Lămâie (Citrus limon): beneficii, proprietăți și mod de folosire
Lămâia (Citrus limon) e fructul unui pom mic, veșnic verde, din familia Rutaceae, cu frunze lucioase, flori albe parfumate și fructe galbene, ovale, cu pulpa acră. Lămâia nu e o specie sălbatică: botanic, e un hibrid între portocalul amar și chitră. Zeama ei are vitamina C și mult acid citric, iar din coajă se presează un ulei esențial. Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru lămâie, iar Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru ea. Mai jos afli cum o recunoști, prin ce se deosebește de lime și de „lămâiță”, ce conține, ce spun studiile despre vitamina C, pietrele la rinichi și uleiul esențial, ce precauții există și care dintre produsele noastre o conțin.
Pe scurt
- Lămâia e fructul unui pom mic, veșnic verde, din familia Rutaceae, cu frunze lucioase, flori albe pe dinăuntru și purpurii pe dinafară și fructe galbene, ovale, cu un mic vârf proeminent.
- E un hibrid între portocalul amar și chitră. Se folosesc zeama, coaja și uleiul esențial presat din coajă.
- Zeama are, după baza de date a Departamentului Agriculturii din SUA (USDA), 38,7 mg de vitamina C la 100 g, iar un studiu din 2008 a găsit în ea 1,44 g de acid citric într-o uncie, adică în circa 30 ml.
- Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru lămâie, iar lista mențiunilor de sănătate autorizate nu o cuprinde. Mențiunile existente se referă la vitamina C, nu la lămâie.
- Vitamina C nu a prevenit răceala în populația generală. Sinteza Cochrane, cu 11.306 participanți, a găsit un risc practic neschimbat, la doze de cel puțin 0,2 g pe zi, mult peste cât dă zeama unei lămâi.
Citrus limon (L.) Osbeck, familia Rutaceae
Ce este lămâia
Lămâia e fructul lămâiului, un pom mic, veșnic verde, cu ramuri ușor spinoase, din familia Rutaceae.1, 2 Botaniștii îi scriu numele Citrus ×limon: semnul × arată că e un hibrid.1 Genul Citrus are, după Flora of China, între 20 și 25 de specii, răspândite în estul, sudul și sud-estul Asiei, în Australia și în insulele din sud-vestul Pacificului.1
Fructul unui citrice se numește, botanic, hesperidă: o bacă ale cărei segmente sunt pline cu vezicule de pulpă, iar semințele stau prinse în interiorul lor.1 În română, „lămâie” e fructul, iar „lămâi” e pomul și, în același timp, pluralul fructului: o lămâie, două lămâi.2 Cuvântul vine din neogreacă.2 Lămâia se folosește la mâncăruri și băuturi, iar din coaja ei se presează un ulei esențial.2, 3
Din magazinul Hypericum: Ulei esential de Lamaie 10ml.
Cum arată lămâia
Lămâiul se recunoaște după frunzele lucioase, florile albe, parfumate, și fructele galbene, ovale. E un pom mic: după Dicționarul enciclopedic, are 2-4 m.2 Frunzele tinere și mugurii de flori sunt roșii-purpurii, iar florile sunt purpurii pe dinafară și albe pe dinăuntru.1


Cum o recunoști
- Pomul: mic, veșnic verde, cu ramuri ușor spinoase. Frunzele tinere și mugurii de flori sunt roșii-purpurii.1, 2
- Frunzele: ovate până la eliptice, de 8-14 cm lungime și 4-6 cm lățime, cu marginea vizibil crenelată și, de obicei, cu un vârf scurt și ascuțit. Sunt lucioase, groase ca pielea, rămân pe pom tot anul și au pețiolul aripat.1, 2
- Florile: singure sau câteva la un loc. Petalele au 1,5-2 cm, purpurii pe dinafară și albe pe dinăuntru, iar staminele sunt 20-25 sau mai multe. Florile sunt parfumate.1, 2
- Fructul: galben, elipsoidal până la ovoid, îngustat la ambele capete, de obicei cu un mic mamelon în vârf. Suprafața e de obicei aspră și miroase a lămâie, coaja e groasă și greu de desprins, iar pulpa stă în 8-11 segmente galben-pal, acide.1
- Semințele: mici, ovoide, cu vârful ascuțit.1
- Când înflorește și rodește: în China, floarea apare în aprilie-mai, iar fructele se coc din septembrie până în noiembrie.1 Dicționarul dendrofloricol dă mai-iulie pentru înflorire.2


De unde vine lămâia și unde crește
Lămâia nu e o specie sălbatică. E un hibrid, apărut din încrucișarea portocalului amar (Citrus ×aurantium) cu chitra (Citrus medica), spune Flora of China.1 Un studiu genetic din 2016, făcut pe 133 de exemplare de citrice din colecții, a găsit că chitra a contribuit la toate limele și lămâile, ca părinte masculin al grupurilor principale, iar pentru lămâile galbene a fost încrucișată cu portocalul amar.4 Chitra e originară din nord-estul Indiei și, posibil, din Myanmar.5
Lămâile și limele s-au înmulțit pe cale vegetativă, prin apomixie și prin practici horticole. De aceea soiurile din același grup diferă genetic foarte puțin, iar varietatea lor vine din variații asexuate.4
Citricele nu sunt originare din Mediterana, ci din sud-estul Asiei, dar azi livezile de citrice fac parte din peisajul mediteraneean.6 În China, lămâia se cultivă și, uneori, crește sălbăticită în sud.1 Dicționarul enciclopedic o descrie ca pe un arbust cultivat în regiunile subtropicale, răspândit și ca plantă de apartament.2 După o sinteză din 2010, lămâia e a treia specie de citrice ca importanță în lume.7


Șăineanu descria lămâiul, în dicționarul din 1929, ca pe un arbust originar din Asia, cultivat și la noi ca plantă ornamentală, pentru florile lui frumoase și mirositoare.2
Lămâie sau lime?
Mulți caută „lămâie verde” sau lime. Dicționarele spun că limeta (lime) se numește și lămâie verde și că nu e o lămâie obișnuită, necoaptă, ci e mereu verde.2 Botanic, e un alt hibrid, Citrus ×aurantiifolia, în care intră tot chitra.5 Cuvântul „lime” acoperă mai multe specii și hibrizi de Citrus, iar tabelul de mai jos se referă la cei numiți C. ×aurantiifolia.5


| Ce comparăm | Lămâie | Lime |
|---|---|---|
| Numele latin | Citrus ×limon | Citrus ×aurantiifolia |
| Părinții | Portocal amar și chitră | Chitră și, posibil, Citrus hystrix |
| Frunza | 8-14 × 4-6 cm | 5-8 × 2-4 cm |
| Petalele | 1,5-2 cm, purpurii pe dinafară, albe pe dinăuntru | 1-1,2 cm, albe |
| Fructul | Galben, elipsoidal până la ovoid, îngustat la ambele capete | Galben-verzui, globulos, elipsoidal sau obovoid, de obicei de 4-5 cm în diametru |
| Suprafața | De obicei aspră, cu un mic mamelon în vârf | Netedă, cu glande de ulei vizibile, cu o papilă în vârf |
| Coaja | Groasă, greu de desprins | Subțire |
| Segmentele | 8-11, galben-pale, acide | 9-12, foarte acide |
Sursa: Flora of China, volumul 11.1, 5
Limeta nu e o lămâie necoaptă: e alt fruct, cu alt hibrid în spate.
Lămâie sau lămâiță?
Unii caută „roiniță sau lămâiță”: roinița (Melissa officinalis) e altă plantă decât lămâia. Lămâița nu e lămâia. În dicționare, cuvântul e numele mai multor plante cu miros de lămâie, iar sensul diferă de la un dicționar la altul.2
| Cuvântul | Ce înseamnă în dicționare |
|---|---|
| lămâie | Fructul lămâiului (Citrus limon) |
| lămâi sau lămâiu | Pomul; „lămâi” e și pluralul fructului |
| lămâiță | În DEX, un arbust ornamental cu flori albe, ale cărui frunze, frecate în mână, miros a lămâie (Philadelphus coronarius); în alte dicționare, un arbust din familia Verbenaceae (Lippia citriodora) și, regional, roinița (Melissa officinalis), cimbrișorul sau cimbrul |
| limetă | Fructul de lime (Citrus ×aurantiifolia), numit și lămâie verde |
| chitră | Fruct comestibil, cu aspectul unei lămâi mari, din care se face dulceață |
Sursa: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, Dicționarul general de sinonime, DOOM 3 și Dicționarul gastronomic explicativ.2
Denumiri și nume în alte limbi
În română, fructul se numește lămâie, iar pomul, lămâi sau lămâiu. Pentru fruct, dicționarele mai trec forme regionale sau învechite: alămâie, limonă, țitroană, noroancă. Pentru pom, rar, limon.2 Cuvântul vine din neogreacă. Scriban îl pune alături de turcescul limon, persanul lîmûn, arabul laimûn, italianul limone, bulgarul limon și sârbul limun.2
| Limba | Numele plantei |
|---|---|
| Română | lămâie (fructul), lămâi sau lămâiu (pomul) |
| Engleză | lemon |
| Germană | Zitrone |
| Franceză | citron (fructul), citronnier (pomul) |
| Spaniolă | limón (fructul), limonero (pomul) |
| Italiană | limone |
| Portugheză | limão (fructul), limoeiro (pomul) |
| Norvegiană | sitron |
| Chineză | 柠檬 (ning meng) |
Surse: dexonline, pentru română; GBIF și Flora of China, pentru celelalte limbi.2, 8, 1
Ce părți se folosesc
Din lămâie se folosesc zeama, coaja și uleiul esențial obținut din coajă.
- Zeama: o lămâie dă în medie 48 g de zeamă, după USDA.9 E foarte acră: are 1,44 g de acid citric într-o uncie, adică în circa 30 ml.10
- Pulpa: fructul crud, fără coajă, are 2,8 g de fibre la 100 g, față de 0,3 g în zeamă.9
- Coaja: galbenă și aromată.2 Coaja crudă are 10,6 g de fibre și 129 mg de vitamina C la 100 g.9
- Uleiul esențial: se obține prin presarea cojii fructului și se folosește, printre altele, ca aromă în alimente.3
7 lucruri surprinzătoare despre lămâie
- Lămâia nu e o specie sălbatică. E un hibrid între portocalul amar și chitră, spune Flora of China, iar un studiu genetic din 2016 a găsit că chitra a participat la toate limele și lămâile.1, 4
- Botanic, e o bacă. Fructul citricelor se numește hesperidă: o bacă ale cărei segmente sunt pline cu vezicule de pulpă.1
- A ajuns la Roma acum circa două mii de ani. Cele mai vechi resturi de lămâie din Mediterana, găsite în Forum Romanum din Roma, datează de la sfârșitul secolului I î.Hr. sau începutul secolului I d.Hr. Lămâia era un produs de statut, din grădinile celor bogați.6
- Limonada din magazin are mult mai puțin acid citric decât zeama. Zeama de lămâie are 1,44 g de acid citric într-o uncie, iar limonadele din comerț, între 0,03 și 0,22 g.10
- Lemnul de lămâi se folosește la mobilă. Dicționarele descriu lemnul lămâiului ca prețios și folosit în industria mobilei.2
- „Lămâi” înseamnă și bani. În argou, „lămâi” sunt banii, iar „a stoarce pe cineva ca pe o lămâie” înseamnă a-l epuiza sau a-l lăsa fără bani.2
- Lămâia a intrat în istoria medicinei prin scorbut. În povestea clasică, James Lind a făcut în 1747 un studiu terapeutic controlat pentru scorbut, iar portocalele și lămâile au ieșit câștigătoare. Când, în jurul anului 1860, sucul de lămâie a fost înlocuit, fără să se știe, cu suc de lime, scorbutul s-a întors, mai ales la marinarii din expedițiile polare.11, 12
Știai că?
În română, „lămâi” e și pomul, și pluralul fructului: o lămâie, două lămâi, dar un lămâi, doi lămâi.2
Ce conține lămâia
Lămâia are compuși fenolici, vitamine, minerale, fibre alimentare, uleiuri esențiale și carotenoide.7 Zeama e în mare parte apă, iar coaja are mai multe fibre și mai multă vitamina C decât zeama.9
| Ce conține | Zeamă crudă | Fruct crud, fără coajă | Coajă crudă |
|---|---|---|---|
| Apă | 92,3 g | 89,0 g | 81,6 g |
| Energie | 22 kcal | 29 kcal | 47 kcal |
| Carbohidrați | 6,9 g | 9,32 g | 16,0 g |
| Fibre | 0,3 g | 2,8 g | 10,6 g |
| Vitamina C | 38,7 mg | 53,0 mg | 129 mg |
| Potasiu | 103 mg | 138 mg | 160 mg |
| Calciu | 6 mg | 26 mg | 134 mg |
Sursa: USDA, FoodData Central, baza SR Legacy; valori la 100 g.9
În cele 8 probe de zeamă analizate de USDA, vitamina C a variat între 32,1 și 43,3 mg la 100 g.9 O lămâie dă în medie 48 g de zeamă, deci circa 19 mg de vitamina C (calcul pe baza cifrelor USDA). Valoarea de referință pentru adulți e de 80 mg pe zi, așa că zeama unei lămâi acoperă aproximativ un sfert din ea.13
Zeama de lămâie e o sursă bogată de acid citric. Zeama proaspătă are 1,44 g la o uncie, zeama din concentrat 1,10 g, iar limonadele din comerț între 0,03 și 0,22 g.10 Cifrele descriu fructul și zeama în general, nu o lămâie anume.
Uleiul esențial de lămâie
Uleiul esențial de lămâie se obține prin presarea cojii fructului.3 Nu e același lucru cu zeama: vine din coajă, nu din pulpă. Un aviz din 2021 al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), despre uleiul de lămâie presat, folosit ca aditiv în hrana animalelor, îi descrie compoziția: domină limonenul.3
| Substanța | Specificația, după standardul ISO 855:2003 | Găsit în 10 loturi analizate |
|---|---|---|
| d-Limonen | 60-73% | 61,2-66,7%, în medie 64,8% |
| β-Pinen | 9-18% | 11,0-16,8% |
| γ-Terpinen | 6-12% | 7,66-11,5% |
| α-Pinen | 1,3-3,0% | 2,23-3,63% |
| Geranial | 0,1-2,0% | 0,65-2,08% |
| Neral | 0,1-1,8% | 0,39-1,43% |
Sursa: EFSA, 2021; procente din suprafața vârfurilor la cromatografie în fază gazoasă. Împreună cu sabinenul, aceste substanțe fac, în medie, 94,2% din ulei.3
Uleiul presat din coajă conține furocumarine, substanțe care pot provoca fototoxicitate, adică o reacție a pielii la lumina soarelui.3, 14 Într-un studiu din 1985, substanțele care dădeau fototoxicitatea erau oxipeucedanina și bergaptenul, iar cantitatea lor a variat de peste 20 de ori între uleiurile din diferite regiuni: 4-87 ppm de bergapten și 26-728 ppm de oxipeucedanină.14 Într-un test de laborator pe globule roșii umane, descris de Agenția Europeană a Medicamentului într-un raport despre uleiul de bergamotă, și uleiul de lămâie a provocat o fotohemoliză moderată sub razele UVA.15
EFSA consideră uleiul de lămâie presat și fracțiile lui iritante pentru piele, ochi și căile respiratorii și sensibilizante pentru piele.3 Uleiul presat din coajă poate irita pielea și poate provoca fototoxicitate. Pe eticheta produsului nostru, 3-5 picături se amestecă cu 30 ml de apă sau se dizolvă în ulei vegetal.
Uleiul se folosește în aromaterapie, prin difuzare sau inhalare, în masaj, dizolvat în ulei vegetal, și ca ingredient în cosmetice. Pentru uz intern nu există o monografie europeană, iar pe eticheta produsului nostru scrie că folosirea internă se face doar sub supravegherea atentă a unui fitoterapeut sau a unui farmacist.16
Ce spun studiile
Studiile despre lămâie privesc mai ales substanțele din ea: vitamina C, acidul citric din zeamă și uleiul esențial. Mai jos sunt trei teme: răceala, pietrele la rinichi și aromaterapia.
Surse: Hemilä și Chalker, 2013; USDA; Barghouthy și Somani, 2021; Özer și colab., 2022.17, 9, 18, 19
Vitamina C și răceala
Discuția despre vitamina C și răceala comună durează de 70 de ani, notează sinteza Cochrane din 2013, care a adunat 29 de comparații, cu 11.306 participanți, în care oamenii au luat în fiecare zi cel puțin 0,2 g de vitamina C sau placebo. În populația generală, riscul de răceală a fost practic același (risc relativ 0,97, interval de încredere 0,94-1,00). La cinci studii cu 598 de maratoniști, schiori și soldați în exerciții subarctice, riscul a fost de 0,48 (interval 0,35-0,64).17
Răcelile au durat cu 8% mai puțin la adulți și cu 14% mai puțin la copii, iar la copii 1-2 g pe zi au scurtat răcelile cu 18%. În studiile în care vitamina C s-a dat abia după apariția simptomelor, nu s-a văzut un efect constant. Autorii au concluzionat că suplimentarea de rutină cu vitamina C nu e justificată, dar că ea poate fi utilă celor expuși la perioade scurte de efort fizic intens.17 Studiile s-au făcut cu vitamina C pură, nu cu lămâie: zeama unei lămâi are de peste zece ori mai puțin decât cei 200 mg minimi din studii (calcul pe baza cifrelor USDA).9
Pietrele la rinichi
Zeama de lămâie e bogată în acid citric, iar citratul din urină încetinește cristalizarea, adică formarea pietrelor la rinichi cu calciu. De aceea au apărut studii despre zeama și limonada de lămâie.10 O sinteză din 2021, cu 13 articole, a găsit că sucurile de lămâie, de portocale și de grepfrut au crescut citratul din urină, dar doar cele de portocale și de grepfrut au alcalinizat urina. Autorii au socotit că zeama de lămâie are un rol protector mai mic decât cea de portocale și cer date mai ample înainte de recomandări.18
Într-un studiu mic, cu 13 voluntari, sucul de portocale, nu și limonada, a crescut citratul și pH-ul urinei.20 Într-un studiu cu 12 voluntari sănătoși, 2 litri pe zi de limonadă, obișnuită sau dietetică, au crescut volumul urinei, dar citratul a crescut semnificativ doar cu limonada dietetică.21 O sinteză sistematică din 2026, cu 31 de studii, a găsit, cu dovezi de nivel scăzut, că la adulții cu pietre de oxalat sau de fosfat de calciu apa în cantitate mai mare, dieta cu calciu normal sau mare, săracă în proteine și în sodiu, tiazidele, tratamentul alcalin și alopurinolul pot reduce recidivele, și a notat că, la sucul de lămâie, pot apărea mai multe evenimente adverse minore.22
Uleiul esențial și aromaterapia
Studiile despre uleiul esențial de lămâie sunt mici. Într-un studiu randomizat cu 46 de studenți la asistență medicală din Istanbul, 22 au mirosit ulei de lămâie timp de 15 minute, iar 24 au fost grup de control. Scorurile de anxietate de examen au fost mai mici în grupul cu ulei, iar autorii au calculat o scădere de 43,3%.19
O sinteză sistematică din 2022, care a adunat 31 de articole despre greața și vărsăturile din sarcină, a socotit eficiente, în studiile individuale, aromaterapia cu ulei esențial de lămâie, capsulele cu ghimbir și acupresiunea. Majoritatea articolelor au avut însă „unele îndoieli” la evaluarea riscului de eroare.23
Lămâia nu tratează răceala, pietrele la rinichi, anxietatea sau greața și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.
Precauții și siguranță
Zeama de lămâie e un aliment obișnuit, dar studiile și avizele de siguranță notează câteva precauții, mai ales pentru uleiul presat din coajă.
- Uleiul esențial, pe piele: poate irita pielea și ochii și poate sensibiliza pielea. Conține furocumarine, care pot provoca fototoxicitate.3, 14
- Căile respiratorii: EFSA consideră uleiul iritant și pentru căile respiratorii.3
- Uleiul esențial, pe cale internă: nu există o monografie europeană pentru uz intern, iar eticheta produselor noastre cere ca folosirea internă să se facă doar sub supravegherea unui fitoterapeut sau a unui farmacist.16
- Pietrele la rinichi: în sinteza din 2026, sucul de lămâie a fost legat de mai multe evenimente adverse minore. Cine are sau a avut pietre la rinichi întreabă medicul înainte de a bea zeamă în cantități mari.22
- Limonada cu zahăr: 2 litri pe zi de limonadă obișnuită au adus, într-un studiu, 805 calorii și 225 g de zahăr în plus pe zi, față de limonada dietetică.21
- Medicamentele: pentru lămâie nu există o monografie europeană care să listeze interacțiuni. Cine ia medicamente întreabă medicul sau farmacistul înainte de a lua uleiuri esențiale sau extracte concentrate.16
- Sarcina, alăptarea și copiii: nu există o monografie europeană care să stabilească precauții sau doze pentru lămâie.16 Pentru uleiul esențial în sarcină, alăptare și la copii, se cere sfatul medicului.
Ce spune legea
Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru lămâie: în lista monografiilor europene de plante medicinale, generată pe 23 septembrie 2026, planta nu apare.16 Deci nu există o utilizare tradițională recunoscută la nivel european și nici doze europene de referință.
Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru lămâie, pentru uleiul ei sau pentru acidul citric: lista din Regulamentul (UE) nr. 432/2012 nu le cuprinde.24 Există însă mențiuni autorizate pentru vitamina C, de exemplu că ea contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar sau la reducerea oboselii. Ele se referă la vitamina C ca nutrient și pot fi folosite doar pentru alimente care sunt cel puțin o sursă de vitamina C.24
În România, genul Citrus e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase.25
Lămâia de-a lungul timpului
Chitra a fost primul citrice care a ajuns în Mediterana, iar lămâia, al doilea. Cele mai vechi resturi de lămâie, găsite în Forum Romanum din Roma, datează de la sfârșitul secolului I î.Hr. sau începutul secolului I d.Hr. În antichitate, chitra și lămâia erau produse de statut, din grădinile celor bogați. Portocalul amar, lime și pomelo au ajuns în Mediterana abia în secolul al X-lea, după cucerirea islamică, portocalul dulce în a doua jumătate a secolului al XV-lea, iar mandarinul în secolul al XIX-lea.6
Lămâia are și o istorie medicală legată de scorbut. Relatarea lui James Lind despre un studiu terapeutic controlat, din 1747, a venit cu o jumătate de secol înainte ca Marina Britanică să folosească citrice împotriva bolii. În secolul XX, scorbutul s-a dovedit a fi cauzat de lipsa vitaminei C. După ce, în jurul anului 1860, sucul de lămâie a fost înlocuit, fără să se știe, cu suc de lime, boala s-a întors, mai ales la marinarii din expedițiile polare.12 Până în 1800, scorbutul fusese practic eliminat din Marina Regală britanică.26 Istoricii nuanțează însă povestea: după Bartholomew, Lind nu vedea scorbutul ca pe o boală de carență, ci ca pe una a digestiei defectuoase.11
La noi, „lămâie” apare la Miron Costin, în secolul al XVII-lea, iar „lămâi”, pomul, într-un document din 1780, publicat de Iorga.2 Scriban, în dicționarul din 1939, leagă sucul de lămâie de scorbut și de limonadă.2
Din magazinul Hypericum
Produse Hypericum cu lămâie
Până aici ai citit despre lămâie. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru lămâie, așa că nu există o utilizare tradițională recunoscută la nivel european.16 Uleiurile esențiale sunt produse de aromaterapie. Nici uleiurile, nici siropul, nici produsele cosmetice nu tratează și nu previn boli.
Ulei esențial de Lămâie
- 100% ulei esențial de lămâie (Citrus limon), obținut din coaja fructului
- Flacon de 10 ml
- Pe etichetă: pentru aromaterapie, 3-5 picături în 30 ml de apă; pentru masaj, 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal; pentru inhalații, 2-3 picături în apă fierbinte; ca ingredient cosmetic, în creme și loțiuni
- Pentru lămâie nu există o doză europeană de referință16
17,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore
Tot cu lămâie: amestecuri de uleiuri, sirop, cremă și pastă de dinți
Lămâia se găsește la noi și în două amestecuri de uleiuri esențiale pentru aromaterapie și inhalații, cu 15% și, respectiv, 12,5% ulei de lămâie, într-un sirop de sevă de mesteacăn cu 8% suc de lămâie, într-o cremă pentru coate și călcâie și într-o pastă de dinți, ambele cu ulei din coaja de lămâie. Pentru aceste forme nu există o monografie europeană.16
Cum se folosesc
| Produs | Cum se folosește | De reținut |
|---|---|---|
| Ulei esențial de Lămâie, 10 ml | Aromaterapie: 3-5 picături în 30 ml de apă; masaj: 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal; inhalații: 2-3 picături în apă fierbinte | Ulei din coaja de lămâie; uz extern, iar utilizarea internă doar sub supravegherea unui fitoterapeut sau a unui farmacist |
| Ulei Inhalații și Aromaterapie I, 10 ml | 3-5 picături în 30 ml de apă, pentru aromaterapie și odorizarea camerei; inhalații: 2-3 picături în apă fierbinte | Opt uleiuri esențiale, lămâie 15% |
| Ulei Inhalații și Aromaterapie II, 10 ml | 3-5 picături în 30 ml de apă, în difuzor sau lampă de aromaterapie; inhalații: 2-3 picături în apă fierbinte, câteva minute | Zece uleiuri esențiale, lămâie 12,5% |
| Sirop Sevă de Mesteacăn cu stevia, 500 ml | Se bea ca atare sau diluat: 1 parte de sirop la 3 părți de apă sau ceai | Sevă de mesteacăn 90%, suc de lămâie 8%, vitamina C ca antioxidant |
| Cremă pentru coate și călcâie, 40 ml și 100 ml | Se aplică de două ori pe zi pe pielea curățată, masând ușor până se absoarbe | Cu uree 10%; ulei din coaja de lămâie în lista de ingrediente; uz extern |
| Pastă de dinți Hyper BoronProtect cu bicarbonat, 100 ml | Periaj de două ori pe zi, 2-3 minute, cu o cantitate cât un bob de mazăre | Cu ulei esențial de lămâie; a nu se înghiți |
Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru lămâie nu există o doză europeană de referință. Uleiul presat din coajă poate irita pielea și poate provoca fototoxicitate. Dacă iei medicamente, ești gravidă sau alăptezi, întreabă medicul sau farmacistul înainte de a folosi uleiuri esențiale.16, 3
Întrebări frecvente
Referințe
- Zhang D., Mabberley D.J. Citrus Linnaeus și Citrus ×limon (Linnaeus) Osbeck, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 11, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2008, efloras.org.
- dexonline.ro, articolele „lămâie”, „lămâi”, „lămâiță”, „limon”, „limetă”, „chitră” și „limonadă”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a, 2010), Scriban (Dicționaru limbii românești, 1939), Dicționarul etimologic român (Ciorănescu, 1958-1966), Dicționarul enciclopedic, Dicționarul dendrofloricol (Milea Preda, 1989), Dicționarul general de sinonime (2013), Dicționarul gastronomic explicativ (2003), DOOM 3, Șăineanu (ed. a VI-a, 1929) și Dicționarul de argou al limbii române (Volceanov, 2007). Consultat în octombrie 2026.
- EFSA Panel on Additives and Products or Substances used in Animal Feed (FEEDAP), Bampidis V. și colab. Safety and efficacy of feed additives consisting of expressed lemon oil and its fractions from Citrus limon (L.) Osbeck and of lime oil from Citrus aurantiifolia (Christm.) Swingle for use in all animal species (FEFANA asbl). EFSA Journal, 2021, 19(4):e06548.
- Curk F., Ollitrault F., Garcia-Lor A., Luro F., Navarro L., Ollitrault P. Phylogenetic origin of limes and lemons revealed by cytoplasmic and nuclear markers. Annals of Botany, 2016, 117(4):565-583.
- Zhang D., Mabberley D.J. Citrus ×aurantiifolia (Christmann) Swingle, Citrus medica Linnaeus și Citrus ×aurantium Linnaeus, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 11, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2008, efloras.org.
- Langgut D. The Citrus Route Revealed: From Southeast Asia into the Mediterranean. HortScience, 2017, 52(6):814-822.
- González-Molina E., Domínguez-Perles R., Moreno D.A., García-Viguera C. Natural bioactive compounds of Citrus limon for food and health. Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis, 2010, 51(2):327-345.
- GBIF Secretariat. Citrus ×limon (L.) Osbeck, GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
- U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, baza SR Legacy: „Lemon juice, raw” (FDC 167747), „Lemons, raw, without peel” (FDC 167746) și „Lemon peel, raw” (FDC 167749), fdc.nal.usda.gov, consultat în octombrie 2026.
- Penniston K.L., Nakada S.Y., Holmes R.P., Assimos D.G. Quantitative assessment of citric acid in lemon juice, lime juice, and commercially-available fruit juice products. Journal of Endourology, 2008, 22(3):567-570.
- Bartholomew M. James Lind’s Treatise of the Scurvy (1753). Postgraduate Medical Journal, 2002, 78(925):695-696.
- Baron J.H. Sailors’ scurvy before and after James Lind: a reassessment. Nutrition Reviews, 2009, 67(6):315-332.
- Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, anexa XIII, partea A. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011.
- Naganuma M., Hirose S., Nakayama Y., Nakajima K., Someya T. A study of the phototoxicity of lemon oil. Archives of Dermatological Research, 1985, 278(1):31-36.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Citrus bergamia Risso et Poiteau, aetheroleum, EMA/HMPC/56155/2011, 22 mai 2012.
- European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene de plante medicinale, export automat de pe ema.europa.eu, 23 septembrie 2026.
- Hemilä H., Chalker E. Vitamin C for preventing and treating the common cold. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2013, (1):CD000980.
- Barghouthy Y., Somani B.K. Role of Citrus Fruit Juices in Prevention of Kidney Stone Disease (KSD): A Narrative Review. Nutrients, 2021, 13(11):4117.
- Özer Z., Teke N., Turan G.B., Bahçecik A.N. Effectiveness of lemon essential oil in reducing test anxiety in nursing students. Explore (New York), 2022, 18(5):526-532.
- Odvina C.V. Comparative value of orange juice versus lemonade in reducing stone-forming risk. Clinical Journal of the American Society of Nephrology, 2006, 1(6):1269-1274.
- Cheng J.W., Wagner H., Asplin J.R. și colab. The Effect of Lemonade and Diet Lemonade Upon Urinary Parameters Affecting Calcium Urinary Stone Formation. Journal of Endourology, 2019, 33(2):160-166.
- Asher G.N., Viprakasit D.P., Aymes S.E. și colab. Prevention of Recurrent Nephrolithiasis in Adults and Children: A Systematic Review. Annals of Internal Medicine, 2026, 179(5):696-707.
- Nassif M.S., Costa I.C.P., Ribeiro P.M., Moura C.C., Oliveira P.E. Integrative and complementary practices to control nausea and vomiting in pregnant women: a systematic review. Revista da Escola de Enfermagem da USP, 2022, 56:e20210515.
- Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
- Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
- Cook G.C. Scurvy in the British Mercantile Marine in the 19th century, and the contribution of the Seamen’s Hospital Society. Postgraduate Medical Journal, 2004, 80(942):224-229.
Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi uleiuri esențiale sau produse cu lămâie.
