Călin (Viburnum opulus): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Călinul (Viburnum opulus) e un arbust cu frunze lobate, flori albe în buchete late și ciorchini de fructe roșii, lucioase, numite căline. Crește prin păduri și tufișuri umede, iar în grădini se cultivă și forma cu flori ca niște bulgări de zăpadă. În medicina populară s-au folosit fructele și scoarța, dar Agenția Europeană a Medicamentului nu are nicio monografie pentru el, iar studiile la oameni sunt puține și mici. Dicționarul explicativ al limbii române numește fructele necomestibile, deși în alte țări ele intră, după prelucrare, în bucătăria tradițională. Mai jos afli cum îl recunoști, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și ce precauții trebuie luate.

Ce este călinul

Călinul e un arbust cu frunze căzătoare, din genul Viburnum. Ajunge la 4-5 m înălțime, iar Flora of China îi dă până la 6 m.^{1, 2} Face parte din familia Viburnaceae, pe care unii autori o numesc Adoxaceae, iar dicționarele românești vechi îl trec la Caprifoliaceae.^{2, 1, 3} Numele științific, Viburnum opulus, i l-a dat Linné, în 1753.²

În română, „călin” e arbustul, iar „călină” e fructul lui, la plural „căline”.³ Mulți spun „călină” și plantei întregi, dar dicționarele păstrează cuvântul pentru fruct. Din plantă se folosesc fructele și scoarța.¹ Pentru niciuna nu există o monografie europeană, o indicație recunoscută sau o doză evaluată.⁴

Cum arată călinul

Călinul se recunoaște după frunzele cu trei lobi, după florile albe, adunate în buchete late, și după ciorchinii de fructe roșii. Frunzele sunt opuse, lungi de 6-12 cm și late de 5-10 cm, de obicei cu trei lobi și cu marginea dințată.² Florile stau în buchete late, de 5-12 cm în diametru. La margine sunt câteva flori sterile, cu diametrul de 1,3-2,5 cm, iar în mijloc sunt multe flori fertile, de 4-5 mm, care fac fructele.²

Cum îl recunoști

• Frunzele: opuse, de obicei cu trei lobi și cu marginea dințată. Pețiolul, lung de 1-5 cm, are aproape de vârf 2-4 sau mai multe glande în formă de disc.²
• Lăstarii: cei din anul curent sunt verzi-brunii, uneori roșcați, cu lenticele ridicate, bine vizibile. Scoarța e gri-închis.²
• Florile: apar în mai-iunie, după frunze. Cele sterile, de la margine, nu au stamine și pistil dezvoltate.²
• Fructele: drupe rotunde, de 8-10 mm, la început galbene, apoi roșii, cu un sâmbure turtit înăuntru. Se coc de la sfârșitul verii până la mijlocul toamnei.^{2, 1}
• Iarna: fructele rămân pe ramuri și se zbârcesc, ca niște stafide roșii.¹

Unde crește călinul

Călinul e răspândit aproape în toată Europa, cu excepția extremității nordice a Peninsulei Scandinave și a extremităților sudice ale peninsulelor Iberică, Apenină și Balcanică.¹ Crește și în unele regiuni din nordul Africii, în nordul Asiei și în zona centrală a Rusiei.¹ Flora of China îl dă din Europa până în Rusia, Mongolia, Coreea și Japonia, iar în China urcă în păduri, tufișuri și desișuri, între 1000 și 2200 m altitudine.²

La noi, dicționarele îl descriu ca arbust sălbatic, care crește prin păduri și tufișuri umede, și notează că se cultivă și în grădini.³ În America de Nord crește varietatea americanum, iar în Coreea, nordul Chinei și Japonia, varietatea sargentii. Se consideră că toate sunt aceeași specie.¹

Călinul sălbatic și bulgărele de zăpadă

Dacă ai în grădină un arbust cu flori albe, rotunde, ca niște bulgări de zăpadă, e tot un călin. Se numește „Roseum”, „Sterile” sau „Snowball” și are numai flori sterile, de aceea buchetul lui arată ca o minge albă.¹ Florile sterile nu au stamine și pistil dezvoltate, deci un astfel de arbust nu va face căline.² Călinul sălbatic face căline, pentru că în mijlocul buchetului are flori mici, fertile.

Un călin „bulgăre de zăpadă” nu face fructe, deci nu poți aștepta căline de la el.

Călin sau dârmoz?

Pe lângă călin, la noi mai crește un arbust din același gen: dârmozul (Viburnum lantana). Dicționarele îl descriu ca arbust cu flori albe și fructe roșii care se închid la culoare, întâlnit în regiunile deluroase și muntoase.³ Cele două se deosebesc după frunze și după culoarea finală a fructelor.

Surse: Flora of China; dexonline, după DEX, DLRLC, CADE, Dicționarul enciclopedic și Dicționarul dendrofloricol.^{2, 3}

În latină, viburnum era numele dârmozului. Dicționarul lui Lewis și Short îl dă drept „wayfaring-tree”, cu trimitere la o egloga lui Vergiliu.⁵ Linné a folosit numele pentru genul întreg, în 1753.²

Denumiri populare și nume în alte limbi

Cuvântul românesc vine din slavă: kalina se păstrează sub aceeași formă în toate limbile slavice.³ De aceea îl regăsești și în poloneză, cehă, bulgară, rusă sau ucraineană. În turcă, planta și sucul ei se numesc gilaburu, iar în engleză, planta se numește și cramp bark.^{6, 1}

Surse: dexonline, pentru română; Kajszczak și colab., 2020, pentru engleză și turcă; GBIF, pentru celelalte limbi.^{3, 1, 6}

Ce parte se folosește

Din călin se folosesc fructele și scoarța. Florile și frunzele au fost mult mai puțin studiate.¹

• Fructele (căline): se coc de la sfârșitul verii până la mijlocul toamnei și rămân pe ramuri până iarna. Sunt amare, foarte astringente și au un miros puternic, neplăcut.¹ În Rusia și Ucraina intră în marmelade, dulcețuri, siropuri, lichioruri, plăcinte și ceaiuri, iar în Scandinavia se gătesc în conserve.¹
• Scoarța (Cortex Viburni): se recoltează primăvara și vara, în timpul înfloririi. E verde-brună la exterior și galben-verzuie până la roșcat-brună la interior, are un miros puternic, caracteristic, și un gust oarecum amar.¹
• În Turcia: în regiunea Kayseri, fructele stau aproximativ 3-4 luni în bidoane de plastic cu apă de la robinet, la întuneric și la temperatura camerei, ca să fermenteze și să-și piardă gustul acru, înțepător. Rezultă gilaburu, o băutură tradițională fără alcool, care se vinde și în comerț.¹

Se pot mânca fructele?

Sursele nu se potrivesc. DEX ’09 și Micul dicționar academic descriu fructele drept „necomestibile”.³ În alte țări se mănâncă totuși prelucrate, în dulcețuri, lichioruri și sucuri, iar crude sunt amare și astringente.¹ Autorii unui studiu din 2023 notează că siguranța sucului de călin nu fusese studiată sistematic până atunci.⁷ Pe rozătoare, sucul nu a fost toxic la o singură doză ridicată, dar a afectat rinichii, ficatul și țesutul gras la doze ridicate, repetate 28 de zile (vezi „Precauții și siguranță”).⁷

Ce doză se folosește?

Nu există o doză evaluată de o autoritate, pentru că nu există monografie. Studiile din Turcia au folosit un extract, în doza „1000 mg peroral 3 × 2”, dar aceea e doza unui extract anume, într-un studiu, nu o rețetă pentru ceai sau pentru fructe.⁸

7 lucruri surprinzătoare despre călin

1. Numele latin vine de la două plante vechi. La romani, viburnum era dârmozul, iar opulus, un fel de arțar. Linné le-a pus împreună pentru călin.^{5, 2}
2. Bulgărele de zăpadă din grădini e tot un călin. E forma „Roseum”, cu numai flori sterile, care nu face fructe.^{1, 2}
3. Există și un dans țărănesc numit călin. Micul dicționar academic îl trece printre înțelesurile cuvântului, alături de melodia după care se joacă.³
4. În Oltenia, „călină” era și un cuvânt pentru cumnată. CADE îl leagă de bulgărescul kalina, iar Scriban notează că bulgarii îl foloseau pentru sora mai mică a bărbatului.³
5. Iarna, fructele se zbârcesc ca stafidele. Rămân pe ramuri și arată ca niște stafide roșii, uscate.¹
6. În regiunea Kayseri din Turcia, fructele fermentează 3-4 luni în apă. Așa își pierd gustul acru și înțepător, iar băutura se numește gilaburu.¹
7. În Rusia și în Ucraina se coc plăcinte cu călină. Se numesc „Kalinnikov”, iar în Canada fructele pot înlocui merișoarele.¹

Ce conține călinul

Fructul de călin conține mai ales zaharuri, acizi organici, fibre și grăsimi, plus vitamina C, carotenoide și compuși fenolici. Scoarța are mai multe fibre și mai mulți compuși fenolici decât fructul.^{9, 1} Review-ul din 2020 mai enumeră iridoide și uleiuri volatile printre substanțele bioactive.¹

Surse: Polka și colab., 2019; Kajszczak și colab., 2020; Tuglu și colab., 2014. Cifrele diferă după locul de cultură, soi și metoda de analiză.^{9, 1, 10}

În sucul fermentat de gilaburu, un studiu a găsit până la 58 de substanțe volatile, între care predomină acizii izovalerianic, butanoic și propanoic.¹ Cifrele de mai sus descriu fructul sau scoarța uscată, nu o cană de ceai sau o capsulă.

Ce spun studiile

Călinul a fost studiat mai ales în laborator și pe animale. Majoritatea cercetărilor s-au făcut pe fruct, iar scoarța, frunzele și florile au fost mult mai puțin cercetate.¹ La oameni există doar câteva studii mici, făcute în Turcia, cu un extract de gilaburu, numele turcesc al călinului.

Surse: Gok și colab., 2021; Kajszczak și colab., 2020; Dietz și colab., 2016.^{8, 1, 11}

Pietrele din ureter

Un studiu din Turcia, publicat în 2021, a urmărit 86 de pacienți cu pietre de cel mult 10 mm în partea de jos a ureterului. Un grup a primit extract de gilaburu (Viburnum opulus), în doza „1000 mg peroral 3 × 2”, și diclofenac la nevoie, iar celălalt, tamsulosin 0,4 mg o dată pe zi și diclofenac la nevoie. Nu a fost nicio diferență la procentul de pietre eliminate și la timpul până la eliminare. Cei cu extract au avut nevoie mai rar de calmante suplimentare (37,2% față de 65,1%) și de internare de urgență (11,6% față de 34,8%).⁸ Autorii au conchis că extractul poate fi folosit eficient și sigur.⁸

Un studiu mai vechi, din 2019, a analizat retrospectiv 103 pacienți. Cei cu extract și diclofenac au eliminat mai des piatra (82% față de 66%) și mai repede (9 față de 14 zile) decât cei cu diclofenac singur. Autorii au cerut studii prospective, randomizate, care să confirme rezultatele.¹² În 2014, un studiu de laborator a găsit în sucul de călin tot atât citrat cât în sucul de lămâie și a cerut studii clinice.¹⁰

Sunt studii mici, făcute într-o singură țară, cu un extract anume. Ele nu arată că ceaiul sau fructele ar face același lucru. În plus, 5 din cei 53 de pacienți care au luat extract au avut tulburări digestive.¹ Colica renală se tratează la medic.

Scoarța și durerile uterine

Scoarța de călin se folosește tradițional ca relaxant al uterului și împotriva spasmelor.¹¹ Experimentele pe animale și pe țesut uterin uman, în laborator, au sugerat un efect relaxant la scoarța de călin și la cea a unei specii înrudite, numită black haw, iar pentru genul Viburnum se presupune că scopoletina ar putea fi responsabilă.¹¹ Dar nu există niciun studiu clinic randomizat, cu placebo, care să arate că scoarța ajută la sindromul premenstrual sau la durerile legate de contracțiile uterului.^{11, 1}

În laborator și pe animale

În eprubetă și pe animale, extractele din călin au arătat efect antioxidant, iar în eprubetă și activitate antimicrobiană, mai ales împotriva bacteriilor Gram-pozitive.¹ La șobolani cu endometrioză provocată prin operație, două extracte din fruct, cu acetat de etil și cu metanol, au micșorat semnificativ focarele de țesut endometrial.¹³ În alte experimente, un extract din fruct a crescut volumul urinei și a scăzut depunerile de cristale în rinichii șobolanilor.¹ Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Călinul nu tratează pietrele la rinichi, durerile menstruale sau alte boli și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Pentru călin nu există o evaluare de siguranță făcută de o autoritate. Ce se știe vine din studii mici și din cazuri izolate, iar review-ul din 2020 spune că efectele adverse descrise arată nevoia de mai multe cercetări.¹

• Stomacul: în studiul turc din 2019, 5 din cei 53 de pacienți care au luat extract au avut dispepsie, cu dureri în partea de sus a abdomenului.¹
• Pancreasul: a fost descris un caz de durere abdominală puternică și pancreatită acută la un bărbat de 38 de ani, cu pietre în căile urinare, care a băut zilnic, timp de 4 zile, 2 pahare de apă cu extract de călin.¹
• Dozele ridicate: pe rozătoare, sucul din fructe nu a fost toxic la o doză unică de 2000 mg/kg. La șoareci, 28 de zile cu 500 sau 2000 mg/kg nu au dat semne clinice sau decese, dar la 2000 mg/kg trombocitele au crescut, iar examenul la microscop a arătat toxicitate la rinichi, ficat și țesut gras. Doza fără efect advers observat a fost de 500 mg/kg pe zi, iar autorii cer studii pe termen mai lung.⁷
• Medicamentele: într-un test de laborator, patru preparate comerciale, între care unul din scoarță de călin, au inhibat unele enzime care prelucrează medicamentele în organism, în concentrații de circa 1 μg/mL. Nu se știe dacă asta contează și la om.¹⁴ Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
• Sarcina, alăptarea și copiii: în sursele consultate nu am găsit date de siguranță, așa că nu îl recomandăm. În laborator, scoarța a relaxat mușchiul uterului, un motiv în plus de prudență.¹¹
• Pietrele la rinichi: colica renală se tratează la medic. Nu o trata singur cu fructe, suc sau extract de călin.
• Identificarea: în unele regiuni, „călin” a numit și alte plante. Dacă nu ești sigur de arbust, nu-l culege.³

Ce spune legea

Călinul nu are nicio monografie a Agenției Europene a Medicamentului. În lista plantelor evaluate sau în curs de evaluare de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), consultată în septembrie 2026, nu apare niciun Viburnum, nici pentru scoarță, nici pentru fruct.⁴ Deci nu există o indicație recunoscută în Uniunea Europeană și nici o doză evaluată. Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru călin.¹⁵

În România, Viburnum opulus e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme predozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁶

Călinul de-a lungul timpului

Cuvântul „călin” vine din slavă: kalina se păstrează sub aceeași formă în toate limbile slavice, iar în română a intrat prin bulgară. Mai întâi a fost „călina”, fructul, iar „călin”, arbustul, s-a format din ea.³ Dicționarul limbii române literare contemporane îl ilustrează cu un text de Vasile Alecsandri, dintr-o ediție din 1875.³

Dicționarele vechi notează folosirea fructelor contra tusei: Șăineanu spune că zeama lor fiartă se folosea ca leac, iar CADE, din 1926-1931, notează același lucru. Dicționarul limbii române literare contemporane, din 1955-1957, adaugă afecțiunile de stomac. În Maramureș, după Borza (1968), citat în dicționarul lui Dorin Ștef, planta se folosea în medicina populară la tuse, boli de inimă și de stomac.³ Sunt folosiri populare, nu indicații recunoscute, iar efectul lor nu a fost dovedit în studii.

În Turcia, sucul fermentat se folosește tradițional la tuse, la răceli și la neplăceri ale stomacului și ale rinichilor, iar scoarța a fost folosită în medicina populară pentru dureri și crampe ale uterului.^{1, 11} Și acestea sunt folosiri tradiționale, fără dovezi din studii clinice.

Întrebări frecvente

Referințe

1. Kajszczak D., Zakłos-Szyda M., Podsędek A. Viburnum opulus L.: a review of phytochemistry and biological effects. Nutrients, 2020, 12(11):3398.
2. Yang Q., Malécot V. Viburnum Linnaeus (p. 570) și Viburnum opulus Linnaeus (p. 573 și 610), în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 19, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2011, efloras.org.
3. dexonline.ro, articolele „călin”, „călină” și „dârmoz”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat al lui Candrea (CADE), Dicționarul limbii române literare contemporane, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul enciclopedic, Dicționarul dendrofloricol (Milea Preda), Mica enciclopedie onomastică (Christian Ionescu), Dicționarul de sinonime (Seche) și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (Dorin Ștef).
4. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista substanțelor din plante evaluate sau în curs de evaluare de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, consultată în septembrie 2026.
5. Lewis C.T., Short C. A Latin Dictionary, Clarendon Press, Oxford, 1879, intrările opulus și viburnum, Perseus Digital Library, perseus.tufts.edu.
6. GBIF Secretariat. Viburnum opulus L., GBIF Backbone Taxonomy, familie și nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
7. Ozan G., Cumbul A., Sumer E., Aydin A., Ekinci F.Y. Safety assessment of European cranberrybush (Viburnum opulus L.) fruit juice: acute and subacute oral toxicity. Food and Chemical Toxicology, 2023, 181:114082.
8. Gok B., Tarik Atik Y., Uysal B., Koc E., Tastemur S., İbrahim Cimen H. Gilaburu extract (Viburnum opulus Linnaeus) is as effective as Tamsulosin in medical expulsive therapy of distal ureteral calculi. International Journal of Clinical Practice, 2021, 75(12):e14950.
9. Polka D., Podsędek A., Koziołkiewicz M. Comparison of chemical composition and antioxidant capacity of fruit, flower and bark of Viburnum opulus. Plant Foods for Human Nutrition, 2019, 74(3):436-442.
10. Tuglu D., Yılmaz E., Yuvanc E., Erguder I., Kisa U., Bal F. și colab. Viburnum opulus: could it be a new alternative, such as lemon juice, to pharmacological therapy in hypocitraturic stone patients? Archivio Italiano di Urologia e Andrologia, 2014, 86(4):297-299.
11. Dietz B.M., Hajirahimkhan A., Dunlap T.L., Bolton J.L. Botanicals and their bioactive phytochemicals for women’s health. Pharmacological Reviews, 2016, 68(4):1026-1073.
12. Kızılay F., Ülker V., Çelik O., Özdemir T., Çakmak Ö., Can E., Nazlı O. The evaluation of the effectiveness of Gilaburu (Viburnum opulus L.) extract in the medical expulsive treatment of distal ureteral stones. Turkish Journal of Urology, 2019, 45(Supl. 1):S63-S69.
13. Saltan G., Süntar I., Ozbilgin S. și colab. Viburnum opulus L.: a remedy for the treatment of endometriosis demonstrated by rat model of surgically-induced endometriosis. Journal of Ethnopharmacology, 2016, 193:450-455.
14. Ho S.H., Singh M., Holloway A.C., Crankshaw D.J. The effects of commercial preparations of herbal supplements commonly used by women on the biotransformation of fluorogenic substrates by human cytochromes P450. Phytotherapy Research, 2011, 25(7):983-989.
15. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
16. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Călinul nu are monografie europeană, doză evaluată sau date complete de siguranță. Plantele medicinale nu tratează și nu previn boli, iar pentru dureri uterine, pietre la rinichi sau orice altă problemă de sănătate este nevoie de medic.