Toporaș (Viola odorata): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Toporașul (Viola odorata) e o plantă mică, de primăvară, cu frunze în formă de inimă și flori violet-albăstrui, cu un parfum puternic. În dicționare, același nume îl poartă și alte violete, iar planta se mai numește viorea, violetă sau, în Oltenia, tămâioară. Se folosește de multă vreme în medicina populară, în parfumerie și în bucătărie, dar Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie despre el, iar studiile clinice sunt puține și mici. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de viorea și de trei-frați-pătați, ce conține, ce s-a studiat și ce spune legea.

Ce este toporașul

Toporașul e o plantă perenă din familia violetelor (Violaceae). E mică, de 4-12 cm după Flora of North America, iar alte surse dau până la 22 cm, și nu are tulpină deasupra solului: frunzele și florile pornesc direct din rizom, partea groasă și cărnoasă de la baza plantei.^{1, 2} Se înmulțește prin stoloni, lăstari subțiri și verzi care prind rădăcini la noduri și fac rozete noi, așa că planta ajunge să alcătuiască mici colonii.¹

E originar din sudul Europei, din nord-vestul Africii și din vestul Asiei. Pentru că a fost folosit în medicină și în cosmetică, omul l-a cultivat și l-a dus în aproape toate zonele temperate ale lumii.² Numele genului, Viola, e un nume latin clasic, luat din grecescul ion, „violetă”.³ Genul are între 400 și 600 de specii, după Flora of North America, iar cea mai nouă revizuire recunoaște 664.^{3, 2} Dicționarul DLRLC îl numește cea mai cunoscută dintre plantele care poartă numele de viorea.⁴

Cum arată toporașul

Toporașul se recunoaște după frunzele late, în formă de inimă, care pornesc din rădăcină, și după florile violete, plecate spre pământ, pe tulpinițe subțiri.^{1, 2}

Cum îl recunoști

• Frunzele: 5-10 la o plantă, de la ovale la rotunde, lungi de 1,5-7 cm și late de 1,5-5 cm, cu baza în formă de inimă, marginea crestată și vârful rotunjit. Codița are 2-17 cm, iar suprafața frunzei e fin păroasă.¹ Frunzele mature sunt verde-închis și mate.²
• Stolonii: lăstari lungi, subțiri și verzi, care se târăsc pe sol, prind rădăcini și fac rozete noi. Într-un studiu citat de o sinteză din 2026, doar 8% dintre toporași nu aveau stoloni.^{1, 2}
• Florile: petalele sunt violet-albăstrui, uneori albastru-pal sau albe, de obicei albe la bază. Petala de jos, cu vene violete, are 12-22 mm, iar cele două petale laterale sunt păroase. În spate, floarea are un pinten de 5-7 mm.¹ Tulpinița florii e fără frunze și curbată în vârf, așa că floarea privește spre pământ.²
• Florile închise: pe lângă cele deschise, toporașul face flori care nu se deschid niciodată, pe tulpinițe culcate sau ridicate din sol.¹
• Fructul: o capsulă ovală, de 5-8 mm, fin păroasă, uneori cu pete purpurii.¹

Unde crește toporașul

Toporașul e nativ în sudul Europei, în nord-vestul Africii și în vestul Asiei.² În România, sursele etnobotanice îl trec printre plantele native.⁵ Omul l-a dus însă și în alte părți: în America de Nord, de exemplu, e introdus și crește pe peluze, pe marginea drumurilor, prin poieni, în parcuri și în orașe, până la 1.700 m altitudine.¹

Crește de obicei în colonii, în care plantele sunt legate între ele prin stoloni.¹ Se potrivește în locuri luminoase sau cu umbră ușoară, pe soluri sărace, dar cu destulă umiditate în primăvară, când crește cel mai intens.² Înflorește foarte devreme, iar în America de Nord, unde a fost adus, florile apar din ianuarie până în mai.^{2, 1}

Azi se sădește rar, intenționat, în grădini. Din semințe încolțește greu, pentru că sămânța are un înveliș tare: în cercetare, repausul semințelor s-a rupt ținându-le 8-12 săptămâni la 4 °C. Cele mai eficiente metode de înmulțire sunt împărțirea rizomului și butașii.²

Toporaș, viorea sau trei-frați-pătați?

Unii caută „toporași sau viorele”, „toporași galbeni” ori „toporași albi”. Motivul e simplu: în română, aceste nume au fost date mai multor plante, iar dicționarele le înșiră.⁴

• Toporașul (Viola odorata) e violeta parfumată, cu stoloni. Dicționarele îi spun și viorea, violetă, viorea-mirositoare sau viorea-de-grădină.⁴
• Viorea are în DEX două sensuri: toporașul și o plantă cu bulb, cu două-trei frunze lunguiețe și flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia).⁴
• Viorea-nemirositoare e o violetă cu frunze ovale, acoperite cu peri, și flori albastre, rar albe, fără parfum (Viola hirta).⁴
• Viorea-albă e o violetă cu flori albe, plăcut mirositoare (Viola alba).⁴
• Viorea-galbenă e, în DEX, o violetă cu două flori mici, galbene, din locuri umede și umbroase, mai ales din regiunea alpină (Viola biflora). Același nume îl poartă și o plantă din familia liliaceelor, cu flori galbene (Gagea minima).⁴
• Tămâioara e, în Oltenia, toporașul, dar în DEX e și o altă violetă, Viola jooi.⁴

Așadar „toporașii galbeni” nu sunt toporașul parfumat: sunt alte specii. Trei-frații-pătați (Viola tricolor) sunt o altă violetă, pe care dicționarul o trece și ea la viorea.⁴ Se deosebesc de toporaș ușor, după tabelul de mai jos.

Surse: Flora of North America; dexonline; lista Agenției Europene a Medicamentului.^{1, 6, 4, 7}

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are multe nume, unele doar regionale. Dicționarele vechi notează că în Moldova i se spunea toporaș, în Muntenia, mai ales când era cultivată, micșunea, iar în Oltenia tămâioară.⁴ În alte limbi, numele spun fie „violeta mirositoare”, fie „violeta de martie”.⁸

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru celelalte limbi europene; Kušen și colab., 2026, pentru India.^{4, 8, 2}

Ce parte se folosește

În medicina tradițională se adună toate părțile plantei, dar parfumeria și industria cosmeticelor folosesc mai ales florile.² Iată cum apare planta în sursele citite:

• Siropul de toporaș: în studiile clinice, 5 ml de două ori pe zi, o lună, la femei la menopauză, și, la copii cu astm, alături de tratamentul astmului.^{9, 10}
• Uleiul de toporaș: un extract de toporaș în ulei de migdale sau de susan, picurat în nas, câte trei picături în fiecare nară, seara, timp de o lună. E o formulă veche din medicina tradițională iraniană.¹¹
• Medicina persană tradițională: textele din secolele X-XVIII descriu ulei de toporaș pentru nas sau pentru piele, pastile, decoct, sirop dulce și preparate semisolide pentru uz oral.¹²
• Rădăcina: în sursele etnobotanice românești din 1860-1970, rădăcina apare ca ceva de mestecat pentru copii, la ieșirea dinților.⁵ Agenția Europeană a Medicamentului nu a evaluat rădăcina de toporaș.⁷
• Floarea comestibilă: florile aromatizează lichide și creme tartinabile, se conservă în zahăr sau în sare și se îngheață în cuburi de gheață. Au gust dulce, răcoritor, și o textură de catifea.²

Autorii sintezei din 2026 atrag atenția că toporașul se cultivă comercial puțin, iar asta poate duce la o exploatare problematică a populațiilor din natură.²

7 lucruri surprinzătoare despre toporaș

1. Parfumul a avut propria lui industrie. În jurul anului 1900, în provincia Toulouse, peste 600 de ferme de familie câștigau măcar o parte din venit din toporași, pe un total de 25 ha. În 1985 mai rămăseseră 7 ferme, pe circa 0,5 ha.²
2. Face două feluri de flori. Cele deschise, parfumate, se formează când zilele sunt scurte, de 11 ore sau mai puțin. Celelalte nu se deschid niciodată și se polenizează singure: la toporaș, polenul încolțește chiar în anteră, care nu s-a deschis, iar tuburile lui cresc spre stigmat.^{2, 3}
3. Semințele sunt duse de furnici. Cele mai multe semințe de violete au o excrescență numită elaiosom, un fel de pachet de hrană, pe care o caută furnicile. Peste 70% dintre speciile familiei se răspândesc așa.³
4. Numele lui înseamnă „violeta de martie”. Așa i se spune în germană (März-Veilchen), în olandeză (maarts viooltje), în daneză (marts-viol) și în norvegiană (marsfiol), iar în engleză i se zice și March violet.⁸ Într-o carte de plante din 1543, planta apare sub numele german Mertzen veiel.¹³
5. Își apără frunzele cu peptide circulare. Se numesc ciclotide și au 27-37 de aminoacizi. Din părțile aeriene și din rădăcinile toporașului s-au identificat 30, rezistente la căldură, la substanțe chimice și la enzime care descompun proteinele, precum tripsina și pepsina.^{14, 15} În laborator, unele opresc ciuperci care atacă plantele.¹⁵
6. Rădăcina se dădea copiilor să o mestece. În sursele etnobotanice românești din anii 1860-1970, rădăcina de toporaș apare ca ceva de mestecat la ieșirea dinților.⁵ Agenția Europeană a Medicamentului nu a evaluat rădăcina, așa că nu e un sfat de urmat.⁷
7. Violetele de Parma nu sunt toporași. Celebrele violete de Parma vin din altă specie, Viola alba subsp. dehnhardtii. După ce o boală le-a lovit, la sfârșitul secolului al XIX-lea, fermierii de pe Coasta de Azur au trecut la toporașul „Victoria”, cultivat mai ales pentru uleiurile de parfumerie.²

Ce conține toporașul

Toporașul conține, în toate părțile lui, mai multe grupuri de substanțe. Sursele citite le înșiră, dar nu dau cantitățile, așa că tabelul arată ce conține, nu cât.^{2, 12}

Surse: Kušen și colab., 2026; Feyzabadi și colab., 2017; Ireland și colab., 2006; Slazak și colab., 2018.^{2, 12, 14, 15}

În uleiul din flori, o sinteză din 2026 numește monoterpene și sesquiterpene, linalol, alcool benzilic, fenilbutanonă, α-cadinol, globulol și viridiflorol.²

Toporașul în parfumerie și în bucătărie

Parfumul toporașului e cunoscut de secole. În sudul Franței, planta se cultivă pentru uleiuri folosite în parfumuri, în arome și în produse de toaletă și pentru parfait amour, un lichior dulce, de culoare violetă.¹ În Anglia, în Franța și în Statele Unite, producția comercială de violete a fost o industrie importantă din înainte de 1895 și în anii 1900.¹ Pe Coasta de Azur, cultivarea toporașului pentru uleiuri de parfumerie a început la sfârșitul secolului al XIX-lea.²

În bucătărie se folosesc florile. Încă din secolul al XVII-lea există rețete de suc, apă, sirop, miere, ulei și oțet de violete, iar petalele și frunzele confiate au intrat în cofetărie.²

Uleiul de toporaș din comerț nu e un produs standardizat. Într-un studiu din 2023, trei probe de la furnizori diferiți aveau compuși principali diferiți: alcool feniletilic, miristat de izopropil, α-terpineol sau acetat de benzil. Autorii notează că uleiul e recomandat des, în aromaterapie, pentru infecții ale căilor respiratorii, urinare și ale pielii, dar că dovezile antimicrobiene lipsesc: singur, uleiul a avut o activitate antimicrobiană slabă. Variabilitatea cere prudență.¹⁶

Ce spun studiile

Studiile clinice despre toporaș sunt puține, mici și făcute mai ales în Iran, cu preparate din medicina tradițională de acolo: uleiul pentru nas și siropul de flori.^{11, 17, 9} Pentru că nu există o monografie europeană, nu există nici o evaluare europeană a dovezilor.⁷

Surse: Huang și colab., 2022; Qasemzadeh și colab., 2015; Karimi și colab., 2024; Ireland și colab., 2006.^{18, 10, 9, 14}

Somnul

Cele mai multe studii privesc insomnia cronică. Uleiul de toporaș e un extract de toporaș în ulei de migdale sau de susan, picurat în nas, o formulă veche din medicina tradițională iraniană.¹¹

Într-un studiu cu 75 de pacienți din Mashhad, în Iran, trei picături în fiecare nară, seara, timp de 30 de zile, de ulei de toporaș, de ulei de migdale sau de placebo au îmbunătățit scorurile de somn în toate cele trei grupuri, inclusiv la placebo. Uleiul de toporaș a avut cel mai bun rezultat, mai ales asupra calității somnului, nu a duratei lui.¹¹

O sinteză din 2022 a adunat 4 articole cu 5 studii clinice și 224 de pacienți. Scorul total al chestionarului PSQI, al calității somnului, a scăzut mai mult cu toporaș decât cu placebo, cu o diferență medie de -4,67 puncte, la fel scorul ISI, al gravității insomniei, cu -6,30 puncte. Scorurile mai mici înseamnă somn mai bun. Timpul până la adormire, eficiența somnului, tulburările de somn și somnolența din timpul zilei nu s-au deosebit de placebo.¹⁸

Într-un alt studiu, tot din Mashhad, 118 femei la menopauză au primit 5 ml de sirop de toporaș sau placebo, de două ori pe zi, o lună. Au intrat în analiză 84 de femei, pentru că 34 au fost excluse. La final, scorul mediu PSQI a fost 4,9 în grupul cu sirop și 8,1 la placebo.⁹

Tusea la copiii cu astm

La 182 de copii de 2-12 ani cu astm intermitent, siropul de flori de toporaș a fost adăugat tratamentului obișnuit, un medicament pentru deschiderea bronhiilor, cu acțiune scurtă. Timpul până la scăderea tusei cu peste 50% și până la dispariția ei a fost mai scurt cu sirop decât cu placebo (P = 0,001 și P < 0,001). Efectul a fost mai puternic la copiii mai mici.¹⁰ Siropul a fost un adaos, nu un înlocuitor: astmul se tratează la medic.

În laborator

În eprubetă, ciclotidele din toporaș au oprit ciuperci care atacă plantele, în concentrații de 0,8-25 μM, și unele bacterii ale plantelor, în concentrații de 25-100 μM. Rolul lor pare a fi apărarea plantei, nu tratarea omului.¹⁵ Uleiul de toporaș din comerț a avut, singur, o activitate antimicrobiană slabă.¹⁶ Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Toporașul nu tratează insomnia, tusea sau astmul și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Pentru toporaș nu există o evaluare europeană a siguranței, așa că nu există nici doză, nici durată de folosire stabilite de Agenția Europeană a Medicamentului.⁷ Ce se știe vine din studii mici.

• Doza: dozele din studii, trei picături de ulei în fiecare nară, seara, sau 5 ml de sirop de două ori pe zi, sunt ale preparatelor din acele studii și nu se aplică produselor din comerț.^{11, 9}
• Efectele adverse: în studiul din 2014, cu 50 de pacienți, doar câțiva au raportat neplăceri, majoritatea ușoare, și nu a apărut niciun efect advers grav.¹⁷ Studiile au durat însă o lună și au avut puțini participanți.^{11, 9}
• Uleiul din comerț: nu e un preparat standardizat: trei probe de la furnizori diferiți aveau compoziții diferite.¹⁶ Preparatul din studii e un extract în ulei de migdale sau de susan.¹¹
• Copiii, sarcina, alăptarea: nu există o evaluare europeană. Singurul studiu pe copii descris aici s-a făcut cu sirop, la copii de 2-12 ani cu astm, alături de tratamentul astmului.¹⁰ Pentru sarcină și alăptare, sursele citite nu dau date de siguranță.
• Medicamentele: în sursele citite nu apar studii de interacțiuni cu medicamente. Cine ia medicamente, în special pentru somn sau pentru astm, întreabă medicul sau farmacistul.
• Semnele de alarmă: mâncărimea, erupțiile pe piele sau respirația îngreunată după un preparat cu toporaș cer oprirea lui și un consult medical. Somnul prost sau tusea care durează se discută tot cu medicul.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, toporașul nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului. Lista plantelor evaluate de Comitetul pentru medicamente din plante cuprinde o singură monografie despre violete, cea pentru trei-frați-pătați (Viola tricolor, Viola arvensis), în domeniul afecțiunilor pielii și al rănilor minore.⁷

În România, genul Viola e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁹ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru toporaș.²⁰ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Toporașul de-a lungul timpului

Violetele parfumate sunt cunoscute în Europa din Grecia antică: se vindeau în agora Atenei, poeții le lăudau, se foloseau în medicină și la ghirlande.² După ce în Evul Mediu s-au bucurat de cea mai înaltă recunoaștere, violetele au căzut în uitare până în secolul al XIX-lea, când Kneipp le-a susținut.²

În Franța, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și în Marea Britanie, la începutul secolului al XIX-lea, a început epoca de aur a cultivării violetelor parfumate, când grădinarii au creat soiuri noi. În prima jumătate a secolului XX, toporașul era printre cele mai populare flori tăiate, în nuanțe de la violet-închis la roz și alb.²

La noi, toporașii apar în proza lui Sadoveanu și a lui Creangă și în poezia populară culeasă de Alecsandri și de Teodorescu, după exemplele din dicționarul DLRLC.⁴

Întrebări frecvente

Referințe

1. Little R.J., McKinney L.E. Viola odorata Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
2. Kušen M., Vokurka A., Židovec V. Sweet violet (Viola odorata L.): botanical, horticultural, pharmacological, and economic aspects. Plants (Basel), 2026, 15(18):2747.
3. Little R.J., McKinney L.E. Viola Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
4. dexonline.ro, articolele „toporaș”, „viorea”, „violetă” și „tămâioară”, după DEX ’09, MDA2, DEXI, DLRLC, NODEX, Scriban, Șăineanu și Dicționarul de sinonime.
5. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
6. Little R.J., McKinney L.E. Viola tricolor Linnaeus var. tricolor, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
7. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista substanțelor din plante evaluate sau în curs de evaluare de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, listă generată pe 23 septembrie 2026.
8. GBIF Secretariat. Viola odorata L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
9. Karimi F.Z., Nazari N., Lotfi F., Mazloom S.R., Yousefi M., Rakhshandeh H. Effects of Viola odorata syrup on sleep quality in menopausal women: a randomized, triple-blind, controlled trial. Sleep and Breathing, 2024, 28(3):1137-1144.
10. Qasemzadeh M.J., Sharifi H., Hamedanian M. și colab. The effect of Viola odorata flower syrup on the cough of children with asthma: a double-blind, randomized controlled trial. Journal of Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2015, 20(4):287-291.
11. Feyzabadi Z., Rezaeitalab F., Badiee S. și colab. Efficacy of Violet oil, a traditional Iranian formula, in patients with chronic insomnia: a randomized, double-blind, placebo-controlled study. Journal of Ethnopharmacology, 2018, 214:22-28.
12. Feyzabadi Z., Ghorbani F., Vazani Y., Zarshenas M.M. A critical review on phytochemistry, pharmacology of Viola odorata L. and related multipotential products in traditional Persian medicine. Phytotherapy Research, 2017, 31(11):1669-1675.
13. Fuchs L. New Kreüterbuch, 1543, planșa 174 (Mertzen veiel), reprodusă în Wikimedia Commons, fișierul „1543 Fuchs Mertzen violen.jpg”.
14. Ireland D.C., Colgrave M.L., Craik D.J. A novel suite of cyclotides from Viola odorata: sequence variation and the implications for structure, function and stability. Biochemical Journal, 2006, 400(1):1-12.
15. Slazak B., Kapusta M., Strömstedt A.A. și colab. How does the sweet violet (Viola odorata L.) fight pathogens and pests: cyclotides as a comprehensive plant host defense system. Frontiers in Plant Science, 2018, 9:1296.
16. Orchard A., Moosa T., Motala N., Kamatou G., Viljoen A., van Vuuren S. Commercially available Viola odorata oil, chemical variability and antimicrobial activity. Molecules, 2023, 28(4):1676.
17. Feyzabadi Z., Jafari F., Kamali S.H. și colab. Efficacy of Viola odorata in treatment of chronic insomnia. Iranian Red Crescent Medical Journal, 2014, 16(12):e17511.
18. Huang S., Huang Q., Zhou Z., Zhang J., Zhan Y., Liang Z. The efficacy of V. odorata extract in the treatment of insomnia: a systematic review and meta-analysis. Frontiers in Neurology, 2022, 13:730311.
19. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
21. Flora Danica, fasciculul 6, planșa 309 (Viola odorata), 1767, Det Kongelige Bibliotek, reprodusă în Wikimedia Commons.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai insomnie, o tuse care durează sau astm ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi preparate cu toporaș.