Ciurul-zânelor (Carlina acaulis): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ciurul-zânelor (Carlina acaulis) e un ciulin de munte aproape fără tulpină: capitulul lui, cu raze argintii, stă direct pe o rozetă de frunze spinoase, lipită de pământ. Dicționarele îi mai spun turtă. Rădăcina lui a fost folosită veacuri la rând în medicina europeană, dar planta nu are monografie europeană și nici studii pe oameni, iar uleiul din rădăcină conține o substanță, oxidul de carlină, toxică în laborator pentru celule umane și pentru embrioni de pește. Pagina aceasta s-a numit până acum „carul-zânelor”, dar în dicționare numele acesta aparține arnicii, așa că mai jos lămurim și încurcătura. Afli cum o recunoști, unde crește, ce conține, ce spun studiile și ce spune legea.

Ce este ciurul-zânelor

Ciurul-zânelor e o plantă erbacee din familia Asteraceae, cu numele științific Carlina acaulis. A descris-o Linné în 1753.¹ Epitetul acaulis înseamnă „fără tulpină”: capitulul stă direct pe rozeta de frunze de la baza plantei.²

E o plantă perenă monocarpică: trăiește mai mulți ani, dar înflorește și face fructe o singură dată, după care moare.^{3, 4} Crește în Europa de Sud și Centrală.³ Genul Carlina are între 28 și 30 de specii, răspândite în Europa, în Asia, în regiunea Mediteranei și în Macaronezia.^{5, 6}

Dicționarele românești o descriu la cuvântul „turtă”: o plantă erbacee ghimpoasă, cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori alburii, în capitule.⁷ Celelalte nume ale ei, și încurcăturile dintre ele, sunt mai jos.

Specia are mai multe subspecii. Info Flora și GBIF o împart în acaulis și caulescens.^{1, 8} Wikipedia în engleză o împarte altfel, în acaulis, cu capitulul direct pe rozetă, și simplex, cu capitulul pe o tulpină scurtă.² Diferența contează în capitolul despre lege.

Cum arată ciurul-zânelor

Ciurul-zânelor se recunoaște după capitulul argintiu, așezat pe o rozetă de frunze întinse pe pământ. Frunzele sunt scorțoase, adânc crestate și spinoase.^{9, 7} Sub pământ, planta are un rizom gros.¹⁰

Cum o recunoști

• Frunzele: stau în rozetă, întinse pe sol, lungi de până la 20 cm. Sunt scorțoase și adânc crestate, în 10-12 perechi de lobi dințați și spinoși.^{9, 7}
• Capitulul: de 5-12 cm în diametru, așezat în mijlocul rozetei.⁹
• „Petalele”: nu sunt petale. Sunt frunzele cele mai de dinăuntru ale involucrului, albe-argintii, uscate și lucioase, ca razele unei margarete.^{9, 5}
• Involucrul din afară: frunzișoare dințate, cu spini, care apără florile.⁹
• Florile adevărate: sunt cele mici, tubulare, din centrul capitulului, galbene până la brun-roșcate.^{5, 2}
• Capitulul se închide: noaptea și pe vreme umedă.^{9, 2}
• Tulpina: lipsește sau e foarte scurtă. Cărțile românești de fitoterapie dau 1-2 cm.¹⁰
• Înflorirea: la sfârșitul verii, din iulie până în septembrie după sursa românească, din august până în septembrie după cea engleză.^{9, 2}
• Fructul: o cipsela, adică un fruct uscat cu o singură sămânță, lungă de 4-6 mm, brună, cu peri argintii. Are un puf de 15-17 mm, format din 5-8 peri lipiți la bază.³

Unde crește ciurul-zânelor

Ciurul-zânelor crește în munții din Europa de Sud și Centrală, pe pajiști uscate și pietroase, mai ales pe soluri calcaroase, de la văi până la 2.800 m altitudine.^{2, 3} La noi crește în Carpați, de-a lungul pășunilor uscate și pietroase, și apare și în etajul subalpin.⁹

În Elveția, planta nu e amenințată la nivel național, dar mai multe cantoane o protejează total sau parțial.⁸ Autorii unui studiu din 2020 notează că planta e ocrotită în multe țări și că răspândirea ei limitată face greu de obținut rădăcină din natură, motiv pentru care au încercat să o cultive în câmp, în hidroponie și în eprubetă.¹¹

Ciurul-zânelor sau carul-zânelor?

Două nume foarte asemănătoare, „ciurul-zânelor” și „carul-zânelor”, nu aparțin aceleiași plante în dicționare.⁷ Pagina aceasta s-a numit până acum „carul-zânelor”, dar planta descrisă aici e cea pe care dicționarele o numesc turtă sau ciurul-zânelor.

Surse: dexonline, după Micul dicționar academic, DEX ’09 și Dicționarul de sinonime.⁷

Fișa arnicii e separată, pe acest site. Cine caută „carul-zânelor” ca nume al arnicii o găsește acolo, nu aici.

În genul Carlina mai sunt specii asemănătoare. Într-un studiu din Serbia, din 2012, o probă comercială de „Carlinae radix” s-a dovedit, după compoziția chimică și structura plantei, a fi Carlina acanthifolia, nu Carlina acaulis.¹² Nu cumpăra și nu culege rădăcina după nume: același cuvânt înseamnă, după regiune, plante diferite.

Denumiri populare și nume în alte limbi

Micul dicționar academic trece la cuvântul „turtă” peste 25 de nume regionale pentru Carlina acaulis. Printre ele sunt ciurul-zânelor, ciurul-zorilor, sita-zânelor, turtea, turtica, turtița, tătăișa, punga-babei, pâinea-babei, colacul-babii, iarba-ciutei, iarba-lupului, mărul-ciobanului și spinul-cerbului.⁷

În alte limbi, planta are nume diferite, multe despre aspectul ei argintiu sau despre rădăcină:

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru celelalte limbi; Info Flora, pentru germană, franceză și italiană; Wikipedia în engleză, pentru „silver thistle”.^{7, 1, 8, 2}

„Wetterdistel” înseamnă „ciulinul vremii”.¹ Capitulul se închide pe vreme umedă, iar o credință populară spune că vestește ploaia.²

Ce parte se folosește

În tradiție se folosește rădăcina, cu rizomul ei, numită în farmacie Carlinae radix. Uneori se folosesc și părțile de deasupra pământului.^{6, 11}

În medicina populară din Italia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Macedonia, rădăcina și părțile aeriene sunt folosite ca sudorific, diuretic, antihelmintic și antibacterian.¹¹ În trecut, rădăcina se folosea, printre altele, pe bolile de piele.⁶ În sud-estul Serbiei, localnicii o folosesc pentru bolile aparatului respirator și ale celui urogenital și, extern, pentru afecțiuni ale pielii.¹² Sunt folosiri tradiționale, nu recomandări: niciuna nu a fost confirmată prin studii pe oameni.

Prima pagină a acestui site, preluată din cărțile de fitoterapie ale lui Maria Pop și Ovidiu Bojor, descria rădăcina ca diuretică și antiinflamatoare, sudorifică, stomahică, colagogă, antibacteriană, antihelmintică și febrifugă, fără să dea surse de studii.¹⁰ Aceeași pagină dădea un decoct din rădăcină, pentru băut, și un extract în oțet, pentru spălături pe piele, cu cantități. Nu le repetăm. Nu există o monografie europeană care să fixeze o doză, iar uleiul rădăcinii conține o substanță toxică în laborator, despre care citești mai jos.^{13, 4}

Aceeași pagină descria și cum se scoate rădăcina din pământ. Nici asta nu o repetăm: planta e ocrotită în multe țări, iar rădăcina nu se poate lua fără să scoți planta din pământ.¹¹

7 lucruri surprinzătoare despre ciurul-zânelor

1. „Petalele” nu sunt petale. Razele argintii sunt frunzele cele mai de dinăuntru ale involucrului, uscate și lucioase. Florile adevărate sunt cele mici, tubulare, din mijloc.^{9, 5}
2. Anunță vremea. Capitulul se închide pe vreme umedă, iar o credință populară spune că vestește ploaia. Germanii îi mai spun Wetterdistel, „ciulinul vremii”.^{2, 1}
3. Înflorește o singură dată. E o plantă monocarpică: după ce face fructe, moare.^{3, 4}
4. Uleiul din rădăcină e aproape o singură substanță. Din cei 1-2% de ulei esențial din rădăcină, 90-99% e oxid de carlină.⁴
5. Omoară muște. Uleiul din rădăcină a omorât jumătate dintre muștele de casă la 2,74 µg pe muscă, la masculi. Oxidul de carlină e toxic și pentru larvele de țânțar.^{14, 4}
6. Rădăcina din comerț poate fi altă plantă. O probă de „Carlinae radix” s-a dovedit, la analiză, a fi Carlina acanthifolia.¹²
7. A ieșit din farmacopei în secolul al XIX-lea. Rădăcina apărea în farmacopeile oficiale, dar a dispărut din ele.⁶

Ce conține ciurul-zânelor

Rădăcina conține în primul rând inulină și acizi clorogenici, plus un ulei esențial, în proporție de 1-2%. Aproape tot uleiul e oxid de carlină.⁴

Surse: Wnorowski și colab., 2020; Strzemski și colab., 2020, pentru culturi și pentru fructe.^{4, 11, 3}

Cifrele din tabel vin din lucrări științifice, mai ales pe plante crescute în cultură, în Polonia, nu din ceaiuri sau extracte de pe piață, așa că nu descriu un produs anume.^{4, 11}

Ce spun studiile

Pentru ciurul-zânelor nu există studii pe oameni: căutarea noastră în PubMed, în octombrie 2026, nu a găsit niciunul. Toate rezultatele vin din eprubetă, din culturi de celule și din experimente pe viermi, pești și insecte. O sinteză din 2019 descrie rezultatele pe rădăcină ca foarte limitate și venite din studii in vitro.⁶

Surse: căutare PubMed, octombrie 2026; Wnorowski și colab., 2020; Stojanović-Radić și colab., 2012.^{4, 12}

Împotriva microbilor, în eprubetă

Oxidul de carlină a oprit în laborator creșterea mai multor microbi: două tulpini de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, Streptococcus pyogenes, Pseudomonas aeruginosa și două ciuperci, Candida albicans și Candida glabrata. A fost activ și împotriva parazitului Trypanosoma brucei brucei, la 1,0 µg/ml, iar față de celulele umane HeLa indicele de selectivitate a fost de 446, adică parazitul a fost mult mai sensibil decât ele.¹⁵

Uleiul dintr-o probă comercială de „Carlinae radix”, care s-a dovedit a fi de fapt Carlina acanthifolia, a oprit creșterea lui S. aureus la 0,02 µl/ml. Și decocturile, adică ceaiurile fierte din rădăcină, au avut activitate antimicrobiană în teste.¹²

Un studiu din 2024 a separat extractul de metanol din rădăcină în patru fracțiuni. Două dintre ele au oprit creșterea bacteriei Bacillus cereus la 0,08 și 0,16 mg/ml și pe cea a lui S. aureus rezistent la meticilină la 2,5 și 5,0 mg/ml, fără toxicitate evidentă pentru fibroblaste umane, pentru celule intestinale și pentru embrioni de pește-zebră.¹⁶

Toate sunt teste pe microbi, în laborator. Ele nu arată ce se întâmplă în corpul unui om.

Cât de toxic e oxidul de carlină

Cea mai importantă lucrare despre siguranță a testat oxidul de carlină, obținut prin distilarea rădăcinilor, pe celule umane de piele și pe embrioni de pește-zebră. În culturi, substanța a omorât fibroblaste umane normale și o parte dintre celulele tumorale testate. La embrionii de pește, concentrația care a omorât jumătate dintre ei în 96 de ore a fost de 10,13 µg/ml. La 9,375 µg/ml, substanța a încetinit bătăile inimii cu 12,5 pe minut, iar la 25 µg/ml a produs malformații ale capului, edem al sacului vitelin și coadă scurtă, adică efecte teratogene. Autorii concluzionează că extractele de ciurul-zânelor gândite pentru uz terapeutic ar trebui să nu conțină deloc oxid de carlină.⁴

Uleiul esențial întreg a avut un efect asemănător în alt studiu: pe fibroblaste umane normale, a redus la jumătate numărul celulelor vii la 9,4-14,2 µg/ml, după 6 până la 48 de ore. Autorii au cerut autorităților pentru siguranța alimentelor o evaluare toxicologică completă.¹⁴

La viermele de laborator

Într-un studiu pe viermele Caenorhabditis elegans, extractul din rădăcină și oxidul de carlină au scăzut stresul oxidativ cu 47%, respectiv 64%. Efectul nu a fost însă suficient pentru a contracara toxicitatea proteinei beta-amiloid în același model.¹⁷

Ca insecticid

Uleiul din rădăcină e și un insecticid puternic. Aplicat pe corpul insectei, a omorât jumătate dintre muștele de casă la 2,74 µg pe muscă, la masculi, și la 5,96 µg, la femele. La doze mai mici, femelele au trăit mai puțin și au depus de 2,5 ori mai puține ouă.¹⁴ Oxidul de carlină e toxic și pentru larvele de țânțar.⁴

Niciunul dintre aceste rezultate nu arată că ciurul-zânelor ar fi bun pentru ceva la oameni. Arată doar că rădăcina conține o substanță foarte activă, care atacă și microbii, și celulele.

Precauții și siguranță

Pentru ciurul-zânelor nu există o evaluare oficială a siguranței. Agenția Europeană a Medicamentului nu are pentru această plantă nicio monografie, nici măcar una în lucru.¹³ Pagina veche a acestui site spunea la contraindicații „nu se cunosc”. Corect e altfel: nu s-au făcut studii de siguranță pe oameni, iar datele de laborator cer prudență.^{10, 4}

• Oxidul de carlină e toxic în laborator. A omorât celule umane normale și embrioni de pește și a avut efecte teratogene la pește. Autorii studiului recomandă ca extractele pentru uz terapeutic să nu conțină deloc această substanță.⁴
• Sarcina, alăptarea și copiii. Planta nu se folosește. În literatura veche s-au raportat efecte emetice, adică de provocare a vărsăturilor, și efecte abortive, iar datele despre reacțiile adverse sunt puține.⁴
• Uleiul esențial. Nu e un produs de încercat acasă. În culturi, a omorât fibroblaste umane normale la concentrații de ordinul a 10 µg/ml.¹⁴
• Alergia. Planta face parte din familia Asteraceae. Pentru alte plante din familie, monografiile europene, de exemplu cea pentru armurariu, avertizează persoanele alergice. Pentru ciurul-zânelor nu am găsit date.¹⁸
• Medicamentele. Nu am găsit date despre interacțiuni. Dacă iei medicamente sau ai o boală, întreabă medicul înainte de orice preparat din rădăcină.
• Confuziile. Rădăcina vândută ca Carlinae radix poate fi altă specie, ca în proba din Serbia, iar numele populare se amestecă între plante diferite.^{12, 7}
• Las-o în natură. Planta e ocrotită în multe țări, iar în unele cantoane elvețiene e protejată total.^{11, 8}

Nu există o doză evaluată pentru rădăcina de ciurul-zânelor.

Ce spune legea

În România, ciurul-zânelor apare de două ori în Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății. Pe Lista nr. 3, „Plante ce urmează a fi notificate dacă sunt supuse predozării”, e trecută Carlina acaulis, cu asterisc. Ordinul prevede că, pentru plantele marcate cu asterisc, limitele maxime de substanțe active și de indicatori se aprobă printr-un ordin comun al celor doi miniștri.¹⁹

Pe Lista nr. 1, „Plante periculoase pentru consumul uman”, apare însă Carlina caulescens. Ordinul interzice vânzarea plantelor de pe Lista nr. 1 ca produse prelucrate sau preparate, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare. O derogare se poate da, printr-un ordin al ministrului agriculturii, doar dacă un dosar toxicologic și analitic arată că preparatele nu conțin substanțele toxice ale plantei.¹⁹

Cele două nume se suprapun botanic: GBIF și Info Flora trec caulescens printre subspeciile lui Carlina acaulis.^{1, 8} Ordinul nu explică nicăieri diferența dintre cele două intrări, iar numele apare în text doar în aceste două liste.¹⁹ Nu avem produse cu ciurul-zânelor, așa că pagina nu are bandă de produse.

La nivel european, planta nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului.¹³ Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu o cuprinde.²⁰

În alte țări, situația diferă. În Belgia, Franța și Italia, uleiul esențial din rădăcină figurează pe lista comună BELFRIT a plantelor din suplimente alimentare, iar oxidul de carlină a fost găsit și într-un amestec comercial de plante numit „ierburi suedeze”. Autorii a două studii de toxicitate cer prudență și o evaluare toxicologică completă înainte ca uleiul să fie folosit în alimente.^{4, 14}

Ciurul-zânelor de-a lungul timpului

Plantele din genul Carlina au fost descrise încă de Teofrast, Dioscoride, Pliniu cel Bătrân și Galen. Rădăcina, Carlinae radix, apărea în cărțile de botanică din Renaștere și în farmacopeile oficiale, dar a dispărut din ele în secolul al XIX-lea.⁶ Nu e clar de ce: poate din lipsa plantei, din eficacitate limitată sau din toxicitate.⁴

Folosită mult mai ales în Germania și în Polonia, rădăcina a rămas după secolul al XIX-lea în medicina populară, în special în satele din Balcani, unde planta crește sălbatic.⁶ În Carpații Beskizi, de la granița dintre Polonia și Ucraina, polonezii o prețuiau în mod deosebit.²¹

În secolul XXI, interesul a revenit în laborator. Din 2011 încoace, echipe din Germania, Serbia, Polonia, Italia și Cehia au studiat uleiul și extractele din rădăcină, ca antimicrobiene și ca insecticide, și au încercat să cultive planta, ca să nu mai fie nevoie să fie culeasă din natură.^{15, 12, 11, 14}

La noi, rădăcina e descrisă în cărțile de fitoterapie ale lui Maria Pop și Ovidiu Bojor, din 2010 și 2016, după care a fost întocmită prima pagină a site-ului despre ea.¹⁰

Întrebări frecvente

Referințe

1. GBIF Secretariat. Carlina acaulis L., GBIF Backbone Taxonomy, subspecii și nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
2. Wikipedia în limba engleză. Carlina acaulis, en.wikipedia.org, consultat în octombrie 2026.
3. Strzemski M., Płachno B.J., Mazurek B. și colab. Morphological, anatomical, and phytochemical studies of Carlina acaulis L. cypsela. International Journal of Molecular Sciences, 2020, 21(23):9230.
4. Wnorowski A., Wnorowska S., Wojas-Krawczyk K. și colab. Toxicity of carlina oxide, a natural polyacetylene from the Carlina acaulis roots: in vitro and in vivo study. Toxins, 2020, 12(4):239.
5. Keil D.J. Carlina Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, 20 și 21, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
6. Strzemski M., Wójciak-Kosior M., Sowa I., Załuski D., Verpoorte R. Historical and traditional medical applications of Carlina acaulis L.: a critical ethnopharmacological review. Journal of Ethnopharmacology, 2019, 239:111842.
7. dexonline.ro, articolele „turtă”, „tătăișă”, „turtea”, „turtică”, „ciortopoloc”, „sita-zânelor”, „punga-babei”, „carul-zânelor”, „ciurul-zânelor”, „arnică” și „podbal”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române literare contemporane și Dicționarul de sinonime.
8. Info Flora, centrul național de date și informații despre flora Elveției. Carlina acaulis L., fișa speciei, cu nomenclatura, starea de conservare și protecția pe cantoane, infoflora.ch, consultată în octombrie 2026.
9. Wikipedia în limba română. Ciurul zânelor, articol care citează Beldie Al. și Pridvornic C., Flori din munții noștri, Editura Științifică, București, 1959, și Flora mică ilustrată a României, Editura Agrosilvică, 1966, ro.wikipedia.org, consultat în octombrie 2026.
10. Pop M., Bojor O. Fitoterapia în folosul tuturor. Editura Medicală, 2010; Pop M., Pop A., Pop O., Pop O.V. Terapia cu plante medicinale și suplimente alimentare. Editura Semne, 2016. Sunt sursele indicate de prima pagină a acestui site despre ciurul-zânelor, publicată cu acordul autorilor.
11. Strzemski M., Dresler S., Sowa I. și colab. The impact of different cultivation systems on the content of selected secondary metabolites and antioxidant activity of Carlina acaulis plant material. Molecules, 2020, 25(1):146.
12. Stojanović-Radić Z., Čomić L., Radulović N. și colab. Commercial Carlinae radix herbal drug: botanical identity, chemical composition and antimicrobial properties. Pharmaceutical Biology, 2012, 50(8):933-940.
13. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista substanțelor din plante evaluate sau în curs de evaluare de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, consultată în septembrie 2026.
14. Pavela R., Maggi F., Petrelli R. și colab. Outstanding insecticidal activity and sublethal effects of Carlina acaulis root essential oil on the housefly, Musca domestica, with insights on its toxicity on human cells. Food and Chemical Toxicology, 2020, 136:111037.
15. Herrmann F., Hamoud R., Sporer F., Tahrani A., Wink M. Carlina oxide, a natural polyacetylene from Carlina acaulis (Asteraceae) with potent antitrypanosomal and antimicrobial properties. Planta Medica, 2011, 77(17):1905-1911.
16. Wnorowska S., Grzegorczyk A., Kurzepa J., Maggi F., Strzemski M. Fractionation of Carlina acaulis L. root methanolic extract as a promising path towards new formulations against Bacillus cereus and methicillin-resistant Staphylococcus aureus. Molecules, 2024, 29(9):1939.
17. Link P., Roth K., Sporer F., Wink M. Carlina acaulis exhibits antioxidant activity and counteracts Aβ toxicity in Caenorhabditis elegans. Molecules, 2016, 21(7):871.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Silybum marianum (L.) Gaertn., fructus, EMA/HMPC/294187/2013, 5 iunie 2018.
19. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
21. Kozlowska W., Wagner C., Moore E.M., Matkowski A., Komarnytsky S. Botanical provenance of traditional medicines from Carpathian Mountains at the Ukrainian-Polish border. Frontiers in Pharmacology, 2018, 9:295.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Ciurul-zânelor nu are monografie europeană, doză evaluată sau studii pe oameni, iar uleiul din rădăcină s-a dovedit toxic în laborator. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o problemă de sănătate sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi orice preparat din plantă.