Nuc: beneficii, proprietăți și mod de folosire

Postat de

Actualizat 23 septembrie 2026

Publicat 10 martie 2019

Nucul (Juglans regia) este arborele care dă două lucruri foarte diferite: miezul de nucă, un aliment bogat în grăsimi omega-3, și frunzele, partea folosită ca plantă medicinală. Pagina de față le desparte clar: ce conțin frunzele, ce a recunoscut Agenția Europeană a Medicamentului pentru uzul lor extern, ce aduce miezul în alimentație și cine trebuie să fie atent.

Denumire

Nuc, frunze de nuc, nucă
Juglans regia L.

Părți folosite

Frunzele uscate (Juglandis folium) ca plantă medicinală; miezul fructului ca aliment

Conține

Frunze: taninuri elagice, naftochinone, flavonoide. Miez: grăsimi polinesaturate, proteine, fibre

Forme

Decoct pentru comprese și băi locale, infuzie, tinctură; miez, ulei presat la rece

Atenție la

Frunzele doar pe piele intactă, cel mult o săptămână; alergia la nuci poate fi severă

Ce este nucul

Nucul este un arbore din familia Juglandaceae, înalt de 10 până la 25 de metri, cu coroană largă și frunze compuse din 5 până la 9 foliole, care la frecare au un miros aromat, amărui. Crește spontan într-o regiune care se întinde din Balcani până în Asia Centrală și este cultivat în România de foarte mult timp, în curți, în livezi și la marginea drumurilor. Fructul are o coajă verde, cărnoasă, care la maturitate crapă și eliberează nuca propriu-zisă, cu coaja tare și miezul comestibil.

Frunzele și coaja verde conțin juglonă, o naftochinonă care colorează pielea în brun și pe care nucul o eliberează în sol. Juglona împiedică dezvoltarea multor plante din jur, motiv pentru care sub nuc crește puțină iarbă, și tot ea lasă petele maronii de pe mâini după curățatul nucilor verzi. În frunza uscată, juglona este instabilă și rămâne doar în urme, iar substanțele principale sunt taninurile.

Miezul și frunzele nu au același statut. Miezul este un aliment, cu o mențiune de sănătate autorizată în Uniunea Europeană, iar uleiul extravirgin de nuci presat la rece este tot un produs alimentar. Frunza este plantă medicinală, iar monografia europeană o recunoaște doar pentru folosire pe piele. Produsele Hypericum cu nuc se împart la fel: ceaiul vrac din frunze și amestecurile cu frunze, pe de o parte, și uleiul de nuci, pe de alta.

Din magazinul Hypericum: Ceai Nuc vrac și Ulei extravirgin de nuci 100ml.

Frunza și miezul de nucă, în cifre

Tabelul are două părți. Primele rânduri descriu frunza, partea medicinală, după raportul european de evaluare. Celelalte descriu miezul de nucă, alimentul, după baza de date a Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite.

Component	La 100 g	Observație
Taninuri elagice (frunză uscată)	circa 10 g	Substanțele astringente pe care se sprijină folosirea pe piele
Juglonă (frunză uscată)	urme	Instabilă; în frunza proaspătă se află mai ales ca glicozid al formei reduse
Glicozid de hidrojuglonă (frunză proaspătă)	circa 0,6 g	Forma din care se formează juglona prin uscare și oxidare
Energie (miez)	654 kcal	Unul dintre cele mai calorice alimente vegetale
Grăsimi totale (miez)	65,2 g	Din care 47,2 g polinesaturate
Acid alfa-linolenic, omega-3 (miez)	9,1 g	Cel mai mare conținut dintre nucile obișnuite
Acid linoleic, omega-6 (miez)	38,1 g	Acidul gras majoritar
Proteine (miez)	15,2 g	Proteine vegetale
Fibre alimentare (miez)	6,7 g	Contribuie la sațietate
Magneziu (miez)	158 mg	Circa 40 la sută din valoarea de referință zilnică a unui adult

Sursa: raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului asupra Juglans regia L., folium, EMA/HMPC/346740/2011, pentru frunză; United States Department of Agriculture, FoodData Central, profilul pentru miez de nucă (Nuts, walnuts, English), pentru miez.

Ce descriu, de fapt, aceste cifre. Rândurile despre frunză descriu materia primă uscată, nu decoctul. Dintr-un decoct de 4 până la 6 grame de frunze trece în apă o parte din taninuri, pe care se sprijină folosirea tradițională pe piele, iar juglona lipsește aproape complet. Rândurile despre miez se referă la 100 de grame de nucă decojită, de peste trei ori porția zilnică de 30 de grame din mențiunea europeană de sănătate.

Proprietăți studiate

Frunza de nuc are monografie europeană, de tip utilizare tradițională, numai pentru uz extern. Agenția Europeană a Medicamentului a adoptat în iulie 2013 monografia pentru Juglans regia L., folium. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice care să demonstreze eficacitatea. La reevaluarea din 2022, comitetul a hotărât că monografia nu trebuie modificată.

Ce recunoaște monografia

Ameliorarea inflamațiilor minore ale pielii, prin comprese îmbibate în decoct.
Transpirația excesivă a mâinilor și a picioarelor, prin comprese sau băi locale.

Ambele indicații privesc pielea. Monografia nu acoperă ceaiul băut, nu recomandă folosirea sub 18 ani, din lipsa datelor, și limitează durata la o săptămână.

Ceaiul băut, o folosire populară

În tradiția românească, infuzia de frunze de nuc se bea pentru scaune moi, pentru glicemie și ca tonic. Astringența taninurilor face plauzibilă folosirea la diareea ușoară, însă nicio monografie europeană nu acoperă uzul intern, iar studiile la om despre glicemie sunt puține și mici. Cine are diabet nu înlocuiește și nu modifică tratamentul pe baza ceaiului.

Miezul de nucă

Uniunea Europeană a autorizat mențiunea potrivit căreia nucile contribuie la îmbunătățirea elasticității vaselor de sânge, pentru un consum zilnic de 30 de grame de miez. Dintre nucile obișnuite, nuca are cel mai mult acid alfa-linolenic, grăsimea omega-3 de origine vegetală. Rămâne însă un aliment foarte caloric: 30 de grame înseamnă aproape 200 de kilocalorii.

Ce nu se poate spune

Frunzele de nuc nu tratează diabetul, paraziții intestinali sau bolile cronice de piele. Monografia europeană se oprește la inflamațiile minore și la transpirația excesivă, cu folosire externă, pe termen scurt. O eczemă care nu trece, o rană care nu se vindecă sau o transpirație abundentă apărută brusc cer consult medical.

Mod de folosire

Decoct pentru comprese

Monografia europeană indică 4 până la 6 grame de frunze mărunțite la 200 ml de apă, sub formă de decoct. După răcire, lichidul strecurat se pune pe o compresă curată, aplicată pe zona afectată de 2 până la 4 ori pe zi, pentru inflamațiile minore ale pielii.

Pentru transpirația mâinilor și a picioarelor

Același decoct, aplicat ca compresă sau ca baie locală, cel mult 30 de minute, de două ori pe zi.

Cât timp

Cel mult o săptămână. Dacă simptomele persistă sau se agravează, este nevoie de medic. Decoctul colorează temporar pielea în brun, efect fără importanță medicală.

Infuzie de băut

În folosirea populară, se pune o linguriță de frunze uscate la o cană de apă clocotită, se acoperă 10 minute și se strecoară, conform indicațiilor de pe ambalaj. Uzul intern rămâne în afara monografiei europene și nu se face în cure lungi.

Miezul și uleiul

O mână de nuci pe zi, în jur de 30 de grame, simple, în salate sau în iaurt. Uleiul de nuci presat la rece se folosește crud, în salate și pe mâncăruri gata făcute, fiindcă acizii grași polinesaturați se degradează la încălzire puternică. După deschidere, sticla se păstrează la rece.

Când se culeg frunzele

La începutul verii, când sunt complet dezvoltate. Se usucă repede, la umbră, ca să nu se înnegrească.

Contraindicații și precauții

Frunza de nuc este sigură folosită pe piele, pe termen scurt, iar miezul este un aliment obișnuit. Precauțiile privesc rănile deschise, vârsta și alergia la nuci.

Monografia europeană contraindică frunzele de nuc pe răni deschise și pe suprafețe mari de piele lezată.

Folosirea sub 18 ani nu este recomandată, din lipsa datelor.

Siguranța nu a fost stabilită, iar monografia nu recomandă folosirea frunzelor în aceste perioade.

Alergia la nuci este una dintre alergiile alimentare frecvente la adulți și poate fi severă, până la șoc anafilactic. Cine este alergic evită miezul, uleiul de nuci și produsele care le conțin și citește eticheta produselor combinate.

Frunzele au multe taninuri, care în cantități mari irită stomacul și reduc absorbția fierului din alimente. Ceaiul băut nu se folosește în cure lungi și nu se ia odată cu suplimentele de fier.

Coaja verde conține juglonă, care pătează și poate irita pielea. Cine curăță nuci verzi sau face dulceață din ele folosește mănuși.

Roșeața care se extinde, căldura locală, puroiul sau febra în jurul unei leziuni de piele sunt semne de infecție și cer consult medical. Frunzele de nuc nu au ce căuta în aceste situații.

Întrebări frecvente

Monografia europeană recunoaște frunzele de nuc, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea inflamațiilor minore ale pielii și pentru transpirația excesivă a mâinilor și a picioarelor, ambele cu folosire externă, sub formă de comprese sau băi locale.

Infuzia se bea în medicina populară, pentru scaune moi și ca tonic, dar uzul intern nu este acoperit de monografia europeană. Taninurile din frunze irită stomacul în cantități mari, așa că ceaiul nu se folosește în cure lungi.

Câteva studii mici au testat extracte din frunze de nuc la persoane cu diabet de tip 2, iar rezultatele nu au fost confirmate în studii mari. Nu există o indicație europeană, iar cine are diabet nu înlocuiește și nu modifică tratamentul pe baza ceaiului.

Se fierb 4 până la 6 grame de frunze mărunțite în 200 ml de apă, se lasă la răcit și se strecoară. Cu lichidul se îmbibă o compresă, aplicată de 2 până la 4 ori pe zi, cel mult o săptămână.

Este una dintre cele două indicații ale monografiei europene: comprese sau băi locale cu decoct, cel mult 30 de minute, de două ori pe zi, timp de cel mult o săptămână.

Coaja verde și frunzele conțin juglonă, care colorează în brun pielea și firul de păr, de unde folosirea lor populară la clătirea părului închis la culoare. Pata de pe piele este temporară.

Mențiunea de sănătate autorizată în Uniunea Europeană se referă la 30 de grame de miez pe zi, adică o mână de nuci. Cantitatea aduce aproape 200 de kilocalorii, care se socotesc în alimentația zilnică.

La 100 de grame: 65 de grame de grăsimi, din care 47 polinesaturate, 9,1 grame de acid alfa-linolenic, omega-3, 15 grame de proteine și 6,7 grame de fibre. Este unul dintre cele mai calorice alimente vegetale, cu 654 de kilocalorii la 100 de grame.

Monografia europeană le contraindică pe răni deschise și pe leziuni întinse ale pielii și nu le recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare. Cine este alergic la nuci evită miezul și uleiul.

Nu pentru prăjit. Acizii grași polinesaturați se degradează la încălzire puternică, așa că uleiul de nuci presat la rece se folosește crud, în salate și pe mâncăruri gata făcute, și se păstrează la rece după deschidere.

Referințe

European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Juglans regia L., folium, EMA/HMPC/346737/2011, adoptată la 9 iulie 2013.
European Medicines Agency. Assessment report on Juglans regia L., folium, EMA/HMPC/346740/2011, și addendumul de reevaluare din 2022.
United States Department of Agriculture, FoodData Central, profilul pentru miez de nucă (Nuts, walnuts, English).
Registrul Uniunii Europene al mențiunilor nutriționale și de sănătate, mențiunea autorizată pentru nuci și elasticitatea vaselor de sânge.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă urmați un tratament sau aveți o afecțiune diagnosticată, discutați cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.

Produse naturiste cu nuc

Nucul apare în produsele Hypericum în două feluri. Frunzele intră în ceaiul simplu de nuc, în amestecuri de ceai, tincturi, capsule și bitteruri, iar miezul dă uleiul extravirgin de nuci, un produs alimentar.