Plante medicinale

Lime (Citrus aurantifolia): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ramură de lime cu fructe verzi, rotunde, și flori albe cu stamine galbene, printre frunze lucioase și spini mici

Lime (Citrus aurantifolia), numit în română și limetă, e un citric mic, cu coajă subțire, netedă, și pulpă foarte acidă.1, 2 Cuvântul „lime” nu desemnează însă o singură plantă: sub el se vând mai multe specii și hibrizi de Citrus.1 Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru lime, iar Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru el.3, 4 Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce diferă de lămâie, ce tipuri de lime există, ce conține, ce spun studiile, de ce uleiul presat la rece din coajă cere prudență și cum a ajuns sucul de lime în istoria scorbutului.

Pe scurt

  • Limeta e fructul unui arbust sau pom mic, spinos, din familia Rutaceae: verzui-gălbui, rotund până la oval, de obicei de 4-5 cm, cu pulpă foarte acidă, în 9-12 segmente.
  • Sub numele „lime” se vând mai multe tipuri: cel din titlu, Citrus aurantifolia („key lime”), limeta fără semințe, Citrus ×latifolia, și lime kaffir, Citrus hystrix, o specie aparte.
  • Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru lime, iar Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru el. Genul Citrus e pe Lista 3 din Ordinul 244/2005.
  • Studiile pe oameni sunt puține, cu 60-173 de participanți. La 60 de adolescenți supraponderali, pulberea din coajă de lime nu a dat rezultate diferite de placebo, iar un studiu din Thailanda a testat un preparat din lime la 173 de pacienți cu calculi renali, dar e un singur studiu.
  • Uleiul esențial presat la rece din coajă poate face pielea sensibilă la soare, din cauza furocumarinelor. Uleiul distilat nu are această problemă.
Denumire
Lime, limetă, lămâie verde; în engleză, lime sau key lime
Citrus aurantifolia (Christm.) Swingle, scris și Citrus ×aurantiifolia, familia Rutaceae
Părți folosite
Sucul și coaja fructului; din coajă se obține uleiul esențial
Conține
Vitamina C, 29,1 mg la 100 g de fruct, acid citric în suc și, în coajă, ulei esențial cu mult limonen
Recunoaștere
Nicio monografie europeană și nicio mențiune de sănătate autorizată; genul Citrus e pe Lista 3 din Ordinul 244/2005
Atenție la
Uleiul presat la rece poate face pielea sensibilă la soare; uleiul esențial se diluează înainte de aplicarea pe piele

Ce este limeta (lime)

Limeta e fructul unor arbuști sau pomi mici, spinoși, din genul Citrus, familia Rutaceae. Genul are 20-25 de specii, iar multe dintre plantele cultivate sunt hibrizi, de aceea cuvântul „lime” acoperă în practică mai multe plante diferite.1

Cea din titlul paginii, Citrus aurantifolia, se numește în engleză „key lime”.5 În Flora of China apare ca Citrus ×aurantiifolia, cu semnul × al hibrizilor: botaniștii o socotesc o încrucișare în care intră chitrul (Citrus medica) și, posibil, lime kaffir (Citrus hystrix).1, 5, 2 Numele a fost publicat prima dată în 1777, în forma Limonia aurantifolia; azi se scrie de obicei aurantiifolia, cu doi i.1, 5

În română, dicționarele îl definesc drept fruct citric rotund, cu coaja și miezul verzi, foarte parfumat, folosit mai ales la cocteiluri. Cuvântul vine din italiană (limetta) sau din franceză (limette).2

Din magazinul Hypericum: Ulei esential de Lime 10ml.

Cum arată limeta

Limeta crește pe un arbust sau pom mic, cu ramuri numeroase și neregulate, cu spini scurți și groși. Frunzele sunt ușor rigide, ovale-late până la eliptice, de 5-8 cm lungime, cu marginea fin crenată. Ca la toate citricele, în frunză se văd prin transparență puncte dese, cu ulei parfumat.1

Trei fructe de lime, verzi și rotunde, pe o ramură cu frunze mari, lucioase, pe un cer albastruFloare albă de lime, cu petale subțiri și multe stamine galbene, deasupra unor muguri roz-albicioși, între frunze verzi
Fructe de lime pe ramură, în stânga, și o floare cu muguri, în dreapta, fotografiate în Filipine.Foto: Judgefloro, CC0, Wikimedia Commons

Cum o recunoști

  • Ramurile: numeroase, neregulate, cu spini scurți și groși.1
  • Frunzele: ovale-late până la eliptice, de 5-8 cm lungime și 2-4 cm lățime, cu baza rotunjită, marginea fin crenată și vârful tocit, uneori cu un mic vârf ascuțit. Codița frunzei e scurtă.1
  • Florile: albe, cu 4 sau 5 petale groase, de 1-1,2 cm, și 20-25 de stamine; câte aproximativ 7 într-o inflorescență, rar solitare.1
  • Fructul: verzui-gălbui, rotund, elipsoidal sau obovoid, de obicei de 4-5 cm în diametru, neted, cu glande de ulei vizibile și cu o mică papilă în vârf; coaja e subțire.1
  • Pulpa și semințele: pulpa are 9-12 segmente, foarte acide; semințele sunt puține, ovale, cu cotiledoanele albe ca laptele.1
  • Înflorirea: în China, florile apar în aprilie-mai, iar fructele se coc din septembrie până în decembrie.1

Unde crește limeta

Genul Citrus e originar din Asia de Est, de Sud și de Sud-Est, din Australia și din insulele Pacificului de sud-vest, iar multe plante cultivate s-au răspândit în țările calde.1 În China, limeta apare ocazional naturalizată în Yunnan, pe marginea potecilor, la altitudini mici.1

La noi, în dicționare, limeta e descrisă prin întrebuințarea ei în cocteiluri.2

Lime sau lămâie?

Limeta și lămâia au gust acru, dar sunt citrice diferite. Pe scurt, limeta are coajă subțire și netedă, iar lămâia are fruct galben, cu coajă groasă, de obicei aspră.1

Lădițe cu lime verzi, la stânga, și lămâi galbene, la dreapta, despărțite de un carton roșuJumătate de lime, cu coaja verde și miezul verde-deschis, împărțit în felii în jurul unui centru alb
În stânga, limete verzi lângă lămâi galbene. În dreapta, o limetă tăiată pe jumătate: pulpa, verde-deschis, e împărțită în felii în jurul unui centru alb.Foto: Daderot și Evan-Amos, CC0, Wikimedia Commons
Ce comparămLimeLămâie
Numele latinCitrus ×aurantiifoliaCitrus ×limon
Frunza5-8 cm lungime, 2-4 cm lățime8-14 cm lungime, 4-6 cm lățime
FloareaPetale albe, groase, de 1-1,2 cmPetale de 1,5-2 cm, purpurii pe dinafară, albe pe dinăuntru
FructulVerzui-gălbui, rotund până la oval, de obicei de 4-5 cmGalben, elipsoidal până la oval, îngustat la ambele capete, cu o mică proeminență în vârf
CoajaSubțire, netedăGroasă, greu de îndepărtat, de obicei aspră
Pulpa9-12 segmente, foarte acide8-11 segmente, galben-pal, acide
StrămoșiHibrid în care intră chitrul și, posibil, lime kaffirHibrid între Citrus ×aurantium și chitru

Sursa: Flora of China, volumul 11.1

„Lămâie verde” apare în DOOM 3 ca alt nume pentru limetă, dar limeta nu e o lămâie necoaptă: Dicționarul gastronomic explicativ spune că nu e o lămâie obișnuită, necoaptă.2 Botanic, lămâia și limeta sunt taxoni diferiți.1 Cel mai sigur semn rămâne coaja: la limetă e subțire și netedă, la lămâie e groasă și, de obicei, aspră.

Tipuri de lime: key, persană și kaffir

La magazin, „lime” poate fi unul dintre trei lucruri diferite.

  • Key lime (Citrus ×aurantiifolia): cel din titlul paginii, cu fructe de 4-5 cm și semințe puține.1 În engleză se numește și „Mexican lime” sau „West Indian lime”.5
  • Limeta fără semințe (Citrus ×latifolia), numită în engleză „Persian lime” sau „Tahiti lime”.5 E un hibrid între key lime și, posibil, lămâie.1
  • Lime kaffir (Citrus hystrix): o specie aparte, cu frunze cu codiță aripată și fructe de 5-7 cm, cu semințe numeroase.1 Se mai numește „makrut”, iar în franceză „combava”.5
Grămadă de limete persane, unele verzi, altele galbene-verzui, într-un magazin din Colatina, BraziliaFruct de lime kaffir, cu coaja verde-închis și cocoloașe, lângă o jumătate tăiată, cu miez verzui
În stânga, limete persane într-un magazin din Colatina, Brazilia: culoarea merge de la verde la galben-verzui. În dreapta, un fruct de lime kaffir, întreg și tăiat, cu coaja noduroasă.Foto: ArionStar și Jiafei Slay Queen, CC0, Wikimedia Commons
Acuarelă veche cu cinci jumătăți de lime Key, tăiate, cu miez verzui și semințe, pe hârtie cremAcuarelă veche cu o lime persană întreagă, galben-verzuie, și o jumătate tăiată, pe hârtie crem
Două acuarele din colecția pomologică a Departamentului Agriculturii al SUA, cu exemplare din Florida: lime „Key”, tăiate, și lime „Persian”, întreagă și tăiată.Mary Daisy Arnold, POM00006358, și Elsie Lower Pomeroy, POM00007584, USDA Pomological Watercolor Collection. Domeniu public, Wikimedia Commons

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are trei nume folosite azi: lime, limetă și lămâie verde. „Lime” se pronunță „laim” sau „lime”.2 În engleză, „lime” înseamnă însă două lucruri: fructul citric și teiul. Agenția Europeană a Medicamentului numește floarea de tei (Tiliae flos) „lime flower”, iar floarea teiului argintiu (Tilia tomentosa) „silver lime flower”.3, 6 Așa că „lime flower” nu e floare de limetă.

LimbaNumele plantei
Românălime, limetă, lămâie verde
Englezălime, key lime, Mexican lime, West Indian lime
Francezăcitron vert; limettier, pentru pom
GermanăLimette, saure Limette
Spaniolălima mejicana, limón agrio
Olandezălimoen
Indonezianăjeruk nipis
Hindikagzi nimbu
Chineză来檬 (lai meng)

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru engleză, franceză, germană, spaniolă, olandeză, indoneziană și hindi; Flora of China, pentru chineză.2, 5, 1

Ce parte se folosește

Din limetă se folosesc în principal sucul și coaja.

  • Fructul și sucul: fructul se folosește mai ales la cocteiluri.2 Sucul e bogat în acid citric.7
  • Coaja: din ea se obține uleiul esențial, presat la rece sau distilat.8
  • Uleiul esențial: se folosește ca agent de aromatizare în siropuri și suspensii, iar uleiurile de citrice se folosesc și în aromaterapie.8

7 lucruri surprinzătoare despre lime

  1. „Lime” nu e o singură plantă. În Flora of China, numele acoperă mai multe specii și hibrizi de Citrus.1
  2. Chitrul e unul dintre strămoșii lui. În arborele genealogic al limetei key și în cel al lămâii apare același citric, chitrul (Citrus medica), alături de alte specii, diferite pentru fiecare.1, 2
  3. Nu e o lămâie necoaptă. Dicționarul gastronomic explicativ precizează că limeta nu e o lămâie obișnuită, necoaptă, iar botanic sunt taxoni diferiți.2, 1
  4. O schimbare de suc a adus scorbutul înapoi. Pe la 1860, sucul de lămâie dat marinarilor britanici a fost înlocuit din neștiință cu suc de lime, iar boala a reapărut, mai ales în expedițiile polare.9
  5. O lege din 1867 a pus sucul de lime pe nave. Legea britanică a obligat navele comerciale să dea marinarilor suc de lime autentic, sub supraveghere, iar cazurile de scorbut din Portul Londrei au scăzut mult.10
  6. Coaja face uneori pielea sensibilă la soare. Uleiul presat la rece din coajă conține furocumarine, între care bergamotină și bergapten, iar cel distilat nu.8
  7. Sucul are aproape tot atâta acid citric ca lămâia. Sucul proaspăt de lime conține 1,38 g de acid citric pe uncie, față de 1,44 g la sucul de lămâie.7

Știai că?

Nici limeta key, nici limeta fără semințe nu sunt specii „pure”: sunt hibrizi. Cea fără semințe provine dintr-o încrucișare între limeta key și, posibil, lămâie.1

Ce conține limeta

Limeta e mai ales apă. Restul sunt mai ales glucide, inclusiv fibre, și foarte puține proteine și grăsimi. Dintre vitamine, USDA dă cel mai mult pentru vitamina C: 29,1 mg la 100 g de fruct.11 Sucul conține și acid citric: 1,38 g pe uncie de suc proaspăt.7

Ce conțineFruct crudSuc crud
Apă88,3 g90,8 g
Energie30 kcal25 kcal
Glucide10,5 g8,42 g
Fibre2,8 g0,4 g
Proteine0,7 g0,42 g
Grăsimi0,2 g0,07 g
Vitamina C29,1 mg30,0 mg
Potasiu102 mg117 mg
Calciu33 mg14 mg
Folat8 µg10 µg

Valori la 100 g. Sursa: USDA, FoodData Central, „Limes, raw” și „Lime juice, raw”. În fișa „Limes, raw” apar două nume științifice, Citrus latifolia și Citrus ×aurantiifolia.11

Pentru comparație, aceeași bază de date dă la 100 g vitamina C: 53 mg la lămâia fără coajă și 38,7 mg la sucul de lămâie.11 Cifrele descriu fructul crud, nu o băutură sau un produs anume.

Uleiul esențial de lime

Uleiul esențial se obține din coaja fructului, în două feluri: presat la rece sau distilat. Cele două uleiuri au compoziții diferite și riscuri diferite pe piele.8

ComponentaUlei distilatUlei presat la rece
d-Limonen40,4-49,4%48,2%
β-Pinen2,0-2,9%21,1%
γ-Terpinen9,5-10,7%8,1%
α-Terpineol5,4-12,7%nu e dat
Terpinolen8,1-8,7%nu e dat
Neral și geranial (alcătuiesc citralul)nu sunt dați1,4% și 2,4%

Sursa: Dosoky și Setzer, 2018, tabelul 1. Procentele variază cu originea, sezonul, gradul de coacere și metoda de extracție.8

Presat la rece sau distilat

Uleiul presat la rece păstrează din coajă substanțe care nu se evaporă, între care furocumarine. În uleiul de lime presat la rece, revizuirea citată dă bergamotină 1,7-3,0%, bergapten 0,17-0,33% și oxipeucedanină 0,02-0,3%.8 Pe piele, urmate de soare, astfel de substanțe pot produce reacții de fototoxicitate.8, 12 Riscul e moderat la uleiul presat la rece și absent la cel distilat. Nivelul maxim recomandat pe piele pentru uleiul presat la rece e de 0,7%, iar dacă s-a depășit, se recomandă să eviți soarele cel puțin 12 ore.8

Cum se păstrează și cum se aplică

Uleiul de citrice se poate oxida. Revizuirea recomandă păstrarea într-un vas închis etanș, ferit de lumină, la 4 °C, și evitarea uleiurilor vechi sau oxidate, care pot sensibiliza pielea. Înainte de aplicarea pe piele, uleiurile de citrice se diluează într-un ulei vegetal. Limonenul, componenta principală, e înscris de Uniunea Europeană printre alergeni.8

Ce spun studiile

Despre limeta în sine, studiile pe oameni sunt puține, iar cele pe care le-am găsit au avut între 60 și 173 de participanți.

173de pacienți cu calculi renali, într-un studiu randomizat din Thailanda cu un preparat pe bază de lime
14% și 45%rata recidivei calculilor la 2 ani, cu preparatul din lime, respectiv cu placebo
60de adolescenți supraponderali, în studiul cu pulbere din coajă de lime: fără diferențe între grupuri
0,7%nivelul maxim recomandat pe piele pentru uleiul de lime presat la rece, din cauza furocumarinelor

Surse: Dissayabutra și colab., 2025; Hashemipour și colab., 2016; Dosoky și Setzer, 2018.13, 14, 8

La oameni

Un studiu din Thailanda, publicat în 2025, a urmărit 173 de pacienți cu calculi renali de oxalat de calciu, operați cu succes, în șase spitale. Timp de 24 de luni, ei au primit fie un preparat pe bază de lime, bogat în citrat și flavonoide, fie placebo. La 2 ani, calculii au reapărut la 14% dintre cei cu preparat și la 45% dintre cei cu placebo (HR 0,24; interval de încredere 95%: 0,13-0,44), iar 151 de pacienți au terminat studiul. Nu au fost evenimente adverse grave. Studiul a testat însă un preparat anume, nu fructul sau sucul din comerț, și e vorba de un singur studiu. Calculii renali se tratează la medic.13

Alt studiu, la 60 de adolescenți supraponderali sau obezi, a pornit de la ideea că coaja de lime conține flavonoide, pectină și vitamina C. Timp de 4 săptămâni, ei au luat zilnic capsule cu pulbere din coajă de lime sau placebo. În grupul cu lime au fost scăderi ușoare ale indicelui de masă corporală, ale LDL-colesterolului și ale tensiunii sistolice, dar între grupuri nu au existat diferențe la niciuna dintre variabilele urmărite.14

Alte două studii mici, din Nigeria, au testat sucul de lime alături de tratamentul copiilor cu malarie și cu siclemie. Erau studii preliminare, fără placebo, făcute de același grup, așa că nu pot susține nicio recomandare, iar bolile acestea se tratează numai la medic.15, 16

În laborator

În eprubetă, uleiul de lime a oprit creșterea mai multor bacterii și ciuperci, între care Staphylococcus aureus și Candida albicans, și a avut efect antioxidant. La animale, a scăzut inflamația provocată cu carrageenan.8 Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Limeta, sucul ei și uleiul ei nu tratează bolile și nu înlocuiesc tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Cele mai importante precauții privesc pielea și uleiul esențial.

  • Soarele și pielea: limetele, mai ales coaja, conțin furocumarine. Dacă ajung pe piele și apoi pielea stă la soare, pot apărea roșeață, vezicule, umflături și pete închise la culoare, o reacție numită fitofotodermatită. Familia Rutaceae, din care face parte limeta, e printre familiile de plante cu astfel de efecte. Printre măsurile de prevenire, revizuirea amintește îmbrăcămintea potrivită, cu mâneci lungi și mănuși.12
  • Uleiul esențial: uleiul presat la rece poate face pielea sensibilă la soare, iar cel distilat nu. Uleiul nu se aplică nediluat: se amestecă într-un ulei vegetal. Uleiul vechi sau oxidat poate sensibiliza pielea, iar limonenul din ulei e înscris de Uniunea Europeană printre alergeni.8
  • Medicamentele: sucul de grapefruit, bogat în furanocumarine, poate încurca unele medicamente. Într-o sinteză din 2018 a 46 de studii randomizate despre alte sucuri, interacțiunile grave nu au apărut, dar au existat cazuri izolate.17 Pentru lime nu există o monografie europeană care să enumere interacțiuni. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
  • Sarcina, alăptarea și copiii: pentru lime nu există recomandări europene. Dacă ești însărcinată sau alăptezi, sau dacă vrei să folosești uleiuri esențiale la copii, întreabă medicul sau farmacistul.3
  • Uleiul esențial pe cale internă: pe eticheta produsului nostru, utilizarea internă e permisă numai sub supravegherea unui fitoterapeut sau a unui farmacist.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, limeta nu are o monografie a Agenției Europene a Medicamentului: lista monografiilor nu cuprinde Citrus aurantifolia. Singurul citric din listă e bergamota (Citrus bergamia), cu o declarație publică despre uleiul ei esențial, nu cu o monografie.3 Pentru lime nu există, așadar, o utilizare tradițională recunoscută la nivel european. Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru lime sau pentru uleiul lui.4

În România, genul Citrus e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.18

Limeta de-a lungul timpului

Scorbutul, o boală veche de aproximativ o mie de ani, se recunoaște după apatie, slăbiciune, vânătăi, gingii care sângerează și picioare umflate. Netratat, poate fi mortal. În secolul XX s-a arătat că vine din lipsa vitaminei C, iar în cantități suficiente vitamina C îl previne și îl vindecă complet.9

De cinci secole, marinarii și unii medici de bord foloseau portocale și lămâi împotriva scorbutului. În 1747, medicul James Lind a făcut un studiu terapeutic controlat, prospectiv; Marina britanică a prevenit și a vindecat scorbutul cu citrice abia cu o jumătate de secol mai târziu.9 Până în 1800, boala fusese practic eliminată din Marina Regală britanică.10

Pe la 1860, sucul de lămâie a fost înlocuit din neștiință cu suc de lime, iar boala s-a întors, mai ales printre marinarii expedițiilor polare.9 Pe navele comerciale, scorbutul a continuat până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1867, Parlamentul britanic a votat o lege care a impus administrarea, sub supraveghere, a sucului de lime autentic. În Portul Londrei, cazurile de scorbut au scăzut mult; vapoarele cu aburi, care făceau călătoriile mai scurte, au contat și ele.10

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu lime

Până aici ai citit despre lime. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru lime, așa că nu există o utilizare tradițională recunoscută la nivel european.3 Uleiul esențial e un produs de aromaterapie și de uz extern. Nici uleiul, nici cosmeticele nu tratează și nu previn boli.

Ulei esențial de Lime

  • 100% ulei esențial de lime (Citrus aurantiifolia), obținut din fructele de lime
  • Flacon de 10 ml
  • Pe etichetă: aromaterapie, 3-5 picături în 30 ml de apă, în difuzor sau lampă; masaj, 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal; inhalații, 2-3 picături în apă fierbinte
  • Pentru lime nu există o doză europeană de referință

15,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu lime: gel de duș, gel intim, apă de gură și pastă de dinți

Uleiul de lime apare la noi și în patru cosmetice, în lista de ingrediente: în gelul de duș cu bicarbonat și în gelul pentru igiena intimă, alături de uleiuri de portocală dulce și de mandarină, iar în apa de gură și în pasta de dinți Hyper BoronProtect, alături de uleiuri de mentă, eucalipt și salvie. Pentru aceste forme nu există o monografie europeană.3

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Ulei esențial de Lime, 10 mlAromaterapie: 3-5 picături în 30 ml de apă, în difuzor sau lampă de aromaterapie; masaj: 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal; inhalații: 2-3 picături în apă fierbinteUz extern; utilizarea internă, numai sub supravegherea unui fitoterapeut sau a unui farmacist, conform etichetei
Gel de duș cu bicarbonat, 250 mlSe aplică pe pielea umedă în timpul dușului, se masează ușor până face spumă și se clătește abundent cu apăUlei de lime în lista de ingrediente; uz extern; se evită ochii
Hyper Intim Gel cu bicarbonatSe aplică o cantitate mică pe zona intimă, se masează ușor și se clătește cu apă; o dată pe zi sau la nevoieUlei de lime în lista de ingrediente; uz exclusiv extern
Hyper BoronProtect, apă de gură, 500 mlDe două ori pe zi, după periajul dinților, cu circa 20 ml, 30-60 de secunde, apoi se eliminăUlei de lime în lista de ingrediente; nu se înghite
Pastă de dinți Hyper BoronProtect, 100 mlPeriaj de două ori pe zi, 2-3 minute, cu o cantitate cât un bob de mazăreUlei de lime în lista de ingrediente; a nu se înghiți

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru lime nu există o doză europeană de referință. Uleiurile de citrice se diluează înainte de aplicarea pe piele, iar cele de lime presate la rece pot face pielea sensibilă la soare. Dacă iei medicamente, ești însărcinată sau alăptezi, întreabă medicul sau farmacistul înainte de a folosi uleiuri esențiale.8

Întrebări frecvente

Lime-ul, numit în română și limetă sau lămâie verde, e un citric mic, cu coajă subțire și netedă și pulpă foarte acidă, în 9-12 segmente. Cel cu numele latin Citrus aurantifolia se numește în engleză „key lime” și e un hibrid. Sub numele „lime” se vând însă mai multe tipuri de citrice.
Planta e un arbust sau pom mic, cu ramuri neregulate și spini scurți și groși. Frunzele au 5-8 cm, iar florile sunt albe, cu 4 sau 5 petale groase. Fructul e verzui-gălbui, rotund sau oval, de obicei de 4-5 cm, neted, cu coajă subțire.
Lămâia are fructul galben, cu coajă groasă, de obicei aspră, și frunze mai mari, de 8-14 cm, față de 5-8 cm la lime. Limeta are coajă subțire și netedă. Botanic, sunt taxoni diferiți.
În dicționare, „lămâie verde” e un alt nume pentru limetă, dar limeta nu e o lămâie necoaptă. Culoarea nu e un semn sigur, fiindcă fructul de lime e verzui-gălbui. Cel mai sigur semn e coaja subțire și netedă.
Trei: key lime (Citrus aurantifolia), limeta fără semințe sau „Persian lime” (Citrus latifolia) și lime kaffir sau makrut (Citrus hystrix), o specie aparte, cu frunze cu codiță aripată.
Conform bazei de date a USDA, 29,1 mg la 100 g de fruct crud și 30,0 mg la 100 g de suc crud. Lămâia are mai mult: 53 mg la 100 g de fruct fără coajă și 38,7 mg la 100 g de suc.
Fructul se folosește mai ales la cocteiluri. Uleiul esențial se folosește ca aromă și în aromaterapie. Agenția Europeană a Medicamentului nu recunoaște o utilizare medicinală pentru lime.
Studiul pe care l-am găsit nu a arătat un efect: la 60 de adolescenți supraponderali, capsulele cu pulbere din coajă de lime nu au dat, după 4 săptămâni, rezultate diferite de placebo.
Un singur studiu din Thailanda, pe 173 de pacienți, a testat un preparat pe bază de lime, pregătit pentru studiu, nu fructul sau sucul din comerț. La 2 ani, calculii au reapărut la 14% dintre cei cu preparat și la 45% dintre cei cu placebo. Calculii renali se tratează la medic.
Da, uleiul presat la rece din coajă, care conține furocumarine. Riscul e moderat la uleiul presat la rece și absent la cel distilat. Revizuirea citată dă 0,7% ca nivel maxim recomandat pe piele pentru uleiul presat la rece și sfătuiește să eviți soarele cel puțin 12 ore dacă doza a fost depășită.
Pe eticheta produsului nostru: în aromaterapie, 3-5 picături în 30 ml de apă, în difuzor sau lampă; pentru masaj, 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal; pentru inhalații, 2-3 picături în apă fierbinte. E pentru uz extern, iar utilizarea internă se face numai sub supravegherea unui fitoterapeut sau a unui farmacist. Uleiul nu se aplică nediluat pe piele.
Cele mai importante privesc pielea la soare, uleiul esențial, care se diluează și se păstrează ferit de lumină, și medicamentele, despre care întrebi medicul sau farmacistul. Pentru sarcină, alăptare și copii nu există recomandări europene.
Nu. În engleză, „lime flower” e floarea de tei (Tilia), nu floare de limetă.
E o specie aparte, Citrus hystrix, cu frunze cu codiță aripată și fructe de 5-7 cm, cu semințe numeroase. Se mai numește makrut, iar în franceză combava.

Referințe

  1. Zhang D., Mabberley D.J. Citrus Linnaeus și speciile Citrus ×aurantiifolia, C. ×limon, C. hystrix și C. ×latifolia, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 11, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2008, efloras.org.
  2. dexonline.ro, articolele „limetă”, „lime” și „chitru”, după DOOM 3 (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a, 2021), DEX ’09, Dicționarul gastronomic explicativ (2003) și Dicționarul general de sinonime al limbii române (2013).
  3. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene, ema.europa.eu, generată la 23 septembrie 2026.
  4. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  5. GBIF Secretariat. Citrus ×aurantiifolia (Christm.) Swingle, Citrus ×latifolia (Yu.Tanaka ex Yu.Tanaka) Yu.Tanaka și Citrus hystrix DC., GBIF Backbone Taxonomy, sinonime și nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
  6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne or their mixtures, flos, EMA/HMPC/337066/2011, publicată în 2012.
  7. Penniston K.L., Nakada S.Y., Holmes R.P., Assimos D.G. Quantitative assessment of citric acid in lemon juice, lime juice, and commercially-available fruit juice products. Journal of Endourology, 2008, 22(3):567-570.
  8. Dosoky N.S., Setzer W.N. Biological activities and safety of Citrus spp. essential oils. International Journal of Molecular Sciences, 2018, 19(7):1966.
  9. Baron J.H. Sailors’ scurvy before and after James Lind: a reassessment. Nutrition Reviews, 2009, 67(6):315-332.
  10. Cook G.C. Scurvy in the British Mercantile Marine in the 19th century, and the contribution of the Seamen’s Hospital Society. Postgraduate Medical Journal, 2004, 80(942):224-229.
  11. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, baza SR Legacy: „Limes, raw” (FDC 168155), „Lime juice, raw” (FDC 168156), „Lemons, raw, without peel” (FDC 167746) și „Lemon juice, raw” (FDC 167747), fdc.nal.usda.gov, consultat în octombrie 2026.
  12. Grosu Dumitrescu C., Jîjie A.R., Manea H.C. și colab. New insights concerning phytophotodermatitis induced by phototoxic plants. Life, 2024, 14(8):1019.
  13. Dissayabutra T., Anegkamol W., Ratchanon S. și colab. Lime-based supplement reduces calcium oxalate stone recurrence: a multicenter randomized controlled trial. PLoS One, 2025, 20(12):e0336892.
  14. Hashemipour M., Kargar M., Ghannadi A., Kelishadi R. The effect of Citrus aurantifolia (lemon) peels on cardiometabolic risk factors and markers of endothelial function in adolescents with excess weight: a triple-masked randomized controlled trial. Medical Journal of the Islamic Republic of Iran, 2016, 30:429.
  15. Adegoke S.A., Oyelami O.A., Olatunya O.S., Adeyemi L.A. Effects of lime juice on malaria parasite clearance. Phytotherapy Research, 2011, 25(10):1547-1550.
  16. Adegoke S.A., Shehu U.A., Mohammed L.O., Sanusi Y., Oyelami O.A. Influence of lime juice on the severity of sickle cell anemia. Journal of Alternative and Complementary Medicine, 2013, 19(6):588-592.
  17. Chen M., Zhou S.Y., Fabriaga E., Zhang P.H., Zhou Q. Food-drug interactions precipitated by fruit juices other than grapefruit juice: an update review. Journal of Food and Drug Analysis, 2018, 26(2S):S61-S71.
  18. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Fructele, plantele și uleiurile esențiale nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă urmezi un tratament, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul sau cu farmacistul înainte de a folosi uleiuri esențiale sau suplimente cu lime.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *