Pătrunjel de câmp (Pimpinella saxifraga): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Pătrunjelul de câmp (Pimpinella saxifraga) e o plantă de pajiște din familia umbeliferelor, cu frunze foarte diferite de la bază până sus și cu umbele mici de flori albe. Din rădăcina lui, cu miros puternic, se făcea leac în Europa de secole. Agenția Europeană a Medicamentului nu are pentru el nicio monografie, iar în PubMed nu am găsit niciun studiu pe oameni. În Germania, rădăcina are o monografie veche, din 1990, pentru catarul căilor respiratorii superioare. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de pătrunjelul de grădină și de plantele otrăvitoare din aceeași familie, ce conține, ce s-a studiat și ce spune legea.

Ce este pătrunjelul de câmp

Pătrunjelul de câmp e o plantă perenă din familia Apiaceae, a umbeliferelor, aceeași cu a pătrunjelului de grădină și a anasonului.¹ Are o rădăcină fusiformă, cu miros puternic, și o tulpină rotundă, striată, aproape plină.² Carl von Linné l-a descris în 1753, în Species Plantarum.²

Botaniștii îl tratează ca pe un grup de specii apropiate. Din grup fac parte și Pimpinella alpina, care crește și în România, și Pimpinella nigra.² Dicționarele românești au un singur nume, pătrunjel-de-câmp, pentru două specii: Pimpinella saxifraga și Pimpinella major.¹ Despre deosebirile dintre ele afli mai jos.

Cum arată pătrunjelul de câmp

Frunzele sunt partea care încurcă cel mai mult. Cele de la bază au o singură pană, cu foliole rotunjite, dințate grosier. Cele de pe tulpină se taie tot mai fin spre vârf, până la segmente înguste, întregi.²

Cum îl recunoști

• Înălțimea: de obicei 40-60 cm, rar doar 10 cm.²
• Tulpina: rotundă în secțiune, striată, aproape plină, golașă sau cu peri scurți, lipiți. În partea de sus are doar teci, fără limb.²
• Frunzele de la bază: o singură pană, cu foliole rotunjit-ovale, obtuze, dințate grosier.²
• Frunzele de pe tulpină: foarte variabile. Unele au segmente liniare, întregi, altele sunt tăiate de două ori. Cele mai de sus se reduc la tecile lărgite și membranoase.²
• Umbela: dublă, cu 8-15 raze. Nu are învelișuri la baza umbelei și a umbelulelor și nici sepale.²
• Florile: cu cinci petale albe, rar roz, lungi de cel mult 1 mm.²
• Fructul: lung de 2-2,5 mm, golaș, cu coaste șterse, ușor cordat la bază.^{2, 3}
• Rădăcina: fusiformă, cu miros puternic și cu un smoc de fibre la colet. Nu își schimbă culoarea când e tăiată.²
• Înflorirea: din iunie până în octombrie.²

Unde crește pătrunjelul de câmp

E originar din Europa, Asia Centrală, Asia Mică și Caucaz. În Europa crește aproape peste tot, lipsind doar în Portugalia și în Islanda. În Alpi urcă până la 2.400 m.²

Îi place lumina. Crește pe locuri însorite, moderat uscate, sărace în nutrienți și bogate în calcar: pe soluri crude, în pajiști uscate și în zone cu arbuști pitici. Botaniștii îl socot un indicator al solurilor sărace.² Un dicționar românesc spune simplu că „crește prin pajiști însorite”.¹

În nord-estul Americii de Nord a fost adus din Europa și crește acum prin pajiști și câmpuri.³ În sudul Angliei formează o bună parte din gazonul unor dealuri de cretă. Altădată se cultiva pe soluri calcaroase, ca nutreț pentru oi și vite.⁴

Pătrunjel de câmp mic sau mare?

Dicționarele românești trec sub numele de pătrunjel-de-câmp două specii: Pimpinella saxifraga, pătrunjelul de câmp mic, și Pimpinella major.¹ Sunt rude apropiate. Linné a descris-o pe P. major, în 1753, doar ca soi al celei mici. În 1762, englezul William Hudson a ridicat-o la rang de specie.⁵ Proiectul de monografie din Farmacopeea Austriacă definește rădăcina ca rizom uscat al ambelor, plus al unei a treia, Pimpinella peregrina.⁶

Surse: Wikipedia în limba germană, articolele „Kleine Bibernelle” și „Große Bibernelle”.^{2, 5}

Pătrunjel de câmp, pătrunjel sălbatic și pătrunjelul-câinelui

„Pătrunjel” e un nume purtat de mai multe plante din familia umbeliferelor, unele de leac, altele otrăvitoare. Dicționarele le deosebesc astfel:

Surse: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic și Dicționarul de sinonime; Ordinul nr. 244/2005, pentru numele latin al pătrunjelului de grădină.^{1, 7}

Regional, „pătrunjel-sălbatic” se spune și altor plante, printre care Peucedanum oreoselinum și rușinătoarea (Caucalis lappula).¹ De aceea, când cauți „pătrunjel sălbatic”, e bine să te uiți la numele latin.

Din aceeași familie fac parte plante otrăvitoare, cu flori albe, în umbele. Nu consuma o umbeliferă culeasă din natură dacă nu ești sigur de ea: pătrunjelul-câinelui și cucuta sunt otrăvitoare.¹ Dacă bănuiești o otrăvire cu plante, suni imediat la 112.

Anasonul (Pimpinella anisum) e din același gen, dar e altă plantă. Din el se folosește fructul, nu rădăcina, iar fructul și uleiul lui esențial au monografii europene.^{1, 8} Pătrunjelul de câmp nu are.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, dicționarele trec mai multe nume: pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic și, rar, pimpinelă. Regional i se mai spune petrinjelaș, buruiana-sărăciei sau rădăcina-sărăciei.¹ Cuvântul pimpinelă vine din latină, prin germană și franceză.¹ În germană, în franceză și în suedeză, mai multe nume trimit la țap.^{2, 9}

Surse: dexonline, pentru română; Wikipedia în limba germană și GBIF (Catalogue of Life, TAXREF, Flora Helvetica, GRIN), pentru celelalte limbi.^{1, 2, 9}

Ce parte se folosește

Se folosește rădăcina, numită în farmacii Pimpinellae radix. Drogul e rizomul și rădăcina uscate, de la ambele specii, Pimpinella saxifraga și P. major.^{6, 10}

• Cum arată drogul: rădăcină fusiformă, lungă până la 20 cm și groasă până la 1,5 cm, care trece într-un rizom cu fibre groase, adesea ramificat, cu resturi de tulpini tăiate. Bucățile sunt brune până la brun-gălbui, încrețite și cu negi.⁶
• Miros și gust: proiectul de monografie austriac descrie un miros particular, dulceag.⁶ Alte surse îi dau un gust condimentat, cu un postgust ascuțit, arzător.²
• Cât ulei trebuie să conțină: proiectul cere cel puțin 0,20% ulei esențial în rădăcina uscată.⁶
• Alte părți: frunzele tinere se pun în salată, iar rădăcina se folosește și ca mirodenie. Partea aeriană, iarba, a primit în 1990, în Germania, o monografie negativă.^{11, 12}

7 lucruri surprinzătoare despre pătrunjelul de câmp

1. Nu e nici „burnet”, nici saxifragă. Numele englezesc, burnet-saxifrage, amestecă numele a două plante cu care pătrunjelul de câmp nu se înrudește, deși frunzele lui seamănă cu ale primeia.⁴
2. Numele latin înseamnă „sparge-piatră”. Saxifraga vine din saxum, piatră, și frangere, a sparge.¹ Germanii i-au spus Steinbrechwurz, rădăcina care sparge piatra, iar Sebastian Kneipp o socotea bună, printre altele, pentru pietrele de la vezică.^{2, 11} Studii care să arate că sparge vreo piatră nu am găsit.
3. Mai multe limbi o numesc după țap. În germană e Bockwurz, în franceză persil de bouc, în suedeză bockrot.^{2, 9}
4. Era plantă de leac și de vrăji. În Evul Mediu, pimpinela, mai ales cea mică, se folosea ca leac, dar și ca plantă magică, în special împotriva ciumei. Apare, între altele, la Hildegard von Bingen.²
5. Scoaterea rădăcinilor era o meserie. În zona Hohenzollern, din Baden-Württemberg, se scoteau multe rădăcini, iar în 1917 un culegător putea câștiga 20 de Reichsmark pe zi.²
6. Aromatizează amaruri. În industria lichiorurilor, rădăcina se folosește la aromatizarea unor amaruri pentru stomac, iar frunzele tinere se pun în salată.^{2, 11}
7. În română, are nume de sărăcie. Regional, i se spune buruiana-sărăciei și rădăcina-sărăciei.¹

Ce conține rădăcina

Pentru rădăcina de pătrunjel de câmp nu există o analiză completă, cu cantități, într-o monografie europeană. Sursele găsite spun mai ales ce conține, nu cât.

Surse: Altmeyers Enzyklopädie; Wikipedia în limba germană; Farmacopeea Austriacă, proiect de monografie; DocCheck Flexikon; Svendsen, 1952.^{11, 2, 6, 10, 14}

Altmeyers Enzyklopädie numește printre constituenți și geijerenul, pregeijerenul și beta-bisabolenul.¹¹ Cifrele diferă de la o sursă la alta și nu descriu un produs anume.

Ce spun studiile

Pătrunjelul de câmp aproape nu a fost studiat. În PubMed, o căutare după numele lui, după Pimpinellae radix și după „burnet saxifrage” în titlu și rezumat a dat 8 lucrări, la 12 octombrie 2026. Niciuna nu e un studiu pe oameni: sunt 5 lucrări de ecologie, 2 de chimie și un studiu de laborator cu uleiul esențial.¹⁵

Surse: PubMed; Ksouda și colab., 2019.^{15, 16}

Uleiul esențial, în laborator

În 2019, cercetători din Tunisia și Franța au analizat uleiul esențial de Pimpinella saxifraga. Principalele lui componente au fost anetolul, pseudoizoeugenolul și p-anisaldehida. În eprubetă, uleiul a neutralizat radicalul DPPH, cu IC50 de 6,81 µg/mL, și a oprit creșterea a 3 bacterii Gram-pozitive și a 3 Gram-negative, cu concentrații minime inhibitorii de 0,78-3,12 mg/mL. La șoareci, doza letală pentru jumătate dintre animale a fost de 976,2 mg/kg.¹⁶

Uleiul a fost folosit și într-un strat de alginat pus pe brânză. Cu 1-3% ulei, mai ales cu 3%, brânza a pierdut mai puțin din greutate, și-a păstrat pH-ul și culoarea și a rezistat mai bine la oxidare și la bacterii, în frigider.¹⁶ Nu e clar dacă uleiul din studiu vine din rădăcină: rezumatul nu spune ce parte a plantei s-a folosit, iar pentru rădăcină Altmeyers numește alți constituenți, geijeren, pregeijeren și beta-bisabolen.¹¹ Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Ce nu s-a studiat

Nu am găsit studii pe oameni cu rădăcina sau cu extractele ei, nici studii care să arate că ar scădea tusea, ar fi diuretică sau ar ajuta la pietrele de la rinichi sau de la vezică. Nu am găsit nici studii de siguranță pe oameni.¹⁵ Textele Comisiei E germane nu au mai fost revizuite după 1994.¹⁷

Pătrunjelul de câmp nu tratează tusea, bolile rinichilor sau ale vezicii și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

La ce a fost folosit și ce spun monografiile

În medicina populară din Europa, rădăcina a fost folosită ca diuretic, pentru tuse și bronșite, pentru boli ale căilor urinare, pentru dureri intestinale și pentru răni. În gargară, se folosea la inflamațiile gurii și ale gâtului.¹¹ Pentru niciuna dintre aceste folosiri nu am găsit studii pe oameni.

Surse: lista Agenției Europene a Medicamentului; Altmeyers Enzyklopädie; BfArM, lista monografiilor Comisiei E; proiectul de monografie din Farmacopeea Austriacă.^{8, 11, 12, 6}

Ce înseamnă „negativă”? Potrivit Altmeyers Enzyklopädie, o monografie negativă înseamnă că experții au socotit raportul dintre beneficiu și risc nefavorabil, au găsit dovezi sau experiență insuficiente despre eficacitate, au identificat riscuri prea serioase sau nu au putut stabili o doză utilizabilă.¹⁷ Textele Comisiei E nu au mai fost revizuite după 1994, iar la nivel european sarcina a trecut la ESCOP.¹⁷ Rădăcina are o monografie germană veche, nu o recunoaștere europeană.

În Germania, rădăcina intră în unele medicamente, sub formă de tablete și de extract alcoolic.¹¹ Din lipsa unei doze evaluate la nivel european, nu dăm aici nicio doză de folosire.

Precauții și siguranță

Pentru pătrunjelul de câmp nu există o evaluare europeană a siguranței: nici Agenția Europeană a Medicamentului, nici ESCOP nu au analizat rădăcina.^{11, 8}

• Pielea și soarele: rădăcina conține furanocumarine, printre ele pimpinelina și izopimpinelina.¹¹ Plantele cu furanocumarine, des din familia Apiaceae, pot da reacții fototoxice după contact sau după ce sunt mâncate, dacă urmează expunerea la soare. Pielea se înroșește, apar bășici, mâncărime sau durere după 24-48 de ore, iar apoi rămâne o pigmentare care ține mult. Pimpinelina e o furanocumarină unghiulară.¹⁸ Altmeyers avertizează, pentru cele două pătrunjeluri de câmp, de efect fototoxic și de urticarie de contact.¹¹
• Sarcina, alăptarea și copiii: nu există date de siguranță. În medicina empirică i s-a atribuit și efectul de a provoca menstruația, așa că în sarcină e mai prudent s-o eviți.¹¹
• Medicamentele: nu am găsit date despre interacțiuni. Un dicționar medical online scrie că rădăcina e bine tolerată și că nu se cunosc contraindicații sau interacțiuni, dar nu citează studii.¹⁰ Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
• Uleiul esențial: în studiul din 2019, doza letală pentru jumătate dintre șoareci a fost de 976,2 mg/kg.¹⁶ Uleiurile esențiale nu se iau pe cale internă fără sfatul unui specialist.
• Plantele otrăvitoare din aceeași familie: cucuta și pătrunjelul-câinelui sunt otrăvitoare și au flori albe, în umbele. Nu culege umbelifere pentru consum.¹

Ce spune legea

În România, pătrunjelul de câmp e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Pe aceeași listă sunt Pimpinella major și anasonul (Pimpinella anisum). Nu e pe lista plantelor periculoase.⁷

În Uniunea Europeană, pătrunjelul de câmp nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului: din genul Pimpinella, lista Agenției cuprinde doar anasonul.⁸ Nu are nici mențiuni de sănătate autorizate: lista din Regulamentul (UE) nr. 432/2012 nu îl cuprinde.¹⁹

În Germania, Comisia E a publicat la 1 iunie 1990, în Bundesanzeiger nr. 101, o monografie pozitivă pentru rădăcină și una negativă pentru iarbă.¹²

Pătrunjelul de câmp de-a lungul timpului

În Evul Mediu, pimpinela era plantă de leac și plantă magică, mai ales împotriva ciumei.² Numele german, Bibernelle, vine prin germana veche din latinescul pimpinella. Se presupune că latinescul medieval pipinella vine de la piperinella, adică de la piper, pentru gustul și postgustul înțepător. În germană, planta se numește și Pfefferkraut, „iarbă-piper”.²

În Anglia, Herball-ul lui John Gerard laudă planta ca ocrotire a inimii și împotriva ciumei.⁴ În secolul al XIX-lea, Sebastian Kneipp (1821-1897) o socotea bună pentru curățirea plămânilor, a rinichilor și a vezicii, mai ales la gută și la pietre la vezică.¹¹

În secolul XX, rădăcina a ajuns în monografiile germane: în 1990, Comisia E a publicat monografia ei pozitivă și pe cea negativă pentru iarbă.¹² În română, dicționarele notează că rădăcina lui e întrebuințată în medicină.¹

Întrebări frecvente

Referințe

1. dexonline.ro, articolele „pătrunjel”, „pătrunjel-de-câmp”, „pimpinelă”, „petrinjelaș”, „cucută”, „anason” și „saxifragă”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, Dicționarul neologic, dicționarul lui Scriban și Dicționarul de sinonime.
2. Wikipedia, articolul „Kleine Bibernelle” (Pimpinella saxifraga), în limba germană, de.wikipedia.org, consultat în octombrie 2026. Articolul se sprijină, printre altele, pe Hegi G., Illustrierte Flora von Mitteleuropa, vol. 5, partea 2, și pe Sebald O., Seybold S., Philippi G. (ed.), Die Farn- und Blütenpflanzen Baden-Württembergs, vol. 4, Ulmer, 1992.
3. Go Botany, Native Plant Trust. Pimpinella saxifraga L., solid-stemmed burnet-saxifrage, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
4. Wikipedia, articolul „Pimpinella saxifraga”, în limba engleză, en.wikipedia.org, consultat în octombrie 2026.
5. Wikipedia, articolul „Große Bibernelle” (Pimpinella major), în limba germană, de.wikipedia.org, consultat în octombrie 2026. Articolul se sprijină, printre altele, pe Haeupler H., Muer T., Bildatlas der Farn- und Blütenpflanzen Deutschlands, Ulmer, 2000, și pe Oberdorfer E., Pflanzensoziologische Exkursionsflora, Ulmer, 1990.
6. Österreichisches Arzneibuch (ÖAB). Bibernellwurzel, Pimpinellae radix, proiect de monografie (ÖAB 2010/xxx), Bundesamt für Sicherheit im Gesundheitswesen (BASG), 4 octombrie 2010, basg.gv.at.
7. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
8. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista substanțelor din plante evaluate sau în curs de evaluare de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, consultată în septembrie 2026.
9. GBIF Secretariat. Pimpinella saxifraga L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune (Catalogue of Life, TAXREF, Flora Helvetica, GRIN), gbif.org, consultat în octombrie 2026.
10. DocCheck Flexikon. Bibernelle, ultima editare la 21 martie 2024, flexikon.doccheck.com.
11. Altmeyer P., Bacharach-Buhles M. (ed.). Pimpinellae radix, Bibernelle small și Bibernelle large, Altmeyers Enzyklopädie, Fachbereich Phytotherapie, altmeyers.org, versiuni actualizate la 10 noiembrie 2025, traduse automat din germană.
12. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte (BfArM). Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare la 31 iulie 1994, bfarm.de.
13. Cornu A., Carnat A., Martin B., Coulon J., Lamaison J., Berdagué J. Solid-phase microextraction of volatile components from natural grassland plants. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2001, 49(1):203-209.
14. Svendsen A.B. Paperchromatographic demonstration of natural cumarins in plants; cumarins of Pimpinella magna and Pimpinella saxifraga. Pharmaceutica Acta Helvetiae, 1952, 27(2-3):44-48.
15. National Library of Medicine. PubMed, căutare după Pimpinella saxifraga, Pimpinellae radix și burnet saxifrage în titlu și rezumat, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, efectuată la 12 octombrie 2026 (8 rezultate).
16. Ksouda G., Sellimi S., Merlier F., Falcimaigne-Cordin A., Thomasset B., Nasri M., Hajji M. Composition, antibacterial and antioxidant activities of Pimpinella saxifraga essential oil and application to cheese preservation as coating additive. Food Chemistry, 2019, 288:47-56.
17. Altmeyer P., Bacharach-Buhles M. (ed.). Commission E monographies, Altmeyers Enzyklopädie, Fachbereich Phytotherapie, altmeyers.org, actualizat la 25 februarie 2026.
18. Lenković M., Cabrijan L., Gruber F., Saftić M., Stanić Zgombić Z., Stasić A., Peharda V. Phytophotodermatitis in Rijeka region, Croatia. Collegium Antropologicum, 2008, 32 (supl. 2):203-205.
19. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Pătrunjelul de câmp nu are monografie europeană și nu are o doză evaluată. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Pentru tuse care nu trece, pentru probleme ale rinichilor sau ale vezicii și pentru orice altă problemă de sănătate este nevoie de medic.