Castan sălbatic (Aesculus hippocastanum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) e un arbore mare, de parc și de alee, cu frunze în formă de palmă, flori albe în panicule drepte și fructe verzi, cu spini scurți, care nu se mănâncă. Agenția Europeană a Medicamentului are pentru el două monografii: una pentru semințe, cu o parte de uz bine stabilit pentru insuficiența venoasă cronică, și una pentru scoarță, de utilizare tradițională. Sămânța crudă, în schimb, e toxică și se confundă ușor cu castana comestibilă. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de castanul comestibil, ce conține, ce spun studiile, ce înseamnă „escină” pe o etichetă și cui nu i se potrivește.

Ce este castanul sălbatic

Castanul sălbatic e un arbore din familia Sapindaceae, numită în clasificările mai vechi Hippocastanaceae, înalt de 30-40 m.^{1, 2, 3, 4} Genul Aesculus are circa 24 de specii de arbori și arbuști, din Europa, America de Nord și Asia.²

Cuvântul „castan” vine din „castană”, care vine din greaca nouă kastanon.² Dicționarele românești trec la „castan” două plante: castanul bun, cu fructe comestibile, și castanul sălbatic, cu fructe necomestibile.² Pentru medicamente se folosesc sămânța și scoarța.^{5, 6}

Cum arată castanul sălbatic

Castanul sălbatic se recunoaște ușor după frunza compusă, în formă de palmă, și după paniculele albe, drepte, lungi de 12-32 cm, care se ridică deasupra frunzelor.⁴

Cum îl recunoști

• Frunzele: opuse, compuse, în formă de palmă, cu 5-7 foliole fin dințate, lungi până la peste 20 cm, verde-închis și lucioase pe fața de sus.^{2, 3, 4}
• Florile: în panicule mari, drepte, cu petale albe, cu o pată galbenă sau roșie la bază; înfloresc în aprilie-mai.^{3, 4}
• Fructul: o capsulă verde, rotundă, de până la 6 cm, cu spini scurți, de circa 1 cm, ușor curbați, care nu înțeapă; se deschide în trei valve.^{4, 3}
• Sămânța: una până la trei într-o capsulă, lucioasă, brună, de 2-4 cm, cu o pată palidă și mată.^{2, 3}
• Mugurii: ovali, cu solzi brun-roșcați, rășinoși.⁴
• Scoarța: cenușie, se desface în plăci și lasă la vedere un strat interior brun-portocaliu.⁴

Unde crește castanul sălbatic

În sălbăticie, castanul sălbatic crește în munții din centrul Peninsulei Balcanice: sudul Albaniei, nordul și centrul Greciei, estul Bulgariei și fosta Iugoslavie.⁴ Azi se plantează în toată Europa, ca arbore de umbră și de ornament.⁴

În România e plantă introdusă, nu spontană: așa îl trec listele speciilor introduse.⁷ Îl vezi în orașe, în parcuri, pe alei și în curțile școlilor.⁸ Dicționarele vechi îl descriu ca „frumos arbore originar din nordul Greciei”, mult cultivat prin grădini și pe bulevarde.²

Castan sălbatic sau castan comestibil?

Cine caută „castan” dă peste două plante care seamănă mai mult la nume decât în realitate. Castanul comestibil (Castanea sativa) face parte din familia Fagaceae, nu din cea a castanului sălbatic.^{2, 1} Confuzia dintre ele nu e inofensivă: într-un studiu al agenției franceze ANSES, pe cazurile de confuzie între plante raportate centrelor de toxicologie din Franța între 2012 și 2018, castana sălbatică luată drept castană comestibilă a reprezentat 11% din cazuri, după confuzia plantelor cu bulb, de 12%.⁸

Surse: ANSES, 2022; Dicționarul dendrofloricol, din dexonline; Flora Helvetica; Flora iberica.^{8, 2, 3, 4}

Castanele sălbatice nu se mănâncă: se recunosc după învelișul verde, cu spini scurți și rari, și după frunza în formă de palmă. Dacă ai un dubiu, păstrează un exemplar sau o poză a fructelor culese: ajută la identificare, dacă apar simptome.⁸

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, dicționarele opun „castanul bun”, cu fructe comestibile, castanului sălbatic, cu fructe necomestibile. Pentru acesta din urmă dau mai multe nume: castan sălbatic, castan porcesc, castan-de-cai, castanul-calului și castanul-porcului. Un dicționar vechi îl trece și ca „castan-sălbatec”.² În alte limbi ale Europei, numele lui spun „cal”, „sălbatic” sau „din India”.⁵

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografiile pentru semințe și pentru scoarță, pentru celelalte limbi.^{2, 5, 6}

Ce părți se folosesc

Monografiile europene privesc două părți ale arborelui: sămânța și scoarța. Frunzele și florile nu au monografie europeană.⁹

• Sămânța: sămânța întreagă sau fragmentată, uscată, coaptă, cu cel puțin 1,5% glicozide triterpenice, exprimate ca protoaescigenină, cum cere Farmacopeea Europeană.¹⁰ Monografia privește doar preparatele obținute cu un solvent, etanol, metanol sau apă, lichide sau uscate, în forme orale și, pentru piele, semisolide.^{11, 5}
• Scoarța: scoarța uscată, întreagă sau fragmentată, cu cel puțin 3,0% esculină, cum cere Farmacopeea Europeană. Monografia privește scoarța pulbere și extractul uscat, obținut cu apă, în forme solide, pe gură.^{12, 6}
• Semințele culese din natură, ceaiul și tinctura făcute în casă: nu sunt acoperite de monografii și nu au o doză evaluată. Semințele crude sunt toxice.^{8, 11}

7 lucruri surprinzătoare despre castanul sălbatic

1. Nu e rudă cu castanul comestibil. Castanul sălbatic e din familia Sapindaceae, iar castanul comestibil din Fagaceae. Seamănă între ele mai ales prin nume și prin fruct.^{1, 2}
2. Numele lui românesc spune „porc” și „cal”. Dicționarele trec: castan porcesc, castan-de-cai, castanul-calului, castanul-porcului. Cuvântul „castană” are în DEX și alt sens: micile formații cornoase de pe fața internă a picioarelor calului.²
3. Linné credea că vine din Asia. În 1753, în Species plantarum, a scris că planta locuiește în nordul Asiei și că a ajuns în Europa în 1550. Floristica de azi o așază, în sălbăticie, în munții Balcanilor.^{13, 4}
4. E vulnerabil pe Lista Roșie, deși e plantat peste tot. IUCN îl încadrează, la nivel global, ca specie vulnerabilă, iar arborii plantați se văd în parcuri din toată Europa.^{14, 4}
5. Substanța după care se măsoară extractul nu pare să fie cea care lucrează. Extractele se standardizează pe glicozidele triterpenice, adică pe escină, dar raportul european notează că efectul nu pare să se datoreze escinei, iar din escina luată pe gură se absoarbe doar 1,5%.¹⁰
6. A fost pus față în față cu ciorapii compresivi. Într-un studiu din 1996, cu 240 de pacienți, extractul din semințe și ciorapii compresivi de clasa a II-a au dat rezultate echivalente asupra volumului gambei, după 12 săptămâni.¹⁵
7. Confuzia cu castana comestibilă e printre cele mai frecvente confuzii între plante. În Franța, între 2012 și 2018, a fost a doua ca frecvență în cazurile raportate centrelor de toxicologie, cu 11% dintre ele.⁸

Ce conțin sămânța și scoarța

Sămânța de castan sălbatic conține în primul rând amidon și un amestec de saponine triterpenice, numit escină. Scoarța are altă compoziție: în ea se află mai ales cumarine, ca esculina, și taninuri.^{10, 12}

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, rapoartele de evaluare din 2020, pentru semințe, și din 2023, pentru scoarță, după literatura citată acolo.^{10, 12}

Cumarinele (esculina și fraxetina) nu se găsesc în semințe sau în coaja lor, ci în alte părți ale arborelui, între ele scoarța.¹⁰ Esculina se dizolvă bine în apă fierbinte, dar puțin în apă la temperatura camerei.¹² Cifrele descriu sămânța și scoarța uscate, nu o capsulă sau o cană de ceai anume.

Castan sălbatic sau escină?

Escina nu e altă plantă, ci amestecul de saponine din sămânța de castan sălbatic.¹⁰ Conținutul se poate exprima în două feluri, iar diferența contează la cifre.

• În sămânță: 3-10% glicozide triterpenice. Farmacopeea Europeană cere cel puțin 1,5%, exprimat ca protoaescigenină.¹⁰
• În extractul standardizat: din 2017, Farmacopeea Europeană cere 6,5-10% glicozide triterpenice, exprimate ca protoaescigenină. Înainte, monografia scria 16-28%, exprimat ca escină, după o metodă fotometrică.⁵
• În doză: 21 mg de glicozide triterpenice, calculate ca protoaescigenină, de două ori pe zi. Înainte, aceeași doză se scria 50 mg, calculate ca escină. Raportul dintre cele două metode e de circa 2,4, iar 50 împărțit la 2,4 dă aproape 21. Extractul nu s-a schimbat, s-a schimbat metoda de măsurare.¹⁰
• În organism: din escina luată pe gură se absoarbe doar 1,5%.¹⁰

Așa că, pe o etichetă, contează cum e exprimat conținutul și cât extract e într-o doză. O etichetă veche, care scrie 50 mg de escină, descrie, după metoda nouă, aproximativ aceeași doză ca 21 mg de protoaescigenină.¹⁰

Ce spun studiile

Pentru extractul din semințe există studii clinice, strânse în sinteze și meta-analize. Pentru scoarță nu s-au găsit. Cifrele de mai jos privesc extractul uscat standardizat din semințe, luat pe gură, nu semințele crude și nici preparatele de casă.

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2020; Pittler și Ernst, 2012; Diehm și colab., 1996.^{10, 16, 15}

Insuficiența venoasă cronică

Monografia europeană descrie insuficiența venoasă cronică prin picioare umflate, varice, senzație de greutate, durere, oboseală, mâncărime, tensiune și crampe în gambe.⁵ Sinteza Cochrane, în ultima ei versiune, din 2012, a strâns studii randomizate cu extract de semințe de castan sălbatic luat pe gură, față de placebo sau de alt tratament. Monografia numără 17 astfel de studii.^{16, 10}

Șapte dintre ele, cu placebo, au măsurat durerea de picior: șase au găsit o scădere semnificativă la cei care au luat extractul, iar al șaptelea o ameliorare față de începutul studiului. La volumul piciorului, șase studii cu 502 pacienți au arătat o diferență medie de 32,1 ml în favoarea extractului față de placebo, cu un interval de încredere de 95% de 13,49-50,72 ml. Reacțiile adverse au fost, de obicei, ușoare și rare. Autorii au conchis că extractul pare un tratament eficient și sigur pe termen scurt, dar au cerut studii randomizate mai mari, care să confirme eficiența.¹⁶ Din 2005 nu s-au mai găsit studii noi care să poată fi incluse.¹⁰

O altă meta-analiză, din 2002, a adunat 13 studii randomizate, cu 1.051 de pacienți, și 3 studii observaționale, cu 10.725 de pacienți. Față de placebo, extractul a redus volumul piciorului cu 46,4 ml, iar șansa de ameliorare a edemului a fost de 1,5 ori mai mare. Pentru oboseala și greutatea picioarelor și pentru crampele din gambe, dovezile nu au fost însă suficiente.¹⁷ Agenția Europeană a Medicamentului notează că efectul asupra simptomelor subiective, precum durerea și mâncărimea, e semnificativ față de placebo, dar cu date mai puțin convingătoare.¹⁰

Față de ciorapii compresivi

Agenția Europeană a Medicamentului pune accent pe un studiu din 1996. El a comparat, la 240 de pacienți, timp de 12 săptămâni, un extract uscat de semințe, cu 50 mg de escină, de două ori pe zi, ciorapi compresivi de clasa a II-a și placebo. Volumul gambei mai afectate a scăzut în medie cu 43,8 ml cu extractul și cu 46,7 ml cu ciorapii, și a crescut cu 9,8 ml cu placebo. Ambele tratamente au fost semnificativ mai bune decât placebo și au fost considerate alternative echivalente. Nu s-au raportat evenimente grave legate de tratament.^{15, 10} Agenția estimează că reducerea edemului a fost de circa 25%, o mărime considerată relevantă clinic.^{10, 11}

Picioare grele, vânătăi și scoarța

Pentru picioare grele din tulburări minore ale circulației venoase și pentru semnele vânătăilor, monografia se sprijină pe folosirea îndelungată: studiile clinice nu ajung, dar efectul e considerat plauzibil, iar preparatele s-au folosit în siguranță cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 15 în Uniunea Europeană.¹¹ Pentru scoarță, raportul european nu a găsit studii clinice cu preparate dintr-o singură plantă, iar studiile de laborator sunt puține și făcute cu extracte necaracterizate după criteriile de azi. Monografia se sprijină pe folosirea îndelungată, în Franța și în Spania.¹²

În laborator

Mecanismul nu e clarificat. Studiile farmacologice arată că extractul din semințe influențează tonusul venelor și filtrarea lichidului prin capilare.⁵ Efectul nu pare să se datoreze escinei, substanța după care se măsoară extractul.¹⁰ Pentru scoarță, în eprubetă, un extract în apă a oprit eliberarea de elastază, o enzimă, din neutrofile, un tip de globule albe, iar efectul a fost atribuit elagitaninilor. Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.¹²

Castanul sălbatic nu tratează bolile venelor și nu înlocuiește tratamentul sau consultul medical.

Precauții și siguranță

Extractul standardizat din semințe a fost bine tolerat în studiile clinice: în cele 17 studii din meta-analiză s-au raportat doar reacții adverse ușoare, iar în studii deschise cu peste 10.000 de participanți, puține și ușoare.¹⁰ Sămânța crudă și preparatele de casă sunt altceva.

• Semințele crude: sunt toxice și pot da dureri abdominale, greață, vărsături și iritația gâtului.⁸ Un bărbat de 46 de ani, care a mâncat o sămânță crezând-o castană comestibilă, a ajuns la urgențe cu dureri în partea de sus a abdomenului, greață și transpirații. Analizele au arătat o creștere ușoară a enzimelor ficatului și ale pancreasului, a avut palpitații și fibrilație atrială, iar a doua zi, după tratament conservator, analizele și electrocardiograma erau normale.¹⁸ Centrul de toxicologie din Marsilia a tratat în 22 de ani 2.197 de confuzii alimentare între plante; castanul sălbatic a fost implicat în 2,5% dintre ele. În toată seria, 0,5% dintre cazuri au fost grave și a fost un singur deces, cu o altă plantă.¹⁹
• Copiii: dacă un copil are simptome după ce a mâncat o castană sălbatică, sună la 112 sau la un centru de toxicologie.⁸
• Preparatele de casă: monografiile privesc extracte standardizate și preparate din scoarță, nu semințe culese din parc. Raportul european a trecut în revistă și un caz de inflamație a pericardului, cu lichid în jurul inimii, la un bărbat care mâncase în 1,5 luni trei cutii de pastă de castan sălbatic, nepurificată, obținută tradițional; a notat că nu ridică probleme pentru extractele standardizate.¹⁰
• Alergia: nu îl folosesc cei care au hipersensibilitate la substanța activă.⁵
• Efectele adverse: pe gură au fost raportate tulburări digestive, dureri de cap, amețeli, mâncărimi și reacții alergice, iar pe piele, mâncărime și roșeață. Frecvența nu se cunoaște. Pentru scoarță, monografia nu cunoaște efecte adverse.^{5, 6}
• Semnele de alarmă: inflamația pielii, tromboflebita, întărirea țesutului de sub piele, durerea puternică, ulcerele, umflarea bruscă a unui picior sau a ambelor, insuficiența cardiacă sau renală cer sfatul medicului înainte de folosire. Dacă simptomele picioarelor durează peste 2 săptămâni, tot medicul; pentru vânătăi, peste 5 zile. La sângerare rectală, la folosirea scoarței pentru hemoroizi, tot medicul.^{5, 6}
• Anticoagulantele: monografia nu menționează interacțiuni, dar raportul european notează că escina ar putea crește efectul anticoagulantelor, fără cazuri confirmate. Cine ia anticoagulante întreabă medicul.^{5, 10}
• Vârsta: preparatele pe gură nu se recomandă sub 18 ani. Pe piele, pentru vânătăi, pot fi folosite de adolescenți, dar nu de copii sub 12 ani.^{5, 11}
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită.^{5, 6}
• Pe piele: produsele nu se aplică pe piele lezată, în jurul ochilor sau pe mucoase.⁵

Ce spune legea

Pentru castanul sălbatic există două monografii europene ale Agenției Europene a Medicamentului, una pentru semințe și una pentru scoarță. O monografie e concluzia științifică a comitetului pentru medicamente din plante al Agenției; autoritățile din fiecare țară o iau în calcul când autorizează un medicament din plante.¹¹ Ele privesc medicamentele, nu ceaiurile și suplimentele alimentare.

„Uz bine stabilit” înseamnă că există date bibliografice care dovedesc eficacitatea și siguranța, pe cel puțin 10 ani în Uniunea Europeană. „Utilizare tradițională” înseamnă că studiile clinice nu ajung, dar efectul e plauzibil, iar produsul s-a folosit în siguranță cel puțin 30 de ani, din care 15 în Uniunea Europeană.¹¹

Surse: monografiile europene din 2020, pentru semințe, și din 2023, pentru scoarță. Doza exactă a unui produs autorizat o dă prospectul lui.^{5, 6}

Monografiile nu acoperă combinațiile cu alte plante.¹¹ Farmacopeea Europeană are monografii pentru semințe, pentru extractul uscat standardizat din semințe și pentru scoarță.^{5, 6} Regulamentul (UE) nr. 432/2012, care enumeră mențiunile de sănătate permise pe alimente, nu are nicio mențiune pentru castanul sălbatic.²⁰

În România, castanul sălbatic e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.²¹

Castanul sălbatic de-a lungul timpului

Linné a descris specia în 1753 și a scris că locuiește în nordul Asiei și că a ajuns în Europa în 1550.¹³ Azi se știe că în sălbăticie crește în Balcani, iar în rest e plantat ca arbore de umbră și de ornament.⁴ La noi, dicționarele din prima jumătate a secolului XX îl descriu ca arbore mult cultivat ca plantă ornamentală, din cauza portului maiestos și a florilor frumoase.²

Ca medicament, extractele alcoolice din semințe se folosesc pentru efectul lor asupra venelor de la începutul secolului XX.¹⁰ Un gel cu extract de semințe figura în 1980 în Rote Liste, lista germană de medicamente, pentru varice, edeme, vânătăi și hematoame.¹⁰ Scoarța a intrat în Farmacopeea Franceză din 1866, ca înlocuitor al cinchonei și ca astringent în diaree. În Franța, din anii 1970, a fost folosită și pentru fragilitatea capilarelor și pentru vene.¹²

Monografia europeană pentru semințe a apărut în 2009 și a fost revizuită în 2020, ca să țină cont de schimbarea din 2017 a metodei de măsurare din Farmacopeea Europeană și să adauge preparate noi, pentru gură și pentru piele, cu utilizare tradițională.^{5, 10} Cea pentru scoarță a apărut în 2012 și a fost revizuită în 2023.⁶

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum pentru picioare grele

Până aici ai citit despre castanul sălbatic. De aici încolo, despre produsele noastre. Momentan nu avem un produs cu semințe sau cu scoarță de castan sălbatic, adică cu părțile pe care le acoperă monografiile europene.^{5, 6} Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Aceeași folosire, altă plantă: sulfina

Pentru disconfortul și senzația de picioare grele din tulburările minore ale circulației venoase, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, și partea aeriană de sulfină galbenă, doar la adulți. Dacă simptomele durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.²²

Ceai Sulfină

• 100% părți aeriene de sulfină galbenă (Melilotus officinalis), uscate
• Vrac, 30 g
• Pe etichetă: 1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte, 10 minute sub capac; 1-2 căni pe zi, înainte de masă
• Monografia europeană descrie 1-1,2 g de plantă mărunțită, ca infuzie în apă clocotită, de 2 ori pe zi²²

6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Pentru că sulfina conține cumarină, 0,3-0,9% în plantă, îți recomandăm să rămâi la doza din monografie.²³ Semnele de tromboflebită, întărirea țesutului de sub piele, umflarea bruscă a unui picior sau a ambelor, insuficiența cardiacă sau renală cer sfatul medicului.²²

Întrebări frecvente

Referințe

1. GBIF Secretariat. Aesculus hippocastanum L., GBIF Backbone Taxonomy, familie, distribuție și nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
2. dexonline.ro, articolele „castan” și „castană”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), Dicționarul limbii române moderne, Dicționarul dendrofloricol (1989), Dicționarul gastronomic explicativ (2003) și dicționarele lui Scriban și Șăineanu.
3. Lauber K., Wagner G., Gygax A. Aesculus hippocastanum L., în Flora Helvetica, familia Sapindaceae, Haupt Verlag, Berna, 2018, p. 568-570, prin Plazi și GBIF.
4. Muñoz Garmendia F., Navarro C., Quintanar A., Buira A., Castroviejo S. Aesculus hippocastanum L., în Flora iberica, vol. IX, Rhamnaceae-Polygalaceae, Real Jardín Botánico, CSIC, Madrid, 2015, prin Plazi și GBIF.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Aesculus hippocastanum L., semen, Final, revizia 1, EMA/HMPC/628242/2018, adoptată pe 15 ianuarie 2020.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Aesculus hippocastanum L., cortex, Final, revizia 1, EMA/HMPC/596130/2022, adoptată pe 22 noiembrie 2023.
7. Preda C., Rozylowicz L., Adam C. și colab. Checklist of introduced taxa in Romania. Ovidius University of Constanța, 2026, prin GBIF.org.
8. Agence nationale de sécurité sanitaire de l’alimentation, de l’environnement et du travail (ANSES). Learn to distinguish horse chestnuts from sweet chestnuts, to avoid poisoning!, 15 octombrie 2022, anses.fr.
9. European Medicines Agency. Herbal medicine, lista monografiilor europene și a intrărilor în lista Uniunii Europene, generată automat pe ema.europa.eu la 23 septembrie 2026.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Aesculus hippocastanum L., semen, Final, revizia 1, EMA/HMPC/638244/2018, 15 ianuarie 2020.
11. European Medicines Agency. Horse-chestnut seed, Aesculus hippocastanum L., semen. Herbal medicine: summary for the public, EMA/60766/2020, 4 martie 2020.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Aesculus hippocastanum L., cortex, Final, revizia 1, EMA/HMPC/596131/2022, 22 noiembrie 2023.
13. Linnaeus C. Species plantarum, Stockholm, Laurentius Salvius, 1753, tratamentul speciei Aesculus hippocastanum, preluat din Plazi prin GBIF.
14. IUCN. The IUCN Red List of Threatened Species, versiunea 2026-1, înregistrarea pentru Aesculus hippocastanum L., prin GBIF.org, consultată în octombrie 2026.
15. Diehm C., Trampisch H.J., Lange S., Schmidt C. Comparison of leg compression stocking and oral horse-chestnut seed extract therapy in patients with chronic venous insufficiency. The Lancet, 1996, 347(8997):292-294.
16. Pittler M.H., Ernst E. Horse chestnut seed extract for chronic venous insufficiency. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2012, (11):CD003230.
17. Siebert U., Brach M., Sroczynski G., Berla K. Efficacy, routine effectiveness, and safety of horsechestnut seed extract in the treatment of chronic venous insufficiency. A meta-analysis of randomized controlled trials and large observational studies. International Angiology, 2002, 21(4):305-315.
18. Yi H.Y., Lee J.Y. Poisoning due to consumption of horse chestnut seed. Clinical and Experimental Emergency Medicine, 2021, 8(4):333-335.
19. Torrents R., Reynoard J., Glaizal M. și colab. Food confusion between edible and poisonous plants: a 22-year retrospective of the Southeastern France Poison Control Center. Toxins, 2024, 16(12):552.
20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
21. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Melilotus officinalis (L.) Lam., herba, EMA/HMPC/44166/2016, 21 noiembrie 2017.
23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Melilotus officinalis (L.) Lam., herba, EMA/HMPC/44165/2016, 21 noiembrie 2017.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Castanele sălbatice culese din natură nu se mănâncă. Dacă ai picioare umflate, varice sau dureri de picior ori iei anticoagulante, discută cu medicul înainte de a folosi preparate din castan sălbatic.