Noni (Morinda citrifolia): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Noni (Morinda citrifolia) e un arbust sau un arbore mic, veșnic verde, din familia cafelei, cu frunze late, lucioase, și fructe ovale, verzui la început, apoi albicioase, acoperite de adâncituri rotunde. Crește pe țărmurile din Asia de Sud-Est, din Australia și din insulele Pacificului, unde fructul era hrană de foamete, iar planta se folosea la leacuri și la vopsit. În Uniunea Europeană, sucul de noni e aliment nou din 2003, dar planta nu are monografie europeană și nicio mențiune de sănătate autorizată. După sucul de noni au fost raportate și cazuri de leziuni ale ficatului. Mai jos afli cum arată, ce conține, ce spun studiile, ce s-a raportat despre ficat și potasiu și ce spune legea.

Ce este noni

Noni e un arbust sau un arbore mic, veșnic verde, din familia Rubiaceae, aceeași cu a cafelei. În Pacific are de obicei 3-10 m, iar în China ajunge la 5 m.^{1, 2} Numele de noni e cel sub care planta și fructul ei sunt cunoscute în comerț și cel folosit în Hawaii.¹ Numele științific e Morinda citrifolia.²

Planta crește pe țărmuri, în păduri rare și în jurul satelor, din Asia de Sud-Est până în Polinezia. Din ea se foloseau aproape toate părțile: scoarța și rădăcina la coloranți și la leacuri, lemnul la foc și la unelte, frunzele și fructele la mâncare și la leacuri.¹

Din magazinul Hypericum: Capsule Noni.

Cum arată noni

Noni se recunoaște după frunzele late, lucioase, așezate două câte două, și după fructele cu adâncituri rotunde.^{2, 1}

Cum îl recunoști

• Frunzele: opuse, lucioase pe ambele fețe, eliptice sau ovale, cu codiță scurtă. În China au 10-25 cm lungime, iar în Pacific profilul agroforestier le dă 20-45 cm.^{2, 1}
• Florile: albe, în formă de pâlnie, cu cinci lobi, grupate în capitule rotunjite, câte unul, așezat în dreptul unei frunze. Un capitul are circa 75-90 de flori.^{2, 1}
• Fructul: nu e un fruct simplu, ci o grupare de fructe mici, lipite între ele, numită botanic sincarp. E neregulat, ovoid, lung de 2,5-5 cm după Flora of China și de 5-10 cm după profilul din Pacific, verde la început, apoi galben-albicios, cu adâncituri rotunde. Copt, e moale și urât mirositor.^{2, 1}
• Înflorirea: planta înflorește și face fructe tot anul.^{2, 1}
• Mirosul: fructul copt are un miros neplăcut, ușor de recunoscut, iar lemnul plantei e galben.¹

Planta variază mult: forma, mărimea fructelor și a frunzelor, mirosul și numărul de semințe diferă de la un loc la altul.¹ Forma cu bractei albe, numită uneori Morinda bracteata, are fructe mai mici și e socotită aceeași specie.^{2, 1} Se cultivă și un soi ornamental, cu frunze pestrițe, verzi cu alb, numit „Potteri”.^{2, 1}

Unde crește noni

Noni e originar din Asia de Sud-Est, mai ales din Indonezia, și din Australia, iar azi se găsește în toată zona tropicală.¹ În China crește în Guangdong, Hainan și Taiwan, pe țărmuri și în păduri rare, sub 100 m altitudine.² În Pacific urcă până la 800 m, în funcție de latitudine.¹

E o plantă foarte rezistentă. Crește pe soluri sărace, sărate sau uscate, pe atoli de corali și chiar pe lavă, și rezistă la secetă, la vânt și la inundații.¹ S-a răspândit pe țărmurile din America Centrală și de Sud, în Indiile de Vest, în Florida Keys și în părți din Africa, dar e rareori considerată dăunătoare.¹ Dă fructe tot anul, iar mirosul lor puternic îi face pe unii să nu o vrea lângă casă.¹

Noni sau ba ji tian?

Genul Morinda e bogat: Flora of China descrie 27 de specii din China, între care noni și Morinda officinalis, o liană numită acolo ba ji tian.² Cine caută despre Morinda pe internet poate da peste amândouă, așa că le deosebim.

Sursa: Flora of China, volumul 19.²

Denumiri și nume în alte limbi

În română, planta se numește de obicei noni, ca în engleză. Cuvântul nu are încă o definiție în dexonline.³ În Pacific, numele diferă de la o insulă la alta, iar în engleză i se mai spune „Indian mulberry”, adică „dud indian”.^{1, 4}

Surse: dexonline, pentru română; Species Profiles for Pacific Island Agroforestry, pentru Pacific, franceză, spaniolă și engleză; Flora of China, pentru chineză.^{3, 1, 2}

Ce parte se folosește

La noni se folosesc mai multe părți, dar în Uniunea Europeană se vând ca aliment doar unele forme: sucul, piureul și concentratul din fruct, pudrele din fruct și frunzele uscate și prăjite, pentru infuzii.⁵

• Fructul: în Birmania, fructele coapte se mănâncă crude, cu sare, iar cele necoapte se gătesc în curry. În Nauru, fructul se gătea cu nucă de cocos și se mânca drept stimulent în călătoriile lungi pe apă.¹
• Sucul: se face în mai multe feluri. Fermentat natural, cu un timp minim preferat de 60 de zile; stors proaspăt, apoi pasteurizat sau ținut la rece; sau reconstituit din fructe deshidratate, verzi ori coapte.¹
• Frunzele: în Java și în Thailanda, frunzele foarte tinere se gătesc ca legumă și se mănâncă cu orez, iar cele mature învelesc peștele la gătit. Uscate și prăjite, se pot folosi în UE pentru infuzii.^{1, 6}
• Scoarța și rădăcina: conțin antrachinone, substanțe colorante. Scoarța dă un pigment roșu, rădăcina unul galben, ambele folosite la vopsit.^{4, 1}

7 lucruri surprinzătoare despre noni

1. Mirosul fructului copt e greu de uitat. Fructul copt e moale și urât mirositor, iar comitetul științific european nota că acizii grași liberi din fruct contribuie la gustul lui neplăcut.^{1, 4}
2. A fost „leac pentru stafii”. În tradiția Pacificului, planta se folosea împotriva stafiilor, pe baza credinței că ele sunt alungate de mirosul fructului sau al plantei.¹
3. Era hrană de foamete. Hawaienii și aborigenii australieni mâncau fructul mai ales când nu aveau altceva. Mai multe surse citate de comitetul științific spun că fructul se mânca doar în vremuri de foamete, din cauza gustului și a mirosului.^{1, 4}
4. Semințele plutesc luni de zile. Au o cameră cu aer și își păstrează viabilitatea chiar după luni petrecute pe apă.¹
5. Dă culori. Scoarța are un pigment roșu, iar rădăcina unul galben. Coloranții din noni se foloseau la vopsit stofe și se mai folosesc și azi.¹
6. Frunzele se mănâncă. În Java și în Thailanda, frunzele foarte tinere se gătesc ca legumă. Din 2008, frunzele uscate și prăjite sunt aliment nou autorizat în UE, pentru infuzii.^{1, 6}
7. Numele latin înseamnă „dud indian”. Genul Morinda vine din latinescul morus, „dud”, și indicus, „indian”, pentru că fructul seamănă cu dudul. Epitetul citrifolia arată că frunzele seamănă cu cele de citrice.¹

Ce conține sucul de noni

Sucul de noni e, în primul rând, apă și zaharuri. Tabelul de mai jos e al sucului Tahitian Noni, un amestec de 89% fruct de noni și 11% concentrate din alte sucuri de fructe, cu arome naturale, analizat de comitetul științific european în 2002.⁴ Alte mărci pot avea alte valori: într-un studiu pe 177 de mărci din comerț, mineralele au variat mult.⁷

Sursa: Comitetul Științific pentru Alimente, 2002, anexa 1, compoziția sucului Tahitian Noni.⁴

Piureul și concentratul autorizate în 2010 au, la 100 g, 89-93% apă și 5-10 g de carbohidrați, respectiv 48-53% apă și 37-45 g de carbohidrați. Lucidina, alizarina și rubiadina nu pot fi detectate în niciunul dintre ele.⁸ Frunzele uscate și prăjite, pentru infuzii, au 17-20% proteine, 55-65% carbohidrați, 10-13% cenușă și 4-9% grăsimi, iar lucidina și rubiadina nu pot fi detectate.⁶ Cifrele descriu produsele autorizate, nu o capsulă anume.

Ce spun studiile

Despre noni se scrie mult, dar studiile la oameni sunt puține. O sinteză din 2007 a constatat că studii pe celule și, într-o măsură mai mică, pe animale arată efecte potențial benefice, dar că datele clinice lipsesc în esență și nu e clar cât de importante sunt rezultatele experimentale pentru oameni.⁹

Surse: Decizia 2003/426/CE; Comitetul Științific pentru Alimente, 2002; Wang și colab., 2012; Regulamentul (UE) nr. 432/2012.^{10, 4, 11, 12}

Ce a concluzionat comitetul european

În 2002, Comitetul Științific pentru Alimente a considerat sucul Tahitian Noni, la nivelurile de consum observate, acceptabil. Comitetul nu a găsit dovezi de beneficii speciale pentru sănătate ale sucului de noni, în plus față de alte sucuri de fructe. A adăugat că această concluzie nu înseamnă o susținere a beneficiilor atribuite produselor din noni.⁴

Studiile la oameni

Fumători, grăsimi din sânge (2012). 132 de fumători intenși au încheiat un studiu randomizat, dublu-orb, cu placebo. Au băut zilnic, o lună, între 29,5 și 188 ml de suc de noni sau un suc de fructe placebo. La cei cu suc de noni, colesterolul, trigliceridele și proteina C reactivă, măsurată cu metoda de înaltă sensibilitate (hs-CRP), au scăzut semnificativ; au fost observate și scăderi ale LDL și ale homocisteinei și o creștere a HDL.¹¹ Studiul a durat o lună și a inclus doar fumători, deci nu spune dacă efectele se mențin sau dacă apar la alte persoane. Ultimul autor, B. J. West, a semnat și studii în numele producătorului sucului Tahitian Noni.¹³

Siguranță la voluntari sănătoși (2009). 96 de voluntari sănătoși au băut 28 de zile 0, 30, 300 sau 750 ml de suc pe zi. Nu s-au văzut diferențe clinic semnificative între grupuri, iar cei cu noni au avut cu 20-50% mai puține evenimente adverse decât cei cu placebo. Autorii, între care un cercetător al producătorului sucului, au concluzionat că 750 ml pe zi sunt sigure.¹³ Un studiu cu 96 de persoane, de patru săptămâni, nu poate însă prinde reacții foarte rare, ca cele din capitolul următor.

Imunitate, extract fermentat (2026). 100 de adulți cu infecții respiratorii repetate au luat 8 săptămâni polizaharide fermentate de noni, 975 mg pe zi, sau placebo. Activitatea celulelor NK a crescut mai mult la grupul cu noni, dar în analiza principală diferențele nu au atins pragul de semnificație (p între 0,066 și 0,145); într-o analiză pe cei care au urmat protocolul, două din cele trei valori l-au atins (p = 0,025 și 0,028). Numărul de infecții respiratorii nu a diferit între grupuri. Autorii scriu că rezultatele sugerează un posibil profil imunomodulator, dar nu dovedesc eficiența clinică.¹⁴ Studiul a fost finanțat de două companii, NSTbio și Atomy, ai căror angajați sunt printre autori, iar produsul nu e sucul, ci un extract fermentat.

Greață după operație (2010). Într-un studiu preliminar, 100 de pacienți au primit înainte de operație capsule cu extract de noni (150, 300 sau 600 mg) sau placebo. Cu 600 mg, 48% dintre pacienți au avut greață în primele 6 ore, față de 80% la placebo; în celelalte intervale și la celelalte doze, diferența nu a fost semnificativă. Nu au fost raportate efecte adverse.¹⁵

În laborator și pe animale

Rezultatele de pe celule și de la animale arată efecte potențial benefice, dar nu spun ce se întâmplă la oameni.⁹ Dosarul de autorizare a sucului a cuprins teste pe șobolani și pe celule, gândite pentru siguranță, nu pentru beneficii: la șobolani, sucul dat 13 săptămâni, în doze de până la 80 ml pe kilogram și zi, nu a produs semne de toxicitate, iar testele de genotoxicitate nu au arătat un potențial genotoxic, cu limite notate de comitet.⁴

Precauții și siguranță

Două lucruri contează la noni: ficatul și potasiul. Pentru ficat există cazuri izolate, publicate din 2005; EFSA nu a văzut o legătură cu sucul, dar autorii unei sinteze au cerut vigilență. Cine are o boală de ficat sau de rinichi ori ia medicamente discută cu medicul înainte de a folosi noni, iar îngălbenirea pielii sau a ochilor cere oprirea produsului și un consult imediat.

• Ficatul, cazurile: primul caz a fost publicat în 2005. Un bărbat de 45 de ani, care nu lua medicamente în mod regulat, a avut transaminaze foarte crescute după 3 săptămâni de suc de noni; biopsia a confirmat suspiciunea, iar valorile s-au normalizat într-o lună după oprire.¹⁶ În același an au fost descrise alte două cazuri. Un bărbat de 29 de ani, cu hepatită toxică anterioară la doze mici de paracetamol, a ajuns la insuficiență hepatică subacută după 1,5 litri de suc băuți în 3 săptămâni și a avut nevoie de transplant de ficat. O femeie de 62 de ani, fără boală de ficat cunoscută, a avut o hepatită acută după 2 litri în 3 luni și s-a vindecat după oprire.¹⁷ În 2006 a fost descrisă o femeie de 24 de ani, cu scleroză multiplă, tratată cu interferon beta-1a, care a ajuns la hepatită fulminantă după 4 săptămâni de suc; analizele s-au normalizat într-o lună de la oprirea sucului.¹⁸ În 2013, o femeie de 38 de ani, care urma de 9 luni un tratament anticonvulsivant cu fenobarbital, a avut o leziune severă a ficatului asociată cu sucul de noni; după oprirea ambelor, cu corticosteroizi, s-a refăcut complet în 5 luni.¹⁹
• Cât de sigură e legătura: sunt cazuri izolate, iar în unele au existat alte cauze posibile, o boală anterioară sau un alt medicament. Autorii unuia dintre cazuri au bănuit antrachinonele din plantă.¹⁷ Analizele din dosarele de autorizare nu au găsit lucidină și rubiadină în suc, iar în piure și concentrat nu au găsit nici alizarină.^{4, 8} Autorii, între care un cercetător al producătorului sucului, susțin că antrachinonele din fruct sunt în cantități prea mici ca să conteze și că nu există dovezi de toxicitate pentru ficat.²⁰
• Ce spun autoritățile: comitetul științific european a considerat sucul acceptabil în 2002, înainte de aceste cazuri.⁴ După cazurile din 2005, siguranța a fost reexaminată în Europa, iar EFSA nu a văzut o legătură între efectele adverse asupra ficatului și consumul de suc, potrivit unei sinteze din 2007, ale cărei autori au recomandat totuși monitorizare și vigilență.⁹ În 2009, EFSA a considerat piureul și concentratul sigure pentru populația generală, iar Comisia le-a autorizat în 2010.⁸
• Semne de alarmă: într-un caz, îngălbenirea pielii a dus la internare, iar în mai multe cazuri transaminazele au fost foarte crescute în analize.^{18, 16} Dacă apar îngălbenirea pielii sau a ochilor, urină închisă la culoare, greață sau oboseală neobișnuită, oprește produsul și mergi la medic.
• Potasiul: sucul de noni conține potasiu. Un caz din 2000 a descris un bărbat cu insuficiență renală cronică, care spunea că ține o dietă săracă în potasiu, dar a ajuns la potasiu crescut în sânge. În probele de suc de noni analizate, potasiul era de 56,3 mEq/L, cât în sucul de portocale și în cel de roșii.²¹ Într-un studiu pe 177 de mărci din comerț, potasiul era cel mai abundent mineral, dar la majoritatea mărcilor cantitatea nu are importanță nutrițională; între mărci au fost însă diferențe importante.⁷ Cine are boli de rinichi sau urmează o dietă săracă în potasiu întreabă medicul înainte.
• Alergii și alte reclamații: între aprilie și iulie 2002, în SUA s-au vândut 1.216.060 de sticle de suc Tahitian Noni de un litru, iar producătorul a primit 29 de reclamații medicale: 13 păreau alergii, 11 tulburări digestive posibile și 5 de alt fel. După lansare nu s-a făcut o monitorizare activă.⁴
• Medicamentele: în două dintre cazurile de ficat, persoanele luau și alte medicamente, interferon beta-1a și fenobarbital.^{18, 19} Pentru noni nu există o monografie europeană care să listeze interacțiuni. Cine ia medicamente întreabă medicul sau farmacistul.²²
• Sarcina, alăptarea și copiii: sursele citite nu conțin date de siguranță pentru ele. Dacă ești însărcinată, alăptezi sau vrei să dai un produs cu noni unui copil, întreabă medicul.
• Capsulele cu extract: cazurile de mai sus privesc sucul de noni. Sursele citite nu conțin studii de siguranță de lungă durată pentru extractele din capsule.

Ce spune legea

Pentru noni nu există monografie europeană: planta nu apare în lista Agenției Europene a Medicamentului (EMA) pentru medicamentele din plante, generată la 23 septembrie 2026. Deci nicio utilizare medicinală tradițională nu e recunoscută la nivel european.²²

Noni e aliment nou. În 2002, comitetul științific european a încadrat sucul de noni între alimentele noi fără istoric de consum în Comunitate.⁴ Comisia a autorizat pe rând mai multe forme, iar lista Uniunii a alimentelor noi cuprinde, cu limite de folosire, formele de mai jos:^{10, 6, 8, 5}

Surse: deciziile Comisiei din 2003, 2008 și 2010; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470, după Portalul de informare privind alimentele și hrana pentru animale.^{10, 6, 8, 5}

Autorizările se referă la produse descrise exact în actele Comisiei: suc, piure, concentrat, pudre și frunze. Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru noni: lista mențiunilor permise nu cuprinde Morinda.¹²

În România, Morinda citrifolia nu figurează nici pe Lista nr. 1 din anexa Ordinului nr. 244/2005, a plantelor periculoase, nici pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică la vânzarea în forme predozate. Pentru plantele din afara Listei 3, ordinul cere o notificare prealabilă la Institutul de Bioresurse Alimentare, cu date despre natura produsului, toxicitate și cantitatea de substanțe active, înainte ca produsul să fie vândut predozat, de exemplu în capsule.²³

Noni de-a lungul timpului

Noni e o plantă veche în Pacific. Fructul era hrană de foamete, frunzele se gătau ca legumă, iar scoarța și rădăcina dădeau coloranți.¹ Lista leacurilor tradiționale e lungă, de la febră la entorse, dar profilul agroforestier notează că cele mai multe nu au fost încă confirmate științific.¹

În lumea modernă, sucul a ajuns un produs de consum. Sucul Tahitian Noni se vinde în SUA din 1 iulie 1996; până în 2002 ajunsese și în Canada, Japonia, Australia, Mexic, Norvegia și Hong Kong.⁴ În 2002, piața mondială a produselor din noni era estimată la 400 de milioane de dolari americani.¹ În Uniunea Europeană, cererea de autorizare a sucului a fost depusă în Belgia pe 25 aprilie 2000, iar Comisia l-a autorizat în 2003.¹⁰

Din 2005 au apărut în reviste medicale cazuri de afectare a ficatului după suc de noni, iar siguranța a fost reexaminată în Europa.^{16, 17, 9} În 2008 Comisia a autorizat infuzia din frunze, iar în 2010 piureul și concentratul, după o opinie EFSA din 2009.^{6, 8}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu noni

Până aici ai citit despre noni. De aici încolo, despre produsele noastre. Noni nu are monografie europeană, iar Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru el.^{22, 12} Suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Înainte de a folosi noni, citește capitolul „Precauții și siguranță”: după sucul de noni au fost raportate cazuri de leziuni ale ficatului, iar îngălbenirea pielii sau a ochilor cere oprirea produsului și un consult medical.

Capsule Noni

• Extract din fructe de noni (Morinda citrifolia), cu maltodextrină; capsule de gelatină
• Flacon cu 60 de capsule, cu greutatea netă de 26,32 g; cantitatea de extract dintr-o capsulă nu e trecută pe pagina produsului
• Pe etichetă, la adulți: 1 capsulă de 3 ori pe zi, timp de o lună, apoi 10 zile de pauză
• Pentru noni nu există monografie europeană, deci nici o doză recunoscută²²

41,41 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Noni și echinacea, în aceleași capsule

Noni se găsește la noi și într-un amestec cu echinacea (Echinacea purpurea), în capsule cu extract din fructe de noni și extract de echinacea. Pentru echinacea există monografie europeană pentru planta proaspătă, dar pentru amestecuri nu există.²⁴

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Noni si Echinacea

41,41 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Capsule Noni	Adulți: 1 capsulă de 3 ori pe zi, timp de o lună, apoi 10 zile de pauză	60 de capsule; extract din fruct, cu maltodextrină; nu există monografie europeană
Capsule Noni și Echinacea	Adulți: 1 capsulă de 3 ori pe zi, timp de o lună, apoi 10 zile de pauză	Extracte din noni și din echinacea, cu maltodextrină; echinacea nu se folosește în alergia la plantele din familia Asteraceae

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Cine are boli de ficat sau de rinichi, cine ia medicamente, cine e însărcinată sau alăptează și cine vrea să dea produsul unui copil întreabă întâi medicul. Dacă apar îngălbenirea pielii sau a ochilor, urină închisă la culoare ori oboseală neobișnuită, produsul se oprește și se merge la medic.^{18, 16} Monografia echinaceei nu recomandă folosirea ei în bolile autoimune, în imunodeficiențe și în imunosupresie.²⁴

Întrebări frecvente

Referințe

1. Nelson S.C. Morinda citrifolia (noni). Species Profiles for Pacific Island Agroforestry, versiunea 4, aprilie 2006, traditionaltree.org.
2. Chen T., Luo X., Zhu H., Taylor C.M., Ehrendorfer F., Lantz H., Funston M., Puff C. Rubiaceae: Morinda citrifolia Linnaeus (p. 220 și 223) și Morinda officinalis F. C. How (p. 221 și 226), în Flora of China, vol. 19, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2011, efloras.org.
3. dexonline.ro, căutările „noni” și „morinda”, fără definiții, consultat la 12 octombrie 2026.
4. Comitetul Științific pentru Alimente. Opinion of the Scientific Committee on Food on Tahitian Noni® juice (expressed on 4 December 2002). SCF/CS/NF/DOS/18 ADD 2 Final, 11 decembrie 2002, Comisia Europeană.
5. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei din 20 decembrie 2017 de stabilire a listei Uniunii a alimentelor noi: intrările „Noni fruit juice”, „Noni fruit juice powder”, „Noni leaves” și „Noni fruit powder”, după Food and Feed Information Portal al Comisiei Europene (fișele POL-NF-16166, POL-NF-16167, POL-NF-16168 și POL-NF-16169), consultat la 12 octombrie 2026.
6. Decizia 2008/985/CE a Comisiei din 15 decembrie 2008 de autorizare a introducerii pe piață a frunzelor de Morinda citrifolia ca ingredient alimentar nou, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 352 din 31 decembrie 2008, p. 46-47.
7. West B.J., Tolson C.B., Vest R.G., Jensen S., Lundell T.G. Mineral variability among 177 commercial noni juices. International Journal of Food Sciences and Nutrition, 2006, 57(7-8):556-558.
8. Decizia 2010/228/UE a Comisiei din 21 aprilie 2010 de autorizare a introducerii pe piață a piureului și a concentratului din fructele de Morinda citrifolia ca ingredient alimentar nou, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 102 din 23 aprilie 2010, p. 49-51.
9. Potterat O., Hamburger M. Morinda citrifolia (Noni) fruit: phytochemistry, pharmacology, safety. Planta Medica, 2007, 73(3):191-199.
10. Decizia 2003/426/CE a Comisiei din 5 iunie 2003 de autorizare a introducerii pe piață a „sucului de noni” (suc din fructele de Morinda citrifolia L.) ca ingredient alimentar nou, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 144 din 12 iunie 2003, p. 12.
11. Wang M.Y., Peng L., Weidenbacher-Hoper V., Deng S., Anderson G., West B.J. Noni juice improves serum lipid profiles and other risk markers in cigarette smokers. TheScientificWorldJournal, 2012, 2012:594657.
12. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
13. West B.J., White L.D., Jensen C.J., Palu A.K. A double-blind clinical safety study of noni fruit juice. Pacific Health Dialog, 2009, 15(2):21-32.
14. Shin S.M., Park S.H., Bae S.G. și colab. Fermented noni polysaccharides and immune-related biomarkers in adults with recurrent URTIs: a randomized, double-blind, placebo-controlled trial. Nutrients, 2026, 18(11), PMID 42280334.
15. Prapaitrakool S., Itharat A. Morinda citrifolia Linn. for prevention of postoperative nausea and vomiting. Journal of the Medical Association of Thailand, 2010, 93 (supl. 7):S204-S209.
16. Millonig G., Stadlmann S., Vogel W. Herbal hepatotoxicity: acute hepatitis caused by a Noni preparation (Morinda citrifolia). European Journal of Gastroenterology & Hepatology, 2005, 17(4):445-447.
17. Stadlbauer V., Fickert P., Lackner C., Schmerlaib J., Krisper P., Trauner M., Stauber R.E. Hepatotoxicity of NONI juice: report of two cases. World Journal of Gastroenterology, 2005, 11(30):4758-4760.
18. Yüce B., Gülberg V., Diebold J., Gerbes A.L. Hepatitis induced by Noni juice from Morinda citrifolia: a rare cause of hepatotoxicity or the tip of the iceberg? Digestion, 2006, 73(2-3):167-170.
19. Mrzljak A., Kosuta I., Skrtic A., Kanizaj T.F., Vrhovac R. Drug-induced liver injury associated with Noni (Morinda citrifolia) juice and phenobarbital. Case Reports in Gastroenterology, 2013, 7(1):19-24.
20. West B.J., Jensen C.J., Westendorf J. Noni juice is not hepatotoxic. World Journal of Gastroenterology, 2006, 12(22):3616-3619.
21. Mueller B.A., Scott M.K., Sowinski K.M., Prag K.A. Noni juice (Morinda citrifolia): hidden potential for hyperkalemia? American Journal of Kidney Diseases, 2000, 35(2):310-312.
22. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista substanțelor vegetale evaluate de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), cu monografiile, declarațiile publice și evaluările în curs, ema.europa.eu, generată pe 23 septembrie 2026.
23. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
24. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Echinacea purpurea (L.) Moench, herba recens, EMA/HMPC/48704/2014 Corr. 1, 24 noiembrie 2015.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de ficat sau de rinichi ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi noni.