Sirop Imunotonic pentru copii 250ml

Cătina-albă (Hippophae rhamnoides) este o specie de arbuști originară din regiunile reci și temperate ale Asiei și Europei. Aceasta este dioică ceea ce înseamnă că unii arbuști au doar flori de sex masculin în timp ce alții doar de sex feminin. De aceea, pentru obținerea fructelor, este necesară plantarea celor două tipuri de arbuști una în apropierea celeilalte. Deosebit de îndrăgită și de valoroasă, Cătina-albă are o gamă largă de întrebuințări, de la alimentație, până la industria cosmeticelor, medicină tradițională, furajare și chiar și în fixarea și restaurarea solurilor degradate. În prezent, cel mai mare cultivator de Cătină-albă este China, care folosește această specie atât în scopuri economice, cât și ecologice, de remediere a terenurilor afectate.

Fructele de Cătină-albă sunt una dintre cele mai bogate surse naturale de vitamine și minerale cu biodisponibilitate crescută, susținând și modulând răspunsul imun al organismului. Acestea vin în ajutorul organismului în procesele de distrugere a agenților patogeni și în cele de stimulare a formării de anticorpi. De asemenea, Cătina-albă are și proprietăți cardio- și hepatoprotectoare. Compușii cu proprietăți antioxidante din aceste fructe ajută la combaterea formării radicalilor liberi, cauza stresului oxidativ. Pe scurt, fructele de Cătină conțin în mod natural: fibre, uleiuri volatile, bioflavonoide, betacaroten, zeaxantină, licopen, taraxantină, polifenoli, fitosteroli, aminoacizi, acizi grași polinesaturați, taninuri, fructoză, glucoză, vitamine (A, C, D, complexul B, E, P, K), minerale și oligoelemente (K, Mn, Cu, P, Ca, Mg, Fe, Na). Spre exemplu, acestea sunt mai bogate în vitamina C decât portocalele sau lămâile, având cca 700 mg la 100 g. Similar, Cătina-albă este și o sursă foarte bună de vitamina B₁₂, având concentrații mai mari decât multe alte fructe.

Astfel, datorită concentrației mari de compuși bioactivi, siropul de Cătină-albă din formula de față are o acțiune: vitaminizantă, mineralizantă, adaptogenă, imunostimulatoare, antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, anticolitică, digestivă, ușor hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, tonic la nivel general, hepatoprotectoare, cardioprotectoare, detoxifiantă și diuretică. Acesta sinergizează bine cu siropul de Portocale care are proprietăți imunostimulatoare și antioxidante similare datorită conținutului în vitamina C, quercetină și betacaroteni.

Echinacea (Echinacea purpurea) este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae sau Compositae (din care fac parte și Floarea-soarelui, Cicoarea, Anghinarea, Coada-șoricelului, Păpădia, Brusturele, Pelinul, Tarhonul și multe altele). De obicei, numele de Echinacea este folosit interșanjabil pentru oricare dintre cele 3 specii înrudite: E. angustifolia, E. pallida și E. purpurea. Toate cele trei specii au întrebuințări fitoterapeutice, fiind utilizate fie pentru rădăcinile și rizomii lor, fie pentru flori (în special în cazul E. purpurea). Specia este originară din America de Nord, mai exact zona centrală a Statelor Unite ale Americii, însă este cultivată și în Canada și în regiuni din Europa (printre care și în România). Echinacea este una dintre cele mai cunoscute și studiate plante medicinale. Deși există mai multe specii înrudite de Echinaceea, în prezent sunt folosite în scop terapeutic doar cele trei amintite mai sus. Acestea au proprietăți și întrebuințări similare, cu mențiunea că în cazul E. purpurea se folosesc și rădăcinile și părțile aeriene, pe când în cazul celorlalte două este mult mai comună utilizarea rădăcinilor. De asemenea, există și niște mici diferențe în ceea ce privește compușii activi din cele 3 specii, cu cele mai notabile caracteristici fiind: lipsa aproape totală a alkamidelor în cazul E. pallida, prezența acidului cicoric doar la E. purpurea, prezența cinarinei majoritar la E. angustifolia și întâlnirea unor tipuri de poliacetilene distincte la E. pallida.

Cu toate acestea, principalele proprietăți fitoterapeutice ale celor 3 specii sunt aceleași, oamenii de știință considerând că echinacozidele și derivații acidului cafeic sunt compușii responsabili pentru majoritatea efectelor sanogene ale plantelor de Echinacea. Astfel, rădăcinile, rizomii și părțile aeriene de Echinacea sunt prelucrate și preparate sub numeroase forme, cele mai uzuale fiind: infuzii, tincturi, sucuri proaspete (doar părțile aeriene), siropuri, capsule sau comprimate, pentru administrarea internă. Consumul acestora este recomandat în special pentru susținerea imunității, creșterea rezistenței față de viroze, ameliorarea simptomelor asociate răcelii și guturaiului și reducerea timpului de recuperare după astfel de episoade. În plus, medicina tradițională recomandă consumul de produse pe bază de Echinacea și pentru reducerea glicemiei, atenuarea efectelor secundare ale radioterapiei, menținerea unei diviziuni celulare normale și distrugerea celulelor ce prezintă erori (efect citotoxic), menținerea sănătății sistemului respirator superior și a tractului urinar, eliminarea toxinelor din organism pe cale urinară și prin transpirație (acțiune sudorifică) și reducerea statusului inflamator din organism.

În produsul de față, extractul hidroglicerinic de Echinacea este folosit pentru proprietățile sale de „întărire” a sistemului imunitar și de combatere a virusurilor care provoacă răceala comună. Acesta este un bun adjuvant în reducerea riscului de a răci, scăderea timpului de refacere și ameliorarea simptomelor răcelii. În plus, compușii activi (de ex.: fenilpropanoide, din care glicozide ale acidului cafeic – echinacozide, verbascozide, cafeoilechinacozide; esteri ai acidului cafeic cu acidul chinic – acidul clorogenic și izoclorogenic; esteri ai acidului cafeic cu acidul tartaric – acidul caftaric, acidul cicoric; polizaharide, glicoproteine, flavonoide – quercetina, campferol, isorhamnetină și glicozidele acestora; betaină, acizi grași, zaharuri simple, fitosteroli, vanilină, uleiuri volatile din care alchene – poliene, alchine – poliacetilene, cetoalchene, cetoalchenine – cetopoliacetilene) din extractul de Echinacea contribuie și la: susținerea proceselor de diviziune celulară normală, reducere glicemiei, menținerea sănătății tractului urinar și eliminarea toxinelor din corp pe cale renală și prin transpirație, creșterea secreției de urină și eliminarea retenției de apă din țesuturi, combaterea stresului oxidativ și limitarea proceselor inflamatorii din organism. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Echinacea se numără acțiunea: imunomodulatoare, antivirală, antibacteriană, antifungică, antioxidantă, antiinflamatoare, analgezică, hipoglicemiantă, citotoxică, sudorifică, depurativă și diuretică.

Mierea de albine polifloră este un îndulcitor natural valoros, aceasta fiind considerată un aliment cu un profil nutrițional mai echilibrat, cu proprietăți organoleptice superioare și o opțiune de îndulcire mult mai sănătoasă decât zahărul rafinat. Fiind sursa principală de energie a albinelor în lunile de iarnă, când nu pot colecta nectar și polen, mierea este un aliment dens caloric, bogat în carbohidrați (fructoză, glucoză, maltoză, sucroză și diverse alte oligozaharide) și cu un termen de valabilitate nelimitat atunci când este depozitată corect. De asemenea, mierea naturală crudă mai conține și enzime (invertază, diastază, catalază, glucozoxidază, fosfatază acidă), vitamine (complex B, C, K), minerale (K, Ca, Mg, Fe, Mn, Zn, Cu, Se), compuși fenolici (flavonoide – quercetină, campferol, apigenină; acizi fenolici – acid ferulic, acid cafeic; cumarine – umbeliferonă ș.a.) și compuși aromatici (hidrocarburi aromatice, esteri, terpene, furani, cetone, acizi organici, aldehide, alcooli, benzeni, pirani ș.a.) în proporții care variază în funcție de condițiile de creștere a albinelor, plantele pe care acestea le vizitează și metoda de prelucrare a mierii.

Procesul prin care albinele „fabrică” mierea este fascinant, aceste mici vietăți fiind niște biochimiști iscusiți. Astfel, procesul de producție începe odată cu colectarea nectarului din flori (cu ajutorul trompei) de către albinele culegătoare și depozitarea sa într-un organ specializat (parte a sistemului digestiv) unde este amestecat cu enzime ce au rolul de a scinda zaharurile complexe. Uneori, albinele colectează și o substanță dulce-lipicioasă (produsă de afide din seva plantelor) ce poarte numele de „mană”. Mierea produsă astfel poartă numele de Miere de Mană și este recunoscută pentru proprietățile sale organoleptice, nutriționale și sanogene deosebite. Foarte apreciată și valoroasă este și mierea polifloră care, așa cum indică și numele, este obținută din mai multe specii de plante, acesta fiind, de obicei, un avantaj datorită diversității mai mari a compușilor naturali bioactivi conținuți. Ajunse în stup, albinele culegătoare regurgitează nectarul digerat și îl predau albinelor casnice tinere care îl digeră (masticație + digestie cu enzime) la rândul lor timp de cca 30 minute. După terminarea digestiei, nectarul digerat este depus în faguri unde este supus unui proces de evaporație a apei conținute cu ajutorul aerului cald generat și circulat de către bătăile din aripi ale albinelor casnice. Când mierea astfel rezultată ajunge la consistența dorită, fagurii sunt sigilați cu ceară pentru a ajuta la conservarea prețiosului aliment. În medie, întreg procesul de transformare a nectarului în miere durează aproximativ o săptămână, iar fiecare albină lucrătoare produce, doar în jur de 1 linguriță de miere (≈5 g) în toată viața sa (≈30 zile).

Văzând acest proces laborios și deosebit de producere a mierii, este lesne de înțeles de ce acest aliment este atât de valoros atât nutrițional, cât și din punct de vedere al sănătății. Astfel, în cantități moderate, mierea este un îndulcitor mult mai „prietenos” cu pancreasul față de zahăr datorită indicelui glicemic mai mic. De asemenea, datorită conținutului în enzime, vitamine, minerale, aminoacizi și alți nutrienți aceasta este metabolizată mai ușor și nu spoliază organismul de vitamine precum zahărul rafinat. În plus, multitudinea de compuși fenolici și aromatici din plante, ce au fost concentrați în mire, îi conferă acesteia proprietăți sanogene precum cele: antioxidante, antiinflamatoare, energizante, regeneratoare la nivel digestiv, emoliente, antibacteriene, antifungice, antitusive, imunomodulatoare, și chiar și de creștere a sensibilității la insulină. În produsul de față am folosit Mierea polifloră pentru îmbunătățirea proprietăților organoleptice și nutriționale ale formulei, precum și pentru acțiunea sa de susținere a imunității și de calmare a tractului respirator superior și a mucoasei gastrointestinale.

Propolisul, sau cleiul de albine, este un amestec lipicios, aromat, de culoare verde-maro, uneori chiar neagră, produs de către albine prin prelevarea unor produși vegetali (de ex. rășină) de la numeroase specii de arbori (plop, arin, salcie, conifere) și amestecarea acestora cu ceară și secreții ale glandelor salivare. Principala utilizare în stup a acestui compus este aceea de reparare a fisurilor și lipire a fagurilor. Neprocesat, propolisul conține aproximativ 50% rășini și balsamuri vegetale, 30% ceară, 10% uleiuri aromatice, 5% polen și 5% alți compuși organici și anorganici. Acesta conține în mod natural vitamine (complex B, C, E) și minerale, flavonoide (quercetină, galangină, crisină, apigenină, campferol, luteolină, naringenină, pinobanksină și pinacembrina), terpene (mircen, ocimen, limonen), aminoacizi, carbohidrați, steroizi și acizi organici (în special fenolici – ferulic, cafeic, p-cumaric). Dintre aceștia, amintim acidul ferulic, compus cunoscut pentru activitatea sa antibacteriană contra ambilor tipuri de germeni (Gram pozitiv și Gram negativ) și quercetina – o flavonoidă recunoscută în lumea științifică pentru proprietățile sale antioxidante, antiinflamatoare, anticancerigene, antialergice și imunomodulatoare, antibacteriene, antivirale, hipotensive și protectoare la nivel cardiovascular și neurologic (promovează plasticitatea sinapselor și neurogeneza). Totuși, componența Propolisului este puternic influențată de condițiile de creștere a albinelor și de plantele pe care acestea le vizitează.

Datorită componenței atât de bogate în substanțe naturale bioactive, propolisul are proprietăți antioxidante, antiinflamatoare, antiseptice, antimicotice și antivirale. De aceea, pentru apărarea stupului, pe lângă sigilarea găurilor, el este folosit de către albine și pentru protejarea împotriva bolilor și învelirea inamicilor sau a corpurilor străine ce pătrund în stup. Oamenii folosesc acest produs apicol în medicina tradițională încă din antichitate, acesta dovedindu-și de-a lungul timpului eficiența și siguranța în consum. Conform studiilor științifice, suplimentarea internă cu Propolis are o acțiune adjuvantă în problemele autoimune (de ex., astm, colite, artrite, dermatite ș.a.), acesta fiind un bun modulator al răspunsului imun și al proceselor inflamatorii din organism. În produsul de față, tinctura de Propolis are rolul de a-i conferi siropului proprietăți imunotonice (de sporire a rezistenței organismului față de agenți patogeni precum virusurile, bacteriile sau fungii), antioxidante și antiinflamatoare.

Vitamina C (acidul ascorbic) este un micronutrient esențial vieții. Aceasta este necesară pentru sinteza colagenului din piele, oase, dinți, gingii sau cartilagii. De asemenea, ea stimulează absorbția fierului și, împreună cu vitaminele A și E, are o acțiune puternic antioxidantă luptând împotriva radicalilor liberi și a stresului oxidativ. În ceea ce privește vitamina E, acidul ascorbic ajută la refacerea formelor reduse ale acesteia, redându-i acțiunea antioxidantă.

Un alt rol important al acestei vitamine este acela de întărire a sistemului imunitar și de biosinteză a hormonilor de adaptare la stres. Un aport corespunzător (minimum 260 mg/zi) de vitamina C în organism ajută la diminuarea perioadelor de convalescență echilibrând sistemul imunitar. Similar altor vitamine, aceasta este implicată în metabolismul energetic celular, conferind organismului un plus de energie în stările de surmenaj.

Din nefericire, această vitamină este eliminată foarte ușor din organismul uman, iar acesta nu este capabil să își sintetizeze cantitățile necesare de vitamina C, mai ales în perioadele stresante. Expunerea la diverși factori de stres, cum ar fi fumatul sau stilul de viață dezechilibrat, precum și tratamentul cu diferite medicamente (de ex.: aspirină, anticoncepționale) măresc viteza de eliminare a acestui nutrient sau reduc absorbția sa din sursele alimentare. În plus, vitamina C se distruge ușor prin oxidare și tratare termică (de ex.: gătire), fapt ce duce la scăderea aportului său din alimentele ce nu sunt consumate proaspete, în stare crudă. Astfel, cel mai adesea, în dieta modernă – bazată pe alimente înalt-procesate, organismul nostru poate să nu beneficieze de un aport corespunzător de vitamina C, fiind, astfel, necesară suplimentarea sa.

Vitamina D₃ (colecalciferol) este supranumită și „vitamina soarelui” deoarece aproximativ 80-90% din necesarul acestui nutrient poate fi obținut prin expunerea corectă la lumina solară. Aceasta se găsește, în cantități reduse, și în alimente precum: peștele gras (de ex. sardine, macrou, hering, ton, somon), ouă sau ciuperci. Deși rata de fixare a acestei vitamine variază în funcție de diverși factori (de ex. vârstă, culoarea pielii, perioada din zi, sezon), totuși, o expunere zilnică de 15 minute a antebrațului la lumina naturală este, de regulă, suficientă. În perioadele cu expunere solară crescută, un organism sănătos este capabil să își sintetizeze vitamina D₃ și să o depoziteze în țesuturile adipoase (grăsime) pentru a fi utilizată ulterior.

Cu toate acestea, deficiența de vitamina D₃ este destul de răspândită chiar și în zonele însorite. O posibilă explicație este teama față de cancerul de piele al cărui risc crește odată cu expunerea la soare. Astfel, tot mai multe persoane aleg să evite expunerea solară prin folosirea de creme cu factor de protecție sau prin îmbrăcăminte. Trebuie ținut cont și de faptul că, în diverse împrejurări (de ex. lunile de iarnă și alte circumstanțe în care cerul este înnorat, statul în casă), nu putem să beneficiem de razele solare. Mai mult, unele condiții medicale (de ex. hipoparatiroidie, osteoporoză, anumite afecțiuni renale, anumite defecte genetice) ne pot crește necesarul de vitamina D₃ sau pot scădea rata sa de absorbție și fixare, făcând recomandată suplimentarea acestui nutrient. Astfel, persoanele în vârstă sunt cele mai expuse riscului de deficiență de vitamina D₃. Acest lucru se explică prin reducerea receptorilor din piele responsabili cu transformarea razelor solare în vitamina D₃, scăderea capacității de fixare a acestei vitamine din alimentație din cauza diverselor probleme digestive sau a îmbătrânirii rinichilor, fapt ce împiedică transformarea formei alimentare de vitamina D₃ într-una biologic-activă și/sau problemele de locomoție și lipsa de vitalitate asociate vârstelor înaintate, ceea ce reduce semnificativ timpul petrecut în aer liber. Există studii științifice care susțin că aproximativ 40% din persoanele vârstnice suferă de deficiență de vitamina D₃.

Aceasta vitamină este necesară pentru asimilarea corectă a calciului și a magneziului din tractul gastro-intestinal. Ea acționează asupra întăririi sistemului osos și menține rezistența structurii sale. În plus, ea nu permite rinichilor să elimine fosfatul în urină, acesta din urmă fiind un alt partener al calciului în formarea oaselor. De aceea, produsele care conțin acest nutrient sunt folosite cel mai adesea pentru prevenirea și tratarea rahitismului (deficiența de vitamina D₃), în bolile care induc deficiența de calciu (de ex. hipoparatiroidie, pseudohipoparatiroidie) și fosfor (sindromul Fanconi, hipofosfatemia familială), dar sunt utile și în osteoporoză, osteomalacie, probleme dentare și gingivale, hiperparatiroidism (ce are ca efect reducerea densității osoase), boli renale (în care calciul și vitamina D₃ nu se asimilează corect), în boli genetice care au ca efect pierderile osoase (osteomalacia), în susținerea creșterii și dezvoltării osoase la copii și în refacerea rezervelor minerale ale femeilor care au trecut prin sarcini și alăptări succesive. În plus, suplimentarea cu această vitamină este recomandată și ca adjuvant în afecțiunile cardiovasculare (de ex. hipertensiune), colesterol crescut, atrofie musculară, obezitate, diabet și chiar și în depresii sau sindrom premenstrual. Datorită acțiunii sale asupra sistemului imunitar, vitamina D₃ este considerată utilă și în afecțiunile de tip autoimun precum: scleroză multiplă, artrită reumatoidă, astm, psoriazis sau lupus.

Zincul este un microelement esențial pentru buna funcționare a organismului uman. Acesta contribuie la diviziunea celulară normală și la exprimarea genelor (având rol în funcționarea a peste 1.000 de factori de transcripție), reglează mecanismele de apoptoză (moarte celulară programată), participă în procesele de comunicare celulară, este necesar pentru activarea a peste 300 de enzime (fiind necesar în activitatea catalitică a în jur de 100 de enzime) și este un compus de bază al multor proteine (peste 2.000). În corpul uman, acesta este oligoelementul de natură metalică aflat pe locul doi ca abundență după fier. De asemenea, el este singurul metal care apare în toate clasele enzimatice. Zincul are un rol important și în reglarea activității neuronale și în plasticitatea sinaptică, fiind recomandat persoanelor vârstnice ca adjuvant în atenuarea proceselor de degenerescență asociate înaintării în vârstă sau persoanelor supuse surmenajului intelectual (de ex. elevi, studenți, jucători de șah). Similar, asigurarea unui nivel corespunzător de Zinc este esențială pentru susținerea creșterii și dezvoltării normale a copilului din perioada de sarcină și până la adolescență.

Acest microelement participă și la buna desfășurare a proceselor imunitare, fiind un bun antiinflamator. Zincul este esențial și în menținerea sănătății sistemului osos, pielii, părului și unghiilor. De asemenea, el are un rol fundamental și în menținerea acuității mirosului, gustului și a vederii. Deosebit de important pentru dezvoltarea și menținerea sănătății aparatului reproducător masculin, Zincul este un factor cheie și în funcționarea normală a prostatei. Nu în ultimul rând, acesta are și proprietăți antioxidante, ajutând la protecția celulelor împotriva stresului oxidativ.

Necesarul zilnic de Zinc al unui adult este între 8 mg pentru femei și 11 mg pentru bărbați și poate fi asigurat prin adoptarea unei diete diversificate și echilibrate, cu alimente integrale de bună calitate. Câteva din principalele surse alimentare de Zinc sunt: carnea (de vită, crab, porc, homar, pui), nucile (caju, migdale) și leguminoasele (fasole, năut, mazăre). Doza maximă de Zinc recomandată fără prescripție, este de 40 mg pe zi. Dozele mai mari se recomandă a fi administrate sub îndrumarea unui specialist. Trebuie menționat și faptul că suplimentarea Zincului peste necesarul zilnic pentru perioade prea îndelungate (peste 9 luni) poate induce un deficit de Cupru, cu efecte reversibile sau ireversibile, în funcție de severitatea carenței.

Pe de cealaltă parte, trebuie subliniat faptul că Zincul nu poate fi stocat în corp, organismul uman ne având capacitatea de a-și face rezerve pentru acest mineral. Pe cale de consecință, persoanele cu diete dezechilibrate sau cele cu boli cronice renale, hepatice sau de altă natură, cele cu malabsorbție și tulburări gastrointestinale, cele cu diabet, siclemie sau cancer, vârstnicii, vegetarienii, femeile însărcinate sau care alăptează și persoanele care consumă cantități crescute de alcool sunt cele mai predispuse categorii la deficitul de Zinc. În categoria de risc crescut de carențare în Zinc se află și persoanele care urmează tratamente cu anumite medicamente din clasa antibioticelor (chinolonă, tetraciclină), diureticelor (tiazidice) sau a penicilaminei.

Carența în Zinc se poate asocia cu încetinirea creșterii și dezvoltării la copii, impotență, hipogonadism (doar în cazul bărbaților), alopecie, leziuni dermice și oculare, vindecare dificilă a rănilor, diaree, lipsa poftei de mâncare, disgeuzie (alterarea gustului), probleme de cogniție și imunitate scăzută. În ceea ce privește afectarea imunității, aceasta este cauzată, în mare parte, de către atrofierea timusului, fapt ce inhibă răspunsurile imune înnăscute sau adaptative. De asemenea, Zincul este absolut esențial în activitatea biologică a timulinei (FTS), un hormon implicat în diferențierea celulelor imunitare T și amplificare acțiunii acestora și a celulelor imunitare NK. Mai mult, timulina este o peptidă cu rol antiinflamator și neuroprotector la nivelul sistemului nervos central, având drept țintă astrocitele. Din nefericire, statisticile arată că prevalența globală a carenței în Zinc este destul de mare (cca 20%), fiind estimat că un procent de 35-45% din persoanele de peste 60 de ani prezintă acest deficit nutrițional.

Asigurarea unui aport corespunzător de Zinc este și mai importantă în sezonul rece când incidența virozelor (răceală, gripă, COVID-19) și a problemelor respiratorii crește. Este deja bine-cunoscut efectul pozitiv al Zincului în ameliorarea răcelii, acesta reducând durata și intensitatea simptomelor bolii, în special când este administrat în primele 24 de ore de la debutul respectivelor simptome. Tot mai multe studii scot în evidență utilitatea suplimentării cu Zinc și în ameliorarea severității simptomelor COVID-19. Astfel, a fost observat că Zincul intracelular inhibă o serie de ribovirusuri, printre care și coronavirusurile. Mecanismele observate au fost inhibarea activității enzimatice a ARN-polimerazei și a replicării acesteia. De asemenea, a fost consemnată și inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2). Majoritatea studiilor clinice au observat că, deși suplimentarea doar cu acest mineral are efecte benefice asupra răspunsului imun, totuși, cele mai pronunțate efecte benefice se pot observa atunci când Zincul este asociat cu diverse medicamente (clorochina, hidroxiclorochina) sau compuși activi precum flavonoidele (quercetină, curcumină, epigalocatechină, hesperidină ș.a.) cu efect ionofor ce sporesc biodisponibilitatea acestui mineral. În încheiere, experții recomandă un aport zilnic adecvat de vitamine (C, D₃) și minerale (Zn, Cu, Se), însoțit de un aport suficient de acizi grași omega-3 în vederea obținerii unui efect sinergic de protejare și fortifiere a sistemului imunitar.