu „leaf” sau „leaves” și cu „humans”, „clinical trial” sau „randomized controlled trial”, efectuate în octombrie 2026, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov.
16. Tey S.L., Brown R.C., Chisholm A.W. și colab. Effects of different forms of hazelnuts on blood lipids and α-tocopherol concentrations in mildly hypercholesterolemic individuals. European Journal of Clinical Nutrition, 2011, 65(1):117-124.
17. Masthoff L.J., van Hoffen E., de Reus A. și colab. Hazelnut allergy differs between children and adults in frequency of severity, aetiology and relevance of diagnostic parameters. Clinical and Experimental Allergy, 2014, 44(12):1539-1545.
18. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
19. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
20. Pliniu cel Bătrân. The Natural History, cartea a XV-a, capitolul 24, traducere de J. Bostock și H.T. Riley, Taylor and Francis, Londra, 1855, Perseus Digital Library, perseus.tufts.edu.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o alergie la alune sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi alun.