Grapefruit (Citrus paradisi): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Grapefruitul (Citrus paradisi), numit în DEX grepfrut, e fructul unui pom veșnic verde din familia Rutaceae, cu fructe voluminoase, rotunde, galbene, cu pulpa albicioasă, roz sau roșie, acrișoară și puțin amăruie. Botanic e un hibrid: portocalul și pomelo se numără printre părinții lui, iar primele încrucișări au apărut în Caraibe. Pulpa are vitamina C, iar în soiurile roz și roșii are și licopen. Grapefruitul are însă o particularitate rară printre fructe: poate schimba efectul multor medicamente, chiar dintr-o singură porție. Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru el, iar Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru grapefruit. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de pomelo, ce conține, ce trebuie să știi despre medicamente, ce spun studiile, ce e uleiul esențial și extractul din semințe și ce produs Hypericum conține grapefruit.

Ce este grapefruitul

Grapefruitul e fructul unui pom veșnic verde din familia Rutaceae, cu ramuri care au, de obicei, spini scurți și flexibili.¹ Botaniștii îi scriu numele Citrus ×paradisi: semnul × arată că e un hibrid.¹ În Flora of China, grapefruitul nu are o specie a lui: e tratat ca „Grapefruit Group” din Citrus ×aurantium, alături de portocalul amar și de cel dulce.²

În DEX, grepfrutul e un fruct citric galben, mai voluminos decât portocala, cu gust acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical.³ Pulpa se mănâncă proaspătă, zeama se bea, iar din coajă se obține un ulei esențial, folosit la aromatizarea băuturilor.¹

Din magazinul Hypericum: Ulei Esential de Grapefruit 10ml.

Cum arată grapefruitul

Grapefruitul se recunoaște după fructele voluminoase, rotunde, galbene, atârnate în ciorchini printre frunze verzi, lucioase. Pomul are de obicei între 4,5 și 6 m, dar, cu vârsta, poate ajunge la 13,7 m.¹

Cum îl recunoști

• Pomul: veșnic verde, cu coroana rotunjită și ramuri răsfirate. Trunchiul poate depăși 15 cm în diametru. Ramurile au de obicei spini scurți și flexibili și, după Flora of China, sunt fără păr.^{1, 2}
• Frunzele: ovate, de 7,5-15 cm lungime și 4,5-7,5 cm lățime, verde-închis deasupra și mai deschise dedesubt, cu dinți mici, rotunjiți, pe margine și cu puncte minuscule, care sunt glande de ulei. Peștiolul are aripi late.¹
• Florile: albe, cu 4 petale, de 4,5-5 cm în diametru, singure sau în ciorchini, la subsuoara frunzelor.¹
• Fructul: aproape rotund, turtit sau ușor piriform, de 10-15 cm lățime, cu coaja netedă, fin punctată, de până la 1 cm grosime, galben-lămâie, uneori cu o nuanță roz, și aromată. Pe dinăuntru, coaja e albă, buretoasă și amară.¹
• Pulpa: în 11-14 segmente, cu pereți subțiri, membranoși, ușor amari. E foarte zemoasă, acră până la acrișor-dulce, și poate fi albicioasă, galben-pal, roz sau roșu-intens. Centrul fructului poate fi plin sau semigol.¹
• Semințele: unele fructe sunt fără semințe sau aproape fără, altele au până la 90, albe, eliptice, ascuțite, lungi de circa 1,25 cm. Spre deosebire de cele de pomelo, sunt de obicei poliembrionice, adică au mai mulți embrioni.¹
• Ciorchinii: numărul de fructe dintr-un ciorchine variază mult. O duzină e neobișnuită, dar au fost ciorchini cu 20.¹

De unde vine și unde crește grapefruitul

Grapefruitul nu e o specie sălbatică. Flora of China spune că portocalele și grapefruitul sunt încrucișări între Citrus maxima (pomelo) și Citrus reticulata (mandarin) și încrucișările lor cu speciile părinte. Grupul grapefruit reprezintă încrucișările cu pomelo, făcute pentru prima dată în Caraibe.² Morton notează că, până pe la 1948, specialiștii credeau că grapefruitul e o mutație a pomelo, iar apoi au început să-l socotească un hibrid întâmplător între pomelo și portocal.¹

A fost descris prima dată în Barbados, în 1750.¹ Grapefruitul prosperă într-un climat subtropical cald: de la înflorire până la coacere trec 13 luni la Riverside, în California, și doar 7-8 luni în zona mai caldă din Brawley. În zonele calde, în sudul Floridei, în Texas și în tropice, fructul are mai puțină aciditate decât în locurile mai reci.¹

În 1967 și 1968, Statele Unite aveau 70% din recolta mondială. Printre țările care au intrat pe piață se numără Israelul, Mexicul, Argentina, Cipru și Marocul. În Orient, unde se cultivă pomelo, grapefruitul se cultivă puțin, iar în India s-a stabilit în regiunile fierbinți, unde portocalul dulce și mandarinul se arsesc la soare.¹ Cifrele sunt din cartea lui Morton, din 1987.

Grapefruit sau pomelo?

Mulți amestecă grapefruitul cu pomelo, pentru că seamănă și pentru că numele se încurcă. Pomelo (Citrus maxima) e unul dintre părinții grapefruitului: e mai voluminos, cu coaja groasă și spongioasă.^{4, 2} În Dicționarul gastronomic explicativ, pomelo e cel mai voluminos fruct citric, un fel de grepfrut în formă de pară imensă, cu pulpa mai puțin amară, iar în franceză cuvântul „pomelo” înseamnă grepfrut.³

Surse: Flora of China, volumul 11; Morton, 1987; Dicționarul gastronomic explicativ, pentru coaja pomelo.^{2, 4, 1, 3}

Pomelo poate schimba efectul medicamentelor la fel ca grapefruitul: după articolul din 2013, interacțiunea o produc și pomelo, lime și portocalele amare de Sevilla, nu și portocalele dulci.⁵

Grapefruit alb, roz sau roșu

Pulpa poate fi albicioasă, galben-pal, roz sau roșu-intens, după soi.¹ Soiurile roz și roșii au, după USDA, mult mai mult licopen și beta-caroten decât cele albe: 1.419 µg de licopen și 686 µg de beta-caroten la 100 g, față de niciun licopen și 14 µg de beta-caroten.⁶ Morton descrie mai multe soiuri vechi și noi.

Sursa: Morton, 1987.¹

Dacă grapefruitul alb și cel roz interacționează diferit cu medicamentele nu a fost studiat sistematic, notează articolul din 2013. Prudența de mai jos se aplică tuturor soiurilor.⁵

Denumiri și nume în alte limbi

În română, forma din dicționare e „grepfrut”, cu pluralul „grepfruturi”. Mai sunt trecute vechea scriere „grape-fruit” și forma scurtă „grep”, iar un dicționar mai trece „pamplemus”, din franceză.³ Pe această pagină folosim „grapefruit”, scrierea de pe produsele noastre.

În engleză, numele „grapefruit” înseamnă literal „fruct-strugure” și se explică de obicei prin ciorchinii de fructe, dar etimologia nu e sigură.⁷ În spaniolă, grapefruitul se numește toronja.¹

Surse: dexonline, pentru română și franceză; Morton, pentru engleză și spaniolă; Wikidata, pentru celelalte limbi.^{3, 1, 8}

Ce părți se folosesc

Din grapefruit se folosesc pulpa, zeama, coaja și, mai rar, semințele.

• Pulpa: se mănâncă proaspătă, de obicei tăiată în jumătate și golită cu lingura, în salate de fructe sau în budinci. Se conservă în sirop, iar în Australia se face din ea și marmeladă.¹
• Zeama: se vinde ca băutură proaspătă, conservată, sub formă de praf sau de concentrat congelat. Se poate transforma în oțet sau în vin.¹
• Coaja: se confiază și e o sursă importantă de pectină. Din ea se obține un ulei esențial, prin presare sau distilare.¹
• Albedo, stratul alb de sub coajă: conține naringina, substanța amară, folosită la băuturile „tonice”, la ciocolata amară și la înghețată.¹
• Semințele: dau un ulei închis la culoare și foarte amar, care, rafinat, e galben-pal, fad și seamănă la gust cu cel de măsline.¹ Din ele se fac și extracte comerciale, despre care afli mai jos.

7 lucruri surprinzătoare despre grapefruit

1. Nu e o specie sălbatică. Flora of China îl descrie ca pe un grup de încrucișări ale portocalului cu pomelo, făcute prima dată în Caraibe, iar Morton notează că, până pe la 1948, se credea că e o simplă mutație a pomelo.^{2, 1}
2. A fost „fructul oprit” din Barbados. Așa l-a numit, în 1750, Griffith Hughes. Numele latin, paradisi, înseamnă „al paradisului” și a fost dat în Flora Jamaicii, în 1837.¹
3. Numele vine, probabil, de la ciorchini. „Grapefruit” înseamnă „fruct-strugure”, iar fructele cresc în ciorchini care pot număra până la 20 de bucăți.^{7, 1}
4. Grapefruitul roșu a apărut din mutații. „Ruby Red” a pornit de la ramuri roșii apărute pe pomi de soi Thompson din Texas, înghețați în 1929, iar „Star Ruby” din semințe iradiate în 1959.¹
5. Amărăciunea lui a devenit îndulcitor. Naringina din albedo e amară, dar poate fi transformată chimic într-un îndulcitor de circa 1.500 de ori mai dulce decât zahărul.¹
6. Interacționează cu peste 85 de medicamente. Numărul celor la care interacțiunea poate avea efecte grave a crescut, între 2008 și 2012, de la 17 la 43.⁵
7. A existat o „dietă cu grapefruit”. În 1970, un plan promovat larg promitea 4,5 kg pierduți în 10 zile.¹ Un studiu de 12 săptămâni a găsit, în schimb, 1,6 kg pierduți în grupul cu cel mai bun rezultat.⁹

Ce conține grapefruitul

Grapefruitul conține, în primul rând, apă. Pulpa roz sau roșie are 31,2 mg de vitamina C la 100 g, cea albă 33,3 mg, iar sucul alb 38 mg.⁶ Soiurile roz și roșii se deosebesc de cele albe prin licopen și beta-caroten.⁶

Sursa: USDA, FoodData Central, baza SR Legacy; valori la 100 g.⁶

O jumătate de fruct roz, de 123 g, are circa 38 mg de vitamina C (calcul pe baza cifrelor USDA), adică aproape jumătate din valoarea de referință pentru adulți, de 80 mg pe zi.^{6, 10} Cifrele descriu fructul în general, nu unul anume.

Grapefruitul mai conține naringină, substanța amară din albedo, și furocumarine, între care bergamottina, epoxibergamottina și 6′,7′-dihidroxibergamottina. Cantitatea de furocumarine depinde de felul în care e prelucrat fructul, de temperatura de păstrare și de ambalaj.^{1, 11}

Grapefruit și medicamente

Aici grapefruitul se deosebește de alte fructe obișnuite. Un articol din 2013, scris de cercetătorii canadieni care au descoperit interacțiunea, numără peste 85 de medicamente care interacționează sau se presupune că interacționează cu grapefruitul. Pentru 43 dintre ele, interacțiunea poate duce la efecte adverse grave.⁵

Cum se întâmplă

Enzima CYP3A4, din pereții intestinului și din ficat, descompune circa jumătate din medicamente. Furocumarinele din grapefruit blochează enzima din intestin, iar blocarea e ireversibilă: intestinul trebuie să facă enzimă nouă ca să revină la normal. Rezultatul e că din medicamentul luat pe gură ajunge mai mult în sânge. Concentrația maximă și expunerea totală cresc, timpul de înjumătățire rămâne neschimbat, iar medicamentele date în venă nu sunt afectate.^{5, 11}

Substanțele din grapefruit se găsesc în toate formele fructului: sucul proaspăt, concentratul congelat și fructul întreg. Un fruct întreg sau 200 ml de suc ajung ca să crească concentrația unui medicament.⁵ Grapefruitul și alte sucuri de citrice pot și să scadă concentrația unor medicamente, prin blocarea unor transportori de medicamente.⁵

Cât grapefruit contează și cât ține efectul

Pentru felodipină, un medicament pentru tensiune, o porție de 200-250 ml de suc a dat o concentrație medie de circa 3 ori mai ridicată decât cu apă. Cu 250 ml de trei ori pe zi, timp de 6 zile, concentrația unei singure doze a ajuns de circa 5 ori mai ridicată. De la o persoană la alta, cifrele au variat mult: între 0 și 8 ori cifra obținută cu apă.⁵

Un pahar de 200 ml dă efectul maxim dacă e băut cu cel mult 4 ore înainte de medicament. La 10 ore, efectul e de 50% din maxim, iar la 24 de ore, de 25%. De aceea, un singur pahar poate afecta și un medicament luat o dată pe zi, la orice oră.⁵

Ce medicamente sunt afectate

Sunt afectate medicamentele care se iau pe gură, au biodisponibilitate mică sau medie și sunt descompuse de CYP3A4. Interacțiunea ține de fiecare medicament în parte, nu de o clasă întreagă: la statine, simvastatina, lovastatina și atorvastatina sunt afectate, dar pravastatina, rosuvastatina și fluvastatina nu au aceeași interacțiune.⁵ Criteriile se găsesc, de obicei, în informațiile de prescriere ale medicamentului.⁵

Sursa: Bailey, Dresser și Arnold, 2013. Cifrele vin din studii pe voluntari sau pe pacienți și nu prevăd ce se întâmplă la o persoană anume.⁵

Opiniile diferă la statine

O analiză din 2016 a estimat că un pahar de suc pe zi crește nivelul de simvastatină și de lovastatină cu circa 260% dacă se iau în același timp, cu circa 90% dacă sunt luate la 12 ore distanță, și pe cel de atorvastatină cu circa 80%. Autorii au socotit că riscul în plus de rabdomioliză, o afectare gravă a mușchilor, e mic față de beneficiul statinei și că sucul nu ar trebui contraindicat.^{12, 5} Autorii articolului din 2013 spun, în schimb, că medicamentele afectate nu se iau cu grapefruit pe durata tratamentului sau se înlocuiesc cu alternative fără interacțiune.⁵ Decizia aparține medicului: nu opri și nu schimba singur un tratament.

Alte citrice și alte sucuri

Portocalele amare de Sevilla, lime și pomelo produc aceeași interacțiune. Soiurile de portocale dulci, precum Navel și Valencia, nu conțin furocumarine și nu o produc.⁵ Alte sucuri pot schimba efectul medicamentelor prin alte mecanisme: sucul de portocale a scăzut absorbția unor medicamente, de exemplu a aliskirenului sau a atenololului.¹³

Absența unui medicament dintr-o listă nu înseamnă că nu are interacțiunea.⁵ Studiile de aici privesc fructul și sucul, mâncate sau băute. Pentru uleiul esențial, folosit pe piele sau inhalat, sursele de pe această pagină nu dau date despre interacțiuni cu medicamentele.

Uleiul esențial de grapefruit

Uleiul esențial de grapefruit se obține din coaja fructului, prin presare sau distilare, și se folosește, printre altele, ca aromă în băuturi.¹ Nu e același lucru cu zeama: vine din coajă, nu din pulpă. Din coajă se extrage și nootkatona, folosită pentru a întări aroma pudrei de suc de grapefruit.¹

Sursa: Morton, 1987.¹

Uleiurile de citrice presate la rece conțin furocumarine, substanțe care fac pielea mai sensibilă la lumina soarelui. Un articol din 2004 despre analiza lor a separat 15 furocumarine principale și le numește fotosensibilizante.¹⁴ Cât de puternic fototoxic e uleiul de grapefruit, față de alte uleiuri de citrice, nu rezultă din sursele folosite aici.

Pentru grapefruit nu există o monografie europeană, deci nici o utilizare recunoscută la nivel european.¹⁵ Produsul nostru e un ulei esențial 100% de grapefruit, obținut din coajă, pentru uz extern. Uleiul esențial nu se aplică ca atare pe piele și nu se înghite. Pe eticheta lui scrie că se folosește diluat în ulei vegetal, după un test în pliul cotului, făcut cu cel puțin 24 de ore înainte, fără contact cu ochii, și că e contraindicat copiilor sub 3 ani, femeilor însărcinate sau care alăptează și persoanelor cu intoleranță la mirosul de grapefruit.

Extractul din semințe de grapefruit

Pe piață se vinde „extract din semințe de grapefruit”, în picături sau în pulbere, prezentat ca antimicrobian. Nu e același lucru cu uleiul din semințe, care e un ulei alimentar.¹

În laborator, un extract comercial a fost testat pe 67 de biotipuri bacteriene și a dat, în toate cazurile, zone de inhibiție de cel puțin 15 mm. Autorii au vorbit despre date preliminare, comparabile cu cele ale unor antibacteriene topice.¹⁶ Analizele chimice au găsit însă altceva în extractele comerciale. În 2001, principalul component dintr-o probă lichidă a fost clorura de benzetoniu, un antimicrobian sintetic folosit în cosmetice și în alte produse topice, în proporție de 8,03%, iar probele în pulbere au avut mai mult.¹⁷ În 2005, alte extracte comerciale conțineau clorură de benzalconiu, un alt antimicrobian sintetic, folosit în produse de curățare și dezinfecție.¹⁸

Din aceste analize nu rezultă că toate extractele conțin substanțe sintetice, dar rezultatele obținute cu extracte comerciale nu arată, singure, ce parte din efect vine din semințe. Iar rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Ce spun studiile

Studiile despre efectele grapefruitului asupra medicamentelor sunt în capitolul de mai sus. Mai jos sunt trei teme studiate: greutatea, pietrele la rinichi și parfumul uleiului esențial.

Surse: Fujioka și colab., 2006; Barghouthy și Somani, 2021; Takeoka și colab., 2001.^{9, 19, 17}

Greutatea și sindromul metabolic

Un studiu din 2006 a împărțit 91 de pacienți obezi în patru grupuri: placebo, cu 207 ml de suc de mere; capsule de grapefruit, cu 207 ml de suc de mere; 237 ml de suc de grapefruit; sau jumătate de grapefruit proaspăt. Fiecare variantă se lua de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă, timp de 12 săptămâni. La final, grupul cu grapefruit proaspăt pierduse 1,6 kg, cel cu suc de grapefruit 1,5 kg, cel cu capsule 1,1 kg, iar grupul placebo 0,3 kg. Grupul cu grapefruit proaspăt a pierdut semnificativ mai mult decât grupul placebo (P < 0,05).⁹

La pacienții cu sindrom metabolic, scăderea a fost semnificativ mai accentuată în toate cele trei grupuri cu grapefruit față de placebo (P < 0,02), iar insulina la 2 ore după glucoză a scăzut semnificativ în grupul cu grapefruit față de placebo. Autorii spun că nu cunosc mecanismul.⁹ Studiul a fost mic și scurt și nu arată ce se întâmplă pe termen lung. O jumătate de grapefruit de trei ori pe zi înseamnă și o expunere repetată la furocumarine, iar asta contează pentru cine ia medicamente.

Grapefruitul nu tratează obezitatea și nu înlocuiește dieta sau tratamentul prescris de medic.

Pietrele la rinichi

O sinteză din 2021, cu 13 articole, a găsit rezultate care se bat cap în cap. Trei studii epidemiologice ample au găsit că sucul de grapefruit e un factor de risc pentru pietrele la rinichi, spre deosebire de cel de portocale. Zece studii clinice mici au găsit că sucurile de portocale, de grapefruit și de lămâie au crescut citratul din urină, iar doar cele de portocale și de grapefruit au alcalinizat urina. Sucurile de portocale și de grapefruit au crescut și oxalatul din urină. Autorii cer date mai ample înainte de orice recomandare.¹⁹

Parfumul uleiului esențial

Un studiu din 2020 a măsurat ce se întâmplă când se miroase ulei esențial de grapefruit. În primul studiu, 13 bărbați sănătoși au fost expuși la parfum timp de 10 minute, iar în al doilea, alți 9 bărbați. Tensiunea diastolică a crescut semnificativ în timpul inhalării, în ambele studii, iar pulsul și activitatea nervilor simpatici din mușchi, în medie, au rămas neschimbate. În al doilea studiu, cortizolul din sânge a scăzut semnificativ după 10 minute, iar noradrenalina nu s-a schimbat.²⁰ Studiul a măsurat doar tensiunea, pulsul, activitatea nervilor simpatici din mușchi și doi hormoni, la bărbați sănătoși. Studiile de pe această pagină nu se referă la efectul uleiului esențial asupra pielii, părului sau greutății.

Precauții și siguranță

Grapefruitul e un aliment obișnuit, dar două lucruri cer prudență: medicamentele și, în cazul uleiului esențial, pielea.

• Medicamentele: cea mai importantă precauție. Peste 85 de medicamente pot interacționa cu grapefruitul. Cine ia medicamente pe gură întreabă medicul sau farmacistul înainte de a mânca grapefruit sau de a bea suc de grapefruit. Vârstnicii sunt cei mai expuși: au cele mai multe șanse să ia atât grapefruit, cât și medicamente care interacționează, și sunt cei mai vulnerabili la consecințe.⁵
• Alte citrice: portocalele amare de Sevilla, lime și pomelo produc aceeași interacțiune, spre deosebire de portocalele dulci.⁵
• Pietrele la rinichi: rezultatele sunt contradictorii. Cine are sau a avut pietre la rinichi întreabă medicul înainte de a bea suc de grapefruit în cantități însemnate.¹⁹
• Uleiul esențial, pe piele: uleiurile de citrice presate la rece conțin furocumarine, care sunt fotosensibilizante.¹⁴ Cine îl folosește diluat pe piele face bine să ferească zona de soare. Eticheta produsului spune: nu se aplică ca atare pe piele, se face un test în pliul cotului cu cel puțin 24 de ore înainte și se evită contactul cu ochii.
• Uleiul esențial, pe cale internă: pentru grapefruit nu există monografie europeană, iar pe eticheta produsului nostru scrie că se folosește exclusiv extern.¹⁵
• Sarcina, alăptarea și copiii: nu există o monografie europeană care să stabilească precauții sau doze pentru grapefruit.¹⁵ Pe eticheta uleiului nostru scrie că e contraindicat copiilor sub 3 ani, femeilor însărcinate și celor care alăptează.
• Extractele din semințe: unele extracte comerciale au conținut antimicrobiene sintetice, clorură de benzetoniu sau clorură de benzalconiu.^{17, 18}

Ce spune legea

Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru grapefruit: în lista monografiilor europene de plante medicinale, generată pe 23 septembrie 2026, nu apare nicio intrare pentru Citrus paradisi.¹⁵ Deci nu există o utilizare tradițională recunoscută la nivel european și nici doze europene de referință.

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru grapefruit sau pentru uleiul lui: lista din Regulamentul (UE) nr. 432/2012 nu le cuprinde.²¹ Există mențiuni autorizate pentru vitamina C, dar ele se referă la vitamina C ca nutrient și pot fi folosite doar pentru alimente care sunt cel puțin o sursă de vitamina C.²¹

În România, genul Citrus e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase.²²

Grapefruitul de-a lungul timpului

Grapefruitul e un nou-venit printre citrice. A fost descris prima dată în 1750 de Griffith Hughes, care l-a numit „fructul oprit” din Barbados. În 1789, Patrick Browne îl nota în aproape toată Jamaica, tot ca „fruct oprit” sau „shaddock mai mic”. În 1814, John Lunan l-a numit „grapefruit”, un soi de shaddock, dar mai mic. În 1837, James Macfadyen, în Flora Jamaicii, l-a despărțit de pomelo și i-a dat numele Citrus paradisi.¹

În 1823, contele Odet Philippe a dus semințe din Bahamas la Safety Harbor, lângă Tampa, în Florida. La început, în Florida, pomul s-a cultivat doar ca noutate, iar fructul s-a folosit puțin; chiar în Jamaica, pomii erau tăiați. În 1870, John MacDonald a cumpărat recolta unui singur pom din comitatul Orange, a sădit semințele și a înființat prima pepinieră de grapefruit. Între 1880 și 1885, Florida a trimis primele transporturi mici spre New York și Philadelphia.¹

În 1962, Florida Citrus Mutual a propus schimbarea numelui, pentru vânzări mai bune, dar protestele publicului au oprit ideea. În 1970, o „dietă cu grapefruit” a crescut temporar consumul.¹ Interacțiunea cu medicamentele a fost descoperită de grupul lui David Bailey, cu peste 20 de ani înainte de articolul din 2013.⁵

La noi, cuvântul „grepfrut” vine din engleză și franceză și e trecut în DEX ’09.³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu grapefruit

Până aici ai citit despre grapefruit. De aici încolo, despre produsul nostru. Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru grapefruit, așa că nu există o utilizare tradițională recunoscută la nivel european.¹⁵ Uleiul esențial e un produs cosmetic și de aromaterapie, pentru uz extern. Uleiul esențial nu tratează și nu previne boli.

Ulei esențial de Grapefruit

• 100% ulei esențial de grapefruit (Citrus paradisi), obținut din coaja fructului
• Flacon de 10 ml
• Pe etichetă, exclusiv pentru uz extern: pentru aromaterapie și odorizarea ambientului, 3-5 picături în 30 ml de apă; pentru masaj, 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal; pentru împrospătarea textilelor, diluat în alcool și apă
• Nu se aplică niciodată ca atare pe piele; înainte de prima folosire, test în pliul cotului, cu cel puțin 24 de ore înainte
• Pentru grapefruit nu există o doză europeană de referință¹⁵

16,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ulei esențial de Grapefruit, 10 ml	Aromaterapie și odorizarea ambientului: 3-5 picături în 30 ml de apă; masaj: 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal; textile: diluat în alcool și apă, pulverizat pe așternuturi și rufe	Ulei din coaja de grapefruit; exclusiv uz extern; nu se aplică ca atare pe piele; contraindicat sub 3 ani, în sarcină și alăptare

Modul de folosire este cel de pe eticheta produsului. Pentru grapefruit nu există o doză europeană de referință. Uleiurile de citrice presate la rece pot conține furocumarine, care fac pielea sensibilă la soare. Dacă iei medicamente, ești gravidă sau alăptezi, întreabă medicul sau farmacistul înainte de a folosi uleiuri esențiale.^{14, 15}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Morton J.F. Grapefruit, în Fruits of Warm Climates, Julia F. Morton, Miami, FL, 1987, p. 152-158, hort.purdue.edu.
2. Zhang D., Mabberley D.J. Citrus ×aurantium Linnaeus (grupurile Sweet Orange, Sour Orange și Grapefruit), în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 11, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2008, efloras.org.
3. dexonline.ro, articolele „grepfrut”, „grep”, „pamplemus” și „pomelo”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DLRLC, DLRM, Dicționarul neologismelor (DN), MDN ’00 și ’08, NODEX, DOOM 3 și Dicționarul gastronomic explicativ. Consultat în octombrie 2026.
4. Zhang D., Mabberley D.J. Citrus maxima (Burman) Merrill, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 11, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2008, efloras.org.
5. Bailey D.G., Dresser G., Arnold J.M. Grapefruit-medication interactions: forbidden fruit or avoidable consequences? CMAJ, 2013, 185(4):309-316.
6. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, baza SR Legacy: „Grapefruit, raw, pink and red, all areas” (FDC 174673), „Grapefruit, raw, white, all areas” (FDC 174676) și „Grapefruit juice, white, raw” (FDC 173039), fdc.nal.usda.gov, consultat în octombrie 2026.
7. Wiktionary. grapefruit, secțiunea „Etymology”, en.wiktionary.org, consultat în octombrie 2026.
8. Wikidata. Elementele „Citrus × paradisi” (Q41350) și „Citrus maxima” (Q80024), etichete în mai multe limbi, wikidata.org, consultat în octombrie 2026.
9. Fujioka K., Greenway F., Sheard J., Ying Y. The effects of grapefruit on weight and insulin resistance: relationship to the metabolic syndrome. Journal of Medicinal Food, 2006, 9(1):49-54.
10. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, anexa XIII, partea A. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011.
11. Hung W.L., Suh J.H., Wang Y. Chemistry and health effects of furanocoumarins in grapefruit. Journal of Food and Drug Analysis, 2017, 25(1):71-83.
12. Lee J.W., Morris J.K., Wald N.J. Grapefruit Juice and Statins. American Journal of Medicine, 2016, 129(1):26-29.
13. Chen M., Zhou S.Y., Fabriaga E., Zhang P.H., Zhou Q. Food-drug interactions precipitated by fruit juices other than grapefruit juice: An update review. Journal of Food and Drug Analysis, 2018, 26(2S):S61-S71.
14. Frérot E., Decorzant E. Quantification of total furocoumarins in citrus oils by HPLC coupled with UV, fluorescence, and mass detection. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2004, 52(23):6879-6886.
15. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene de plante medicinale, export automat de pe ema.europa.eu, 23 septembrie 2026.
16. Reagor L., Gusman J., McCoy L., Carino E., Heggers J.P. The effectiveness of processed grapefruit-seed extract as an antibacterial agent: I. An in vitro agar assay. Journal of Alternative and Complementary Medicine, 2002, 8(3):325-332.
17. Takeoka G., Dao L., Wong R.Y., Lundin R., Mahoney N. Identification of benzethonium chloride in commercial grapefruit seed extracts. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2001, 49(7):3316-3320.
18. Takeoka G.R., Dao L.T., Wong R.Y., Harden L.A. Identification of benzalkonium chloride in commercial grapefruit seed extracts. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2005, 53(19):7630-7636.
19. Barghouthy Y., Somani B.K. Role of Citrus Fruit Juices in Prevention of Kidney Stone Disease (KSD): A Narrative Review. Nutrients, 2021, 13(11):4117.
20. Kawai E., Takeda R., Ota A. și colab. Increase in diastolic blood pressure induced by fragrance inhalation of grapefruit essential oil is positively correlated with muscle sympathetic nerve activity. Journal of Physiological Sciences, 2020, 70(1):2.
21. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
22. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă iei medicamente sau urmezi un tratament, discută cu medicul sau cu farmacistul înainte de a mânca grapefruit, de a bea suc de grapefruit sau de a folosi produse cu grapefruit.