Pedicuță (Lycopodium clavatum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Pedicuța (Lycopodium clavatum) este o plantă târâtoare, de obicei verde tot anul, care nu face flori, ci spori. Crește în păduri și pajiști de la munte, iar sporii ei formează o pulbere galbenă, numită praf de licopodiu. Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru ea, planta conține alcaloizi și seamănă cu o rudă care a intoxicat oameni, iar culesul din natură este reglementat prin lege. Mai jos afli cum o recunoști, cu ce se confundă, ce se știe despre siguranța ei, la ce au folosit sporii și ce spune legea.

Ce este pedicuța

Pedicuța face parte din familia Lycopodiaceae, un grup vechi și variat de plante: familia are între 10 și 15 genuri și 350-400 de specii, răspândite pe tot globul.¹ Genul Lycopodium are 15-25 de specii, mai ales din zonele temperate și subarctice.² Numele genului vine din grecescul lykos, lup, și pous, picior, iar cel al speciei, clavatum, din latinescul pentru „în formă de măciucă”, după spicele ei.^{3, 4}

În engleză, planta se numește club moss, „mușchi cu măciuci”, dar nu este un mușchi. Este o licofită, dintr-un grup de plante vasculare care se înmulțesc prin spori și au frunze mici, cu o singură nervură. Licopodiile sunt, de obicei, verzi tot anul.⁵

Pedicuța nu face flori și nu face semințe. Sporii se formează în spice subțiri.⁶ Din spor iese mai întâi o plantuță subterană, fără clorofilă, care trăiește în legătură cu o ciupercă.²

Din magazinul Hypericum: Ceai Pedicuta vrac, Tinctura de Pedicuta și Capsule Pedicuta.

Cum arată pedicuța

Pedicuța se recunoaște după tulpinile ei târâtoare și după spicele galbene ridicate deasupra. Lăstarii drepți cresc în ciorchine și au 3-6 ramuri, mai ales în jumătatea de jos.⁶

Cum o recunoști

• Tulpinile: cele orizontale stau la suprafața solului, iar lăstarii drepți, adunați în ciorchine, au 0,6-1,2 cm în diametru.⁶
• Frunzele: liniare, verde mediu, lungi de 4-6 mm și late de 0,4-0,8 mm, cu marginea întreagă. Fiecare se termină cu un păr subțire, de 2,5-4 mm.⁶
• Spicele: 2-5 spice pe tije alternante, fiecare de 15-25 mm lungime și 3-6 mm grosime, purtate de un peduncul lung de 3,5-12,5 cm, cu frunze rare, lipite de tijă.⁶
• Solzii spicului: mici, de 1,5-2,5 mm, și terminați brusc într-un păr. Sub ei se formează sporii.⁶

Unde crește pedicuța

În America de Nord, pedicuța se găsește prin câmpuri și păduri, între 100 și 1.800 m altitudine.⁶ În nord-estul Chinei crește prin păduri de conifere, printre mușchi uscați, între 700 și 1.800 m.⁷ În România, dicționarele o descriu prin păduri și pășuni umede din regiunile de munte.³

• Are o răspândire foarte largă. Flora of North America o dă din America de Nord până în America Centrală și de Sud, Europa, Asia, Africa și insulele din Pacific.⁶
• Depinde de o ciupercă. Faza subterană a plantei, care iese din spor, trăiește în legătură cu o ciupercă.²
• Nu este o plantă de cules la întâmplare. Genul este trecut în anexe de protecție, așa cum se explică mai jos, la capitolul despre lege.^{8, 9}

Pedicuță, brădișor și cornișor

În română, numele pedicuței se suprapune cu al altor licopodii, iar unele dintre ele sunt periculoase de confundat. Tabelul arată care e care.

Surse: dexonline, după DEX ’09, NODEX, MDA2, CADE și Dicționarul de sinonime; Flora of North America.^{3, 2, 10}

Brădișorul are lăstari drepți, fără tulpini târâtoare și fără spice: sporangii stau câte unul la baza frunzelor, iar printre frunze apar mici muguri de înmulțire.¹⁰ Pedicuța are tulpini târâtoare și spice ridicate pe tije, iar cornișorul are un singur spic în vârful lăstarului.²

Diferența nu e doar de botanică: un articol de toxicologie clinică descrie doi oameni care au băut un ceai făcut, din greșeală, din brădișor. Au avut transpirații, vărsături, diaree, amețeli, crampe și vorbire neclară. Autorii au legat simptomele de huperzina A, o substanță din brădișor care blochează enzima acetilcolinesteraza.¹¹

Denumiri populare și nume în alte limbi

Dicționarele scriu pedicuță sau piedicuță, iar regional se zice și pedecuță. Cuvântul vine din piedică plus sufixul -uță.³ Dicționarele înregistrează peste douăzeci de nume populare: barba-ursului, laba-ursului, talpa-ursului, iarba-ursului, laba-lupului, brâul-vântului, mușchi-de-pământ, mușchi-de-piatră, părul-porcului, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, crucea-pământului și, pentru spori, praful-strigoilor.³

Surse: GBIF; Flora of North America, pentru numele englezesc și francez.^{12, 6}

Multe nume vorbesc despre o labă. În daneză se zice ulvefod, „piciorul lupului”, în olandeză wolfsklauw, „gheara lupului”, iar în galeză palf y blaidd, „laba lupului”.¹² Germana îi spune Bärlapp, „laba ursului”, după aceeași înfățișare, la fel ca româna.^{4, 3}

Ce parte se folosește

Sunt două lucruri diferite: planta și sporii ei. Planta uscată, Lycopodii herba, este partea aeriană, culeasă în mai și iunie, după un lexicon german de plante medicinale. Sporii sunt pulberea galbenă din spice.^{4, 3}

Alcaloizii sunt în plantă, nu în spori: planta are 0,1-0,4%, iar sporii au doar urme.⁴ Produsele Hypericum de la finalul paginii sunt făcute din partea aeriană, nu din spori. Nicio monografie europeană nu descrie vreo formă de preparare a pedicuței, așa că nu există o metodă recunoscută oficial.¹³

7 lucruri surprinzătoare despre pedicuță

1. Sporii ard ca un fulger. Pulberea de spori, aprinsă, arde brusc, cu o flacără vie și o ușoară explozie.³ Germanii i-au spus „pulberea fulgerului” și „pulberea vrăjitoarelor”, iar în tehnică a fost adăugată în artificii.⁴
2. Numele înseamnă „piciorul lupului”. Lycopodium vine din grecescul lykos, lup, și pous, picior.³ Numele german, Bärlapp, se referă la aceeași înfățișare de labă.⁴
3. În folclorul românesc, sporii erau „praful strigoilor”. Dicționarul lui Șăineanu scrie că babele făceau cu el vrăji ca să ia „mana” vacilor, iar țăranii spălau cu fiertura plantei caii cu râie.³
4. O tabletă de laborator poate avea 12.500 de spori de pedicuță. Specialiștii în polen adaugă în probele de sedimente tablete cu un număr cunoscut de spori de Lycopodium clavatum, numără sporii din probă și calculează câți grăunți de polen fosil conține. O serie de tablete descrisă în 1973 avea în medie 12.500 de spori pe tabletă.¹⁴
5. A pudrat pilule, mănuși chirurgicale și amprente. În farmacia veche, praful de licopodiu avea un rol mare la fabricarea pilulelor. Un lexicon din 1999 îl mai numește pudră pentru prezervative și mănuși chirurgicale, adaos în șampoanele uscate și în pudrele de față, iar în criminalistică, amestecat cu carmin, mijloc de a face vizibile amprentele.⁴
6. Învelișul sporilor a devenit capsulă pentru vitamina D. Cojile goale ale sporilor, din sporopolenină, au fost umplute cu vitamina D într-un studiu pe voluntari sănătoși: vitamina închisă în ele s-a absorbit mai bine decât vitamina D singură. Unul dintre autori conduce partea tehnică a unei firme care deține brevete în domeniu.¹⁵ În 2022, Comisia Europeană a închis procedura de autorizare a acestor coji ca aliment nou, fără să le adauge pe lista Uniunii.¹⁶
7. Un scuipător de foc a ajuns la medic din cauza lor. Un bărbat de 23 de ani, cu tuse, febră și infiltrate pe radiografie, a avut la prima biopsie pulmonară modificări compatibile cu tuberculoza. Biopsia chirurgicală a arătat o bronșiolită de aspirație, cu material străin în plămân. Cauza s-a aflat abia când pacientul a fost întrebat direct: aspirase spori de licopodiu la numerele ocazionale de scuipat de foc.¹⁷

Ce conține pedicuța

Cifrele de mai jos vin dintr-un lexicon german de plante medicinale și dintr-un studiu din 2021 asupra alcaloizilor. Ele descriu planta și sporii, nu un ceai: nu am găsit vreo măsurătoare a cât alcaloid trece într-o cană.^{4, 18}

Surse: Lexikon der Arzneipflanzen und Drogen, 1999; Dymek și colab., 2021.^{4, 18}

Din secolul XIX, cercetătorii au identificat peste 200 de alcaloizi din 54 de specii din grupul licopodiilor. Alcaloizii sunt grupați în patru familii: licopodină, licodină, fawcettimină și diverși.¹⁸

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Nimic, deocamdată. Lista plantelor pentru care Agenția Europeană a Medicamentului are monografii, declarații publice sau liste de evaluare, consultată la 23 septembrie 2026, nu cuprinde nicio specie de Lycopodium.¹³ Fără monografie, comitetul european pentru medicamente din plante nu a stabilit nicio doză, nicio durată de folosire și nicio listă de contraindicații.

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2026; Lexikon der Arzneipflanzen und Drogen, 1999; Felgenhauer și colab., 2000; Herbet și colab., 2022.^{13, 4, 11, 19}

Studiile pe oameni

Nu am găsit studii clinice controlate care să arate că ceaiul, tinctura sau capsulele de pedicuță tratează sau previn vreo boală. O sinteză a literaturii despre pedicuță, publicată în 2026, concluzionează că sunt necesare extracte standardizate și studii clinice riguroase.²⁰

Singurul studiu pe oameni cu pedicuță pe care l-am găsit nu folosește planta, ci învelișul gol al sporilor, ca purtător pentru vitamina D. Într-un studiu dublu-orb, încrucișat, pe voluntari sănătoși, vitamina D închisă în aceste capsule s-a absorbit mai bine decât vitamina D singură.¹⁵ Studiul nu spune nimic despre efectele ceaiului sau ale tincturii.

În laborator și pe animale

Unii alcaloizi din familia Lycopodiaceae inhibă, în laborator, acetilcolinesteraza, enzima care descompune acetilcolina.¹⁸ Cel mai cunoscut dintre ei, huperzina A, a fost izolat dintr-o licopodie chinezească, Huperzia serrata, și a fost cercetat ca posibil medicament pentru boli neurodegenerative.^{18, 21} Huperzina A a fost găsită și în brădișor.¹¹ La pedicuță, alcaloidul principal este licopodina.¹⁸

Într-un studiu pe șobolani sănătoși, un extract de metanol din părțile aeriene ale pedicuței, dat 28 de zile, în doză de 10 mg/kg pe zi, nu a schimbat greutatea animalelor și nu a modificat testele de rinichi. Una dintre enzimele hepatice, GGT, a scăzut. Toate animalele au supraviețuit.¹⁹ Studiul a folosit un extract de laborator, pe animale sănătoase, așa că nu stabilește o doză sigură pentru oameni. Același test a dat rezultate liniștitoare și pentru extractul de brădișor, care a intoxicat oameni.^{19, 11}

Precauții și siguranță

Pentru pedicuță nu există monografie europeană, deci nu există doze și contraindicații stabilite oficial. Ce se știe vine din câteva surse care nu se potrivesc între ele.

• Toxicitatea plantei: un lexicon german de plante medicinale o numește otrăvitoare și sfătuiește să nu fie folosită, din cauza alcaloizilor.⁴ Un articol de toxicologie clinică din 2000 scrie, în schimb, că plantele din genul Lycopodium sunt considerate în general netoxice.¹¹ Baza de date e-lactancia notează că despre pedicuță se știe puțin și că nu s-au descris efecte adverse grave.²²
• Confuzia cu brădișorul: singurele intoxicații pe care le-am găsit descrise vin de la brădișor, nu de la pedicuță. Doi oameni au băut ceai din brădișor și au avut transpirații, vărsături, diaree, amețeli, crampe și vorbire neclară.¹¹ Nu culege pedicuță din natură: e greu de deosebit de brădișor, iar legea îi reglementează culesul.
• Doza: fără monografie, nu există o doză sau o durată de folosire stabilite oficial. Dacă folosești un produs, ține-te de eticheta lui și nu combina mai multe produse cu pedicuță.
• Sarcina și alăptarea: nu am găsit date despre siguranța în sarcină. Pentru alăptare, e-lactancia trece planta la „compatibilitate probabilă”, dar notează că nu există date despre trecerea în lapte și că, în lipsa lor, ar fi prudentă o folosire ocazională, nu continuă.²²
• Copiii: nu am găsit date despre siguranța pedicuței la copii.
• Medicamentele: nu am găsit studii de interacțiuni cu medicamente. Dacă ai un tratament, întreabă medicul sau farmacistul înainte de a folosi pedicuță.
• Sporii: nu se inhalează. Cazul scuipătorului de foc arată că aspirarea lor în plămâni poate produce o inflamație gravă.¹⁷ Pulberea arde brusc, așa că stă departe de flacără.³
• Semne de alarmă: transpirațiile, vărsăturile, diareea, amețelile, crampele sau vorbirea neclară după un ceai sau un supliment cu pedicuță sunt motive să te oprești și să mergi la medic, mai ales dacă nu ești sigur ce plantă ai băut. Aceleași semne au fost descrise în intoxicația cu brădișor.¹¹

Ce spune legea

Pedicuța apare în patru acte diferite, care privesc lucruri diferite: culesul din natură, vânzarea în suplimente și mențiunile de sănătate.

• Directiva Habitate. Genul Lycopodium este în Anexa V a Directivei 92/43/CEE, a plantelor și animalelor a căror prelevare din natură și exploatare pot face obiectul unor măsuri de management.⁸ Dacă, în urma supravegherii, le consideră necesare, statele trebuie să ia măsuri ca prelevarea să fie compatibilă cu menținerea speciei într-o stare de conservare favorabilă. Măsurile pot include interdicții temporare sau locale, reguli pentru perioade și metode de cules, autorizații și cote.⁸
• Legea românească. În OUG 57/2007, Lycopodium spp. (pedicuță) figurează în Anexa 5A. Articolul 37 cere ca prelevarea din natură și exploatarea speciilor din anexa 5 să se facă în condiții care mențin specia într-o stare de conservare favorabilă. Printre măsuri sunt reglementarea accesului în anumite zone sau perioade, interdicția temporară sau locală a recoltării, reglementarea perioadelor și a mijloacelor de recoltare și un sistem de autorizare a recoltării, transportului și comercializării, inclusiv cu cote.⁹ Anexa 5A nu interzice orice cules, dar îl supune unor măsuri de management. O altă licopodie, Lycopodium inundatum, este în Anexa 4B, a speciilor cu protecție strictă.⁹
• Ordinul 244/2005. În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, Lycopodium clavatum este pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele. Nu este marcată cu asterisc, deci ordinul nu îi stabilește limite maxime de substanțe active.²³
• Mențiunile de sănătate. Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista din Regulamentul (UE) nr. 432/2012 nu cuprinde pedicuța.²⁴ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Pedicuța de-a lungul timpului

Linné a descris specia în 1753, în Species Plantarum.⁶ Planta era însă cunoscută de mult. În 1539, Hieronymus Bock o desena în cartea lui de plante sub numele „Beerlap”, iar pe la mijlocul secolului al XVI-lea a intrat în farmaciile germane, folosită mai ales la tratarea rănilor și la fabricarea pilulelor.⁴

În medicina populară, planta a fost folosită pentru rinichi și vezică, colici, menstruație dureroasă și reumatism, iar pe piele, pentru eczeme. Același lexicon adaugă că eficacitatea nu este dovedită.⁴

Pedicuța a avut și un rol în superstițiile popoarelor din estul Europei: se credea că împiedică sarcina, că schimbă în bine rezultatul unui proces și că, pusă în ciorapi sau în pat, oprește crampele.⁴ Sporii uscați și maturi figurează și în farmacopeea homeopată germană. Remediul homeopat este un preparat diferit de ceaiul sau de tinctura din plantă.⁴

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu pedicuță

Până aici ai citit despre pedicuță. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Pentru pedicuță nu există monografie europeană, așa că singura doză la care ne raportăm este cea de pe etichetă, care nu se depășește. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.¹³

Ceai Pedicuță vrac

• Părți aeriene de pedicuță (Lycopodium clavatum), 70 g, plantă uscată și mărunțită, vrac
• Pe etichetă, pentru uz intern: o infuzie dintr-o linguriță de plantă la 200 ml de apă fierbinte, lăsată acoperită 15 minute, o dată pe zi, dimineața, timp de 8 zile consecutiv
• Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru pedicuță, deci nu există o doză europeană cu care să o comparăm

12,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tinctura, capsulele și amestecurile cu pedicuță

Tinctura noastră și capsulele noastre sunt tot numai din pedicuță, dar nu există o evaluare europeană pentru nicio formă de preparare. În celelalte produse, pedicuța este una dintre cele 30 de plante: în Bitter Taina Plantelor, lichid sau în capsule, și în Balsam Taina Plantelor, un produs cosmetic cu extract din aceleași plante. În capsulele Bitter, pedicuța înseamnă 1,86 mg de extract per capsulă. Tinctura și bitterele lichide conțin alcool, 38% vol.¹³

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Pedicuta

12,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Pedicuta

32,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 200ml

38,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 500ml

73,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Taina Plantelor

31,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Balsam Taina Plantelor 250ml

23,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, conform etichetei	De reținut
Ceai Pedicuță vrac	O linguriță la 200 ml de apă fierbinte, 15 minute; o dată pe zi, dimineața, 8 zile consecutiv	70 g de plantă; fără doză europeană
Tinctură de Pedicuță	20-30 de picături pe zi, înainte de masă; pe etichetă, maximum 50 de picături pe zi	Conține alcool, 38%
Capsule Pedicuță	6 capsule pe zi, câte 2 după mesele principale; cură de 10 zile, pauză de 7 zile	260 mg de extract fermentat și atomizat per capsulă
Bitter Taina Plantelor, 200 ml și 500 ml	Adulți: 6 lingurițe pe zi, câte 2 lingurițe, de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbinte	30 de plante; conține alcool, 38%
Capsule Bitter Taina Plantelor	Adulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale; cure de 6 săptămâni, pauză de 10 zile	30 de plante; 1,86 mg de extract de pedicuță per capsulă
Balsam Taina Plantelor	Se aplică pe pielea curățată, masând ușor până la absorbție	Produs cosmetic, cu extract din 30 de plante

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru pedicuță, Agenția Europeană a Medicamentului nu recunoaște nicio doză.¹³

Întrebări frecvente

Referințe

1. Wagner W.H. Jr., Beitel J.M. Lycopodiaceae, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
2. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Lycopodium Linnaeus, în Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
3. dexonline.ro, articolele „pedicuță”, „piedicuță”, „licopodiu”, „brădișor” și „cornișor”, după DEX ’09, NODEX, Dicționarul neologic, Dicționarul limbii române literare contemporane, MDA2, CADE, dicționarul lui Șăineanu (ed. a VI-a) și Dicționarul de sinonime.
4. Lexikon der Arzneipflanzen und Drogen, articolul „Lycopodium clavatum”, Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg, 1999, spektrum.de.
5. University of California Museum of Paleontology. Introduction to the Lycophyta, ucmp.berkeley.edu, consultat în septembrie 2026.
6. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Lycopodium clavatum Linnaeus, în Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
7. Zhang L.-B., Iwatsuki K. Lycopodiaceae și Lycopodium clavatum Linnaeus, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 2-3, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2013, efloras.org.
8. Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatice, art. 14 și anexa V, în versiunea modificată prin Directiva 2006/105/CE. Jurnalul Oficial L 206 din 22 iulie 1992.
9. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, art. 37 și anexele nr. 4B și 5A. Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007, forma consolidată din 12 septembrie 2026, legislatie.just.ro.
10. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Huperzia Bernhardi și Huperzia selago (Linnaeus) Bernhardi ex Schrank & Martius, în Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
11. Felgenhauer N., Zilker T., Worek F., Eyer P. Intoxication with huperzine A, a potent anticholinesterase found in the fir club moss. Journal of Toxicology. Clinical Toxicology, 2000, 38(7):803-808.
12. GBIF Secretariat. Lycopodium clavatum L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
13. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista plantelor cu monografii europene, declarații publice și liste de evaluare, generată de pe ema.europa.eu la 23 septembrie 2026.
14. Stockmarr J. Determination of spore concentration with an electronic particle counter. Danmarks Geologiske Undersøgelse, Årbog 1972, 1973, pp. 87-89.
15. Diego-Taboada A., Sathyapalan T., Courts F. și colab. Spore exines increase vitamin D clinical bioavailability by mucoadhesion and bile triggered release. Journal of Controlled Release, 2022, 350:244-255.
16. Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 31 mai 2022 de încheiere a procedurii de autorizare a introducerii pe piață a cojilor de sporopolenină din Lycopodium clavatum ca aliment nou, fără actualizarea listei Uniunii, C(2022) 3423 final.
17. Morresi-Hauf A., Neher A., Wöckel W., Kammler-Baumann H. Granulomatous bronchiolitis due to aspiration of lycopodium spores by fire-breathing (articol în germană). Pneumologie, 2009, 63(2):67-71.
18. Dymek A., Widelski J., Wojtanowski K.K., Płoszaj P., Zhuravchak R., Mroczek T. Optimization of Pressurized Liquid Extraction of Lycopodiaceae Alkaloids Obtained from Two Lycopodium Species. Molecules, 2021, 26(6):1626.
19. Herbet M., Widelski J., Piątkowska-Chmiel I. și colab. Amaryllidaceae, Lycopodiaceae Alkaloids and Coumarins: A Comparative Assessment of Safety and Pharmacological Activity. Journal of Clinical Medicine, 2022, 11(15):4291.
20. Shi G., Ni L., Kong X. și colab. From traditional medicine to modern therapeutics: phytochemistry, pharmacology, and innovative sporopollenin-based drug delivery systems of Lycopodium clavatum L. Journal of Pharmacy and Pharmacology, 2026, 78(3):rgag022.
21. Tun M.K., Herzon S.B. The pharmacology and therapeutic potential of (-)-huperzine A. Journal of Experimental Pharmacology, 2012, 4:113-123.
22. e-lactancia (APILAM). Lycopodium clavatum și alăptarea, actualizat la 18 decembrie 2024, e-lactancia.org.
23. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
24. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru pedicuță nu există monografie europeană, planta conține alcaloizi și seamănă cu o plantă care a intoxicat oameni. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă urmezi un tratament sau ai o afecțiune diagnosticată, discută cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.