Obligeană (Acorus calamus): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Obligeana (Acorus calamus) e o plantă de baltă, cu frunze lungi ca niște săbii și cu un rizom gros, cu miros aromat. Rizomul se folosește de secole în medicina tradițională și la aromatizarea băuturilor, dar poate conține beta-asaronă, o substanță care a provocat tumori la ficat la rozătoare. Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru obligeană. În 2005 ea a publicat o declarație despre asaronă, în care cere ca expunerea să fie redusă la minimum și ca varietățile diploide să fie preferate. Mai jos afli cum o recunoști, prin ce se deosebește de stânjenul de baltă, ce conține, de ce contează varietatea și ce spun studiile.

Ce este obligeana

Obligeana e o plantă perenă din genul Acorus, cu frunze lungi, drepte, ca niște săbii, și cu un rizom gros, care miroase aromat când e rupt sau strivit.^{1, 2} Crește în locuri umede, la marginea apelor liniștite.³ Genul are între 3 și 6 specii.¹

În cărțile mai vechi o găsești în familia Araceae, așa cum o scrie și declarația europeană din 2005. Clasificările de azi îi dau familia ei, Acoraceae.^{4, 1}

Planta are mai multe varietăți, care diferă prin numărul de seturi de cromozomi: diploide, triploide și tetraploide. De la numărul de cromozomi vine și diferența de siguranță, pentru că varietățile conțin cantități foarte diferite de beta-asaronă.^{4, 5} Despre asta afli mai jos.

Din magazinul Hypericum: Ceai Obligeana vrac, Capsule Obligeană și Tinctura de Obligeana.

Cum arată obligeana

Mulți caută poze cu obligeană. Mai jos sunt fotografii cu spadicele, cu smocul de frunze și cu rizomii ei, apoi planșe vechi. Obligeana se recunoaște după frunzele lungi, drepte, ca niște săbii, care cresc mai multe împreună din rizom, de obicei în mlaștini sau la marginea apelor liniștite.^{3, 2} Spadicele, adică inflorescența, e gros și verzui și apare cam la jumătatea unei frunze.^{1, 2}

Cum o recunoști

• Frunzele: lungi de 60-150 cm, late de 1-1,5 cm în cea mai mare parte, uneori până la 2,5 cm, cu vârful ascuțit și cu baza adesea roșiatică. Nervura de la mijloc e ridicată și se vede de ambele părți. Marginea poate fi ondulată.^{2, 3}
• Mirosul: frunzele și rizomul, rupte sau strivite, au un miros aromat, plăcut. După el se deosebește genul de alte plante.¹
• Spadicele: drept sau ușor curbat, lung de 4,5-6,5 cm, uneori până la 8 cm, cu flori dese, galben-verzui.²
• Rizomul: gros de 1-1,5 cm, uneori până la 3 cm, aromat, cu rădăcini pe partea de jos.²
• Fructele: varietatea triploidă, obișnuită în Europa, e sterilă. Nu face fructe coapte și se înmulțește prin bucăți de rizom.^{3, 2}

Unde crește obligeana

Obligeana crește în mlaștini, în zone umede deschise și la marginea apelor liniștite.^{3, 2, 6} În China urcă până la 2.800 m altitudine.²

Nu e originară din Europa. Dicționarele o dau ca originară din Asia de Sud. Flora of China crede că varietatea triploidă, cea obișnuită în Europa, a apărut probabil în regiunea Himalayei, ca hibrid între varietatea diploidă și cea tetraploidă.^{6, 2} Apoi, tot după Flora of China, probabil oamenii au dus-o spre vest, ca plantă medicinală: întâi în Turcia, apoi în Europa. Dicționarul enciclopedic spune că în Europa a fost naturalizată în secolul al XVI-lea.^{2, 6}

Obligeană sau stânjen de baltă?

Obligeana se recunoaște ușor după miros: frunzele și rizomul rupte miros aromat.¹ Stânjenul de baltă (Iris pseudacorus) crește în aceleași locuri umede, în mlaștini și la marginea apelor,⁷ și are și el frunze lungi și drepte, dar flori mari, galbene.

Surse: Flora of North America; Flora of China.^{3, 2, 7}

În română, stânjenul de baltă se mai numește stânjen galben. Confuzia apare și în nume: „spetează” e în dicționare un nume regional și pentru obligeană, și pentru stânjenei, printre care stânjenul de baltă, iar „crin-de-apă” e dat stânjenului, nu obligenei.⁶ Cel mai sigur semn al obligenei rămâne mirosul aromat al frunzelor și al rizomului rupt.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește obligeană. Forma abligeană e regională, iar originea cuvântului nu se cunoaște.⁶ Dicționarele mai dau, pentru aceeași plantă, numele obligeană-de-baltă și nume regionale: calm, spetează, spetează-pestriță, spetează-tărcată, trestie-mirositoare, în Transilvania speribană, iar prin Oltenia spetejoară.⁶ Atenție la „spetează”: același nume regional e dat în dicționare și stânjenilor.⁶

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru celelalte limbi.^{6, 8}

Ce parte se folosește

Se folosește rizomul, uscat. În farmacie, drogul vegetal se numește în latină Calami rhizoma, iar în literatura științifică apare și ca Acori calami rhizoma.⁹ Declarația europeană spune că rizomul de obligeană a fost folosit mult în medicina tradițională din toată lumea.⁴

• În tradiție: declarația europeană enumeră folosiri ca remediu pentru crampele la stomac, dizenterie, astm și viermi intestinali, ca insecticid, tonic și stimulent. Niciuna nu are recunoaștere oficială.^{4, 10}
• În industria alimentară și în parfumerie: dicționarele spun că rizomul se folosea la aromatizarea prăjiturilor și a lichiorurilor, în parfumerie și în patiserie.⁶
• Frunzele: nu sunt o variantă mai sigură. La varietatea triploidă, beta-asarona e 50-65% din uleiul esențial al frunzelor, față de 9-19% în uleiul din rizom.⁴

7 lucruri surprinzătoare despre obligeană

1. Aceeași specie, trei niveluri de cromozomi. Varietatea diploidă nu are beta-asaronă detectabilă, cea triploidă are circa 0,3% în rizomul uscat, iar cea tetraploidă 4,4-8,3%, adică de circa 15-28 de ori mai mult decât triploida.⁴
2. Varietatea nu se stabilește simplu după aspect. Specialiștii deosebesc diploida de triploidă după nervurile frunzei și după fructe,^{3, 11} dar după Flora of China lățimea frunzelor se suprapune între varietățile din Asia, deși uleiul din ele diferă mult.² Conținutul de beta-asaronă se stabilește în laborator, de exemplu din extincția extractului la 253 și 303 nm.⁵
3. Se înmulțește din bucăți de rizom. Triploida e sterilă. În America de Nord, unde a fost adusă de coloniștii europeni, nu face fructe, dar rizomii se înmulțesc ușor și au răspândit-o în nord-estul și în centrul Statelor Unite.³
4. Din 1968, în SUA, alimentele cu obligeană adăugată sunt considerate falsificate. Ordinul a fost publicat în Federal Register pe 9 mai 1968 și apare și azi în codul federal american, la „Calamus and its derivatives”.¹²
5. Se recunoaște cu nasul. Frunzele și rizomul, rupte, au un miros aromat, plăcut, după care genul Acorus se deosebește ușor de alte plante. În America de Nord, combinația dintre frunzele ca niște săbii și spadicele de la jumătatea unei frunze nu se mai găsește la nicio altă plantă.¹
6. Ține insectele la distanță, în laborator. Beta-asarona a omorât larvele de țânțar Aedes aegypti la 16 µg/ml, iar alfa-asarona a descurajat hrănirea unor gândaci din depozite.⁴ Nu înseamnă că e sigură pentru oameni.
7. E dintr-o ramură veche de monocotiledonate. Un studiu din 1993, pe gena rbcL, a găsit că Acorus calamus face parte din cea mai veche linie de monocotiledonate de azi. Monocotiledonatele sunt plantele cu o singură frunză embrionară, ca ierburile și crinii.¹³

Ce conține rizomul de obligeană

Rizomul conține ulei esențial, iar în el se află alfa- și beta-asarona, substanțele care contează pentru siguranță.⁴ Cantitatea de beta-asaronă diferă de la o varietate la alta.^{4, 5}

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, declarația publică din 2005. Valori apropiate dau și Stahl și Keller, în 1981.^{4, 5}

Cifrele descriu rizomul uscat, nu cana de ceai. Un gram de rizom triploid, cu 0,3% beta-asaronă, are circa 3 mg, adică de peste 25 de ori limita temporară de 115 micrograme pe zi, despre care afli mai jos. Calculul e al nostru. Cât ajunge în ceai sau în tinctură depinde de preparare, dar ordinul de mărime arată de ce contează varietatea.⁴

Diploidă, triploidă sau tetraploidă?

Cele trei varietăți nu cresc peste tot. Flora of China le urmărește pe continente: diploida e cunoscută în America de Nord și în Asia de Est, în Mongolia și în Siberia centrală; triploida e tipică pentru Europa, pentru sud-vestul Asiei, pentru regiunea Himalayei și pentru estul Americii de Nord; tetraploida se știe doar din Asia, din India, din Siberia de Est și din Japonia.²

• Diploida: are 24 de cromozomi. Flora of North America o socotește specie aparte, Acorus americanus, cu frunze la care se văd între 2 și 6 nervuri ridicate. Flora of China o păstrează în Acorus calamus.^{11, 2}
• Triploida: are 36 de cromozomi. Are o singură nervură mijlocie ridicată, iar fructe coapte nu face.³
• Tetraploida: are 48 de cromozomi. Într-un studiu din 1981, tetraploidele au dat două rase, una cu circa 2% beta-asaronă și una cu 4-8%.^{2, 5}

Declarația europeană spune că varietățile diploide trebuie preferate întotdeauna.⁴ La aceeași concluzie ajungeau și Keller și colaboratorii în 1985: pentru siguranță, ar trebui folosiți doar rizomii diploidei fără beta-asaronă sau ai triploidei cu puțină beta-asaronă.¹⁴

Ce spun studiile

La oameni nu s-a dovedit niciun beneficiu. O sinteză din 2021 a toxicității asaronelor spune că eficiența și siguranța la oameni nu se cunosc încă, iar dovezile din laborator nu au fost evaluate sistematic.¹⁵ Autorii unei alte sinteze notează că multe dintre folosirile tradiționale ale obligenei nu au fost încă validate științific.¹⁶ Ce există sunt studii pe celule și pe animale și analize ale produselor din comerț.

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2005; Patel și colab., 2015; codul federal american, 21 CFR 189.110.^{4, 17, 12}

Toxicitatea asaronei

Declarația europeană din 2005 reține că alfa- și beta-asarona sunt genotoxice, adică pot deteriora materialul genetic, și că au provocat tumori la ficat la rozătoare.⁴ Sinteza din 2021 adună datele: pentru alfa- și beta-asaronă au fost descrise toxicitate pentru inimă, pentru ficat și pentru reproducere, mutagenitate și efect cancerigen, cu grade diferite de încredere.¹⁵ O sinteză din 2017 a studiilor pe animale arată că asarona se absoarbe slab pe cale orală și are un timp scurt de înjumătățire în plasmă. Alfa- și beta-asarona pot da tumori la ficat și ar putea fi mutagene, genotoxice și teratogene.¹⁸

Efectul se vede și pe celule: beta-asarona a fost toxică pentru celule de ficat uman în cultură, jumătate dintre ele murind la 40 µg/ml. Toxicitatea s-a asociat cu stres oxidativ și cu scăderea glutationului.¹⁷

În produsele din comerț

Cât conține un produs cu obligeană e greu de ghicit. În Singapore, cercetătorii au analizat 20 de produse din plante pentru copii, după ce într-unul s-a găsit multă beta-asaronă: era suspectat că a afectat ficatul unui sugar de 3 luni. Unele produse aveau de 4 până la 25 de ori mai multă beta-asaronă decât nivelul recomandat. În 4 dintre cele 10 produse cu asarone, prezența lor nu putea fi legată de ingredientele de pe etichetă, probabil din cauza controlului slab al calității.¹⁷

Un laborator din Münster a analizat în 2021 produse pe bază de obligeană și a găsit conținuturi mari de asarone: în medie 9,13 mg/kg în 8 ceaiuri și 14,52 mg/kg în 6 suplimente alimentare. Autorii spun că astfel de produse pot contribui mult la expunerea oamenilor la derivați genotoxici ai asaronei.¹⁹

În laborator

În eprubetă și pe animale, asarona a arătat mai multe efecte. Declarația europeană le enumeră: mișcări încetinite, efect împotriva viermilor nematozi, efect anticoagulant la șoarece și la șobolan, efect sedativ și scăderea temperaturii la șobolan, omorârea larvelor de țânțar. Ea mai notează că asarona a protejat neuronii din cultură de excitotoxicitatea provocată de glutamat.⁴

Într-un test pe intestin izolat de cobai, uleiul de obligeană fără beta-asaronă a calmat spasmele provocate de histamină cam la fel de bine ca un antihistaminic de referință. Uleiul bogat în beta-asaronă nu a avut niciun efect. Uleiul varietății europene, cu puțină beta-asaronă, a avut și el un efect bun, dar mai slab.¹⁴

Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni, iar obligeana nu tratează nicio boală.

Precauții și siguranță

Pentru obligeană nu există monografie europeană, deci nici doze sau precauții stabilite oficial pentru folosirea ca plantă medicinală. Comitetul european cere ca expunerea la asaronă să fie cât mai mică. El acceptă temporar circa 115 µg pe zi, adică circa 2 µg pe kilogram corp, până la o evaluare completă a raportului dintre beneficii și riscuri.⁴ Pentru obligeană nu există o doză stabilită ca sigură.

• Sarcina și alăptarea: nu se folosește. Asarona e genotoxică, iar pentru alfa- și beta-asaronă a fost descrisă toxicitate pentru reproducere.^{4, 15}
• Copiii: nu se dă copiilor. Siguranța la oameni nu se cunoaște, iar în Singapore un produs cu multă beta-asaronă a fost suspectat că a afectat ficatul unui sugar de 3 luni.^{15, 17}
• Durata: nu există o durată de folosire stabilită ca sigură. Expunerea la o substanță genotoxică trebuie să fie cât mai mică.⁴
• Varietatea necunoscută: un produs care nu arată varietatea sau conținutul de beta-asaronă nu permite o alegere informată. Pentru siguranță se recomandă rizomii diploidei fără beta-asaronă sau ai triploidei cu puțină beta-asaronă.^{14, 4}
• Ficatul: la rozătoare, beta-asarona a provocat tumori la ficat, iar pe celule de ficat uman în cultură a fost toxică. Cine are o boală de ficat nu folosește obligeană fără sfatul medicului.^{4, 17}
• Medicamentele: nu există studii pe oameni despre interacțiuni. Beta-asarona a avut efect anticoagulant la șoarece și la șobolan, așa că cine ia anticoagulante sau alte medicamente întreabă medicul sau farmacistul.⁴
• Mai multe produse deodată: un ceai, o tinctură și un bitter cu obligeană adună expunerea. Se evită folosirea mai multor produse cu obligeană în același timp.
• Alcoolul din tincturi și din bitteruri: nu sunt potrivite pentru copii, pentru cine nu are voie să consume alcool și înainte de condus.
• Culesul din natură: varietatea nu se poate stabili cu certitudine după aspect, iar frunzele pot fi luate drept ale stânjenului de baltă. Rizomii nu se culeg din natură pentru consum.^{2, 7}

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, obligeana nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului și nu figurează în lista ei de medicamente din plante, deci nicio folosire nu e recunoscută oficial.¹⁰ Planta nu figurează nici în lista monografiilor Comisiei E germane.²⁰ Comitetul pentru medicamente din plante a publicat doar, în 2005, o declarație despre medicamentele care conțin asaronă. Ea recomandă ca asarona să fie redusă la minimum, ca varietățile diploide să fie preferate și acceptă temporar o expunere de circa 115 µg pe zi, până la o evaluare completă.⁴

Legislația europeană a aromelor interzice adăugarea beta-asaronei ca atare în alimente și limitează prezența ei naturală, venită din arome și din ingrediente cu proprietăți aromatizante, la 1,0 mg pe kilogram în băuturile alcoolice.²¹ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru obligeană.²²

În România, Acorus calamus e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. E marcată cu (*): pentru plantele marcate astfel, ordinul prevede că se aprobă, printr-un ordin comun, limite maxime de substanțe active și indicatori. Nu e pe lista plantelor periculoase.²³

În Statele Unite, alimentele cu obligeană, ulei de obligeană sau extract de obligeană adăugate sunt socotite falsificate, în baza unui ordin publicat în Federal Register pe 9 mai 1968.¹²

Obligeana de-a lungul timpului

Rizomul de obligeană se folosește în medicină de foarte mult timp. Flora of North America spune că uleiul lui aromat a fost folosit medicinal încă din vechime și a fost recoltat comercial.¹ Într-o sinteză din 2014, autori din India notează că planta se folosește din vechime în Ayurveda, Unani, Siddha și în medicina chineză.¹⁶

Planta a călătorit cu oamenii. Flora of China crede că varietatea triploidă a mers din regiunea Himalayei spre Turcia, apoi spre Europa și, în cele din urmă, spre estul Americii de Nord, ca plantă medicinală.² Coloniștii europeni au dus-o în America de Nord, unde au cultivat-o pentru folosirea medicinală.³

În România, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, din anii 1926-1931, o descrie ca plantă întrebuințată în industrie la aromatizarea prăjiturilor și a lichiorurilor.⁶ Dicționarul enciclopedic mai nou spune că rizomul se folosește în terapeutică, în parfumerie și în patiserie.⁶

Asarona a fost izolată în anii 1950.¹⁵ În 1968, în Statele Unite, alimentele cu obligeană adăugată au fost declarate falsificate.¹² În 1981, Stahl și Keller au arătat că rizomii din comerț diferă după numărul de cromozomi și după conținutul de beta-asaronă și că rasele bogate în asaronă trebuie evitate.⁵ În 2005, comitetul european a publicat declarația despre asaronă.⁴

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu obligeană

Până aici ai citit despre obligeană. De aici încolo, despre produsele noastre. Pentru obligeană nu există monografie europeană, iar Agenția Europeană a Medicamentului nu îi recunoaște nicio folosire.^{10, 4} Produsele de mai jos conțin doar obligeană. Pe paginile lor nu e indicată varietatea rizomului și nici conținutul de beta-asaronă, așa că nu putem spune cât ajunge într-o porție. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Nu se folosesc în sarcină, în alăptare și la copii.

Ceai Obligeană

• 100% rizomi de obligeană (Acorus calamus), uscați și mărunțiți
• Vrac, 50 g
• Pe etichetă: 1 linguriță de plantă la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac, apoi strecurat; 1-2 căni pe zi, înaintea meselor principale
• Pentru rizomul de obligeană nu există o doză europeană; pentru beta-asaronă, comitetul european a acceptat temporar circa 115 µg pe zi⁴

8,56 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu obligeană: capsule și tinctură

Obligeana se găsește la noi și în capsule, cu extract fermentat și atomizat din rizom, și în tinctură, cu alcool. Pentru aceste forme nu există monografie europeană.¹⁰

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Obligeană

42,84 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Obligeana

17,13 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Obligeană, vrac	1 linguriță de plantă la 200 ml de apă clocotită, câteva minute acoperit, apoi strecurat; 1-2 căni pe zi, înaintea meselor principale	Pentru rizom nu există o doză europeană
Capsule Obligeană	2-4 capsule pe zi, câte 1-2 înaintea meselor principale, cu un pahar mare de apă; cură de 40 de zile, apoi pauză de cel puțin 10 zile	Extract fermentat și atomizat din rizom, 260 mg pe capsulă
Tinctură de Obligeană	2-4 picături în ceai de obligeană, de 3 ori pe zi, înainte de masă; cure de 40 de zile, cu pauze de 10 zile între cure	Conține alcool, minimum 38% vol.; flacon de 50 ml

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru obligeană nu există o doză stabilită ca sigură în Uniunea Europeană, iar comitetul european cere ca expunerea la beta-asaronă să fie cât mai mică. Nu se folosește în sarcină, în alăptare și la copii.⁴

Întrebări frecvente

Referințe

1. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Acoraceae și genul Acorus Linnaeus, în Flora of North America North of Mexico, vol. 22, Oxford University Press, 2000, efloras.org.
2. Flora of China Editorial Committee. Acorus calamus Linnaeus, în Flora of China, vol. 23, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2010, efloras.org.
3. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Acorus calamus Linnaeus, în Flora of North America North of Mexico, vol. 22, Oxford University Press, 2000, efloras.org.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on the use of herbal medicinal products containing asarone, EMEA/HMPC/139215/2005, 23 noiembrie 2005.
5. Stahl E., Keller K. Zur Klassifikation der Handelsdrogen Calamus. Planta Medica, 1981, 43(2):128-140.
6. dexonline.ro, articolele „obligeană”, „speribană”, „trestie-mirositoare” și „crin-de-apă”, după DEX ’09, DEX ’98, DLRLC, NODEX, MDA2, CADE (Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, 1926-1931), DLR, DOOM 3, Dicționarul enciclopedic și Dicționarul de sinonime.
7. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Iris pseudacorus Linnaeus, în Flora of North America North of Mexico, vol. 26, Oxford University Press, 2002, efloras.org.
8. GBIF Secretariat. Acorus calamus L., GBIF Backbone Taxonomy, numele comune în alte limbi, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
9. Zhang X., Yi L., Deng B. și colab. Discrimination of Acori Tatarinowii Rhizoma and Acori Calami Rhizoma based on quantitative gas chromatographic fingerprints and chemometric methods. Journal of Separation Science, 2015, 38(23):4078-4085.
10. European Medicines Agency. Lista medicamentelor din plante (Herbal medicines), generată automat de pe site-ul agenției, ema.europa.eu, la 23 septembrie 2026; obligeana nu figurează în ea.
11. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Acorus americanus (Rafinesque) Rafinesque, în Flora of North America North of Mexico, vol. 22, Oxford University Press, 2000, efloras.org.
12. Code of Federal Regulations al Statelor Unite, titlul 21, § 189.110, Calamus and its derivatives, ecfr.gov, versiunea din septembrie 2026; ordinul publicat în Federal Register pe 9 mai 1968, 33 FR 6967.
13. Duvall M.R., Learn G.H. Jr., Eguiarte L.E., Clegg M.T. Phylogenetic analysis of rbcL sequences identifies Acorus calamus as the primal extant monocotyledon. Proceedings of the National Academy of Sciences, 1993, 90(10):4641-4644.
14. Keller K., Odenthal K.P., Leng-Peschlow E. Spasmolytische Wirkung des isoasaronfreien Kalmus. Planta Medica, 1985, 51(1):6-9.
15. Uebel T., Hermes L., Haupenthal S., Müller L., Esselen M. α-Asarone, β-asarone, and γ-asarone: current status of toxicological evaluation. Journal of Applied Toxicology, 2021, 41(8):1166-1179.
16. Rajput S.B., Tonge M.B., Karuppayil S.M. An overview on traditional uses and pharmacological profile of Acorus calamus Linn. (Sweet flag) and other Acorus species. Phytomedicine, 2014, 21(3):268-276.
17. Patel D.N., Ho H.K., Tan L.L. și colab. Hepatotoxic potential of asarones: in vitro evaluation of hepatotoxicity and quantitative determination in herbal products. Frontiers in Pharmacology, 2015, 6:25.
18. Chellian R., Pandy V., Mohamed Z. Pharmacology and toxicology of α- and β-asarone: a review of preclinical evidence. Phytomedicine, 2017, 32:41-58.
19. Hermes L., Römermann J., Cramer B., Esselen M. Quantitative analysis of β-asarone derivatives in Acorus calamus and herbal food products by HPLC-MS/MS. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2021, 69(2):776-782.
20. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte. Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare la 31 iulie 1994, cu corecturi interne până la 11 ianuarie 2002.
21. Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare, anexa III, partea A și partea B. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 354 din 31 decembrie 2008.
22. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
23. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Obligeana nu are nicio folosire recunoscută de Agenția Europeană a Medicamentului. Dacă ești însărcinată, alăptezi, ai o boală de ficat sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi preparate cu obligeană.