Plante medicinale

Răchitan (Lythrum salicaria): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Răchitan (Lythrum salicaria)

Răchitanul (Lythrum salicaria) e o plantă înaltă, cu spice lungi de flori roșu-purpurii, care înflorește vara pe malurile apelor și prin locurile umede. Partea lui aeriană are monografie în Farmacopeea Europeană, dar Agenția Europeană a Medicamentului nu i-a recunoscut nicio indicație. Din antichitate până la începutul secolului XX a fost folosit mai ales la diaree și dizenterie, iar azi studiile despre el sunt de laborator și pe animale. Mai jos afli cum îl recunoști, de ce nu e răchită, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și ce spune legea.

Pe scurt

  • Răchitanul e o plantă perenă, din familia Lythraceae, înaltă de 0,3-1,5 m, cu spice lungi de flori roșu-purpurii, care crește în locuri umede.
  • Se folosește partea aeriană înflorită, descrisă în Farmacopeea Europeană, care cere cel puțin 5% taninuri. Planta conține elagitanine și flavonoide.
  • Răchitanul nu are monografie europeană, iar Uniunea Europeană nu i-a autorizat nicio mențiune de sănătate.
  • În PubMed nu apare niciun studiu clinic cu răchitan. Studiile sunt de laborator și pe animale, iar o recenzie din 2015 notează că nu ajung pentru a susține folosirile tradiționale.
  • Numele vine de la răchită, dar planta nu e o salcie. Dicționarele numesc răchitan și o a doua specie, Lythrum virgatum.
Denumire
Răchitan; în engleză, purple loosestrife
Lythrum salicaria L., familia Lythraceae
Părți folosite
Partea aeriană înflorită, Lythri herba
Conține
Elagitanine C-glicozidice (vescalagină, castalagină, salicarinine), flavonoide C-glicozidice și heteropolizaharide
Recunoaștere
Fără monografie europeană; Farmacopeea Europeană descrie doar calitatea materiei prime, Lythri herba
Atenție la
Diareea cu sânge în scaun sau cu semne de deshidratare, mai ales la copii, cere medic; sarcina și alăptarea, fără date

Ce este răchitanul

Răchitanul e o plantă perenă din familia Lythraceae, cu tulpini drepte și spice lungi de flori roșu-purpurii.1 Genul Lythrum are aproximativ 35 de specii, răspândite aproape în toată lumea.2 Răchitanul crește în Europa, în Asia și în nordul Africii, iar omul l-a dus și în America de Nord.1, 2

Numele românesc vine de la răchită, numele unor specii de salcie, deși răchitanul face parte dintr-o altă familie.3 Numele științific al genului vine din grecescul lythron, „sânge”.2, 4 Materia primă folosită e partea aeriană înflorită.5

Din magazinul Hypericum: Ceai de Rachitan vrac.

Cum arată răchitanul

Răchitanul se recunoaște vara, după spicele lungi de flori roșu-purpurii, care se văd de departe pe maluri. Planta are tulpini drepte, cu patru muchii, și frunze lanceolate, așezate în perechi.1

Tufe de răchitan cu spice înalte de flori roșu-purpurii pe o pajiște, sub un cer cu noriSpic de răchitan văzut de aproape, cu flori roșu-purpurii cu șase petale și stamine lungi, pe o tulpină închisă la culoare
Răchitanul înflorit pe o pajiște și un spic văzut de aproape.1Foto: AnRo0002 și Enrico Blasutto, CC0, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Înălțimea și tulpina: de la 0,3 la 1,5 m; tulpina e dreaptă, cu patru muchii, ramificată spre vârf, cu peri scurți, cenușii, sau aproape netedă.1, 2
  • Frunzele: opuse sau câte trei în verticil, uneori alterne spre vârf; lanceolate, lungi de 2,5-10 cm și late de 0,5-1,5 cm, fără codiță, cu baza rotunjită sau care cuprinde pe jumătate tulpina.1, 2
  • Spicul: în vârful tulpinii, lung de 15-35 cm, cu florile grupate în verticile dese.1, 2
  • Florile: cu șase petale roșu-purpurii până la roz-purpurii, lungi de 6-14 mm, și 12 stamine, de două lungimi.1, 2
  • Înflorirea: din iulie până în septembrie.1
  • Fructul: o capsulă alungită, ascunsă în tubul florii, cu semințe numeroase, roșu-brune, de circa 1 mm.1
  • Rădăcina: lemnoasă; din bucățile rămase în pământ, planta crește din nou.2
Spic dens de răchitan cu flori roz-purpurii în verticile, în fața unor frunze lungi de iarbăTulpină roșiatică de răchitan cu frunze lanceolate așezate în perechi opuse și câteva flori purpurii în vârf
Spicul de flori și tulpina cu frunze în perechi opuse, cele două semne după care se recunoaște răchitanul.1Foto: Enrico Blasutto, CC0, și Wouter Hagens, domeniu public, Wikimedia Commons

Unde crește răchitanul

Răchitanul crește în locuri umede: pe maluri, prin mlaștini, în șanțuri și pe pajiști umede, de la nivelul mării până la 2.200 m altitudine.2, 1 Dicționarele românești îl descriu la fel, prin locuri mlăștinoase și pe malul apelor.3 Planta face parte din flora spontană a României.6

Mai multe spice înalte de răchitan, cu flori purpurii, pe malul unui iaz, cu copaci în fundalPlantă de răchitan cu mai multe spice purpurii, crescută printre pietrele rotunjite ale unui prundiș
Răchitan pe malul unui iaz și pe un prundiș: crește oriunde pământul rămâne umed.2Foto: AnRo0002 și Nicolas Weghaupt, CC0, Wikimedia Commons

În America de Nord, răchitanul a ajuns din Europa, probabil în balastul vaselor. Primul raport e din 1814, pe coasta New England era deja bine înrădăcinat în anii 1830, iar în 1940 ajunsese în nord-vestul Pacificului.2 Acolo e una dintre cele zece buruieni dăunătoare cel mai des trecute pe liste: formează lanuri dese, care alungă plantele locale.2

Răchitan sau răchită?

Unii caută „răchită plantă” și ajung la răchitan, dar sunt două plante diferite. Răchita e numele dat mai multor specii de salcie (Salix), arbuști sau arbori cu ramuri subțiri și elastice, folosite la împletit.3 Răchitanul e o plantă erbacee, din altă familie. Au în comun numele și locurile de lângă ape în care cresc de obicei.3, 1

Ce comparămRăchitanRăchită
Numele latinLythrum salicariaMai multe specii de Salix
FamiliaLythraceaeSalicaceae
Tipul planteiPlantă erbacee, de 0,3-1,5 mArbust sau arbore
FlorileSpice de flori roșu-purpuriiAmenți

Surse: dexonline; Flora of China.3, 1

Cel mai simplu de reținut: răchitanul e o plantă erbacee cu spice purpurii, iar răchita e un arbust sau un arbore cu amenți.

Răchitan sau Lythrum virgatum?

Dicționarele numesc răchitan două plante: pe Lythrum salicaria, cu spice mari și dese, și pe Lythrum virgatum, cu spice lungi și subțiri.3 Flora Chinei le deosebește după frunze, peri și segmentele de sub caliciu.1 Flora Americii de Nord le numește strâns înrudite, posibil una și aceeași specie: într-o comparație genetică, cele două nu s-au putut deosebi.2

Ce comparămLythrum salicariaLythrum virgatum
FrunzeleOvat-lanceolate până la larg lanceolate, cu baza rotunjită, tăiată drept sau care cuprinde pe jumătate tulpinaÎngust lanceolate până la liniar-lanceolate, cu baza îngustată în pană
PeriiDe obicei cu peri, rari sau deșiPlantă fără peri
Segmentele de sub caliciuMult mai lungi decât sepaleleMai scurte decât sepalele sau cât ele
Spicul, după dicționareMare și desLung și subțire

Surse: Flora of China; dexonline; Flora of North America.1, 3, 2

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește răchitan, iar dicționarele adună și o serie de nume regionale. Cuvântul e format din „răchită” și sufixul -an.3

LimbaNumele plantei
Românărăchitan; regional, brăileancă, călbășoară, gălbejoară, lemnie, lemnuș, lemnușcă, zburătoare sau florile-zânelor
Englezăpurple loosestrife
Francezăsalicaire commune
GermanăBlutweiderich
Italianăsalcerella comune
Spaniolăsalicaria
Maghiarăréti füzény
Polonezăkrwawnica pospolita

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru celelalte limbi.3, 7

Ce parte se folosește

Se folosesc părțile înflorite ale plantei, uscate: florile și vârfurile ramurilor înflorite.5, 4 În farmacopee, materia primă se numește Lythri herba.

  • Materia primă: Lythri herba, partea aeriană înflorită a răchitanului, are monografie în Farmacopeea Europeană.5
  • Cât trebuie să conțină: cel puțin 5,0% taninuri totale, exprimate ca pirogalol.8
  • Forme folosite: decocturi și extracte, pentru uz intern, și preparate pentru uz extern.4 Materia primă din farmacopee se folosește și în infuzii.8 Într-un preparat în capsule analizat în 2014, cele patru elagitanine principale însumau 16,57 mg pe capsulă.8

7 lucruri surprinzătoare despre răchitan

  1. Numele vine de la o salcie. „Răchitan” e format din „răchită”, numele unor specii de salcie, și sufixul -an. Șăineanu explică numele prin culoarea purpurie, comună celor două plante.3
  2. Are nume de poveste. Dicționarele îl dau și ca „zburătoare” și „florile-zânelor”, pe lângă lemnuș, lemnușcă și brăileancă.3
  3. Numele latin înseamnă „sânge”. Genul Lythrum vine din grecescul lythron. Cercetătorii nu sunt siguri dacă numele se leagă de culoarea florilor sau de folosirea plantei, ca astringent, la oprirea sângerărilor.2, 4
  4. E pomenit în două războaie mondiale. Dicționarul enciclopedic notează că a fost folosit în ambele războaie, în epidemiile de dizenterie, iar sursele istorice îl menționează și în spitalele militare din Primul Război Mondial.3, 9
  5. Florile au trei forme. Există flori cu stilul lung, mijlociu și scurt, iar staminele sunt de două lungimi. Botaniștii numesc asta tristilie, iar în familia răchitanului doar trei genuri o au.2
  6. În America de Nord e buruiană. O singură plantă poate da peste 2,5 milioane de semințe pe an, iar cel puțin 33 de state americane au interzis vânzarea ei.2
  7. Iepurii primesc și ei răchitan. Un amestec comercial de plante pentru iepuri are răchitanul ca ingredient principal.10

Știai că?

Pentru a-l ține în frâu în America de Nord, au fost aduși din Europa gândaci din genurile Galerucella și Hylobius, care atacă frunzele și rădăcinile răchitanului. Metoda arată un oarecare succes.2

Ce conține răchitanul

În partea aeriană domină polifenolii: elagitanine C-glicozidice și flavonoide C-glicozidice. Alături de ele apar heteropolizaharide.11 Cele mai importante elagitanine sunt vescalagina, castalagina și salicarininele A, B și C. Salicarininele sunt dimeri, adică două unități legate între ele, și sunt caracteristice răchitanului.5, 9

Ce conțineCât, în planta uscatăDe reținut
Taninuri totaleCel puțin 5,0%, ca pirogalolCerința Farmacopeei Europene pentru materia primă
Elagitanine C-glicozidice, cele patru principale (vescalagină, castalagină, salicarinine A și B)30,66-48,80 mg la gram, în patru probeAproximativ 3-5% din plantă; 16,57 mg într-o capsulă comercială
Salicarinina CPrezentăElagitanină dimeră, izolată din Lythri herba
Flavonoide C-glicozidicePrezenteVitexină, orientină, izoorientină
HeteropolizaharidePrezentePrintre componentele dominante

Surse: Farmacopeea Europeană, după Granica și colab., 2014; Piwowarski și Kiss, 2013; Piwowarski și colab., 2015; Granica și colab., 2020.8, 5, 11, 9

Cifrele descriu planta uscată și un preparat în capsule analizat în laborator, nu cana de ceai. În laborator, extractul apos făcut la 40 °C conținea castalagina, vescalagina și salicarininele A și B. La 80 °C, salicarininele s-au degradat, iar în extractul cu etanol de 70% elagitaninele au fost prezente doar în cantități mici.9 Studiile citate nu dau valori pentru ceaiul preparat acasă.

Ce spun studiile

Răchitanul a fost studiat mai ales în laborator și pe animale. O căutare în PubMed, făcută pe 6 octombrie 2026, nu a găsit niciun studiu clinic cu răchitan.12 O recenzie din 2015 a adunat sursele istorice și cercetările de până atunci și a ajuns la concluzia că cercetarea de azi nu ajunge pentru a susține folosirile tradiționale.11

Niciunstudiu clinic cu răchitan găsit în PubMed, la 6 octombrie 2026
5%taninuri totale, cel puțin, cerute de Farmacopeea Europeană
3-5%elagitanine în plantă, în patru probe analizate: 30,66-48,80 mg la gram
2.000µg/ml, concentrația la care un extract a oprit în laborator creșterea unei bacterii E. coli

Surse: PubMed; Granica și colab., 2014 și 2020.12, 8, 9

Intestinul, în laborator și pe animale

Un extract din partea aeriană a răchitanului a încetinit, în laborator, creșterea unei tulpini de Escherichia coli care produce diaree, la concentrații de la 20 la 2.000 µg/ml. La 2.000 µg/ml nu a mai crescut nicio colonie. Extractul a împiedicat și lipirea bacteriei de celulele intestinale în cultură, iar efectul asupra creșterii a fost confirmat pe probe de colon de purcei înțărcați. Cele patru elagitanine principale au ajutat celulele intestinale să formeze un strat compact, prin creșterea producției unei proteine, claudina 4.9

În culturi făcute din intestinul purceilor, planta nu a schimbat diversitatea sau activitatea bacteriilor, dar le-a modificat compoziția. Bacteriile din cec și din colon au transformat elagitaninele în urolitine.13

La șoareci infectați cu Campylobacter jejuni, un amestec de mentol și trei extracte din plante, printre care răchitanul, a ameliorat diareea în a șasea zi după infecție, fără să scadă numărul bacteriilor din intestin. Amestecul avea patru ingrediente, deci rezultatul nu arată ce face răchitanul singur.14

La iepuri, 160 de animale au primit 54 de zile frunze uscate de răchitan, 0,2% sau 0,4% din hrană, sau un amestec comercial cu răchitan. Creșterea nu a fost diferită. Numărul de globule albe a fost mai mare, iar digestibilitatea proteinelor, puțin mai mică la doza mare. Autorii nu au găsit alte efecte adverse.10

Inflamația, în laborator

Pe neutrofile umane izolate, extractul apos din răchitan a scăzut, la 20 µg/ml, eliberarea enzimei elastază cu 21,5% și producția de specii reactive de oxigen cu aproximativ 67%. Autorii leagă efectul mai ales de salicarinine.15

Glicemia și greutatea, pe animale

Un extract cu etanol din răchitan a scăzut glicemia la șobolani cu diabet provocat prin streptozotocină, după 10 zile de tratament, iar la doze mai mari beneficiile au fost apropiate de cele ale metforminei.16 Un extract apos a limitat creșterea în greutate la șoareci hrăniți cu multă grăsime și a redus acumularea de grăsime în celule adipoase crescute în laborator.17 La oameni, aceste efecte nu au fost testate.

Răchitanul nu tratează diareea sau alte boli și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Pentru răchitan nu există o evaluare europeană a siguranței, pentru că nu are monografie.18 Studiile despre el sunt de laborator și pe animale, deci nu arată ce se întâmplă la oameni.11 Precauțiile de mai jos țin de această lipsă de date și de rezultatele din laborator.

  • Semnele de alarmă la diaree: Organizația Mondială a Sănătății recomandă consult medical pentru diareea care durează mult, pentru cea cu sânge în scaun și când apar semne de deshidratare. Ceaiul nu înlocuiește consultul.19
  • Copiii: pentru răchitan nu există date despre folosirea la copii. Diareea e a treia cauză de deces la copiii de 1-59 de luni, iar cea mai mare primejdie a ei e deshidratarea, așa că la un copil se merge la medic.19
  • Sarcina și alăptarea: nu există date despre siguranță, așa că folosirea se face doar cu acordul medicului.
  • Medicamentele: nu există studii de interacțiuni. Cine ia zilnic medicamente întreabă medicul sau farmacistul înainte de a bea ceai de răchitan.
  • Diabetul: în studii pe șobolani, un extract din răchitan a scăzut glicemia.16 Cine are diabet sau ia medicamente pentru diabet întreabă medicul înainte.
  • Coagularea: un izolat din plantă a oprit în laborator coagularea plasmei umane, dar la șobolani a favorizat-o. Cine ia medicamente care influențează coagularea sau are o boală de sânge întreabă medicul.4
  • Concentrațiile mari: într-un studiu pe musculița de oțet, extractele din răchitan au fost toxice la concentrații mari. Autorii cer cercetări suplimentare înainte ca ele să fie folosite în terapie.6 Doza de pe etichetă nu se depășește.
  • Uz extern: pe rănile deschise sau pe pielea iritată, comprese cu plante se pun doar după sfatul medicului sau al farmacistului.
  • Alergia: cine a avut o reacție alergică după răchitan nu îl mai folosește.

Ce spune legea

Răchitanul nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului: planta nu apare în lista monografiilor europene de plante medicinale, generată pe 23 septembrie 2026.18 Farmacopeea Europeană are o monografie pentru partea aeriană, Lythri herba. Ea stabilește calitatea materiei prime, cu cel puțin 5,0% taninuri totale, exprimate ca pirogalol, nu o indicație terapeutică.8, 5 Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru răchitan.20

În România, Lythrum salicaria e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.21

În America de Nord, cel puțin 33 de state americane și multe provincii canadiene au declarat răchitanul buruiană dăunătoare și au interzis vânzarea lui.2

Răchitanul de-a lungul timpului

Din antichitate până la începutul secolului XX, răchitanul a fost folosit mai ales pentru diaree și dizenterie, la oameni și la animalele de fermă, atât în medicina tradițională, cât și în cea oficială.9, 11 Sursele istorice îl descriu și pentru afecțiuni ale pielii și ale mucoaselor.11 Autorii unui studiu din 2010 notează că partea înflorită s-a folosit tradițional, în decocturi sau extracte, pentru diaree, catar intestinal cronic, hemoroizi și eczeme, iar extern pentru vene varicoase, insuficiență venoasă și gingii.4

Planșă botanică veche, colorată, cu un răchitan: tulpini cu spice de flori purpurii, o rădăcină groasă, lemnoasă, și detalii ale florii și ale fructuluiPlanșă botanică veche cu un răchitan înflorit, cu spic roșu, și trei flori desenate separat, cu stilul lung, mijlociu și scurt
În stânga, răchitanul în Flora Batava, cu rădăcina lui lemnoasă și cu detalii ale florii și ale fructului. În dreapta, planșa din Pflanzen der Heimat, cu trei flori desenate separat, cu stilul lung, mijlociu și scurt.Jan Kops, Flora Batava, vol. 4, planșa 296; Jost Fitschen și Otto Schmeil, Pflanzen der Heimat, Quelle & Meyer, Leipzig, 1913, planșa 36. Domeniu public, Wikimedia Commons

Istoria îl pomenește în epidemiile de dizenterie din secolele XVIII și XIX și în spitalele militare din Primul Război Mondial, iar activitatea lui antibacteriană a fost cercetată la mijlocul secolului XX.9 Dicționarul enciclopedic notează că a fost folosit în timpul ambelor războaie mondiale împotriva epidemiilor de dizenterie.3

În ultimele decenii, popularitatea lui a scăzut. Autorii recenziei din 2015 cer studii care să explice cum acționează, mai ales în tulburările digestive de care se leagă folosirea lui tradițională.11

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu răchitan

Până aici ai citit despre răchitan. De aici încolo, despre produsul nostru. Pentru răchitan nu există monografie europeană și nici mențiune de sănătate aprobată.18, 20 Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Răchitan

  • 100% părți aeriene de răchitan (Lythrum salicaria), uscate și mărunțite
  • Vrac, 100 g
  • Pe etichetă: infuzie din 1 lingură de plantă la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute acoperit; 2-3 căni pe zi
  • Pentru răchitan nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană18

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Cum se folosește

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Ceai Răchitan, vrac: infuzie1 lingură de plantă la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute acoperit, apoi se strecoară; 2-3 căni pe ziPentru răchitan nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană; la folosire îndelungată, eticheta recomandă o lună de pauză la fiecare 3 luni
Ceai Răchitan, vrac: decoct pentru uz extern2 linguri de plantă la 250 ml de apă, pentru comprese și spălături localeFolosirea externă nu a fost evaluată de Agenția Europeană a Medicamentului

Modul de folosire este cel de pe eticheta produsului. Diareea cu sânge în scaun, cu semne de deshidratare sau la un copil cere medic. Pentru răchitan nu există date despre siguranța în sarcină și alăptare.19, 18

Întrebări frecvente

Răchitanul (Lythrum salicaria) este o plantă perenă din familia Lythraceae, înaltă de 0,3-1,5 m, cu spice lungi de flori roșu-purpurii, care crește în locuri umede. Se folosește partea aeriană înflorită, numită în farmacopee Lythri herba.
Are tulpină dreaptă, cu patru muchii, frunze lanceolate așezate în perechi opuse sau câte trei și, din iulie până în septembrie, un spic de 15-35 cm cu flori roșu-purpurii, cu șase petale și 12 stamine.
Răchitanul (Lythrum salicaria) e o plantă erbacee cu flori roșu-purpurii în spic, din familia Lythraceae. Răchita e numele dat mai multor specii de salcie (Salix), arbuști sau arbori cu flori în amenți. Numele răchitanului vine de la răchită.
E a doua plantă pe care dicționarele o numesc răchitan. Are frunze mai înguste, fără peri, și spice lungi și subțiri. Flora Americii de Nord o socotește strâns înrudită cu Lythrum salicaria, posibil aceeași specie.
Din antichitate până la începutul secolului XX, răchitanul a fost folosit mai ales pentru diaree și dizenterie, iar pe piele și pe mucoase pentru alte neplăceri. Agenția Europeană a Medicamentului nu i-a recunoscut nicio indicație, iar studiile sunt de laborator și pe animale. De aceea nu se poate spune că ajută la ceva anume.
Nu. Planta nu apare în lista monografiilor Agenției Europene a Medicamentului. Farmacopeea Europeană are o monografie pentru partea aeriană, Lythri herba, care stabilește calitatea materiei prime, cu cel puțin 5% taninuri, nu o indicație.
A fost folosit tradițional pentru diaree, iar în laborator un extract a încetinit creșterea unei bacterii E. coli care produce diaree. Rezultatele nu arată ce se întâmplă la oameni, iar Agenția Europeană a Medicamentului nu i-a recunoscut această folosire. Diareea cu sânge în scaun, cu semne de deshidratare sau la un copil cere medic.
În principal polifenoli: elagitanine C-glicozidice (vescalagină, castalagină, salicarinine) și flavonoide C-glicozidice, plus heteropolizaharide. În patru probe de plantă, cele patru elagitanine principale însumau între 30,66 și 48,80 mg la gram.
Pe eticheta ceaiului nostru: 1 lingură de plantă la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute acoperit, apoi se strecoară; 2-3 căni pe zi. Pentru răchitan nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană.
Tradițional, răchitanul s-a folosit și extern, de exemplu pentru vene varicoase și gingii, iar eticheta ceaiului nostru descrie un decoct pentru comprese și spălături locale. Folosirea externă nu a fost evaluată de Agenția Europeană a Medicamentului. Pe răni deschise sau pe pielea iritată se cere întâi sfatul medicului sau al farmacistului.
Pentru răchitan nu există date despre siguranța în sarcină și alăptare și nici despre folosirea la copii, așa că se folosește doar cu acordul medicului. Diareea la un copil se duce la medic, pentru că cea mai mare primejdie a ei e deshidratarea.
Pentru că planta nu a fost evaluată în Europa, precauțiile țin de lipsa datelor: sarcina, alăptarea și copiii, medicamentele luate zilnic, diabetul și medicamentele care influențează coagularea. Un studiu pe musculițe de oțet a găsit extracte toxice la concentrații mari. Dacă apare o reacție alergică, planta nu se mai folosește.
Dicționarele românești mai dau pentru el brăileancă, călbășoară, gălbejoară, lemnie, lemnuș, lemnușcă, zburătoare și florile-zânelor. Numele vine de la răchită, dar răchita e o salcie, nu aceeași plantă.
În engleză, purple loosestrife; în germană, Blutweiderich; în franceză, salicaire commune; în italiană, salcerella comune; în spaniolă, salicaria; în maghiară, réti füzény.

Referințe

  1. Qin H., Graham S.A. Lythrum Linnaeus și Lythrum salicaria Linnaeus, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 13, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2007, efloras.org.
  2. Graham S.A. Lythrum Linnaeus și Lythrum salicaria Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 10, Oxford University Press, 2021, efloras.org.
  3. dexonline.ro, articolele „răchitan” și „răchită”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DLRLC, NODEX, Dicționarul enciclopedic, dicționarele lui Șăineanu și Scriban, CADE, Dicționarul de sinonime și Dicționarul etimologic român.
  4. Pawlaczyk I., Czerchawski L., Kańska J. și colab. An acidic glycoconjugate from Lythrum salicaria L. with controversial effects on haemostasis. Journal of Ethnopharmacology, 2010, 131(1):63-69.
  5. Piwowarski J.P., Kiss A.K. C-glucosidic ellagitannins from Lythri herba (European Pharmacopoeia): chromatographic profile and structure determination. Phytochemical Analysis, 2013, 24(4):336-348.
  6. Virchea L.I., Georgescu C., Máthé E. și colab. Assessment of purple loosestrife (Lythrum salicaria L.) extracts from wild flora of Transylvania: phenolic profile, antioxidant activity, in vivo toxicity, and gene expression variegation studies. Pharmaceutics, 2025, 17(9):1097.
  7. GBIF Secretariat. Lythrum salicaria L., GBIF Backbone Taxonomy, numele comune în alte limbi, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
  8. Granica S., Piwowarski J.P., Kiss A.K. Determination of C-glucosidic ellagitannins in Lythri salicariae herba by ultra-high performance liquid chromatography coupled with charged aerosol detector: method development and validation. Phytochemical Analysis, 2014, 25(3):201-206.
  9. Granica S., Vahjen W., Zentek J., Melzig M.F., Pawłowska K.A., Piwowarski J.P. Lythrum salicaria ellagitannins stimulate IPEC-J2 cells monolayer formation and inhibit enteropathogenic Escherichia coli growth and adhesion. Journal of Natural Products, 2020, 83(12):3614-3622.
  10. Kovitvadhi A., Gasco L., Ferrocino I. și colab. Effect of purple loosestrife (Lythrum salicaria) diet supplementation in rabbit nutrition on performance, digestibility, health and meat quality. Animal, 2016, 10(1):10-18.
  11. Piwowarski J.P., Granica S., Kiss A.K. Lythrum salicaria L.: underestimated medicinal plant from European traditional medicine. A review. Journal of Ethnopharmacology, 2015, 170:226-250.
  12. National Library of Medicine. PubMed, căutări după „Lythrum salicaria”, „purple loosestrife” și „Lythri herba”, cu tipurile de studiu clinic, randomizat, recenzie sistematică și metaanaliză și cu termenii „patients”, „volunteers” și „placebo”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 6 octombrie 2026: niciun studiu clinic cu răchitan.
  13. Dadi T.H., Vahjen W., Zentek J., Melzig M.F., Granica S., Piwowarski J.P. Lythrum salicaria L. herb and gut microbiota of healthy post-weaning piglets. Focus on prebiotic properties and formation of postbiotic metabolites in ex vivo cultures. Journal of Ethnopharmacology, 2020, 261:113073.
  14. Bandick R., Busmann L.V., Mousavi S. și colab. Therapeutic effects of oral application of menthol and extracts from tormentil (Potentilla erecta), raspberry leaves (Rubus idaeus), and loosestrife (Lythrum salicaria) during acute murine campylobacteriosis. Pharmaceutics, 2023, 15(10):2410.
  15. Piwowarski J.P., Kiss A.K. Contribution of C-glucosidic ellagitannins to Lythrum salicaria L. influence on pro-inflammatory functions of human neutrophils. Journal of Natural Medicines, 2015, 69(1):100-110.
  16. Usatiuc L.O., Pârvu M., Pop R.M. și colab. Therapeutic potential of Lythrum salicaria L. ethanol extract in experimental rat models of streptozotocin-induced diabetes mellitus and letrozole-induced polycystic ovary syndrome. Antioxidants, 2025, 14(5):573.
  17. Park Y.J., Kim H.Y., Shin S. și colab. Anti-obesity effect of Lythri herba water extracts in vitro and in vivo. Journal of Ethnopharmacology, 2023, 317:116789.
  18. European Medicines Agency. European Union monographs and list entries, lista monografiilor europene de plante medicinale, ema.europa.eu, generată la 23 septembrie 2026.
  19. Organizația Mondială a Sănătății. Diarrhoeal disease, fișă informativă, 7 martie 2024, who.int.
  20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  21. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai diaree cu sânge în scaun, cu febră sau cu semne de deshidratare, mai ales la un copil, mergi la medic înainte de a folosi răchitan.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *