Iederă (Hedera helix): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Iedera (Hedera helix) este liana veșnic verde care se cațără pe ziduri, pe trunchiuri de copaci și pe stâncile umede, cu frunze lucioase, lobate, și cu ciorchini de fructe negre.^{1, 2} Frunzele ei, transformate în extracte cu alcool, sunt substanța activă a unor medicamente autorizate pentru tusea cu secreții, iar Agenția Europeană a Medicamentului are o monografie pentru ele.³ Iedera nu este însă o plantă pentru ceai: monografia nu acoperă ceaiul, toate părțile plantei sunt otrăvitoare la ingerare, iar în România iedera este pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman.^{4, 5, 6} Mai jos afli cum o recunoști, ce conține, ce spun studiile, de ce nu se bea ceai din ea și ce spune legea.

Ce este iedera

Iedera este o liană veșnic verde din familia Araliaceae, care urcă pe copaci, pe stânci și pe ziduri sau, fără suport, se târăște pe pământ.^{1, 2} Genul Hedera are, după Flora of China, circa 15 specii, din Africa de Nord, Europa și Asia tropicală și subtropicală.¹ Specia medicinală, cea pentru care Agenția Europeană a Medicamentului are monografie, este Hedera helix.³

Numele românesc vine direct din latinescul hedera.² DEX ’09 descrie iedera drept un arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galben-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă. Scriban notează că fructele ei negre seamănă a bace.²

Pentru medicamente se folosesc doar frunzele.³ Ele sunt descrise, pentru uz farmaceutic, în Farmacopeea Europeană.⁴

Cum arată iedera

Iedera se recunoaște după frunzele lucioase, pieloase, care rămân verzi tot anul. Au nervurile pornite de la baza frunzei, ca degetele unei mâini, iar partea de sus este mai închisă la culoare decât dosul. Pe lăstarii care cresc și se cațără, frunzele au 3-5 lobi triunghiulari. Pe ramurile care înfloresc, frunzele sunt întregi și ovate.^{2, 1}

Tulpina lemnoasă se fixează de suport cu rădăcini aeriene, care au peri sugători.^{2, 9, 10} Fără suport, iedera se târăște pe pământ. Poate depăși 15 m înălțime.²

Iedera înflorește toamna, în septembrie-octombrie.^{2, 9, 10} Florile sunt mici, verzui-gălbui, cu 5 petale și 5 stamine, și stau în umbele globuloase, pe pedunculi păroși.^{2, 1, 5}

Fructele sunt bile negre-violacee, de 5-8 mm, adunate în ciorchini.^{2, 9, 10} Botanic sunt drupe, dar seamănă cu niște bace, iar cărțile de fitoterapie le numesc așa.^{1, 2, 9, 10}

Cum o recunoști

• Frunzele: lucioase, pieloase, verzi tot anul; cu 3-5 lobi triunghiulari pe lăstarii care se cațără și întregi, ovate, pe ramurile cu flori.^{2, 1}
• Tulpina: lemnoasă, cu rădăcini aeriene fine, care o țin de copac, de stâncă sau de zid.^{2, 9, 10}
• Florile: verzui-gălbui, în umbele globuloase, toamna.^{2, 5}
• Fructele: negre-violacee, de 5-8 mm, în ciorchini.^{2, 9, 10}
• Locul: pe copaci, pe stânci și pe ziduri, mai ales pe soluri umede și fertile.²

Unde crește iedera

Iedera este originară din Europa, din vestul Asiei și din nordul Africii.⁵ În GBIF, baza de date cu observații ale plantelor și animalelor din lumea întreagă, specia are peste 1,29 milioane de observații, dintre care 388 în România, la data consultării.¹¹

La noi crește la câmpie și la deal, în păduri, pe stânci și pe ziduri, și se cultivă des ca plantă ornamentală.^{2, 9, 10} Preferă solurile fertile și umede și rezistă la fum și la gaze, dar degeră parțial la temperaturi prea coborâte.²

În America de Nord, unde nu este originară, iedera este socotită invazivă sau potențial invazivă.⁵

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește iederă. Dicționarele mai trec variantele ederă și iedere și, regional, iaderă și iadără. În aromână este eadiră, iar în megleno-română, iadră.² În monografia europeană, frunza se numește în română „frunză de iederă”.³

Cuvântul „iederă” se dă însă și altor plante, așa că numele latin, Hedera helix, este singurul care identifică sigur planta.

Sursă: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic (MDA2) și Dicționarul etimologic român (DER).²

În alte limbi, numele plantei este altul:

Surse: GBIF, pentru numele din Europa și din China; Flora of China, pentru transcrierea numelui chinezesc.^{11, 1}

Ce parte se folosește

Se folosesc frunzele. Farmacopeea Europeană descrie frunzele întregi sau tăiate, uscate, recoltate primăvara, și cere cel puțin 3,0% hederacozidă C.⁴ Din ele se fac extracte uscate, lichide sau moi, obținute cu etanol de 24-70%, care intră în medicamente.³

• Frunzele: partea din care se fac extractele din medicamentele autorizate, Hederae helicis folium.³
• Fructele: nu intră în medicamente. Sunt toxice și produc vomă sau diaree.^{9, 10, 5}
• Planta proaspătă: poate irita pielea și mucoasele.^{9, 10, 4}

7 lucruri surprinzătoare despre iederă

1. Numele a rămas aproape neschimbat din latină. „Iederă” vine din latinescul hedera. Din același cuvânt vin italiana edera, spaniola hiedra și portugheza hera, iar franceza lierre vine din l’ierre.²
2. Aceeași plantă are două feluri de frunze. Lăstarii care se cațără au frunze cu 3-5 lobi, iar ramurile care înfloresc au frunze întregi, ovate.^{2, 1}
3. Fructele ei negre nu sunt, botanic, bace. Flora of China le descrie drept drupe, iar Dicționarul dendrofloricol le numește „drupe baciforme”, adică drupe care seamănă cu niște bace.^{1, 2}
4. Iedera este simbol al veșniciei. Dicționarul de regionalisme din Maramureș notează că ea simbolizează permanența, veșnicia și nemurirea sufletului, pentru că este verde tot anul.²
5. Se știe de la Dioscoride și Hipocrate. O lucrare din 1938, citată de Agenția Europeană a Medicamentului, notează că frunza de iederă este pomenită încă la ei.⁴
6. Extractul de frunze este medicament de cel puțin 50 de ani. În Germania, un extract uscat de frunze, în comprimate efervescente, este folosit ca medicament cel puțin din 1976.⁴
7. În America de Nord a ajuns plantă invazivă. Acolo nu este originară, iar Go Botany o numește invazivă sau potențial invazivă.⁵

Ce conține iedera

Frunzele de iederă conțin, în primul rând, saponine triterpenice, cu hederacozida C ca substanță principală. În Farmacopeea Europeană, frunza trebuie să aibă cel puțin 3,0% hederacozidă C.⁴

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2017, după Wichtl (2004) și alte lucrări.⁴

Un alcaloid, emetina, a fost izolată în 1975 din patru soiuri de iederă cultivate în Egipt. Alte lucrări, din 1975 și din 1990, nu au confirmat-o în frunze, iar raportul Agenției notează că lipsesc studiile convingătoare.⁴

Concentrația alergenilor nu este fixă. Analizele făcute în anotimpuri diferite au arătat variații mari ale falcarinolului și ale didehidrofalcarinolului, după climă, sol și alte condiții locale.⁴ Tabelul descrie frunza, nu un ceai sau un produs anume.

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Agenția are o monografie pentru frunza de iederă. Ea a apărut în 2011 și a fost revizuită în 2015 și în 2017, iar versiunea de azi, Revision 2, a fost adoptată pe 21 noiembrie 2017.^{3, 4} În 2025, Comitetul pentru medicamente din plante a deschis un apel pentru date științifice noi, primul pas al unei revizuiri periodice a monografiei.¹²

Monografia este de utilizare bine stabilită, nu de utilizare tradițională. Se sprijină pe date publicate despre eficacitate și siguranță, pe o perioadă de cel puțin 10 ani în Uniunea Europeană.¹³ Indicația este: medicament din plante folosit ca expectorant în tusea productivă, adică în tusea cu secreții.^{3, 13}

• Forma: extracte uscate, lichide sau moi din frunze, obținute cu etanol de 24-70%, în forme lichide sau solide pentru uz oral. Monografia nu acoperă ceaiul și nici amestecurile cu alte plante.^{3, 4, 13}
• Vârsta: adolescenți, adulți, vârstnici și copii de la 2 ani. Sub 2 ani, extractele sunt contraindicate, din cauza riscului de agravare a simptomelor respiratorii.³
• Durata: dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, se consultă medicul sau farmacistul.³
• Doza: depinde de extract și de vârstă și se găsește în prospectul medicamentului.³
• Cum acționează: mecanismul nu este cunoscut. Studii de laborator sugerează că extractul lărgește bronhiile și stimulează glandele bronșice să secrete un lichid apos.^{3, 13}
• Substanța activă: Comitetul nu a recunoscut nicio substanță din frunză ca având activitate terapeutică cunoscută sau ca marker activ. Monografia se referă la extractele descrise mai sus.⁴

Medicamentele cu iederă se autorizează de autoritățile naționale ale medicamentului, nu de Agenție. Agenția precizează că rezumatul ei nu dă sfaturi practice: cine ia un astfel de medicament citește prospectul sau întreabă medicul ori farmacistul.¹³

Ceaiul de iederă

Ceaiul de iederă se caută mult, dar monografia europeană nu îl acoperă. În raportul de evaluare, Agenția notează că medicamentele cu iederă de pe piața europeană conțin extracte hidroetanolice, că statele membre nu au dat informații despre ceaiuri, că manualele de fitoterapie le trec rar și nu dau o doză clară pentru ele. Cum nu există astfel de preparate pe piață, iar datele despre folosirea tradițională ca ceai nu sunt convingătoare, Agenția nu a recomandat ceaiul în monografie.⁴

La lipsa unei doze se adaugă alergenii. Frunzele conțin falcarinol și didehidrofalcarinol, iar cantitatea lor variază cu clima și cu solul.⁴ Raportul Agenției notează că, la folosirea pe cale orală, nici studiile clinice, nici cazurile raportate nu arată un risc clar, dar că nu se poate exclude complet ca și cantități mici să declanșeze o reacție alergică la cei care au deja o alergie la iederă.⁴

Pentru tusea cu secreții, ceaiul de iederă nu este o variantă recunoscută. Medicamentele autorizate au un extract bine definit și o doză stabilită, iar în România iedera, fiind pe Lista nr. 1, nu poate fi vândută ca produs prelucrat sau ca supliment alimentar, în afara unei derogări.^{4, 3, 6}

Ce spun studiile

Despre iederă s-au făcut mai multe studii clinice, cele mai multe cu extracte de frunze din medicamente, la tuse și la bronșită. Studiile cu placebo de mai jos au folosit același extract, numit EA 575, așa că rezultatele nu se aplică automat altor preparate sau ceaiului.^{14, 15, 7}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2017; Schaefer și colab., 2016; Sierocinski și colab., 2021; Paulsen și colab., 2010.^{3, 14, 8, 16}

Tusea acută, la adulți

În studiul din 2016, 181 de adulți cu tuse acută au luat, de trei ori pe zi, timp de o săptămână, un lichid cu extract uscat de frunze de iederă (EA 575) sau placebo. Cei care au luat extractul au avut o scădere mai mare a severității tusei, vizibilă încă din primele 48 de ore. Toate efectele adverse au fost ușoare sau moderate și nelegate de medicament.¹⁴

Un al doilea studiu, din 2019, a inclus 209 pacienți cu bronșită acută, tratați o săptămână cu două scheme de dozare ale extractului sau cu placebo. Extractul a fost mai bun decât placebo la scorul de severitate al bronșitei, iar cele două scheme nu s-au deosebit între ele.¹⁵

O analiză comună a două studii cu placebo, publicată în 2022, a comparat 228 de pacienți cu extract și 162 cu placebo, timp de 7 zile. Diferențele dintre grupuri au apărut încă după 2 zile și au crescut până la sfârșitul tratamentului. Scăderea scorului de severitate a fost de 8,6 la cei cu extract și de 6,2 la placebo, iar scăderea de la placebo după 7 zile a fost comparabilă cu cea de la extract după 4 zile. La sfârșitul tratamentului, 18,1% dintre cei cu extract nu mai tușeau, față de 9,3% la placebo. După încă 7 zile fără tratament, procentele au fost 56,2% și 25,6%.⁷

Ce spun sintezele

Sinteza sistematică din 2021 a găsit 6 studii randomizate, un studiu controlat nerandomizat și 4 studii de observație cu iederă. Toate au concluzionat că extractul este eficient și sigur, iar trei dintre cele randomizate au arătat o scădere mai rapidă a severității sau a frecvenței tusei. Autorii socotesc însă efectul minim și de importanță clinică incertă, calitatea raportării slabă și riscul de erori mare.⁸

O sinteză mai veche, din 2011, a găsit 10 studii, cu 17.463 de subiecți, dar doar două randomizate. Singurul cu placebo, cu 360 de persoane, a folosit o combinație de iederă cu cimbru. Autorii au scris că nu există dovezi convingătoare, din cauza unor defecte serioase de metodă.¹⁷

La copii

Rezumatul Agenției notează studii în care extractul de iederă a fost comparabil cu acetilcisteina, un medicament pentru fluidificarea mucusului, la copii cu bronșită acută.¹³ Raportul adună date de la peste 7.000 de copii din studii prospective, la care tolerabilitatea a fost socotită „bună” sau „foarte bună” în 90-98% dintre cazuri, și de la circa 52.000 de copii dintr-un studiu retrospectiv.⁴ Într-un studiu deschis, făcut după punerea pe piață, în 11 țări din America Latină, 5.181 de copii (53,7% dintre pacienți) au luat 7 zile un sirop cu extract de iederă. Reacțiile adverse au apărut la 2,1% dintre toți pacienții și la 1,2% dintre copii, mai ales digestive.⁴

Limita de 2 ani este o măsură de precauție. În 2010, agențiile din Franța și din Italia au contraindicat sub 2 ani medicamentele care fluidifică secrețiile bronșice, din cauza riscului de congestie respiratorie la sugari. Comitetul a contraindicat și el iedera sub 2 ani, ca măsură generală de precauție, după îngrijorările din mai multe țări europene.⁴

În laborator

Într-o trecere în revistă din 2026, α-hederina este substanța cea mai studiată în modele cu receptorul β2-adrenergic: în culturi de celule, ea a redus internalizarea receptorului după stimulare. Studii pe țesuturi izolate și pe animale au arătat efecte antispastice, antiinflamatoare, antitusive și de stimulare a secreției traheobronșice. La șobolani, expunerea orală la hederacozida C și la α-hederină a fost mică, iar la oameni, studii mici, exploratorii, au găsit doar urme de α-hederină sau nimic.¹⁸

Studiile cu extracte de frunze din medicamente arată, în cel mai bun caz, o ameliorare a tusei acute, pe care o sinteză din 2021 o numește minimă și de importanță clinică incertă. Ele nu spun nimic despre ceai, despre frunza proaspătă sau despre alte boli.

Precauții și siguranță

Medicamentele cu extract de iederă sunt considerate sigure în condițiile din monografie.⁴ Planta ca atare este altceva: toate părțile ei sunt otrăvitoare la ingerare, iar pielea poate reacționa la contactul cu ea.^{5, 4}

• Alergia: extractele sunt contraindicate celor hipersensibili la substanța activă sau la plantele din familia Araliaceae. S-au raportat urticarie, erupții pe piele, dificultăți de respirație și reacții anafilactice, cu frecvență necunoscută.³ Într-un articol din 2012, două persoane au avut anafilaxie după un sirop de iederă, confirmată prin teste pe piele.¹⁹
• Pielea: planta proaspătă provoacă dermatită alergică de contact, atribuită falcarinolului și derivaților lui, în legătură cu contactul cu pielea sau cu folosirea pe piele.⁴ Într-un studiu din Danemarca, 10 dintre cei 127 de pacienți testați cu falcarinol (7,9%) au reacționat, iar 7 dintre ei se sensibilizaseră la locul de muncă. Sensibilizarea poate apărea în copilărie sau la adulții care taie iedera ori o manipulează la locul de muncă.¹⁶
• Căile respiratorii: raportul Agenției notează sugestii de legătură între iederă și simptome de rinită, precum și un prim caz de astm profesional, legat de planta proaspătă.⁴
• Copiii: sub 2 ani, extractele sunt contraindicate. Între 2 și 4 ani, tusea persistentă sau care revine cere diagnostic medical înainte de tratament. Extractul lichid cu etanol 70% nu se dă sub 6 ani, din cauza alcoolului.³
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită. Date despre fertilitate lipsesc.³
• Stomacul: se recomandă prudență la cei cu gastrită sau ulcer. Greața, vărsăturile și diareea au fost raportate, cu frecvență necunoscută.³
• Supradozarea: poate da greață, vărsături, diaree și agitație. Un copil de 4 ani, care a băut din greșeală un flacon de 90 ml de sirop, echivalent cu 1,8 g de plantă, a avut agresivitate și diaree.^{3, 4}
• Fructele și planta întreagă: otrăvirea poate da salivație, greață, vărsături, diaree, dureri abdominale, dureri de cap, febră, sete, erupții și dilatarea pupilelor, iar uneori hemoliză, pierderea coordonării și slăbiciune musculară. O lucrare din 1961, citată în raport, notează că, în doze mari, moartea poate surveni prin paralizie respiratorie.⁴
• Semnele de alarmă: dificultățile de respirație, febra sau sputa purulentă în timpul tratamentului cer medic sau farmacist. Dacă apar alte reacții adverse, se consultă tot medicul sau farmacistul.³
• Medicamentele și alcoolul: interacțiuni cu alte medicamente nu au fost raportate. Preparatele cu etanol poartă pe etichetă avertismentul pentru alcool.³

Ce spune legea

În România, iedera (Hedera helix) este trecută pe Lista nr. 1, „Plante periculoase pentru consumul uman”, din Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății.⁶ Ordinul definește plantele periculoase drept plante improprii consumului uman. Pe aceeași listă se află plante precum omagul și tisa.⁶

Ordinul interzice vânzarea plantelor de pe Lista nr. 1 ca produse prelucrate sau preparate, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare. O derogare se poate da doar prin ordin al ministrului agriculturii, dacă un dosar toxicologic și analitic arată că preparatele nu conțin caracteristicile sau substanțele toxice ale plantei.⁶

Ordinul se referă la plantele „utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate”.⁶ Medicamentele sunt altceva: ele se autorizează de autoritățile naționale ale medicamentului, ținând cont de concluziile Comitetului european.¹³ Un sirop sau o tabletă cu extract de frunze de iederă, autorizate ca medicament, nu sunt același lucru cu un ceai sau cu un supliment alimentar cu iederă.

La nivelul Uniunii Europene, monografia din 2017 recunoaște doar extracte din frunze, în medicamente, pentru tusea productivă.³ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru iederă.²⁰

Iedera în tradiție și în istorie

Raportul Agenției Europene a Medicamentului adună mărturii vechi despre iederă. O lucrare din 1938 notează că frunza este pomenită încă la Dioscoride și la Hipocrate. Cărțile de plante din secolul al 16-lea o recomandau pentru boli foarte diferite, între care icterul și dizenteria. În Evul Mediu, medicii nu se puneau de acord asupra eficienței ei și o foloseau, între altele, la dureri de cap și de dinți, la catar cronic, diaree, ulcere, inflamații și arsuri.⁴

O lucrare din 1961 notează că iedera este vădit otrăvitoare, dar că ar avea unele folosiri, în doze sigure, la catar cronic, la bronșită și mai ales la tusea convulsivă.⁴

În Maramureș, dicționarul regional notează că iedera se folosea în medicina populară, între altele pentru dureri de picioare și la fracturi, iar fetele se spălau cu ea ca să le crească părul.²

Cărțile românești de fitoterapie o descriu ca antispastică bronșică și expectorantă, folosită în tradiție la tuse și la bronșite, iar pe cale externă la afecțiuni ale pielii și la dureri reumatice. Aceleași cărți notează că fructele sunt toxice, iar planta proaspătă poate irita pielea și mucoasele.^{9, 10}

Dintre toate aceste folosiri, Agenția Europeană a Medicamentului a recunoscut una singură, tusea productivă, și doar pentru extracte din frunze, în medicamente.³

Întrebări frecvente

Referințe

1. Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.). Hedera, în Flora of China, vol. 13 (Araliaceae), Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2007, efloras.org.
2. dexonline.ro, articolul „iederă”, după DEX ’09 (Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, 2009), Micul dicționar academic (MDA2), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (CADE), NODEX, Scriban, Șăineanu, Dicționarul etimologic român (DER, Ciorănescu), Dicționarul dendrofloricol (Preda, 1989), Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (DRAM, Ștef) și Dicționarul de sinonime.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC). European Union herbal monograph on Hedera helix L., folium, EMA/HMPC/325716/2017, Revision 2, 21 noiembrie 2017.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC). Assessment report on Hedera helix L., folium, EMA/HMPC/325715/2017, 21 noiembrie 2017.
5. Native Plant Trust. Hedera helix (English-ivy) și Toxicodendron radicans (poison-ivy), în Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
6. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
7. Völp A., Schmitz J., Bulitta M., Raskopf E., Acikel C., Mösges R. Ivy leaves extract EA 575 in the treatment of cough during acute respiratory tract infections: meta-analysis of double-blind, randomized, placebo-controlled trials. Scientific Reports, 2022, 12(1):20041.
8. Sierocinski E., Holzinger F., Chenot J.F. Ivy leaf (Hedera helix) for acute upper respiratory tract infections: an updated systematic review. European Journal of Clinical Pharmacology, 2021, 77(8):1113-1122.
9. Pop M., Bojor O. Fitoterapia în folosul tuturor. Editura Medicală, 2010.
10. Pop M., Pop A., Pop O., Pop O.V. Terapia cu plante medicinale și suplimente alimentare. Editura Semne, 2016.
11. GBIF Secretariat. Hedera helix L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune și observații, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC). Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Hederae helicis folium, EMA/HMPC/64513/2025, 22 ianuarie 2025 (perioada de trimitere: 1 martie-31 mai 2025).
13. European Medicines Agency. Herbal medicine: summary for the public. Ivy leaf, Hedera helix L., folium, EMA/821305/2017, 21 noiembrie 2017.
14. Schaefer A., Kehr M.S., Giannetti B.M., Bulitta M., Staiger C. A randomized, controlled, double-blind, multi-center trial to evaluate the efficacy and safety of a liquid containing ivy leaves dry extract (EA 575) vs. placebo in the treatment of adults with acute cough. Die Pharmazie, 2016, 71(9):504-509.
15. Schaefer A., Ludwig F., Giannetti B.M., Bulitta M., Wacker A. Efficacy of two dosing schemes of a liquid containing ivy leaves dry extract EA 575 versus placebo in the treatment of acute bronchitis in adults. ERJ Open Research, 2019, 5(4).
16. Paulsen E., Christensen L.P., Andersen K.E. Dermatitis from common ivy (Hedera helix L. subsp. helix) in Europe: past, present, and future. Contact Dermatitis, 2010, 62(4):201-209.
17. Holzinger F., Chenot J.F. Systematic review of clinical trials assessing the effectiveness of ivy leaf (Hedera helix) for acute upper respiratory tract infections. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2011, 2011:382789.
18. Pawłowska A.M. From traditional remedy to evidence-based phytotherapeutic agent: Hedera helix L. in respiratory medicine. Plants (Basel), 2026, 15(17).
19. Morfin-Maciel B.M., Rosas-Alvarado A., Velázquez-Sámano G. Anaphylaxis due to ingestion of ivy syrup (Hedera helix). Report of two cases (articol în spaniolă). Revista Alergia México, 2012, 59(1):31-36.
20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Iedera este pe lista plantelor periculoase pentru consumul uman. Plantele medicinale nu tratează și nu previn boli, iar pentru o tuse care durează mai mult de o săptămână sau pentru orice altă problemă de sănătate este nevoie de medic.